Gazeta Transilvaniei, decembrie 1889 (Anul 52, nr. 268-289)
1889-12-01 / nr. 268
Cestiunea poasăni Em. Beiuş u . BraşovO, 30 Noemvre v. Amu arătată în numeralii premergătoră, că după ce, prin îngrijirea şi generositatea Episcopului-patronii, s’au delăturată toite pedecile, ce le mai pute opune guvernulu funcţionării regulate a gimnasiului din Beiuşă, uneltirile de maghiarisare nu numai că nu au încetatu, ci, rumpendu tote zăgazurile trase de lege, au năpădită din focularele şovinismului ungurescu cu furia unui torentu de teroare asupra acestei şcole medie române şi a ocrotitoriloru ei. Duşmanii şcolei române ne mai putendusé se lege de altceva, îşi luară refugiulu la denunţiaţiune, şi la acte de volniciă cu scopi ca de-o parte se teroriseze pe Episcopii şi pe sfetnicii sei şi se-i ţină în saci, de altă parte se adune materialii pentru viitorea „acţiune“ a guvernului, care în cele din urmă a dat nascere monstruasei ordinaţiunî ministeriale dela 22 Iulie a. c. S’a pusă în lucrare aici în mare, ceea ce vedemu că se petrece în mica în diferite părţi ale ţării şi ceea ce se cuprinde în cuvintele: uneltiri sistematice de maghiarisare. Metoda şi mijlocele suntu de obşte bine cunoscute. Mai întâiu se bate alarma în foile şovinistice maghiare, că ceea seu ceea instituţiune română este condusă de unu spiritu „duşmană statului şi ideii de statu“, că Românii cari o susţinu seu cari compună organele ei n’au „seiţă patriotică“, ci gravitéza Dumneceu scie in ce parte. Pe temeiurii acestei alarme se formeaza apoi aşa crisa „opiniune publică ungureasca“, care de regulă culmineaza în sentința „ Cartaginem esse delendam“ Odată pornită acestă curentă se pună în mişcare organele guvernului : fispanii și vice-spanii cu totă coata funcționarilor comitatenii, inspectorii şcolari unguresc şi toţi impiegaţii de stat, unguri sub curenţă, că trebue se salveze interesele statului. Acţiunea acestora este susţinută de şoviniştii din „societate“, dintre cari fiecare se crede dator „în interesul statului“ a face câte o arătare, câte o descoperire nouă, ca se se constate „primejdia“ şi se se motivez© actele de volniciă ale celoră dela putere. Se găsescu apoi ici-colo şi în sînulu nostru omeni slabi de ângeru, cari cu o dibăciă extraordinară suntu traşi în mrejele agitaţiuniloru şovinistice, servindă ca unelte scopurilor loră meschine. Aşa s’a petrecută lucru şi cu Beiuşulă. Şoviniştii din acestă orăşelu sprijiniţi de câteva unelte pecătose au adunată „materialulu“ de calomnii şi denunţiaţiuni, care prin mediulă pressei unguresci din focularele şovinistice s’a esploatată în favoarea acţiunei de distrugere a guvernului. In Beiuşă s’a des voltată astfelă una spionagiu formală, care pătrunse pănă în sanctuarulă familiiloru şi a căruia fire erau conduse de inspectorulă de şcole ungurescă din Oradea. Nu puteau se petrece câţiva Români laolaltă ca se nu se audă a doua ci, că au schimbată cuvinte „primejdioase“ ori că au cântată cântece „nepatriotice“. Spionagiulă se îndrepta cu deosebire asupra profesorilor şi a studenţilor, căci scopulă era de a se dovedi, că aceştia suntu lipsiţi de „spiritură patriotică“ şi că de aceea şi tinerimea o crescu într’unu spiritu „duşmană statului.“ Astfel, se făcură denunţări peste denunţări, pe temeiulu cărora s’au ordonată cercetări în contra corpului profesorală, vnse fără resultată, dovedindu-se că toate denunţările au fostă false. In mijloculă acestoru opintiri duşmane s’a ivită ună incidenţă, care a mânată apă pe mara şoviniştiloră, înţelegemu afacerea cu steguile din Iunie anulă trecută. Cetitorii noştri îşî voră aduce aminte încă de acel incidenţă. Episcopulă romano-catolicu Schlauch din Oradea făcendu visitaţiune canonică şi prin Beiuşu, a fostă întâmpinată acolo de credincioşii sei cu mare alaiu. Românii din Beiuşu, neavendă nici în clină nici în mânecă cu episcopulă din Oradea trebuiau se-şi vedă de treba der ei aflându-se sub presiunea terosismului şovinisticu şi-oră fi gândită, că va fi bine se dea o dovadă că nu suntă dușman! ai ai Maghiarilor, și astfelă au hotărîtu se ia parte la felicitările de primire. Atunci s’a întemplată, că ună stége ungurescă, care a fostă arborată pe edificiulu gimnasiului, fu curendă după aceea depărtată de acolo. Cercetarea a dovedită, că ună şcolară a dată unui lucrătoră câţiva creiţarî, case’lăiajos. Stegula fu aflată în straşina edificiului şi fu arborată din nou. Atâta le-a trebuită șoviniştilor, unguri, ca se începu cu îndoită putere agitaţiunile lor, în contra gimnasiului din Beiuşu. Foile șoviniste au denaturată faptulă şi au lăţită faimele cele mai mincinose. Intr’aceea s’a pusă în lucrare întregulă aparată ală siguranţei publice şi nu s’a putută constata alta, decâtă că acel tâneru a lucrată de capulă său, n’a fostă îndemnată de nimeni, şi n’a venită în atingere cu nimeni, or faimele, că stegula a fost luată cu forţa şi a fostă ruptă de cătră studenţi nu s’au adeverită. Tenerală din vorbă a fostă pedepsită şi de direcţiunea şcolei şi de judecătoriă, dar acesta nu a satisfăcută pe fanaticii din Beiuşu şi Oradea şi ei în frunte cu inspectorulă regescă de școle n’au încetată din momentulă acela a unelti în totu chipulu contra gimnasiului din Beiușă, cerendă închiderea lui. Curentulă de terére, ce s’a produsă în urma acesta îlu caracteriséza faptule, că deși s’a constatată nevinovăția tinerimei și a corpului profesorală în afacerea cu stegule, puterniciiţilei au ordonată cercetări domiciliare în Beiuşă, gendarmii din Beiuşu au deschisă lăţile şi pulpitele studenţilor, mergându din casă în casă, le-au secvestrată toate epistolele, scrierile, versurile ş. a., i-au întrebată ce audă din gura profesoriloru, „decă iubescu pe Unguri“ şi „cine-i învaţă cântece naţionale?“ Ba a întrevenită în urmă şi guvernulu fiindu numită de cătră ministrulă de interne ună comisară guvernială, ca se facă investigaţiune asupra gimnasiului română din Beiuşă. Şi tóate acestea s’au pusă în lucrare, s’a pornită ună regimă de terore în contra Româniloră Beiuşenî şi a şcolei loru, dreptu mulţămire, că ei au luată parte activă la primirea episcopului ungură, eşindă cu tinerimea gimna- nasială înaintea lui, întempinen- 1 du-lu cu cântece în limba maghiară şi făcendu-i chiar conductă de torţe. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Greco-Neimitii în Bucovina. • (Pine.) „Eiscopula neiiitit a locuită mai nainte în Rădăuţi, unde se află o frumuşică biserică de zidii. Acela ocupa odinioră, între cei patru episcopi moldoveni, locuia cela dintâiu după metropolitul din Iaşi şi de regulă era chiar urmaşul al acestuia1). După înfiinţarea dregătoriei cercuale din acesta locui, sediulă episcopescă a fostă transferată aci din causa creşterei oraşului Cernăuţi. Acesta s’a întâmplată în anul( 1787'f). Reşedinţa de acil a fostă zidită în anul 1790, dar *) Istoricesce e dovedită pănă acum numai înălţarea episcopilor de Rădăuţi, următori pe scaunulă erhiepiscopescă din Suceva, respective din Iaşi, a lui Gregorie II, Sava, Misailă I, Antoniu şi Iacobă. (Şematismulă pentru 1889, p. 6 ff). 2) Episcopulă Dositeiu Heresculă (ori Hieresculă) a fostă instalată sărbătoresce în 16 Ianuarie 1782 în Cernăuţi (după cum arată însdiinţarea făcută de Enzenberg cătră comanda generală galiţiană la 23 Februarie 1782), unde se mutase cu puţine chile mai nainte (după cum arată indicele protocolului de gesdupă sosirea sa, episcopulă locuia în casa de lemnă nu departe de biserica Sf. Treime, care casă acum este a cetăţânului Leideker“3). timne, care nu mai esistă, ală administraţiunei militare din 1782, Nr. 268). 3) Episcopulă locui la începută „în miserabilule cartieru al fratelui său“, unde îndură „totă felulă de incomodităţi şi frigă cu multă răbdare şi cu urmări rele pentru sănătatea sa“. (Enzenberg cătră comanda generală galiţiană, 30 Martie 1782). Construirea reşedinţei episcopesci s’a începută încă în anul 1782 şi la finele lui Iunie 1783 s’a terminată (precum arată Nr. 257 al protocolului de gestiune din anulă 1783, „lipsitului d-nă episcopă i s'a făcută cunoscută deplina terminare a reşedinţei sale nou zidite în Cernăuţi“). Dar din causa bureţilor, ce se prăsiră în ea, deveni reşedinţa deja în anulă 1788 atâtă de ruinată, încâtă partea de dindărătă de lemnă ameninţa să cadă. (Nota episcopului Heresculă cătră dregătoria de cercă, dto 4 Iulie 1788). Dărîmarea s’a şi întâmplată în adeveră în primăvara anului 1790. 5 odăi, camera de mâncare şi cea de vase nu se mai putură folosi, aşa că episcopulă nu stia unde sâ-şî adăpostescă „nici servitorii nici lucrurile de mâncare“, mai alesă că odăile, care erau ceva mai bune, situate „Câtva timp, după desfiinţarea mănăstirilor“, generalul de Enzenberg îndemnă pe episcopulă să cedeze moşiile sale împăratului. Acestă sfată nu-i plăcu la începută episcopului, dar după ce i s’a oferită pentru veciă ca lefă episcopescu 6000 fl. şi pentru sine însuşi ună adausă personală de 3000 fl., şi pe lângă acesta i s’a mai lăsată pe totă vieţa moşia Rădăuţi preţuită cu 2000 fl., aşa că primea 9000 fl. şi folosia şi moşia numită, atunci episcopulă Heresculă consimţi cu planulă guvernului. După moartea episcopului Heresculă, primiră episcopii, începându dela 1789, 6000 fl. fără moşia Rădăuţi, dar în anulă 1818, când cursulă baniloră de hârtiă căduse forte, se adause la lefa episcopului Vlahovicz 4000 fl. v. a.; elfi primi aşa dară din anulă 1818 pănă în anulă 1821 10.000 fl. v. a., or din anulă 1821 i se plătiră Orăşl 6000 fl. în m. c.4) Afară de acâstă lefă fiesă cătră medăcii precum şi camera sesiuniloră erau „ocupate“ cu şcola clericală. (Nota episcopului Vlahovicz cătră dregătoria de cercă, dto 12 Maiu 1790). 4) Lefa episcopului şi Mitropolitului din Cernăuţi e de 18.000 fl. v. a. mai are el următorele accidente: pentru fiecare ordinare (sânţire de preoţii) 50 fl. ru. c., pentru consacrarea (sfinţirea) unei biserici 50 fl. m. c., pentru investirea unui parochit 50 fl. m. c., în fine dela fiăcare familiă din Intrega Bucovina 3 cr., ce are se-i ducă parohula.“ „Obiceiul, că fiăcare familiă plâtesce episcopului 3 cr., esistă în întreaga biserică orientală. Aci se află cea mai vechiă urmă a aşa numitului filerulă ori greşiţa Sf-lui Petru/ Cu nedreptul, susţinu deci Luteranii, că Papii ară fi 5 5) Acestă tacsă e desfiiinţată. Ea nu se poate asemăna cu filerulă Sf-lui Petru. Acastă din urmă dare desfiinţată de multă îşi are originea parte în darurile voluntare la începută şi devenite apoi regulă, ce obicinuiau binefăcători princiari a le depune la mormintele apostolilor, parte din acele tributuri, pe cari, când feudalismul laică a aflată imitaţiune şi la deţinătorii supremi ai puterii spirituale, le plăteau ţări întregi ca şi familii singuratice însemnă de atârnare a loră de scaunulă romană. In rândulă ţăriloră, care plăteau filorulă Sf lui Petru, Anglia stă în frunte. Aci şi-a luată şi numele acâstă speciă de dări (Wofeer, finanţele bisericesc! ale Papiloră, Nordlingen 1878, p. 33). LII. .Gazeta iese în fiecarepi AWmameme peatni intn-nmania: Pe unu aim 12 tt.y pe sase luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate: Pe non ană 40 franci, pe gége lunî 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din Intra și din afară și la doi. colectori. Alinaiei îBlt pentru mm. la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etaginla I.: pe unu aim 10 fl., pe ş0se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula in casă. Pe unu anii 12 fl. pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, v. a. sau 15 bani. A tatu abonamentele efttu şi inserţiunile suntu li se plăti înainte. Krtarţiu«, MlnmimMt tusa si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu se pri cpescii. Manuscripte nu se retrimită! Birourile fie aauaciari: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolfo Mosse. Hausenstein die Vogler (Otto Jinan), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M .Dukes, A. Oppelik.J Danneberg; în Budapesta: V. Gold berger . Anton Mezei, Eckstein Bemal: fnFrankfurt: G. L. Daube; în Hamburg : A. Steiner. Preţul inserţiunilorii; o seria garmonda pe o colona 6 er. şi 90 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa și învoiala. Reclame pe pagina III*a .* seria 10 cr. v. a. scuIO bani. Nr. 268. Brașovu, Vineri 1 (13) Decemvrie 1889.