Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)

1890-10-02 / nr. 220

Cătra onor. cetitori ai „Gazetei“. Fiindă constrînsa a’mî face sta­giunea de şase septemân! în în­chisorile unguresci din Cluşiu, am predată cu z’ua de 1 Octomvre st. v. Editura şi Redacţiunea res­ponsabilă vechiului colaboratorii alu „ Gazetei”-lui Gregor­iu Maioru. Rogă pe onor. cetitori şi cola­boratori ai chiarului nostru de-a se adresa în timpul­ absenţei mele cu totă încrederea locţiitorului meu în Redacţiune. Se ne revedem şi cu bine! Dr. Aurel Mureşianu. O ochire asupra situaţiunei.*) 1. Contrarii noştri politici suntă nespusă de roditori în a inventa totă feliulă de măsuri de asuprire; suntă dibaci în a da legiloră şi măsurilor­ asupritoare titluri bom­bastice şi a le atribui chiar sco- j puri umanitare şi esigenţe de stată,­­ c’ună cuvântă: a orbi lumea cu­ vorbe mari şi frumoase şi a-şi as-j cunde sub acestea scopurile lor­ j egoistice şi persecutare , sunt­ ma­eştri în a-şi pune în mişcare, pen­tru aceste scopuri mârşave, mas­­sele poporului lară şi a-şi face, cu vorbe late „patriotice“, şi din celă mai din urmă cismaru luptaciu aprigă, ba fanatică,­­pentru aşa numitele idei mari şi patriotice, cari­tate se cuprindă acuma în conceptură şi numirea cumulativă: „a doua cucerire a patriei.“ Deca dela 1867, de când dis­pune ţăra de sine, dibăcia aceasta s’ar fi întrebuinţată, nu pentru sco­puri mârşave şi asupritoare, ci pen­tru scopuri în adeveră umanitare şi esiginţe de stată, —­ spre a îm­pământeni în Ungaria şi Transil­vania egalitatea, dreptatea, frăţie­tatea, a ridica bună-starea popoa­­reiora şi a­ le înainta cultura pe calea fireasca, care singură duce la scopă, adecă pe basa limbei lor materne,'— ar fi puţine popoare aru fi în Europa mai îndestulite, mai strînsă legate de­olaltă şi mai ali­pite de instituţiunile de stată, ca cele din statulă ungară , şi puţine I state ar­ fi pornite mai bine şi I mai repede pe calea înflorirei, de­­câtă statulă acesta. Din nenorocire însă nu stămă aşa. Causa este, că sub noua firmă a politicei naţionale maghiare, la noi şi acei domnescă şi dau di­recţiune în politică aşa numitele „karok és rendek.1* Legea, seu mai bibe cjisă legile de alegere — căci suntă două: legea pentru dietă şi legea pentru representa­­ţiunea comitatensă — s’au îngri­jită, ca claseloră, odiniără feudale,­­ să le rămână influinţa decisivă în­­ tóte afacerile ţărei şi ale comitate-­i loră fără poporele, cu celă maghiară­­ cu totă, suntă prea rămase îndă­­­­rătă în cultură, decâtă să scie a-şi­­ folosi drepturile, câte le mai au, amăsurată demnităţii şi adevăra­­teloră loră interese; eră de deş­teptarea loră, mai alesă în pri­vinţa politică, nu numai că nu se îngrijesce nimeni, ci persone, cari se’ngrijescă câtă de puţină, suntă persecutate ca resvrătitorî, agi­tatori etc. Pe poporulă maghiară fanaticii îlă ambiţionăză, îlă fa­­natisăză şi înstrăinăză de cătră celelalte popoare ale patriei cu fe­lurite idei fantastice de mărire şi chiămare naţională maghiară şi slă orbescă spuindu-i, că tote se facă pentru elă şi în numele lui. Guvernulă are grijă a-şî asi­gura majoritatea pe orî-ce cale şi cu orî-ce mijloace, chiar şi cu căl­carea legilor­ de alegere şi cu aplicarea în funcţiuni ponderoase a unor­ persoane neapte de a ad­ministra, der­apte de a descon­sidera drepturile cetăţenilor­ în favorură guvernului; are grijă a ţină în unire acesta majoritate prin favoruri şi interese familiare şi personale, şi a nu rămână în­­dărătură opoziţiei în marea — şi la Unguri prea populară — lici­taţi­une „naţionala maghiară“. Alegeri, nici chiar de notari, nu se sevârşescă, decâtă cu pri­vire la „idea de stată maghiară“, sub care omenii practici îşi as­cundă interesele lor­ personale. Dreptate nu poţi afla nicăirî în­dată ce ţi­ se contrapune „a doua cucerire a patriei prin limbă“. Prin aceasta legile esistente devină ilusorie şi devine nulă auctorita­­tea loră. Ca capi bisericesc­ se propună, mai alesă la Nemaghiari, numai persoane docile şi gata spre ori­ce serviciu guvernului, era nu capa­cităţi şi caractere respectate în si­­n­lă respectivei biserici. Prin acesta se nimicesce şi şterge credinţa din sufletele credincioşilor, şi influ­inţa binefacătoare, mângâitoare şi împăciuitore a religiunei se deval­­ueză în modă înspăimântătorii. Putem z zice în acăstă privinţă, că guvernulă lucră ca ună risipi­­toră păcătosă, elă jertfesce avanta­­giului momentană totă venitidă din viitoră. Cu ce se va ajuta în vi­itorii la guvernare, deca nimicesce credinţa din inima credincioşilor­ şi dejosesce, prin aceea, că şi-o face servilă, auctoritatea bisericei şi starea înaltă a archiereilor­ ei? Opoziţia în dieta ţerei se luptă pentru flori de cucă, pentru în­­cetăţenirea lui Kossuth, pentru „es“-urî de la armata comună, în contra statuei Hentzi şi a stegului negru-galbenă. Ea strigă, ca din gura şarpelui, în contra germanis­mului, a armatei comune, dar află a fi lucru foarte lăudabilă, că la honvetfime nu mai umbla nimenea după aceea, ca oficerii să scie limba fecioriloră, că la honveefime şi gendarmerie, ba unde numai se poate, se maghiariseza numele sub­­ordinaţiloră Nemaghiarî, că se în­­fiinţază pe pungile Nemaghiarilor­ „Kulturegylet“-uri maghiare; că nici avisurile la trecătorile căilor­ ferate nu se scriu în limba popo­rului locuitoră în acele ţinuturi, căci după o loră, celă ce vrèa să nu-lă calce trenulă, să scie ungu­­resce! Oposiţia strigă în contra vol­­niciei guvernului îndată ce acesta nu-i permite să facă cravate opo­­siţionale după placă; dar îndată invoca ei înşi­şi intervenirea gu­vernului în contra a ori­ce ma­­nifestaţiuni a nemulţămirei Ne­maghiarilor­, fie aceea câtă de îndreptăţită. Ei strigă desperaţi în contra volniciei guvernului la alegeri, der le aprobeza, ba le și invocă, decâ Nemaghiarii vreau să-șî aleaga vre-ună omă de încre­dere în dieta țărei, care să repre­­sinte cu fidelitate convicțiunea, durerile și pretensiunile lor­. Opo­siția ar umple țara și lumea de tactă, decâ guvernulă s’ar ingera în alegerea cutărui super­intendentă calvinescă ungură, dar află de da­­torinţa sa a provoca pe guvernă, să afle cale şi modă a nimici alegerea lui Baltik, a superin­­tendentului lu­terană slovacă, pen­­tru­ că acesta nu se ţine de acele nobile pasări, cari facă lucruri necuviinciose în curbură loră. Do­­vada despre aceasta este eroica in­­terpelațiă, basată pe „ suprema lex salus reipublicae“, pe care a făcut’o în proximulă trecută ma­rele liberală și bărbată de stată Kaas Ivor. *) Domn locul acestui articulu, ce ne vine dela uină distinsa fruntașă ala nostru. — Med. FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Valurile Tinereței. Romanü de Ivan Turghenev. „Ani veseli de odinioară, Voi­cile vechi şi fericite, Unde-aţî sburata ca-a primăverii Valuri — de vânturi prigonite ? - u (Din o romanţa vechia.) Cam la două ore după meciulă nopţii se reîntorse în odaia lui. Aprin­­­­endu-şi luminarea îşi trimese servitorulă afară şi aruncându-se în scaunulă său cu răcrimuşă, îşi ascunse faţa între pălmi. Nici­odată n’a simţită aşa oboseala în trupă ca şi în sufletă. Sera o petrecu elă în mijlocul­ unei societăţi de plă­cute dame şi bărbaţi culţi, unele dintre ele erau frumoase, or bărbaţii fără es­­cepţie se distingeau prin cuminţiă şi alte însuşiri. El­ însuşi vorbi cu multă suc­­cesă, ba chiar strălucită, despre „taedium vitae“, despre care vorbiau şi vechii Ro­mani ; cu toate astea nu se simţia destulă de împuterită. De ar fi fostă mai tânără supărarea lui poate ar fi eruptă în lacrime; în urîtură și întristarea, de care era cuprinsă, sufletulă său si­lă simția plină de ană felă de amărăciune mușcătore și mistuitoare, ce semena multă cu amurela pelinului. Peste elă plana ună felă de indiferentismă urîciosă și neplăcută, ca frigulO gheţosă ală unei nopţi întunecose de toamna; şi din acestă întunerecă, din acésta amărăciune, nu vedea scăpare. La somnul nici nu cu­teza să se gândască, fiindă­că simţia, că nu póate să dormá. Fără de voia lui se cufundă în gân­duri.... in negre şi triste gânduri. Gândea la falsitatea omenirii. Tote evenimentele, pănă şi cele mai mici amănunte din vieţa sa, îi trecură repede prin minte (nu de mult împlini 57 de ani), dar nici una din ele una eserciată asupra lui impresiune plă­cută. Pretutindeni acelaşi clipă deşertă şi fără de speranţe, aceeaşi sinamăgire pe jumătate cunoscută, pe jumătate necu­noscută, şi aici deodată bătrâneţa cade pe frunzele noastre ca o ninsoare şi dim­preună cu ea frica de moarte, ce cresce mereu, ce mistue mereu... ş’apoi lasă în vârtejură fără de fundă! Norocă baremî, că viaţa se sfirşesce astfel­! înainte de acestă sfirşire însă, ne cuprinde boia şi suferinţa, cum cuprinde rugina ferulii... înaintea lui vieţa nu s’a legănată, ca o mare indulatore, cum o descriu poeţii, nu ! — elă s’ a închipuită marea vieţii neturburată, nemişcată şi străvăcjăciosă pănă în fundă; elă şăde într’o luntre plutitoare, şi acolo josă, pe adencură întunecosă, abia de se potu vedé: boala, părerea de rău, sărăcia, des­perarea, orbia... Privesce apoi atentă şi vede, că din câţa întunecosă se desvă­­lesce ună monstru, ce se înalţă din ce în ce totă mai în susă, totă mai apa­rentă şi mai aparentă se face, mai spur­cată mai îngrozitorul... încă ună minută și monstrulă resturna clătinătorea barcă! Der­ată ca și cum din nou s’ar întuneca orizontală acestui monstru; încetă, în­cetă elă se lasă în josă, adencindu-se spre fundă și culcându-se într’ună locă unde molulă abia, abia poate să­ la tur­bure... Dar aceasta (ji nu ține multă — monstrulă Urăși vine să răstoarne barca... Scuturândă din capă sări din scau­­nulă său și începu să se plimbe în susă și în josă de câteva ori prin odaiă, se așecta apoi la mescioara lui de scrisă și trăgendă unulă după altulă scrinișorele mesei, începu să caute printre vechile-i­­ scrisori, mare parte din ele epistole scrise­­ de mâni femeesci. însuși nu scia, de ce face acesta, fiind-că n’avea lipsă s’o scie — vrea numai ca prin aceasta singulară ocupațiune să-și mai ușureze sau chiar să-și scuture sarcina gândurilor­ ce-lă apăsau. Desfăcu câteva epistole, într’una se afla o flore compresată și uscată, ce era legată c’o pantlică — mișca din umeri și privindă spre cămină, aruncă epistolele la o parte — de bună semă ca să dea flacăriloră aceste ruine nemernice.— își căsca apoi dintr’o dată ochii țâpănd, și scoase dintr’un­ servin o eniță mică pă­trată și îi ridică încetă coperișulă. In cutiă sub două file, învălită în bumbacă galbenă, era ascunsă o cruciuliță de dia­­mantă. Șovăindă privi elă câteva clipe cru­ciulița și apoi se auzji ună strigătă slabă și năduşită. Ceea ce se reflecta din trăsu­rile feţii lui nu era nici compătimire, nici bucurie. O astfelă de espresiune a feţii se poate observa atunci când ne întelnimă pe neaşteptate cu una omă, pe care de multă vreme nu l’amă vé­­ejuta, pe care odinioră l’am o iubită sin­ceră, şi care e totă celă vechiu, cu toate că şirulă lungă de ani l’au încărunțită. .Cazeta­ ese un fiă­care dl. ito­amte pemri Au­tro-Unirii: Pe unii ană 12 NI., pe aia« luai 6 11., Pe trei luni 3 NI. Pentri România ti străinătate: Pe unii ana 40 franci,­­pe alee luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiere poştale din intru şi din a£axă şi la doi. colectori. ilionaineiiinn pentru Biaiori: la adminiatratiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulă I., pe unu anu 10 I­., pe şăae luni 5 II., pe trei luni 2 II. 50 or. Cu duaulu lai casă: Pe unu ană 12 I­. pe şăae luni 6 11., pe trei luni 3 fi. Ună eaemplară 6 or, V. a. atu 15 bani. Atâtă abonamentele ofttă şi inaerţiunile nuntă a ae plăti Înainte. legiim iinlilstritliua Tirorii*: PRASOVU, plaja mare Mr. 22 iris ri infranoate na pri­­jfceaca. »IiaaBoript« nuia re­trimită ! Birourile ii mucim: Bra ovS, p­ata mare Rr. 22 Isapratemai primesaulnVItna uioi/ü Koste Raasensiein <ft Yolfff (Otto Maas), «nri. Schalek, Alois Rernd IM. Dein, A, Oppelik.J.Dcn­­»«iirp'In Bu iapoata: A. T.Oold­­kerger in on Messt Eckstein Bentat: la Frankfurt: 9. L. Daubt;1n Ham­burg: A. Steiner. Prem­ia inverţiunilor n; o aeria garmondu pe o poloana H­er. at BO or. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai deaa după tarifa şi învoiala. Reclame pe pagina III-a o ■erei 10 or. ▼. a. acu 80 ani. Hr. 220. Brasovt, Luni, Marţi 2 (14) Octomvre 1890. ZDI2ST -Â.IF'-A.ZEe.Â-. Discursul­ lui Crispi şi pressa. Discursul!!, ce l’a rostită în zjilele trecute în Florenţa ministrului-preşedinte

Next