Gazeta Transilvaniei, mai 1890 (Anul 53, nr. 97-121)

1890-05-04 / nr. 100

Braşovu, B­raiu st. v. Amu împărtăşită în cjilele tre­cute, că ministrula ungurescă de culte şi instrucţiune­a depusă în dietă proiectulă de lege pentru în­fiinţarea de asilurî şi grădini de copii, în care se se cresca copii dela B—6 ani. Deputaţii unguri s’au şi grăbită a umple aerul­ die­tei cu strigăte de „eljenurî“ la adresa ministrului, care s’a dove­dită prin faptele lui de pănă acum ca celă mai încarnată şovinistu şi ca celă mai înverşunată duşmană ală naţiunilor­ nemaghiare din acesta stătu. La timpul seu, când a’a plămădit şi plăsmuit acest proiect, amu făcută cunoscută, că elă cuprinde cele mai necreştinescî şi mai duşmane disposiţiunî pentru naţiunile ne­maghiare. O comisiune a şi des­­bătută acestă proiectă, a adusă unele modificări, care n’au ţintită altceva decâtă a înăspri disposiţi­­unile cele periculose şi duşmănose cuprinse în elă faţă cu cei cari nu se tragă din neamulă lui Arpadă. Din următorele disposiţiunî ale proiectului, ce reamintimă mai josă se pote orî-cine convinge, că sco­­pulă proiectului, în cuprinsulă în care s’a depusă elă în dietă, este numai şi numai maghiarizarea, or pentru autonomia bisericilor­ na­ţiunilor­ nemaghiare este o lovi-­ tură din cele mai grele. Dispune adecă, între altele,­ proiectulă, că copii, a căroră limbă­­ maternă nu e cea maghiară, au se fie întroduşî în cunoscinţa lim­­bei maghiare, care e „limba sta­tului“, institutoarele şi îngrijitoarele grădinilor­ şi asilurilor­ de copii au se scie perfectă limba şi lite­ratura ungurescă, depunendă esa­­menă înaintea inspectorului şco­lară ungurescă; fără scirea şi voia ministrului nu se poate destitui in­­stitutarea orî îngrijitorea grădinei şi asilului, pe care autoritatea su­­perioră confesională o găsesce vrednică de a fi destituită, planul de învețămentă ală preparandui­­loră pentru formarea institutoare­­lor, şi-lă facă, nu-i vorbă, confesi­unile, dar sunt obligate a consi­dera planulă de învețamântă ală ministrului pentru resultatură, ce e­a se obține în toate obiectele, ca minimum; elevele preparandi­­ilor, numai cu aprobarea minis­trului se potă elimina, pentru di­ferite cause, din institută; diploma de cualificațiune n’are valoare, deca nu e subscrisă de inspectorulă școlară ungurescă, care poate re­­fusa subscrierea diplomei, décâfi­­itoarea institutoare nu scie perfectă în vorbire și în scriere limba ma­ghiară ; în casula când guvernulu ar da de urma unoră „direcțiuni duşmănose statului“ în preparandii, ministrulu poate ordona imediată închiderea loră ; deca o grădină ori asilă de copii ori o preparandiă confesională e subvenţionată din bugetulă statului, guvernulă nu­­mesce, în măsura ajutorului ce’la dă, o parte din personală, şi decă subvenţiunea e mai mare de ju­mătate decâtă dă confesiunea, atunci întregă institutură trece sub supraveghiarea şi la disposi­­ţiunea statului, or cercetare dis­ciplinară în contra personalului instituită de ministru la vre­ună in­stitută confesională subvenţionată de stată numai deca doresce minis­trul, se poate face; subvenţiunea o dă ministrulu numai cât timpă insti­tutulă merge după placulă lui. Peste totă inspectorală şcolară póte propune, orî când voesce se caute pete ’n sere orî nodă în papura, închiderea grădinei asi­lului orî institutului. In grădini şi în asilurî apoi copii, cari încă nici limba loră maternă nu o sciu deajunsă, voră învăţa de tóte unguresce, pană şi rugăciuni, voră fi chinuiţi fragezii loră creerî cu lucruri nenţelese de ei, inima loră va fi otrăvită cu deprinderi, apucături şi obiceiuri contrare firei loră, vă­­tametare religiunei şi naţionali­tăţii loră, se voră infiltra în min­tea loră învăţături periculose, care îi voră înstreina de nemulai lor. Şi părinţii, dacă nu vor putè dovedi, că îngrij­escă acasă „ din destul“ de cres­­cerea copiilor, voră fi constrînşi a’şî da copilaşii loră în grădinile şi asilurile unguresci, căci unguresci voră fi de bună samă în cele mai multe părţi, unde confesiunile nu voră fi în stare a întrefine ase­menea institute. ’Ţî stă mintea ’n locă, când stai să cugeţî, cum unii creeri omenescu poate născoci asemenea monstruosităţî, care din punctulu de vedere pedagogică suntă din cele mai condamnabile, din punc­­tulă de vedere ală sfinţeniei sanc­tuarului familiei suntă nu numai necreştinesc, ci chiar barbare, ci din punctulă de vedere ală drep­tului şi ală libertăţi desvoltării popoarelor, suntă despotice în celă mai mare gradă. Cum rămâne apoi cu autono­mia bisericeloră naţiuniloră ne­maghiare, când ministrul­ şi inspec­torală şcolară dispună de vieţa şi mortea grădiniloră, asilurilor­ şi preparandiilor­ confesionale? Ce generaţie de credincioşi vor­ avè aceste biserici, când în ele nu se va mai lăuda Dumnedeu în limba mamei acestoră credincioşi, ci în limba ungurescă, în care au învă­ţată rugăciuni, poesii, istoric de încă de mici copii ? Ce se va alege de datinele, obiceiurile şi credinţele strămoşilor­ noştri, când acestea vor­ fi batjocorite şi în­locuite cu altele streine? Ce generaţie va fi cea cres­cută în noianulă de laude şi pre­­măriri a totă ce e ungurescă şi în acelaşi timpă în noianulă de batjocuri şi înjosiri a totă ce nu e ungurescă ? Acestea suntă pericule, care nu potă lăsa nepăsătoră nici pe celă mai mlădiosă şi mai slugar­nică dintre noi, dacă mai ţine se esiste ca ceea ce este : cu naţio­nalitatea, cu limba, cu datinele şi credinţele părinţilor­, moşiloră şi strămoşilor­ săi. Timpă de perdută nu e şi în faţa acestui peliculă ameninţătoră, care va aduce cu sine maghiari­­zarea treptată a şcolei şi bisericei noastre, nimicirea naţionalităţii noas­­tre, consideraţiunile personale şi confesionale nu mai au loc­. Si­­biiulă şi Blaşiulă, cu Caransebe­­şulă şi Lugoşulă, cu Aradulă, Ora­­dea-mare şi Gherla trebue se ’şî dea mâna şi se lupte, ca acestă monstruosa lege să nu se sancţio­neze de Maiestatea Sa, celă puţină nu în forma şi cuprinsulă ei de acum : necreştinescă, despotică şi barbară. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Macsimele și reflecsiiunile lui de la Rochefoucauld. In românesce de I. G. Baritiu. O probă, că omenii își recunoscă erorile comune mai bine, decât­ se crede, este acesta: că n’au nici odată nedrepta când vorbescu despre purtarea loră. Tocmai egoismulă, care-i orbesce, le deschide aci ochii şi le dă o privire aşa de sigură, încâtă suprimă sau deghiseză şi cele mai mici circumstanţe, ce li-ar pute aduce vre-o reprobare. — x— Omeni tineri, cari păşescă pentru prima oră în lumea mare, trebue să fim ruşinoşi sau nesocotiţi: o fiinţă liberă şi aşedată se preface în casul­ acesta de ordinară inoportunitate. — x— Certurile n’ar dura nici-odată timpu lungit, decă nedreptul­ s’ar afla totdeuna numai pe o parte. —x— Simtă omeni, cari sunt­ atâtă de fugitivi şi fără sâmbure, încâtă n’au nici defecte adevărate şi nici calităţi solide. —x— De obiceiu se vorbesce despre pri­mula amoru ală unei femei, decă deja a avută ună ală doilea. Suntă omeni, cari atâtă suntă de preocupați cu sine, încâtă când iubescă află mijloace a se ocupa cu sine înșişi, or nu cu persona pe care o iubescă. —x— Amorulă, ori câtă de plăcută ar fi, totuși mai place prin modulă cum se arată, decâtă prin sine însuși. —x— Jalusia este celă mai mare dintre rele și deşteptă tocmai în persoanele care îlă causează cea mai puțină compătimire. —x— După ce am­ vorbită despre apa­­riuța falsă a atâtor­ virtuţi, este la locă să vorbimă ceva despre nemotivatulă dispreţă ală morţii. Inţelegă acelă dis­­preţă ală morţii, pe care cei din antici­­tate se lăudau a-l­ basa pe propria loră putere, fără speranţă la o vieţă mai bună. Este o deosebire a suferi mortea cu firmitate şi a­ o despreţui. Aceea este un ce de comună, dar cestălaltă, credă, că nu este crisă cu sinceritate. S’au desecat toate artele persuasiunei, pentru de a proba, că moartea nu este m­ă reu şi omenii cei mai slabi, ca şi cei mai tari, au dată mii de esemple renumite, pen­tru de a întări acestă părere. Osteneala ce şi-o dă cineva sie-și și altora, spre a o face demnă de cretlemento, probeaza în destulă de clară, că aceasta nu este o întreprindere ușoră. Cineva poate avea diferite cause a fi sătulă de vieță, dar nici­odată una motivă a desprețui moar­tea. Chiar cei ce o alegă de bună voiă nu o consideră a fi atâtă de neînsem­nată, ea îi ameţesce şi li­ se dau din cale, dacă ea vine pe o altă cale, decâtă aceea pe care au fostă ales’o ei. Diferenţa de curagiu la o mulţime de bărbaţi neînfricaţi vine de acolo, că moartea li­ se arată fantasiei lor, în chi­puri diferite, când mai apropiată, când mai depărtată. Aşa se întâmplă, că la începută desprețuescă ceea ce nu cu­­noscă și în fine se temă de ceea ce cu­­noscă. Trebue să se fereasca cineva a o lua în privire cu toate circumstanțele sale, dacă nu voiesce să se convingă, că ea este reala celă mai mare. Cei mai pru­denți și mai bravi suntă aceia, cari sub cele mai reale preteeste nu i­ se uita în faţă, şi fiă-care omă, care scie cum să se uite la ea aşa cum este, află, că ea este ună lucru spăimântătoră. Necesitatea de a muri constitue tată firmitatea filosofiioră, ei credă, că tre­bue să plece cu o bună manieră, de unde nu potă lipsi, şi fiind­că nu erau în stare a-şi face vieţa eternă, făceau totulă pentru de a-şi eternisa numele şi a scăpa din naufragiu, ceea ce nu putu fi asigurată contra lui. Să ne mulţămimă deci, pentru de a ne păstra veselia, a ne ascunde nouă înşine, ce părere avemă despre ea, şi se sperămă mai multă dela temperamen­tală nostru decâtă dela slabele sofisme, care vreau se ne facă a crede, că amă putéa să ne apropiămă cu indiferență de morte. Gloria de a muri cu firmitate, speranţa de a fi jeliți, dorinţa de a lăsa ună renume strălucitoră, siguranţa de a fi scăpata de ostenelele vieţei şi de ca­­priţiosulă jocă ală sorţii: acestea suntă nisce espediente, pe care nu ne este per­misă a le refusa. Numai să nu credemă că suntă infalibile. Pentru siguranţa nostră ne trebue, ceea ce adesea în res­­boiu ofere ună gradă ordinară spre si­guranţa acelora, cari trebue să se apro­­piă de ună locă, din care se puşcă. Când suntă încă departe de elă își în­­chipuescă, că voră afla coperire; când se apropiă însă află ajutorulă său neîn­semnată. Ne măgulimă deca credemă, că moartea ne apare în apropiere în tocmai așa, precum m­­o­amă închipuită în depărtare și că sentimentele noastre, cari suntă numai slăbiciuni, ar fi destulă de tari, ca să nu sufere sub lovitura cea mai violentă. Și ar însemna a cunoasce —x — XDZIST Congresula generală slavă. Se scrie din Viena, că pregăti­rile pentru congresula generală slava, ce are să se țină în Rusia sudică, se face cu mare activitate şi sunt­ spriji­nite cu însufleţire de Rusia. In curendu se va constitui o comisiune, care va ho­tărî locul­ ţinerei congresului. Pentru acoperirea marilora­spese s’a şi începută deja o colectă. Sinovjev conducătorulă afacerilor, pentru părţile asiatice din ministerul­ de esterne rusescu, care este designată de cătră vechia partidă ru­­sescă de următură ală ministrului de es­terne Giers, precum şi generalul­ Igna­tiev au şi adunată deja sume mari de bani, fiind­că lui Shukovsky, directoru­lui băncei naţionale rusesc­, i-a succesă a câştiga sprijinală directorilor­ de bani şi a marilor­ bancheri din Petersburg, Moskva, Kiev şi Odessa. Comitetele pan­­slaviste din Petersburgă, Odessa şi Kiev au facuta planula congresului, care, după cum spune foile străine, potest aibă forte seriose urmări politice. Despre congre­sul­ slava se vorbesce, că ela ar fi croită după modelulă celui din 1848 ținută în Praga. Ela vrea să întrunescă toate se­mințiile slave. Ce privesce programulă congresului, între altele prevede înfiin­țarea unei mari academii slave în cen- „Qaseta" es« In flecar®­­Ji And­ameite pentru Anstro-Uasula-Pe ană ană 12 fi., pe seae luni 6 11., Pe trei Iun!­3 fl. Pentn România si striinitati. Pe ană ană 40 franol, pe se»« Ioni 20 franoi, pe trei ioni 10 franoi. Se prenumără la toate oficial, poștale din Intra și din nfarfe și le doi. colectori. AbQiUMMK­ pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu I.: pe ună ană 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dnsulu In casă: Pe ună ană 12 fl. pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. sad 15 bani. ArAtă abonamentele oAtă şi inserţiunile suntă a se plăti înainte. *tactiiiaa, Atolsistiatliusa it Ttwaîa: ifiASOVU, plaja mare Kr. 22 &Md»ori nefranoate nu sa pri­­»»■cu. Manuscripte nu se re­­trimită! Birourile ie muchii: Brafovu, piața mars Hr. 22. înserate mai primescă In Vlena Iht'dolfî* Mosst, Eaasensteinék Vogler ($fío Maas), Eétnrich Schalek, Alois Hsmdl, M. Dukes, A, Gppeiik.J- Dayi­­•mberg; în Budapesta: 4. V. Gold­­ter%er,Anton Mesei, Eckstein Herrn it: in Frankfurt: G. L. Daube; în Ham­burg : 4. Steiner. ?î*titlu inserțiuniloră; o senă gom­onde p® o coloana 8 or.­ii 80 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dea® după tarifa și învoiala. Reclame pe pagina III-­ o seria 10 pr. v. a. său Ho hani. Nr. 100. Brașovă, Vineri 4 (16) Main 1890.

Next