Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1890 (Anul 53, nr. 1-24)
1890-01-02 / nr. 1
Patina 5 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 1—1890. ar fi neîncunjurată de lipsă și, se crede, că aceasta ar fi pentru îmbunătățirea administrațiunii comitatului. „Nu ne îndoim, dice „Luminătorulă“, că la aceasta nouă povară locuitorii români vor fi mai prompții și mai riguroşii băgați în seamn, ca cum au fostă la alegerea funcţionarii oră, adecă la distribuirea beneficiiloră, a plăţiloră. Ce drăguţă de dreptate, legalitate şi lealitate patriotică ! Vandalismu. In una din nopţile trecute au fostă rupţi doi pomişori, bine desvoltaţi, de pe promenada de pe Straje. * * Starea sanitară inclusiv în a doua jumătate a anului 1889 şi mai alesă în Decemvre, nu se pote numi favorabilă. După raporturii medicului orăşenescă numerulă morţilor« întrece cu 310 pe ală nasceriloră la miia de locuitori. S’au născută 277 băeţi şi 269 fete, cu totulă 546, dintre cari nelegitimi 59 băeţi şi 58 fete cu totulă 117. Cum se vede nici moralitatea nu se poate numi favorabilă. * * Reg.liele Făgăraşului. Cetimă într’o corespondenţă din „Sieb. Deutsch. Tybhrt“ . . .. Insul guvernul întinde mâna pentru esploateea ne mai andită a întregei poporaţiui. După ce frăţînii Fleissig şi Nathan ofriseră deja suma de 26.000 fl. pentru eclusivulă dreptă de regalii în Făgăraş, începu o nouă licitare prin oferte gnerale în ministerială de finanţe, în urmanei învoeli cu concurentulă Zeii, firma d mai susă a luată regaliele Făgăraşul şi ale celoră două solgăbirăiate de jose ale comitatului cu ună preţă multă n.i mare. Urmarea fu însemnata urcare preţului vinului şi berei, deorece arendaş iau de patru ori atâtă de mari tacse deâreiumărită pentru vină, decâtă tacsa leală, adecă, afară de darea de consum şi de tacsa de importă, 12 fl. de hectitru ; paharulă de bere Habermann ctă de la anulă nou 10 cr. ş. e naturalită, poporaţiunea mai săracă se va da ni multă la băutura rachiului. Remainlămă deosebitei atenţiuni ontrifirului nostru cetitorii anmnerife „('ancelariei.Xer/mţiu“ depe ji/vna a 10-a, 11-a şi a 12-a, în cârpe lănţărele done dia,re, ce apara ! Editura numitei Cancelarii, o mai află însemnate şi o mulţin de opuri eftine forte acomodatpentru bisiotecile bisericesc!,, jiochiaie, poporale s. a. — Afară ■ aceea la acesta Cancelaria seumperă cu preţurile cele mai lan toate acţiile băne iloră române se schimbă cu poanele acelora şi minte de termină. Feta asculta, palidă ca moartea. — asigură am audită şi eu fluerături noaptea trecută, şi mî se părea, că vin chiar de pe urloiu. Ei puseră la masă, mâncară mai întâiu 'bă, după aceea pe când bărbatulă ungea pânea cu țintă, femeia luâ puii îlă esamina cu ună ochiu cam nerecrătoră. — de-o fi ceva în oulă acesta? —î naiba să fiu în elă ? —ai sciu și eu ce? —de mâncă’lă și nu te mai sgâi! desfăcu oulă. Era ca toate ouăle și incite proaspetu. Iltâncă cam codindu-se, gustându’lă, îendu’lă josă şi ridicându’lă de noiBărbatulă dicea : — ce gustă are oulă ? Ea răspunse nimică d’lă mânca totă ; oaceea deodată îşi aţinti asupra bărbatu ochii ei galeşi, ca de nebună , la manile, le încrucişa şi într’o calsiune din creştetă pănă în tălpi se rostogoli pe pămentă, scoțîndă nisce țipete îngrozitore. Totă nóaptea se sbătu în nisce spasmul! înfiorâtore, sguduită de nisce tremuratul! grzanice, diformată prin nisce convulsion! hidose. Faurulă neputend’o ținea, fu silită să o lege. Ea urla fără încetare și vocea-i nu se obosia de locă: —îlă am în mine! îlă am în mine! Diminața următore mă chiămară la ea. Ordinai toate mijloacele posibile de calmare, dar fără a obținea celă mai mică resultată. Ea înebunise. Atunci cu o repediciune de necredută, pe lângă totă pedeca pusă de zăpada cea grosă, aceasta veste, o veste ciudată, străbătu din cătună în câtună: „Femiea ferarului este îndrăcită!“ Şi din tote părţile venia lume, fără să cuteze a întră în casă; asculteu din depărtare ţipetele înfiorâtore atâtă de puternice, încâtă nu se putea crede că eră din gură omenescă. Preotulă satului fu încunosciinţată. Acesta era ună bătrână tare naivă. Elă alergă la bolnava spre a o cumineca şi pronunţă, întindendă manile asupra ei, rugăciunea de alungarea necuratului, pe când patru omeni ţineau în pată pe femeia, care făcea spume la gură şi se încovriga. Dar necuratulă nu putu fi alungată. Crăciunulă sosi fără ca vremea să se schimbe. In ajună dimineța, preotulă veni la mine și-mi cjise: — Așă voi se facă să asiste la serviciu divină la noapte, pe acea nefericită. Poate Dumnedeu va face vre-o minune cu ea chiar în ora când fiulă omului s’a născută. Eu îi răspunseiu: — Și eu suntă de părerea aceasta, Domnule Părinte. Deci ea ține la ceremoniași nutină poate nu o va mișca mai bine poate fi scăpată fără nici ună mijit. Bet I ulă preotă murmura : — .' innia ta nu crerti în Dumnedeu, Domnie doctoră, der îmi vei ajuta, nu așa? lai asupra D-tale sarcina de a o aduce? Eu îî promiseiu ajutorulă meu. Sora veni, apoi noaptea; clopotul începu a suna, împrăștiândă vocea-i plângătoare prin spațiulă tăcută, prin ținutulă albită și înghețata sub zăpadă. Nisce ființe negre veniau încetă, în grupe, ascultândă de sunetulă sonoră ală clopoteloră. Luna plină luminândă cu o lumină vie întregă orizonală, făcea mai visibilă de soluţiunea palidă a câmpiilor. Eu luai patru bărbaţi robuşti şi mă dusei la casa ferarului. îndrăcită urla mereu, lungită şi legată de pată. O îmbrăcară în haine curate, cu totă resistenţa ei, şi o duseră la biserică. Acum biserica era plină de lume, iluminată şi rece, cântăreţii cântau cântecile lor( monotone; clopoţelul,luna, regulândă rugăciunile credincioşilor!). Eu închiseiu pe femeiă, cu pârliterii ei în tinda bisericii şi aşteptaiu momentulă, ce-lă credeamă favorabilă. Aleseiu momentulă, care urmeză după cuminecătură. Toţi ţăranii, bărbaţi VSTou, abtonamentui „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 11 Ianuarie A890 stil« vechi« se deschide nou niiimailenti la care învităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fi. pe şese luni tî ti., pe ună ană 1'2 ti. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe una ana 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Umgaria: pe ană 2 fl. pe şese luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anii 8 franci, pe şese luni 4 franci. Abonarea se piate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. Amintiri , ailfi 1889. Prigoniri şi volnicii. Vrăşmaşii neamului nostru şi-au urmată şi în anulă 1889 lupta de cutropire contra limbei şi naţionalităţii nóastre, atacândă pe de-o parte bunurile şi instituţiunile nóastre culturale, ce ni-au mai rămasă, ei pe de altă parte punendu-ne stavile şi chiar oprindu-ne dela orice desvoltare pe terenură naţională. Pe când în anulă de mai ’nainte aceste atacuri au fostă îndreptate mai vârtosi în contra pressei şi a conducătorilor politici ai poporului română, pe atunci în anulă 1889 ele se îndreptă cu deosebire contra şcolelor şi a limbei noastre. Vom aminti aici cele mai însemnate dintre atentatele memorate: Atentatură contra gimnasiului română din Beiuşă. Ministrulă ungurescă de culte şi instrucţiune publică cere delăturarea profesorilor actuali şi înlocuirea lor cu alții noi, oi la urma urmelor, ordonă, ca în cele patru clase superioare ale acestui gimnasiu să se introducă ca limbă de propunere, limba ungureasca. Atentatură contra şcolelor poporale românesci din comitatul Bistrița-Năsăudă pe seama cărora inspectorulă ungurescă de şcole poruncise, ca să se procure steguri unguresc! pe spesele poporului română. Fispanulă Banffy, abusândă de posiţia sa de comisara regescă, dă ordină, ca învăţătorii din acestă comitată să propună limba ungurescă în legătură cu fiecare obiectă de învăţămentă, ca în fiecare clasă se se propună versuri şi cântece unguresci, ca la propunerea geografiei să le spună copiilor, că în patria acesta numai o naţiune esistă adecă cea ungurescă. Pe învăţătorii, cari nu se voră ţină de porunca acesta, ’i ameninţă fispanulă, că-i va pedepsi şi eventuală ’i va depune din poştă. Totă acesta drăguţă de fisoană poruncesce învăţătorilor români, cari suntă membri ai reuniunei române „Mariana“ din Năsăudă, se se înscrie într’o reuniune ungurescă, or mai în urmă se suspende activitatea „Marianei“ cu totulă. Locuitoriloră din comuna românescă Ilva mică, li se ordonă, ca o clasă din Şcoala lorii confesională românescă să o lase spre folosinţa şcalei unguresci, la casă contrară se ameninţă cu o repartiţia de 4000 fl. pentru clădirea unei şcole unguresc comunale. Totă asupra bieţilor locuitori din acestă comună se face aruncă de 5'/0 pentru susţinerea şcolei unguresci de acolo. Totă în anul 1889 s’au încheiată deocamdată uneltirile guvernului în contra fondurilor școlare ale Romănilor, graniteri din fostul districtu alu Naseudului printr’o lovitură de moarte, ce lis’a dată. Inspecţiunea acestor fonduri se dă pe mâna autorităţilor politice, sculele românesci susţinute din ele să pună în categoria şculelor comunale. Li se face parte şi dreptă la aceste fonduri câştigate în preţulă sângelui românescă şi străiniloră şi veneticiloru. Nu numai în scule este prigonită instrucţiunea şi limba românescă, ci ea este huiduită chiar şi din cancelariile comunale. Astfel, fişpanulă comitatului Făgăraşă dă ordină, ca nici ună notară să nu mai cuteze a se folosi de limba comunei, sub care în acesta casă se înţelege limba română, ci numai limba ungurescă să se folosescă in toate actele oficioase. — Fisolgăbirăulă cercului Desă nu mai sufere primari fără a sei unguresce. La 12 primari din cerculă său le ordonă ca în timpă de 2 luni să înveţe ungiresce. Prin aceasta primarii români suntă siliţi să abdică, şi în locuia loră fiscigăbirăulă denumesce Unguri şi Jidovi. Prigonirile în potriva bărbaţilor noştri naţionali s’au continuata şi în anulă 1889. Indelungateloră procese intentate contra d-loră , generală Traiană Ioda din Caransebeşă şi Dr. Vasiliu Lucaciu, preotă în Şişeştî, abia în anul acesta li s’a pusă capătă. Neştersă va rămâne în paginele istoriei noastre naţionale lupta pentru limbă desfăşurată din partea bravilor noştri Români Selăgeni şi Sătmăreni cu ocasiunea procesului de pressă ală părintelui Lucaciu, pertractată în zilele de 4—9 Iulie n. înaintea tribunalului din Sătmară. Românii în massá însoţescă pe acusatură înaintea tribunalului. Aci părintele Lucaciu îşi ridică glasulă în limba română, martorii săi îl urmeză şi toţi împreună facă se răsune în faţa tribunalului graiulă românescă. O sfântă însufleţire cuprinde inimile românesci, cari nu cedeză nici ameninţărilor preşedintelui, nici răcnetelor de pe strade, ci cu demnitate şi mândriă vrednică de numele de Română urméza a se folosi esclusivă de limba loră maternă; pe şovinişti ’i dau de gală, intrigile se descoperă, acusatorii se dovedesce, că sunt niste păcătoşi, mincinoşi, defraudanţî, scoşi de prin temniţe şi luaţi de pe strade. Judecătorii se ruşineză, părintele Lucaciu se dovedesce nevinovată şi se achită. Limba românescă triumfeza! Altă jertfă a furiei de prigonire este protopopulă Alexiu Befinde din Seini, care din incidentală acestui procesă, fiind-că s’a rugată în biserică pentru prigonitulă său colegă Lucaciu, a fostă suspendată din postulă său de protopopii și trasă în cercetare disciplinară. Preotulă Romulă S. Orbeanu din Iclăndelulă de Câmpiă pentru întrebuinţarea colorilor ardelenesci, fiindcă acestea suntă totodată şi colorile noastre naţionale românesci, sufere o închisore de 3 zile şi plătesc o amendă în bani. Profesorală preparandială Gavrilă Trifă pentru iubirea de naţiune şi jertfele aduse în favorulul causelor culturale ale Românilor, sălăgeni este scosa dintre ai săi şi strămutată la Szabadka, pentru ca să nu mai potă aurii vorbă românăscă. Intre multele victime ale furiei de prigonire putemă număra şi pe tînăra D-soră Olivia Tacobescu din Vereşmortă, care de asemenea fu trasă în judecată din causa colorilor naţionale românesci şi condamnată la amendă în bani. Uniculă chiară politică românescă de sub stăpânirea ungurescă, care nu anulă premergătorii 1888 rămase scutită de procesă de pressă, a fostă „Luminătorulă“ din Timişora. In anulă 1889 însă şi acestă diară a fostă trasă în judecată. Prim-colaboratorulă ei, d-lă Ioană V. Bareianu, fu acusată şi citată înaintea curţii cu juraţi din Aradă în două rânduri, pentru delictulă de aţîţare contra naţionalităţii maghiare, intâia oră fiind achitată, er a doua oră — în urma recursului de nulitate ală procurorului, — — fiindă condamnată la 6 luni închisoare şi 500 fl. amendă. Mai multe cărţi şi charte privitore la istoria nostră naţională au fostă oprite; în diferite locuri au fostă împedecate a se înfiinţa societăţi culturale şi filantropice românesc!. Astfel nu s’a refusată aprobarea statutelor proiectatei societăţi „Minerva“ a studenţilor români dela universitatea din Cluşiu, ale unei societăţi române de lectură pentru Făgetă şi giură, ba, ca să nu mai amintim aite caşuri, se refusa aprobarea statutelor, chiar şi ale unei societăţi a măestrilor români din Alba-Iulia, care nu avea altă scopă, decâtă ajutorarea membrilor în