Gazeta Transilvaniei, decembrie 1889 (Anul 52, nr. 268-289)

1889-12-01 / nr. 268

C­e­s­tiu­n­e­a p­o­a­s­ă­n­i E­m. B­e­iu­ş u . BraşovO, 30 Noemvre v. Amu arătată în numeralii pre­­mergătoră, că după ce, prin în­grijirea şi generositatea Episcopu­­lui-patronii, s’au delăturată toite pedecile, ce le mai pute opune guvernulu funcţionării regulate a gimnasiului din Beiuşă, uneltirile de maghiarisare nu numai că nu au încetatu, ci, rumpendu tote ză­gazurile trase de lege, au năpă­dită din focularele şovinismului ungurescu cu furia unui torentu de teroare asupra acestei şcole me­die române şi a ocrotitoriloru ei. Duşmanii şcolei române ne mai putendu­sé se lege de alt­ceva, îşi luară refugiulu la de­­nunţiaţiune, şi la acte de volniciă cu scopi ca de-o parte se terori­­seze pe Episcopii şi pe sfetnicii sei şi se-i ţină în saci, de altă parte se adune materialii pentru viitorea „acţiune“ a guvernului, care în cele din urm­ă a dat­ nas­­cere monstruasei ordinaţiunî mi­nisteriale dela 22 Iulie a. c. S’a pusă în lucrare aici în mare, ceea ce vedemu că se pe­trece în mica în diferite părţi ale ţării şi ceea ce se cuprinde în cuvintele: uneltiri sistematice de maghiarisare. Metoda şi mijlocele suntu de obşte bine cunoscute. Mai întâiu se bate alarma în foile şovinistice maghiare, că ceea seu ceea instituţiune română este condusă de unu spiritu „duşmană statului şi ideii de statu“, că Ro­mânii cari o susţinu seu cari com­pună organele ei n’au „seiţă pa­triotică“, ci gravitéza Dumnec­eu scie in ce parte. Pe temeiurii acestei alarme se formeaza apoi aşa crisa „opiniune publică ungureasca“, care de re­gulă culm­ineaza în sentința „ Car­­taginem esse delendam­­“ Odată pornită acestă curentă se pună în mişcare organele gu­vernului : fispanii și vice-spanii cu totă coata funcționarilor­ comita­­tenii, inspectorii şcolari unguresc­ şi toţi impiegaţii de stat, unguri sub curenţă, că trebue se salveze interesele statului. Acţiunea acestora este susţi­nută de şoviniştii din „societate“, dintre cari fiecare se crede dator „în interesul­ statului“ a face câte o arătare, câte o descoperire nouă, ca se se constate „primejdia“ şi se se motivez© actele de volniciă ale celoră dela putere. Se găsescu apoi ici-colo şi în sînulu nostru omeni slabi de ângeru, cari cu o dibăciă extraordinară suntu traşi în mrejele agitaţiuniloru şovinistice, servindă ca unelte sco­­purilor­ loră meschine. Aşa s’a petrecută lucru şi cu Beiuşulă. Şoviniştii din acestă orăşelu sprijiniţi de câteva unelte pecătose au adunată „materialulu“ de ca­­lomnii şi denunţiaţiuni, care prin mediulă pressei unguresci din fo­cularele şovinistice s’a esploatată în favoarea acţiunei de distrugere a guvernului. In Beiuşă s’a des vol­tată ast­felă una spionagiu formală, care pătrunse pănă în sanctuarulă fa­­miliiloru şi a căruia fire erau con­duse de inspectorulă de şcole un­­gurescă din Oradea. Nu puteau se petrece câţi­va Români laolaltă ca se nu se audă a doua c­i, că au schimbată cuvinte „primej­­dioase“ ori că au cântată cântece „nepatriotice“. Spionagiulă se în­drepta cu deosebire asupra pro­fesorilor­­ şi a studenţilor­, căci scopulă era de a se dovedi, că aceştia suntu lipsiţi de „spiritură patriotică“ şi că de aceea şi ti­nerimea o crescu într’unu spiritu „duşmană statului.“ Astfel, se făcură denunţări peste denunţări, pe temeiulu că­rora s’au ordonată cercetări în contra corpului profesorală, vnse fără resultată, dovedindu-se că­ toate denunţările au fostă false. In mijloculă acestoru opintiri duşmane s’a ivită ună incidenţă, care a mânată apă pe mara şo­­viniştiloră, înţelegemu afacerea cu steguile din Iunie anulă trecută. Cetitorii noştri îşî voră aduce aminte încă de acel incidenţă. Epis­copulă romano-catolicu Schlauch din Oradea făcendu visitaţiune ca­nonică şi prin Beiuşu, a fostă în­tâmpinată acolo de credincioşii sei cu mare alaiu. Românii din Beiuşu, neavendă nici în clină nici în mânecă cu episcopulă din Oradea trebuiau se-şi vedă de treba der ei aflându-se sub presiunea terosismului şovinisticu şi-oră fi gândită, că va fi bine se dea o dovadă că nu suntă dușman! ai ai Maghiarilor, și astfelă au ho­­tărîtu se ia parte la felicitările de primire. Atunci s’a întemplată, că ună stége ungurescă, care a fostă ar­borată pe edificiulu gimnasiului, fu curendă după aceea depărtată de acolo. Cercetarea a dovedită, că ună şcolară a dată unui lucră­­toră câţiva creiţarî, case’lăiajos. Stegula fu aflată în straşina edi­ficiului şi fu arborată din nou. Atâta le-a trebuită șovinişti­­lor, unguri, ca se începu cu în­doită putere agitaţiunile lor, în contra gimnasiului din Beiuşu. Foile șoviniste au denaturată fap­­tulă şi au lăţită faimele cele mai mincinose. Intr’aceea s’a pusă în lucrare întregulă aparată ală siguranţei publice şi nu s’a pu­tută constata alta, decâtă că acel tâneru a lucrată de capulă său, n’a fostă îndemnată de nimeni, şi n’a venită în atingere cu ni­meni, or faimele, că stegula a fost luată cu forţa şi a fostă ruptă de cătră studenţi nu s’au ade­verită. Tenerală din vorbă a fostă pe­depsită şi de direcţiunea şcolei şi de judecătoriă, dar acesta nu a satisfăcută pe fanaticii din Beiuşu şi Oradea şi ei în frunte cu inspec­torulă regescă de școle n’au înce­tată din momentulă acela a unelti în totu chipulu contra gimnasiului din Beiușă, cerendă închiderea lui. Curentulă de terére, ce s’a pro­dusă în urma acesta îlu caracte­­riséza faptule, că deși s’a consta­tată nevinovăția tinerimei și a cor­pului profesorală în afacerea cu stegule, puternicii­­ţilei au ordonată cercetări domiciliare în Beiuşă, gen­­darmii din Beiuşu au deschisă lă­­­ţile şi pulpitele studenţilor­, mer­­gându din casă în casă, le-au sec­­vestrată toate epistolele, scrierile, versurile ş. a., i-au întrebată ce audă din gura profesoriloru, „decă iubescu pe Unguri“ şi „cine-i învaţă cântece naţionale?“ Ba a întrevenită în urmă şi guvernulu fiindu numită de cătră ministrulă de interne ună comi­­sară guvernială, ca se facă inves­­tigaţiune asupra gimnasiului ro­mână din Beiuşă. Şi tóate acestea s’au pusă în lucrare, s’a pornită ună regimă de terore în contra Româniloră Be­­iuşenî şi a şcolei loru, dreptu mulţămire, că ei au luată parte ac­tivă la primirea episcopului un­­gură, eşindă cu tinerimea gimna-­­ nasială înaintea lui, întempinen- 1 du-lu cu cântece în limba ma­ghiară şi făcendu-i chiar conductă de torţe. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Greco-Neimitii în Bucovina. •­ (Pine.) „Eiscopula neii­itit a locuită mai nainte în Rădăuţi, unde se află o frumu­şică biserică de zidii. Acela ocupa odi­­nioră, între cei patru episcopi moldoveni, locuia cela dintâiu după metropolitul­ din Iaşi şi de regulă era chiar urma­­şul al acestuia1). După înfiinţarea dregă­­toriei cercuale din acesta locui, sediulă episcopescă a fostă transferată aci din causa creşterei oraşului Cernăuţi. Acesta s’a întâmplată în anul( 1787'f). Reşedinţa de acil a fostă zidită în anul­ 1790, dar *) Istoricesce e dovedită pănă acum numai înălţarea episcopilor­ de Rădăuţi, următori pe scaunulă erhiepiscopescă din Suceva, respective din Iaşi, a lui G­re­­gorie II, Sava, Misailă I, Antoniu şi Ia­­cobă. (Şematismulă pentru 1889, p. 6 ff). 2) Episcopulă Dositeiu Heresculă (ori Hieresculă) a fostă instalată sărbă­­toresce în 16 Ianuarie 1782 în Cernăuţi (după cum arată însdiinţarea făcută de Enzenberg cătră comanda generală ga­­liţiană la 23 Februarie 1782), unde se mutase cu puţine chile mai nainte (după cum arată indicele protocolului de ges­după sosirea sa, episcopulă locuia în casa de lemnă nu departe de biserica Sf. Treime, care casă acum este a cetă­­ţânului Leideker“3). timne, care nu mai esistă, ală adminis­­traţiunei militare din 1782, Nr. 268). 3) Episcopulă locui la începută „în miserabilule cartieru al­ fratelui său“, unde îndură „totă felulă de incomodi­tăţi şi frigă cu multă răbdare şi cu ur­mări rele pentru sănătatea sa“. (Enzen­­berg cătră comanda generală galiţiană, 30 Martie 1782). Construirea reşedinţei episcopesci s’a începută încă în anul­ 1782 şi la finele lui Iunie 1783 s’a terminată (precum arată Nr. 257 al­ protocolului de ges­tiune din anulă 1783, „lipsitului d-nă episcopă i­ s'a făcută cunoscută deplina terminare a reşedinţei sale nou zidite în Cernăuţi“). Dar din causa bureţilor, ce se prăsiră în ea, deveni reşedinţa deja în anulă 1788 atâtă de ruinată, încâtă partea de dindărătă de lem­nă ameninţa să cadă. (Nota episcopului Heresculă că­tră dregătoria de cercă, dto 4 Iulie 1788). Dărîmarea s’a şi întâmplată în adeveră în primăvara anului 1790. 5 odăi, ca­mera de mâncare şi cea de vase nu se mai putură folosi, aşa că episcopulă nu stia unde sâ-şî adăpostescă „nici servitorii nici lucrurile de mâncare“, mai alesă că odăile, care erau ceva mai bune, situate „Câtva timp, după desfiinţarea mă­­năstirilor“, generalul­ de Enzenberg în­demnă pe episcopulă să cedeze moşiile sale împăratului. Acestă sfată nu-i plăcu­ la începută episcopului, dar după ce i­ s’a oferită pentru veciă ca lefă epis­­copescu 6000 fl. şi pentru sine însuşi ună adausă personală de 3000 fl., şi pe lângă acesta i­ s’a mai lăsată pe totă vieţa moşia Rădăuţi preţuită cu 2000 fl., aşa că primea 9000 fl. şi folosia şi moşia numită, atunci episcopulă Heresculă con­simţi cu planulă guvernului. După moartea episcopului Heresculă, primiră episcopii, începându dela 1789, 6000 fl. fără moşia Rădăuţi, dar în anulă 1818, când cursulă baniloră de hârtiă căduse forte, se adause la lefa episcopului Vlahovicz 4000 fl. v. a.; elfi primi aşa dară din anulă 1818 pănă în anulă 1821 10.000 fl. v. a., or din anulă 1821 i­ se plătiră Orăşl 6000 fl. în m. c.4) Afară de acâstă lefă fiesă cătră medăcii precum şi camera se­­siuniloră erau „ocupate“ cu şcola cle­ricală. (Nota episcopului Vlahovicz că­tră dregătoria de cercă, dto 12 Maiu 1790). 4) Lefa episcopului şi Mitropolitului din Cernăuţi e de 18.000 fl. v. a. mai are el­ următorele accidente: pen­tru fie­care ordinare (sânţire de preoţii) 50 fl. ru. c., pentru consacrarea (sfinţi­rea) unei biserici 50 fl. m. c., pentru in­vestirea unui parochit 50 fl. m. c., în fine dela fiă­care familiă din Intrega Buco­vina 3 cr., ce are se-i ducă parohula.“ „Obiceiul­, că fiă­care familiă plâ­­tesce episcopului 3 cr., esistă în întreaga biserică orientală. Aci se află cea mai vechiă urmă a aşa numitului filerulă ori greşiţa Sf-lui Petru/­ Cu nedreptul, susţinu deci Luteranii, că Papii ară fi 5 5) Acestă tacsă e desfiiinţată. Ea nu se poate asemăna cu filerulă Sf-lui Petru. Acastă din urmă dare desfiinţată de multă îşi are originea parte în daru­rile voluntare la începută şi devenite apoi regulă, ce obicinuiau binefăcători princiari a­ le depune la mormintele apos­­tolilor­, parte din acele tributuri, pe cari, când feudalismul­ laică a aflată imita­­ţiune şi la deţinătorii supremi ai puterii spirituale, le plăteau ţări întregi ca şi familii singuratice în­semnă de atârn­are a loră de scaunulă romană. In rândulă ţăriloră, care plăteau filorulă Sf­ lui Pe­tru, Anglia stă în frunte. Aci şi-a luată şi numele acâstă speciă de dări (Wofeer, finanţele bisericesc! ale Papiloră, Nord­­lingen 1878, p. 33). LII. .Gazeta i­ese în fiecare­­pi AWmameme peatni intn-nmania: Pe unu aim 12 tt.y pe sase luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate: Pe non ană 40 franci, pe gége lunî 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din Intra și din afară și la doi. colectori. Alinaiei îBl­t pentru mm. la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etaginla I.: pe unu aim 10 fl., pe ş0se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula in casă. Pe unu anii 12 fl. pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, v. a. sau 15 bani. A tatu abonamentele efttu şi inserţiunile sun­tu li se plăti înainte. Krtarţiu«, MlnmimMt tusa si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu se pri cpescii. Manuscripte nu se re­trimită! Birourile fie aauaciari: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolfo Mosse. Hausenstein die Vogler (Otto Jinan), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M .Dukes, A. Oppelik­.J Dan­­neberg; în Budapesta: V. Gold­­ berger . Anton Mezei, Eckstein Bemal: fnFrankfurt: G. L. Daube; în Ham­burg : A. Steiner. Preţul­ inserţiunilorii; o seria garmonda pe o colona 6 er. şi 90 er. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifa și învoiala. Reclame pe pagina III*a .* seria 10 cr. v. a. scu­­IO bani. Nr. 268. Brașovu, Vineri 1 (13) Decemvrie 1889.

Next