Gazeta Transilvaniei, septembrie 1890 (Anul 53, nr. 196-219)
1890-09-19 / nr. 209
Braşovu, 18 Septemvre st. v. întâlnirea împăratului Wilhelm cu Ţarulu, la Narva, a fostu interpretată de cătră pressa rusesca în modă amicabila. S’a cjisăt că prin ea s’a efectuită o apropiare între Germania şi Rusia în interesul păcii şi că mai ales, Germania ar fi luată asupră’ş! angagiamentulu de-a influinţa asupra politicei orientale a Austro-Ungariei în sensu favorabilă Rusiei. După întrevederea dela Rohnstock, între împeratură Germaniei şi împeratură Austriei, care a urmată celei dela Narva, s’a încinsă o discusiune viuă în pressa din Germania, Austria, Rusia şi Francia asupra cestiunei, décá acésta întrevederea schimbată, sau nu situaţiunea, cu alte cuvinte, décâ legăturile strânse, din nou proclamate între Germania şi monarchia nostra, suntă a se înţelege aşa, că între Germania şi Rusia nu s’a putută stabili nici unu feliu de înţelegere şi că prin urmare Germania se racrimă în viitoră numai şi numai pe alianţa triplă. E lucru firescă, că foiloră rusescă nu le-a plăcută demonstraţia intimităţii germano-austriace la Rohnstock, şi ca se nu vină în colisiune cu atitudinea loră de mai înainte, ele accentueza unanimă, că întâlnirea dela Rohustock n’a avută nici o importanţă politică şi n’a putută produce prin urmare nici ună felă de schimbare. Organulă cancelariei rusesc!, „Nord“ etice, că tripla alianţă este pentru Germania numai ună expedienta şi că nu este o alianţă cu solidaritate positivă şi ofensivă. In cestiunile privitoare la ţerile balcanice, majoritatea Germanilor este de părerea lui Bismarck, că adecă Germania n’are interese acolo. Susţinerea păcei insemneza susţinerea stărei de faţă în Peninsula balcanică şi desinteresarea Germaniei ţine acolo cumpena diplomaţiei interesate austro-ungare. Alianţa triplă are pentru Germania numai întru atâta pretă, încâtă îi asigură libertatea de acţiune. Pe când organele guvernului rusescu înfăţişază astfel situaţiunea, parte din foile rusesce mai independente au începută erăsî a cocheta ca Francia. „Gazeta de Moscva“ a scrisă de curendă mă siră de articulî întitulaţi: „Poate Francia se ne trădeze ? “ și a ajunsă la resultatură, că Francia s’ar sinucide prin aceea, că s’ar rupe de cătră Rusia. Trebue se observămu aicî, că în timpulă din urmă s’a vorbită multă de aceea, că împeratură Wilhelm ar voi se se împace cumva cu Francesii. Se di°ea chiar, că la Sohnstock s’a discutată între cei doi împeraţî eventualitatea alăturării Franciei la tripla alianţă, înainte cu câteva dil© chiatură berlinesă „Post“ a susţinută, că încetarea inimiciţiei dintre Germania şi Francia este ună postulată necesară ală timpului, căcî numai aşa s’ar putea paralisa planurile Rusiei şi politica economică esclusivistă a Americei. Şi Francesii au esprimată nu numai odată dorinţa aceasta, dar orice încercare de înțelegere a rămasu pănă acuma zadarnică din causă, că Francesii pretindă înainte de toate se li se dea în deretă Alsația şi Lotaringia şi Germanii nici că voră se aucia de aşa ceva. Intr’aceea foile francese îşî esprimă bucuria pentru marile progrese ale armatei rusesc!, car! s’au constatată cu ocasiunea manevreloră dela Rovno, şi opiniunea publică în Francia nu inceta de a demonstra simpatiile sale pentru Ruşi în totă chipulu. In timpul din urmă s’au înfiinţată chiar mulţime de reuniuni „amice Rusiei“, car! au menirea de a nutri aceste simpatii. Rusia este privită totă mai multă de cătră Frances! ca viitor rulă aliată ală loră în resboială ! de revanșă cu Germania, cu toate ! că Țarulu se portă forte reservatu , și nu s’arată nie! decum înclinată ! de a da mâna cu Republica francesă, pe când Rusia oficiosă mai spereaza încă, că Germania îşî va continua rolulu de mijlocitoru între ea şi Austro-Ungaria în Orientu. FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Din vieţa pictorilorn. i. Zampieri Domenico. Décá vomă scruta mai cu de amăruntulă viaţa pictoriloră mediocri, décá vomă lua în considerare unele împregiurări singuratice, nu arare ori dămă de facultăţi, ba se cjhemă chiar de ingenii, cari deşi s’au adeverită a nu fi numai de rendă, totuşi scopulă prefiptă, a da espresiune liberă capacităţii, n’au putută să’le ajungă din anumite cause, abia considerabile, dar totuşi cu îumurinţă. Guido Reni nici când nu era mare, de cumva nu venia în Roma. Numele Hannibal Caracci pote nimenia nu’lă scia, de nu se certa cu fratele seu, pictorulă, ba nici din Giotto nu s’ar fi alesă întemeiătorulă picturei italiane, deca Cimabue nu da de elă ca de păstoră. Astfelă îi facă împrejurările pe unii omeni renumiţi, dar tocmai aşa se întemplă, că facultăţi mari, din causa unoră împregiurări mai mici, pieră, sau nu potă ajunge la acelă gradă ală perfecţiunei, unde şi cei fără ingeniu ajungă. Pentru că în viaţa artistică, — deşi încă nu s’a tradată spiritulă, — uşoră se poate cunosce geniula, şi deşi ună geniu în tóata vieţa rămâne ascunsă, despre esistinţa lui însă totuşi vomă avèa cunoscinţă sigură, flă câtă de târeţiu. Atare facultate, atare geniu a fostă Domenico Zampieri, pe care forte puţini îlă cunoscă după acesta nume, pentru că Italienii de comună îlă numiau în limba loră fragedă Dominichino. Incetândă școlele în Italia, s’au formată deosebite clase. Clasa naturaliştiloră şi a eclecticiloră au fostă cunoscute, dintre cari acesta din urmă a restituită, deşi numai în parte, strălucirea apunândă a predecesoriloră. Caracciani, despre care vomă vorbi, ca de următorii nemijlociţi ai antecesoriloră eminenţi, stau mai aproape şi de gloria acelora, însă apunendă ei, arta din ce în ce a decăciută. Pe timpulă acela Italia, ţeră atâtă de bogată în artişti, a avută numai trei pictori întru adeverii renumiți. Toți trei, deci trăiau pe timpul lui Raphael, Angelo, Corregio, ar fi fostă greu a spune care e primulă, care să capete cununa de lauri. Acești trei tineri au fostă: Reni Guido, Albani Francesco şi Zampieri Domenico. Fără îndoială, că Reni a fostă primulă între ei. Albani în totă viaţa lui a nutrită o ură neîmpăcată faţă de elă, dér geniala lui nu a fostă atâtă de petrunejetorii, atâtă de generală, ca ală lui Dominichino, a cărui vieță a fostă plină de furtune. Şi în adevéru, Reni a suferită multă, dér persecuțiuni nu a suferită atâtea niciunulă ca Dominichino. La începută nu avea nici o trecere. Ună Caesar, Aretusi, Albani, nici că’lă băgau în seamn, — mai târdiu iuse apăru și elă în toata mărimea sa, și încă în modulă următoră: Ludovico Caracci, unchiulă celoră doi frați Caracci, pentru înflorirea școlei sale, dar mai alesă, pentru ca să dea ună avântă artei, ce începu să apună, a publicată ună concursă. O simplă cunună de lauri era premială, asemenea cununelor vechi grecesci de olivă, de cari erau atâtă de mândri eroii jocurilor olympice. Discipulii lui Caracci ședeau în sala magistrului, — ocupată fiăcare cu lucrula seu. Vorbirile viale în curendă au încetată, avejindu pe bătrânulă magistru tușindă. „O! de grabă vine acji magistrulă“, dise unulă, pășindă la ostavila sa, „probabila ne aduce ceva veste?!“ — „Da! sigură despre Reni,“— răspunse ună altulă. „D-lă Dionis Calvaert şi acum îşi totă pretinde sie-şi pe Reni.“ „Destulă de durerosă lucru“, zise o voce blândă. „A fostă a lui Reni, care lucra diligentă stândă înaintea stavilei sale într’ună colţă ală salei.“ — „Dar nu te teme, Reni!“ —zise arăşi primul. — „Calvaert va cade şi împreună cu elă şi şcola lui; îlă vine Maestro, aduce cu sine şi una teneri, adoră şi acesta a fugită“. Magistrală între acestea a intrată, lângă elă stetea ună tânără îndrăsneţă, plină de spirită, şi cum îlă conduse Caracci în atelierulă artiştiloră, surprinsă îşi ţinti ochii în pămentă. „Ei domniloră! lucrați, său ve leneviți“, zise magistrală după datină, purtându-și ochii în jură prin sală. E să aci aducă ună nou discipulă. Primiți-lă de cameradă, poate suntă între d-vóastre, cari îlă cunosceți, Zampieri Domenico. — „Zampieri, de cândă suntemă n’am anejitu,“ — șoptiră discipulii. „Eu am cunoscută mnulă“, începu cu tonă înaltă Aretusi, cu sarcasmu-i Retragerea lui Freycinet. In cela din urmă consiliu ministeriala francesa s’a luata hotărîrea, ca camerile se se dschidă la 20 Octomvre n. Ca deobiceiu, așa și de astă-dată, multe combinațiuni se faca,prin cercurile politice. Dintre toate s’ar parea, că ceea, căreia i se dă mai multa credementa, este retragerea lui Freycinet dela postula de ministru-președinte, reținendu-și numai portofoliula de ministru de răsboiu. Scriea aceasta s’a născuta mai alesa după descoperirile, ce s’au făcută în afacerea boulangistă, când s’a făcuta amintire și de Freycinet, dascoperindu-se despre ela fapte, cari au produsa o impresiune forte chinuitoare în cercurile republicane. Seţicea atunci, că în urmarea acestora descoperiri, Freycinet nu mai poate rămâne ministru-președinte. Se crede, că locuia lui Freycinet, în casa când acesta s’ara retrage, va fi ocupata de actualul ministru de interne Constans. Crisa în Portugalia. De câteva cfil® nu sosesce din Portugalia nici o scrie oficioasa, din care am putea deduce, că spiritele s’au calmată, că periculula republicanismului ar Înceta de a mai fi amenințătorii și că noula guverna și-a începută lucrarea între împregiurări mai favoritare. Nu se scie sigurii nici aceea, că întru adeveru s’a constituită guvernulă Ferrao-Martens, seu afacerile se conducă încă totă de Serpa Pimen. Cercurile influente din Lissabona se isoleză cu totula de lume şi credă, că decă străinătatea nu scie, ce se întâmplă în mica, dar depărtata ţară, toate vor fi bune. Dar se întemplă şi lucruri, cari nu pot a fi refăcute. Aşa o telegramă mai nouă vestesce, că în Cojimbra, în renumitul oraşa universitara, între studenţi şi poliţiă s’au întâmplată ciocniri sângerose, în care multe vieţi au cărţută jertfă. Deca scirea acesta telegrafică se va adeveri pe deplină, atunci putemă deduce cu totă siguritatea, că periculele, cari ameninţă tronulă şi monarchia, sunt seriose şi neînlăturate încă, şi că nu se pote forma nici decum ună ministeră, de a cărui lucrare s’ara puté lega vr’o speranţă de bine. întâmplarea dela Coimbria în tota casulă servesce ca o dovadă, că nu numai capitala Portugaliei, ci şi provincia este infectată de ideile revoluționare și că turburările în tota momentul a pota se isbucnască atâta în provinciă, câta și în capitală. Periculula este cu atâta mai mare, cu câta armata portugesă e foarte neînsemnată, așa că decă ar fi nevoiă să o împartă în diverse puncte amenințate de réscoala, nicăirî n’ar pute forma o putere de ajuns. Mai e de notata, că armata se clatină în credinţă faţă cu tronulă şi abia decă îşi va face datoria în timpă de prisă. Cestiunea israelită în Rusia. O telegramă din Petersburg anunţă, că fota ruseasca „Novoje Vremja“ vestesce, că ministrulă rusescă de interne va conchiăma în curând o conferinţă separată pentru deslegarea cestiunei Israeliţilor în Rusia. Membrii conferenţei vor fi representanţii autorităţilor administrative mai înalte şi guvernorii acelora provincii, unde jidovii au drepturi cetăţenesc!. Conferinţa va lua în desbatere planulă făcută de comisia, care a lucrată în afacerea acesta sub preşedinţa „ftaaeta* ese în fiecare 41* ibocamente neutri iustro-Cimic: Pa ană ană 12 N., pe sos. lan] 6 O., Pe trei lan 13 N. Feumi România si sibilitate: Pe ană ană 40 frsnol, pe sine ioni 20 frsnol, pe trei luni 10 frsnol. Se prenumără la tete oficiale poştale din Intra si din afară si la do. colectori. Abonamenmin pentru Brasovt: la administrations, piaţa mall Nr. 22, etagiula I.: penna, ana 10 fl., pe $ese luni 5 f1., pe trai luni 2 fl. 50 or. Cu dusulă In oasă. Pe unu ană 12 fl. pa iese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. ană esemplaru 5 or, v. a. aeu 15 bani. ▲t&tu abonamentele oătă şi inserțiunile guntu a ce plăti înainte. triactiva itnlilitratlu Tipocrafi»: BRAŞOVU, piaţa mare Ir. Siniori nefrencato na la Bască. Maaascvipte nass trimită I Birourile neamcluri: Braova, pata mare Nr. 22 Inserate mai primescc în Vlena Rudolfa Moste Saasenstein & Wolffee (Otto Maas), Henri: Schack, Alois Hsrnd IM.Dykes,A OppeliktJ,Donnsburg:In Budapesta: A. V. Goldksrgsr An on Messt Eckstein Bernat: In Frankfurt: G. L.Daubr, Hamburg: A. Steiner. Prețuia inserţiunilora. o seria jarmonda pe o coloana 8 or. ii 80 or. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese dupâ tarifă pi învoială. JReclame pe pagina al-a o sereă 10 or. v. a. sau 80 ani. Hr. 209. BrasovA, Mercur! 19 Septemvre (1 Octomvre) 1890.