Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1890 (Anul 53, nr. 1-24)

1890-01-02 / nr. 1

Patina 5 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 1—1890. ar fi neîncunjurată de lipsă și, se crede, că aceasta ar fi pentru îmbunătățirea ad­­ministrațiunii comitatului. „Nu ne în­­doim­, dice „Luminătorulă“, că la aceasta nouă povară locuitorii români vor­ fi mai prompții și mai riguroşii bă­gați în seamn, ca cum au fostă la ale­gerea funcţion­arii oră, adecă la distribui­rea beneficiiloră, a plăţiloră. Ce drăguţă de dreptate, legalitate şi lealitate patri­otică ! Vandalismu. In una din nopţile tre­cute au fostă rupţi doi pomişori, bine desvoltaţi, de pe promenada de pe Straje. * * Starea sanitară in­clusiv în a doua jumătate a anului 1889 şi mai alesă în Decemvre, nu se pote numi favorabilă. După raporturii medicului orăşenescă nu­­merulă morţilor« întrece cu 310 pe ală nasceriloră la miia de locuitori. S’au născută 277 băeţi şi 269 fete, cu totulă 546, dintre cari nelegitimi 59 băeţi şi 58 fete cu totulă 117. Cum se vede nici moralitatea nu se poate numi favo­rabilă. * * Reg.liele Făgăraşului. Cetimă într’o co­respondenţă din „Sieb. Deutsch. Tybhrt“ . . .. Insul guvernul­ întinde mâna pentru esploateea ne mai andită a întregei po­­poraţiui. După­ ce frăţînii Fleissig şi Na­than ofriseră deja suma de 26.000 fl. pentru eclusivulă dreptă de regalii în Făgăraş, începu­ o nouă licitare prin oferte gnerale în ministerială de finanţe, în urmanei învoeli cu concurentulă Zeii, firma d mai susă a luată regaliele Fă­găraşul­ şi ale celoră două solgăbirăiate de jose ale comitatului cu ună preţă multă n.i mare. Urmarea fu­ însemnata urcare preţului vinului şi berei, deorece arendaş iau de patru­ ori atâtă de mari tacse deâreiumărită pentru vină, decâtă tacsa leală, adecă, afară de darea de consum şi de tacsa de importă, 12 fl. de hectitru ; paharulă de bere Haber­­mann ctă de la anulă nou 10 cr. ş. e naturalită, poporaţiunea mai săracă se va da ni multă la băutura rachiului. Remainlămă deosebitei aten­ţiuni ontrifirului nostru cetitorii anmnerife „('ancelariei.Xer/mţiu“ depe ji/vna a 10-a, 11-a şi a 12-a, în cârpe lănţ­ă­rele done dia,re, ce apara ! Editura numitei Cance­larii, o mai află însemnate şi o mulţin de opuri eftine forte aco­­modatpentru b­isiotecile biseri­cesc!,, ji­ochiaie, poporale s. a. — Afară ■ aceea la acesta Cancela­ria seumperă cu preţurile cele ma­i lan toate acţ­iile bă­ne iloră ro­mâne se schimbă cu poanele ace­lora şi­ minte de termină. Feta asculta, palidă ca moartea. — asigură am audită şi eu flue­­rături noaptea trecută, şi mî­ se părea, că vin chiar de pe urloiu. Ei puseră la masă, mâncară mai întâiu 'bă, după aceea pe când băr­­batulă ungea pânea cu țintă, femeia luâ puii îlă esamina cu ună ochiu cam nerecrătoră. —­ de-o fi ceva în oulă acesta? —î naiba să fiu în elă ? —ai sciu și eu ce? —de mâncă’lă și nu te mai sgâi! desfăcu­ oulă. Era ca toate ouăle și incite proaspetu. Iltâncă cam codindu-se, gustân­­du’lă, îendu’lă josă şi ridicându’lă de noiBărbatulă dicea : —­ ce gustă are oulă ? Ea răspunse nimică d­’lă mânca totă ; oaceea deodată îşi aţinti asupra bărbatu ochii ei galeşi, ca de ne­bună , la manile, le încrucişa şi în­tr’o calsiune din creştetă pănă în tălpi se rostogoli pe pămentă, scoțîndă nisce țipete îngrozitore. Totă nóaptea se sbătu în nisce spas­mul! înfiorâtore, sguduită de nisce tre­muratul! grzanice, diformată prin nisce convulsion! hidose. Faurulă neputend’o ținea, fu silită să o lege. Ea urla fără încetare și vocea-i nu se obosi­a de locă: —îlă am în mine! îlă am în mine! Diminața următore mă chiămară la ea. Ordinai toate mijloacele posibile de calmare, dar fără a obținea celă mai mică resultată. Ea înebunise. Atunci cu­ o repediciune de necredută, pe lângă totă pedeca pusă de zăpada cea grosă, aceasta veste, o veste ciudată, străbătu din cătună în câtună: „Femiea ferarului este îndrăcită!“ Şi din tote părţile venia lume, fără să cuteze a în­tră în casă; asculteu din depărtare ţi­petele înfiorâtore atâtă de puternice, în­­câtă nu se putea crede că eră din gură omenescă. Preotulă satului fu încunosciinţată. Acesta era ună bătrână tare naivă. Elă alergă la bolnava spre a o cumineca şi pronunţă, întindendă manile asupra ei, rugăciunea de alungarea necuratului, pe când patru omeni ţineau în pată pe fe­meia, care făcea spume la gură şi se încovriga. Dar necuratulă nu putu fi alungată. Crăciunulă sosi fără ca vremea să se schimbe. In ajună dimineța, preotulă veni la mine și-m­i cjise: — Așă voi se facă să asiste la ser­viciu divină la noapte, pe acea nefericită. Poate Dumnedeu va face vre-o minune cu ea chiar în ora când fiulă omului s’a născută. Eu îi răspunseiu: — Și eu suntă de părerea aceasta, Domnule Părinte. Deci ea ține la ce­remonia­­și n­utină poate nu o va mișca mai bine poate fi scăpată fără nici ună miji­t. Bet­ I ulă preotă murmura : — .' innia ta nu crerti în Dumne­deu, Do­mnie doctoră, der îmi vei a­­juta, nu așa? lai asupra D-tale sar­cina de a o aduce? Eu îî promiseiu ajutorulă meu. Sora veni, apoi noaptea; clopotul­ începu a suna, împrăștiândă vocea-i plângătoare prin spațiulă tăcută, prin ți­­nutulă albită și înghețata sub zăpadă. Nisce ființe negre veniau încetă, în grupe, ascultândă de sunetulă sonoră ală clopoteloră. Luna plină luminândă cu o lumină vie întregă orizonală, făcea mai visibilă de soluţiunea palidă a câm­­piilor­. Eu luai patru bărbaţi robuşti şi mă dusei la casa ferarului. îndrăcită urla mereu, lungită şi le­gată de pată. O îmbrăcară în haine cu­rate, cu totă resistenţa ei, şi o duseră la biserică. Acum biserica era plină de lume, iluminată şi rece, cântăreţii cântau cân­­tecile lor( monotone; clopoţelul,l­una, regulândă rugăciunile credincioşilor!). Eu închiseiu pe femeiă, cu pârlite­­rii ei în tinda bisericii şi aşteptaiu mo­­mentulă, ce-lă credeamă favorabilă. Aleseiu momentulă, care urmeză după cuminecătură. Toţi ţăranii, bărbaţi VSTou, abtonamentui „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 11 Ianuarie A890 stil« vechi« se deschide nou niiimail­enti la care în­­vităm­ pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fi. pe şese luni tî ti., pe ună ană 1'2 ti. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe una ana 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Umgaria: pe ană 2 fl. pe şese luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anii 8 franci­, pe şese luni 4 franci. Abonarea se piate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. Ad­ministraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. Amintiri , ailfi 1889. Prigoniri şi volnicii. Vrăşmaşii nea­­mului nostru şi-au urmată şi în anulă 1889 lupta de cutropire contra limbei şi na­ţionalităţii nóastre, atacândă pe de-o parte bunurile şi instituţiunile nóastre cul­turale, ce ni-au mai rămasă, ei pe de altă parte pun­endu-n­e stavile şi chiar oprin­­du-ne dela ori­ce d­esvoltare pe terenură naţională. Pe când în anulă de mai ’nainte aceste atacuri au fostă îndreptate mai vârtosi în contra pressei şi a conducă­­torilor­ politici ai poporului română, pe atunci în anulă 1889 ele se îndreptă cu deosebire contra şcolelor şi a limbei noastre. Vom aminti aici cele mai însemnate dintre atentatele memorate: Atentatură contra gimnasiului ro­mână din Beiuşă. Ministrulă ungurescă de culte şi instrucţiune publică cere de­­lăturarea profesori­lor­ actuali şi înlo­cuirea lor­ cu alții noi, oi la urma ur­­melor, ordonă, ca în cele patru clase superioare ale acestui gimnasiu să se in­troducă ca limbă de propunere, limba ungureasca. Atentatură contra şcolelor­ poporale românesci din comitatul­ Bistrița-Nă­­săudă pe seama cărora inspectorulă un­gurescă de şcole poruncise, ca să se pro­cure steguri unguresc! pe spesele popo­rului română. Fispanulă Banffy, abusândă de posiţia sa de comisara regescă, dă ordină, ca învăţătorii din acestă comi­­tată să propună limba ungurescă în le­gătură cu fie­care obiectă de învăţămentă, ca în fiecare clasă se se propună versuri şi cântece un­guresci, ca la propunerea geografiei să le spună copiilor­, că în patria acesta numai o naţiune esistă adecă cea ungurescă. Pe învăţătorii, cari nu se voră ţină de porunca acesta, ’i ameninţă fispanulă, că-i va pedepsi şi eventuală ’i va depune din poştă. Totă acesta drăguţă de fisoană po­­runcesce învăţătorilor­ români, cari suntă membri ai reuniunei române „Mariana“ din Năsăudă, se se înscrie într’o reuniune ungurescă, or mai în urmă se suspende activitatea „Marianei“ cu totulă. Locuitoriloră din comuna românescă Ilva mică, li­ se ordonă, ca o clasă din Şcoala lorii confesională românescă să o lase spre folosinţa şcalei unguresci, la casă contrară se ameninţă cu­ o repartiţia de 4000 fl. pentru clădirea unei şcole ungu­resc­ comunale. Totă asupra bieţilor­ lo­cuitori din acestă comună se face aruncă de 5'/0 pentru susţinerea şcolei unguresci de acolo. Totă în anul­ 1889 s’au încheiată deocamdată uneltirile guvernului în con­tra fondurilor­ școlare ale Romănilor, graniteri din fost­ul­­ districtu alu Naseu­­dului printr’o lovitură de moarte, ce li­­s’a dată. Inspecţiunea acestor­ fonduri se dă pe mâna autorităţilor­ politice, sculele românesci susţinute din ele să pună în categoria şculelor­ comunale. Li­ se face parte şi dreptă la aceste fon­duri câştigate în preţulă sângelui româ­nescă şi străiniloră şi veneticiloru. Nu numai în scule este prigonită instrucţiunea şi limba românescă, ci ea este huiduită chiar şi din cancelariile comunale. Astfel, fişpanulă comitatului Făgăraşă dă ordină, ca nici ună notară să nu mai cuteze a se folosi de limba comunei, sub care în acesta casă se în­ţelege limba română, ci numai limba un­gurescă să se folosescă in toate actele oficioase. — Fisolgăbirăulă cercului Desă nu mai sufere primari fără a sei ungu­­resce. La 12 primari din cerculă său le ordonă ca în timpă de 2 luni să înveţe ungi­resce. Prin aceasta primarii ro­mâni suntă siliţi să abdică, şi în locuia loră fiscigăbirăulă denumesce Unguri şi Jidovi. Prigonirile în potriva bărbaţilor­ noştri naţionali s’au continuata şi în a­­nulă 1889. Indelungateloră procese in­tentate contra d-loră , generală Traiană I­oda din Caransebeşă şi Dr. Vasiliu Lucaciu, preotă în Şişeştî, abia în anul­ acesta li­ s’a pusă capătă. Neştersă va rămâne în paginele is­toriei noastre naţionale lupta pentru limbă desfăşurată din partea bravilor­ noştri Români Selăgeni şi Sătmăreni cu oca­­siunea procesului de pressă ală părintelui Lucaciu, pertractată în zilele de 4—9 Iulie n. înaintea tribunalului din Sătmară. Românii în massá însoţescă pe acusa­­tură înaintea tribunalului. Aci părintele Lucaciu îşi ridică glasulă în limba ro­mână, martorii săi îl­ urmeză şi toţi îm­preună facă se răsune în faţa tribunalu­lui graiulă românescă. O sfântă însufle­ţire cuprinde inimile românesci, cari nu cedeză nici ameninţărilor­ preşedintelui, nici răcnetelor­ de pe strade, ci cu dem­nitate şi mândriă vrednică de numele de Română urméza a se folosi esclu­­sivă de limba loră maternă; pe şovinişti ’i dau de gală, intrigile se descoperă, acusatorii se dovedesce, că sunt­ niste păcătoşi, mincinoşi, defraudanţî, scoşi de prin temniţe şi luaţi de pe strade. Ju­decătorii se ruşineză, părintele Lucaciu se dovedesce nevinovată şi se achită. Limba românescă triumfeza! Altă jertfă a furiei de prigonire este protopopulă Alexiu Befinde din Seini, care din incidentală acestui procesă, fi­­ind-că s’a rugată în biserică pentru pri­­gonitulă său colegă Lucaciu, a fostă sus­pendată din postulă său de protopopii și trasă în cercetare disciplinară. Preotulă Romulă S. Orbeanu din Iclăndelulă de Câmpiă pentru întrebuin­ţarea colorilor­ ardelenesci, fiindcă a­­cestea suntă tot­odată şi colorile noastre naţionale românesci, sufere o închisore de 3 zile şi plătesc o amendă în bani. Profesorală preparandială Gavrilă Trifă pentru iubirea de naţiune şi jert­fele aduse în favorulul causelor­ cultu­rale ale Românilor, sălăgeni este scosa dintre ai săi şi strămutată la Szabadka, pentru ca să nu mai potă aurii vorbă românăscă. Intre multele victime ale furiei de prigonire putemă număra şi pe tînăra D-soră Olivia Tacobescu din Ve­­reşmortă, care de asemenea fu trasă în judecată din causa colorilor­ naţionale românesci şi condamnată la amendă în bani. Uniculă chiară politică românescă de sub stăpânirea ungurescă, care nu anulă premergătorii 1888 rămase scutită de procesă de pressă, a fostă „Luminăto­­rulă“ din Timişora. In anulă 1889 însă şi acestă diară a fostă trasă în judecată. Prim-colaboratorulă ei, d-lă Ioană V. Barei­anu, fu acusată şi citată înaintea curţii cu juraţi din Aradă în două rân­duri, pentru delictulă de aţîţare contra naţionalităţii maghiare, intâia­ oră fiind­ achitată, er a doua oră — în urma re­cursului de nulitate ală procurorului, — — fiindă condamnată la 6 luni închisoare şi 500 fl. amendă. Mai multe cărţi şi charte privitore la istoria nostră naţională au fostă oprite; în diferite locuri au fostă împedecate a se înfiinţa societăţi culturale şi filantro­pice românesc!. Astfel nu s’a refusată a­­probarea statutelor­ proiectatei societăţi „Minerva“ a studenţilor­ români dela universitatea din Cluşiu, ale unei socie­tăţi române de lectură pentru Făgetă şi giură, ba, ca să nu mai amintim­ aite caşuri, se refusa aprobarea statutelor, chiar şi ale unei societăţi a măestrilor­ români din Alba-Iulia, care nu avea altă scopă, decâtă ajutorarea membri­lor­ în

Next