Gazeta Transilvaniei, februarie 1890 (Anul 53, nr. 25-47)
1890-02-01 / nr. 25
Pagina -(i-AZET A TRAiN SIL V Ais iifii XDXTST Arestarea ducelui de Orleans. Scriea telegrafică, ce amu primit’o în dilele trecute, preocupă astădî toate cercurile din Parisa. Toatft lumea se intreba, că ce a îndemnații pe ducele de Orleans să mergă la Parisa. Consiliulu de miniștri, ce s'a întorunit și în zilele trecute în Paris, a hotărîtă asupra pretendentului la tronulii Franciei, or „Soir“ constată, că guvernul francesft va aplica legea creată pentru familiile pretendente, în virtutea căreia fiă-care membru, care va intra în țeră, se va pedepsi c’unii arestii de 2—5 ani. Alţii susţină, că guvernul se va mărgini a escorta pe ducele peste hotarăle ţărei. De aitfel, splrile ce sosescu din Parisi spune, că ducele este tractată cuviinciosă. In numerii loră mai noi diarele parisiene aducu amănunte despre sosirea şi arestarea ducelui. Tinerul, prinții petrecea în Laussane, unde făcea studii militare sub inspecțiunea generalului Perce. Nu de multă, când adecă ajunse maiorenă, a chiămată la sine pe prințulă de Lyne și declară, că deși tatălui său călătoresce în America, or mamă-sa petrece în Spania, era cu toate astea voesee a'şi face datorinţa faţă de patria sa. Ducele n’a împărtăşită intenţia sa nici tatălui seu, nici generalului Perce. După cum se vorbesce, ducele e de caractera forte independenta. Dorinţa lui, de a fi primită în armata francesă, a fost respinsă de ministeriilă de răsboiu. In urma aceasta ducele a adresatu o scrisore aceluiașfi ministru, în care ili rogă să nu’ia lipseascâ de onóarea de a servi ca gregară de rendu în armata francesă. Cu douăcieci de minute mai târdiu ducele a fostă arestată. Rugarea de a’lfi lăsa pe picioră liberă, garantândO cu onoarea lui, a fost refusată. Ducele a trimisă următorea scrisore din aresta mamei sale la Sevilla : „Regretă multă, că trebue să vă pricinuescă dureri; dar n’am putută să mă opună agitațiiloră patriei mele cu piarele parisiene și mai alesă cele republicane condamnă pe ducele. „Republique Franșaise“ (fiee, că în casulă acesta celă mai potrivită comentară este cuprinsulă legei, pentru că faptulă acesta ală ducelui nu este altceva, decât și o cutezată reclamă a pretendentului. „Figaro“ crede, că împregiurarea acesta nu poate să fiă decâtă favorabilă ideei monarchismului. „Gaulois“ dice, că fapta aceasta va deştepta cele mai sincere simpatii faţă de ducele prisonieră. Pressa boulangistă se bucură, că guvernul v a câdută în dilema, că seu va fi liberată prințulă, prin ceea ce se face ridiculă, seu îlă va judeca, prin ceea ce va comite o faptă rușinosă. Legea dela 1880, în virtutea căreia a fostă arestată ducele de Orleans, e de cuprinsulă următoră : ..1) Teritoriulă republicei este oprită pentru capulă acelora familii, cari au domnită odinioră în Francia, precum și pentru următorii celoră din prima nascere. 2) Guvernul are dreptulă a opri şi pe alţi membri din acele familii a păşi pe teritoruil republicei, ceea ce o va face ministrulă preşedinte în virtutea unui decretă redigeată de consiliulă miniştriloră. 3) Acela, care în contra acestei legi va păşi pe pamentul Franciei și ală Algeriei, sau care va petrece în coloniile francese, va fi pedepsită cu ineliisoare dela 2—5 ani. După împlinirea pedepsei, respectivulă va fi escortată peste hotare. 4) Nici unulă dintre membrii familieioră domnitoare în Francia nu poate servi în armata francesă sau la marina francesă, nici nu va putea ocupa nici o funcțiune și nici alesă ca deputată nu va putea fi. Iu 8 ale curentei, ducele a fostă dusă la primă-procurorulă de stată. După ce a fostă ascultată, ducele a fostă presentată poliției din arondismentulă ală nouălea. Advocații monarchişti au năvălită în mare numără la poliţie şi-şî ridicau pălăriile demonstrativă. Ducele a declarată, că s’a înscrisă în lista gregariloră şi că vrea să servască în armată ca ostaşă de rendu. După cum spune „France“, ducele a adresată preşedintelui republicei Carnot o epistolă, în care apeleza la lealitatea nepotului marelui Carnet, ca se-lă înregistreze în armată. Membrilor familiei ducelui ie este permisă a visuts ori şi de câte ori voră voi pe ducele. SOIRILE DILEI. Aniversarea morţii lui Popasu. Având în vedere, că la 5 Februarie v. c. se împlinesce ună ană dela moartea fericitului Episcopă ală Caransebeşului, Ioană Popasu, şi ţinendă semă de meritele neperitoare ce şi le-a câştigată reposatula Episcopă pe terenură bisericescă şi naţională . P. S. S. actualulă Episcopă Nicolae Popea a dispusă, ca în toate bisericile din diecesa Caransebeşului să se ţină parastasă pentru odihna sufletului răposatului său predecesoră Ioană Popasu. In comunele orăşenesc! acesta nesce fata la uşe, şi acum... ce vrei? Acum toate’sti bune. Olga este măritată şi Iorgu, ginerile nostru, e băiată bună“. Cocoana Mariţa ofta odată și ațîntindu’și privirea în pămentă, începu din nou să învertescă păhărelulă ce era pe masă lângă ea. „N’avemu acum pe Nicu ? De elă ar trebui să ne ocupămă, să vedemă să termine mai de grabă, să’lă vedemă aseitată în casa lui. Tocmai de aceea ar trebui să se apuce de studiu.“ ♦ „Se va apuca elă“, grăi Mariţa căreia nu’i venea la socotelă stăruinţa continuă a bărbatu-său, ca să le plece băiatulă. „Ce atâta întrecere cu plecarea? Acum s’a dusă Olga, acum să plece şi elă ? Lasă’lft să mai rămână să’şi petrecă puţină, căci, cum îmi spunea elă, destulă se năcăjesce cu învăţătura şi acolo n’are timpă nici să mănânce cum se cade, atâtă e de ocupată cu ale lui.“ „Bine, bine, eu nufieă ca plece acum îndată, dar totuşi....“ grăi Mitică frecându-se cu mâna pe la frunte, „totuşi nuar fi rău să termine mai repede“. „Da la ce ? A remasu elă se trăescâ din învățătura lui? Ba că chiar! Asta ne-ar mai trebui, să’le înfundămă la vr’o plasă să’și amărască clilele căutândă pe țărani de beléle loră. Nicu are cu ce trăi, căci şi aşa n’avemu decâtă doi copii şi să ţinemă împrejurulă nostru.“ „Aşafică şi eu“, continuă Mitică. „Nu mai este vorba, că Nicu,... nai băgaţii tu de semă?“ „Ce se bagă de semă?“ „Nicu ăsta se ţine de ştrengării. N’ai vedută că n’o mai slăbesce pe Veta din ochi, că una doué, se ia după ea şi cine scie...! „Săracii de elă!“ dise Mariţa cu dispreţă. „Am mai audiţii una! Omului cum îi e firea, aşa’i e şi gândirea!“ Mitică nu se siuiţia bine la aceste vorbe, dar tăcu; cocoana Mariţa insă se năcăji şi vorbi cam apăsată : „Ved! Mitică, cum te găsescă pe tine! Tu în locă se mai mergi pe la Buzău, să te ocupi de ginere-tău, se vedi ce mai face Olga, să’i mai pui la cale, tu te interesezi de lucruri de a doua mână. Tu eşti astfelă, ca şi cum Veta ar fi fata ta, or nu Olga“. Mitică se mişcă la aceste vorbe, încreţi din sprâncene şi strîngendu-şi pumnală,îşi puse la gură. Rămase puţină timpă astfelă şi îndată apoi îndreptându’şi ochii ţintă la nevastă-sa grăi: „Am fostă la Buzău. Iorgu își vede de afaceri, or Olga este acolo la elă. Ce vrei să facă? Nu este elă oră întregă ?“ „Ba da“,zise cocoana Marița, „dar totuși tu mergi prea rară la Buzău, și verfi, Mitică, asta nu e bine. Par’că Olga nu este copilulă tău“. „Eu mă ocupă acum de Nicu, căci Olga este măritată. Ea este la casa ei şi se împacă bine cu Iorgu. Nu mi-ai spusă şi tu tată astfelă ? Ce, ori ţi-a spusă ţie ceva Olga? Voi femeile totdeauna sunteţi mai curiose. Vouă vi se pară lucrurile mai grozave ca cum suntă“. „Nu dică înmică despre Iorgu, dar mi se pare, că cheltuesce prea multă, şi Olga nu se simte tocmai bine“. „De ce ?“ întreba scurtă Mitică. „Eu nu dică, că nu-i bună Iorgu, dar totuşi ai putea să’lă mai ţii de scurtă, să nu se întindă la cheltuelî prea mari. Şi-a tocmită tocmai o trăsură la Bucurescî, deşi trăsura care i-am dat’o era destulă de bună. A vândut’o unui prietină mai pe nimica,friendă, că nu mai e la modă și că a vădută elă altfi fasonfi de trăsuri la Bucurescî, la șosea“. „A vândută trăsura?“ întrebă mirându-se Mitică și se ridică furiosă dela masă. „Tată este elă usurelfi“! zise Mitică în cele din urmă... Intr’aceea în odaia de alături aucji rîsul ei nebunatică ar fi lui Nicu, se opri lângă uşe şi asculta puţină cu interesă şi apoi se întorse cătră nevastă-sa. „E Nicu, cine să fie ? !“ zise cocoana Mariţa. „Da, da, e Nicu, rîde ca ună nebună“. „Lasă se rîcjă, că acim îi e vremea. „Acum îi e vremea ? Uite, că Vladă nu prea ride.“ „Vlada e mă mojică!“ grăi cocoana Marița năcăjită. „Cum e, cum nu e, a terminată. Acum vreau ca și Nicu se termine. De aceea mă interesezi, ca să plece.“ „Ba mi se pare, că nu de aceea“, îi aruncă nevastă-sa vorba și se depărta de la masă. „Te-ai putea ocupa mai cu dinadinsulă de Iorgu, de ginere-tău, şi de Olga. E fata ta,“ grăi cocoana Mariţa eşinaă din odaiă. Mitică rătuase singură în odaiă şi cuprinsă de o iritaţiune mare. „Am să’lă espedeză eu pe neisprăvitură de Nicu. La ce să mă muncescu atâta, păcătosului Acum să mai am şi alta pe capă? Pe Iorgu, pe ginere-meu ?“ (Va urma.) parastasă se va ţină în cina aniversărei, adecă Luni în 5 Februarie st. v., or în Comunele rurale în Dumineca următore, 11 Februarie. . . . Pemisionarea lui Tisa. „Magyarság“ de la 10 Februarie v. aduce o solie telegrafică din Budapesta, în care se susţine, că în cercurile politice şi în întrega capitală s’a răspândită ca ună fulgeră vestea, că d-lui Tisza şi-ar fi dată demisia. Causa se dice că ar fi neînţelegeri ivite în datele din urmă între membrii guvernului. Maiestatea Sa a primită la 8 ale curentei în audienţă, care a ţinută mai multă de-o jumătate de oră, pe conţii Csáky şi Szapáry. Tot.fi în aceeaşi disera s’a ţinută ună lungă consiliu de miniştri. * Manuscripte de-ale lui Eminescu. Dlă căpitană Mateiu Eminovici, fratele mult regretatului Eminescu, a făcută cunoscută, că se află ia posesiunea mai multoră scrieri de-ale lui Eminescu, pe cari voesee se le publice rend pe rend în revistele literare, ce apară în Bucurescî. * * „Societatea „România Jună“ dinViena și-a alesă pentru anulă administrativă 1890 următorului comitetă: Iacobă Țărână, drd. med., președ.; George Candrea stud. fii. vicepreșed.; Filimonă Taniacă, stud. med. secretară I.; Eudocsiu Prodanciucă, stud. med., secretară II.; Vasilie Tebinca, drd. med., cassieră; Eugenă Solomonă, drd. med., controloră; Ioană Sciutuilă, stud. forest., bibliotecară ; Petru Macsimiac stud. fii., economă. îi« îi: * Scrierile lui loana Crenga. Scrierile marelui povestitoră Ioană Crengă, carele a repausată înfilele trecute, voră eși toate de sub țipară. Spre scopulă acesta s'a formată ună comitet,ă dintre cei mai adicți amici ai răposatului, carele se ocupă cu arangiarea loră şi cu adunarea datelor, spre a-i face biografia. D-lă căpitan Constantin şi Crângă a depusa la banca naţională din Iaşi 900 lei spre a se acoperi o parte a speselor, cu tipărirea scrierilor tatălui său. * £ •* Episcopulu ev. Czekus ală districtului Tisza a murită. Czekus era unul din cei mai mari persecutori ai Slovacilor, naţionalişti şi ună maghiarisatoră de frunte. al. A ^ Omori. Georgy Spenati din Eymesbăk, în Ciucă, se logodise cu o fată frumosă, în care se înamorase şi ună altă fecioră totă din acea comună. Nunta avea să fia Marța din urmă a carnevalului. In noaptea de 3 Februarie n. însă, pe când Spenati se’ntorcea dela mireasa sa, fu ucisă. Bănuiala cădii pe rivalulă său, care fu arestată. Inimă ruptă. Nu-i poveste, e lucru deja întâmplată. înșiși medicii au constatații aceasta. Rosa Seif din Dunaszerdahely era o tînără şi frumosă fată. Părinţii ei omeni cu frumosă posiţie. Fata se ampresase grozavă într’un fi tînără. Dragostea ei tăinuită din din di o făcea totă mai tristă, mai melancolică, o slăbise, o sdrobise cu desăvârşire. Părinţii ei, nesciindă suferinţele şi boia fetei, o duseră în spitalul din Pojană, unde în scurtă vreme muri. Corpulă ei a fostă secţionată în faţa doctorului Katka, de cătră medicii Kovács şi Mergi, cari numai decâtă au constatată, că inima fetei plesnise in urma prea marei cantităţi de sânge, ce năvălise în inimă, aşa că ea nu putu să resiste acestei nenorocite sfirşiri. A fost d înmormântată apoi, or inima ei ruptă o opriră medicii ca o curiositate. Inima a fost despusă vederei unei corporaţiuni de medici, dintre cari unulă se pregăteşte a ţine o disertaţiime despre aşa (lisa „ruptura cordis“. Purtă. Lui Emanuel Seidner din Pesta, care e nebună, ’i s’a furată în modă rafinată una liberă de depuneri la o cassa de economii. Hoţulă, Ignaz Schwarz, adjunctă în cancelaria unui advocată, încasă banii în sumă de 14.200 şi’i puse în siguranţă la o rudeniă a sa, unde au fost găsiţi. „Cinstitură“ adjunctă e arestată. * * * Marina comercială română pe Dunăre. In şedinţa Senatului de Luni, săptămâna trecută, d-lă P. S. Aridianu şi-a desvoltată interpelarea sa in privinţa creărei unei societăţi naţionale de navigaţiune pe Dunăre. D-lă Al. Marghilomanu, ministrulă lucrărilor publice, răspundendă d-lui Aureliană, dise. Din punctul ei de vedere economică, creaţiunea unei marine comerciale române se impune. „Marina nu va putè decâtă să alimenteze căile noastre ferate, care într’ună viitorii apropiată voră fi în măsură a acoperi traficul Europei