Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)
1890-10-26 / nr. 241
Din causa sf. sărbători de mâne, diarulu nu va apără până Sâmbătă săra. Braşovu, 25 Octomvre st. v. 1890. Amu 4iSD, că vomu reveni asupra articulului dela 30 Octomvre alu guvernamentalului „Pester Lloyd“, scrisii din incidentulu conferenţei partidului naţionalii română în Sibiiu. Ori cine a pututu observa, că domnii dela „Pester Lloyd“ şi de astă-dată, ca de obiceiu, se ocupă de afacerile nóstre românesc! cu atâta superficialitate şi rea credinţă, încâtă ţi s’ar pare ridiculî, de cumva icî, colo, n’ar transpira din contextul articulului menţionată ună felă de silinţă zadar- I nică, de a se justifica unele sau altele proceduri ale celor dela cârma statului. Semi-oficioşii dela „Pester Lloyd“ mici, că ei n’au putută zări în decursul conferenţei o apropiare cinstită şi sinceră cătră ideia de stată, şi că Românii nu s’au declarată şi ca fii fideli ai Ungariei proprie. Care este acesta ideia de statu? Aceea, care identifică naţiunea politică cu naţiunea genetică maghiară, or statulă îlă vestesce a fi numai ală unei singure rasse, numai alu rassei domnitore? Acestei idei ar dori „Pester Lloyd“ se i se închine Românii ? Câtă pentru aceasta dorință, potă se fiă sigur! d-nii dela „Pester Lloyd“, că Românii nicîodată nu voru accepta o asemenea ideiă, care nasce din unu principiu despotică şi unilaterală şi care de altmintrelea, durere,a străbătută intreaga viéta politică și socială în statu. Din acésta nenorocită „ideiă de stată“ a isvorîtu şi deochiata „egală îndreptăţire“ în modul, cum o aplică cei dela putere faţă cu popóarele conlocuitóare, şi întregă sistemulu basatu pe acésta ideă, este unu ne’ntreruptu isvoru de neîndreptăţirî, ce le-au comisă şi le comită guvernele unguresc! faţă cu majoritatea locuitorilor ţerei. In virtutea acestei idei, numai alu rassei domnitare este statulă şi de aceea astăzî or! încătrău îţi întorci privirea, nu dai decâtu de tendinţe separatistice de rassă, de maghiarisare cu forţa şi de sugrumarea orîcărei libere mişcări a poporelor nemaghiare pe terenul ă loră naţională-culturală. Aşa înţelegu domnii dela „Pester Lloyd“ idea de stată şi până când o înţelegă aşa, potă sĕ fiă siguri, că faţă cu noi Românii mai alesă „indeşertă voră căuta după bună cuventă pacînicu“. Apoi mai au perciunaţii dela „Pester Lloyd“ şi obrăsnicia, de a susţine în faţa lumei, că Românii „pe nedreptul« se tânguescă pentru întemniţarea matadorii oră loră din pressa“, întrebândă cu făţărnicia: „unde şi când s’a condamnată măciaristă română la pedeapsa de temniţă?“ Ei bine, d-loră dela „Pester Lloyd“, număraţi şi veţi afla, că numărulă 4iariştiloru român! condamnaţi la temniţele unguresc! este aproape totu atâtă de mare, ca şi ală celoră 18 „martir!“ ungur! dela Aradă, cu deosebire numai, că ziariştii român! suferă pentru apărarea drepturilor poporului română, pe când ceialalţi au suferită „matiria“, pentru că s’au ridicată în contra dinastiei şi a integrităţii imperiului. Dar, zice „Pester Lloyd“, în „puţinele“ casurî ivite pănă acum, urilitorii naţionalişti s’au condamnată numai la Inchisore de stată, ale căreia neplăceri „nu se potenţază pănă la estremă din partea păzitorilor de arestanţî.“ Numai în fidele acestea s’a ve- dută silită însuşi „Pester Lloyd“ a publica declaraţiunea unui filaristă română condamnată, a d-lui S. Albini, care arată, că este pusă în temniţă alătur! cu cel mai ordinar! făcetor! de rele! Ce mai vreau deja guvernamentalii dela „Pester Lloyd“? Nu cumva ar dori ! se ne dea pe mâna păzitorilor de arestanţi, ca să ne bată cu sbiciurile ? Nu cumva ar voi se reintroducă faţă cu noi închisiţiunile evului mediu? Nu-i vorbă, din partea unora suflete negre, car! cu atâta satisfacţiune sciu se pronunţe asupra nostră sentinţe de închisoare la ani de iţite, din partea unora pătimaşi, care în epoca constituţionalismului suntă în stare a recurge la o patentă absolutistică pentru a ne înfunda pe noi în temniţe alătur! cu cei mai răi făcător! de rele, din partea unora oamen!, car! nu mai vreau să facă deosebire între umanitate și barbarismă — noi în adeveră ne putemă aștepta la multe. Una însă s’o scie d-nii dela „Pester Lloyd“, împreună cu soții loru, că pe noi nimică nu ne surprinde. Suntemă dedați a vede luptător! român! aruncaţi chiar din înălţimea tronului loră archierescă, în temniţele unguresc!, suferit sau luptătorii poporului nostru chiar morte prin rotă. Dacă lui „Pester Lloyd“ îi este ruşine a aduce asupririle noastre la cunoscinţa străinătăţii, nouă nu ne va fi ruşine a le suferi şi mai departe, dar pănă când aceste suferinţe nu voră înceta, nicî „mă cuvântă de pace“ din partea nostră „Pester Lloyd“ nu va auzi. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ (17) Valurile Tinereţei. Romana de Ivan Turghenev. XXVI. In altă cui dimineţa, cam pe la opte ore, Emila, ținendă în mână o curea de care era legată Tartaglia, a plecată la Sanin... Până, când Sanin se îmbrăcă, ela îlă ținu de vorbă, spunendă multe, dar cam eu temă despre Gemma, Klüber și despre conversația, ce au avut’o împreună . Sanin asculta, el Emilă observândă, că amiculu său nu vrea să ajică nimică la obiectulă acesta, mai multă nu se intoarse la elă, ci abia din când în cândă lăsa câte - o espresiune tăinuitoare. După ce au dejunată cei doi prietini, — se înțelege că pe josă — au plecată în Hausen, măsată aproape de Frankfurt încunjurată de păduri. Timpulă era minunată; soarele strălucea şi încălcia, dar nu ardea; o bere recorosă se juca cu frundele arborilor; umbra noriloră se legăna tainică încole şi încolo pe suprafaţa pământului. Tinerii, cari părăsiră oraşul, păşiau superbă pe drumulă măturată frumosă. Ajungendă în pădure, rătăciră multă în tote părţile, luară apoi ună bună dejun în cârciuma satului, după aceea suiră munţii, minunându-se de frumoasa regiune şi rostogolindă din înălţime bolovani mari de pietrii priveau între aplause cu ce iuţală grozavă sboră la vale, în vreme ce, călătorii de prin buceaguri, cari nu puteau fi vărluii, îi drăcuiau cu glasă mâhnită. Se trântiră apoi pe muşchiulă gălbuiu, căutau echeală, vorbeau cu ele, cântau şi chiuiau, rumpeau ramuri verdi, îşi îmfrumseţau pălăriile cu felurite flori, ba jucau chiar, încâtă se pricepea lua şi Tartaglia parte la toate astea; cei dreptă, elă nu arunca pietrii, dar pe când tinerii noştri cântau elă încă nu rămânea mai îndărătă cu lătratură — ba încă bea şi bere deşi cu oare-oare grătă vădită; la arta asta l’a învăţată studentulă stăpânului său de odinioră... Tinerii omeni conversau mereu, înainte de plimbare Sanin, ca mai bătrână şi mai cu minte, adusă firală vorbirii la obiecte filosofice, vorbindă cu deosebire despre sarte, sfirşită şi destinaţiunea omului; în curând, conversaţia luă o direcţiune seriosă. Emilă începu să întrebe pe amicală şi protectorulă său despre Rusia, şi despre aceea cum se dueléza acolo; frumóase suntă femeile din Rusia?; poate-se uşoră învăţa limba ruseasca şi cea simţită atunci, când ofiţerulă a ţîntită spre elă? La rendul său Sanin întrebă pe Emilă despre tatăl său, mamă sa, în genere despre familia loră şi relaţiunile ei, silindu-se la fiecare întrebare a nu atinge numele Gemmei — ocupându-se de ea numai în gândurile lui. Adecă vream să ajică, nici nu gândia la ea, ci la ziua de mâne, care poate îlă va face fericită peste măsură! Ca ună vele fină şi legănătoră, flutura înaintea închipuirii sale — şi dup’acestă vălă îşi închipuia... îşi închipuia o faţă tînără şi amorţită, pe buze c’ună surisă amicală şi cu ochii pironiţi ţăpănă în pămentă. Faţa acesta nu era faţa Gemmei, ci faţa fericirei'. Şi era în fine vălulă s’a desfăcută, buzele — şi dumnecisirea se făcu văcjută — ah, aceasta lumină, aceasta bucuriă, aceasta încântare e neesprimabilă!! Elă gândesce la criua de mâne — și sufletulă său totuși cade într’o părere de rău mereu crescătore și amorțitore. Dar acastă dorință nu-i era întru nimică spre greutate. Ea îlă urmăresce din pasă în pasă — fără de-a fi molestă pentru ele. Dar, ca să se reţină a nu mânca bine într’o ospătăriă cu Emilă n’o putea face — și abia câte-odată ’i trecea prin minte gândulă, că decă cineva ar presupune... Și-au petrecută bine totă diua. Abia sera târziu s’au întorsă in Frankfurt. „De bună samă mă voră primi acasă cu ocări“,zise Emilă cătră Sanin când s’a despărţită de elă. „De altcum ce-mi pasă mie! Mi-e destulă atâta, că adi am avută o zi minunată.“ Sanin ajungendă la oteră, a aflată pe masă o scrisoare dela Gemma, în care îi fixă întâlnirea loră pe mâne diminaţa la şepte cesuri în grădinile publice din Frankfurt. Câtă de puternică bătea inima lui Sanin! Câtă de fericită se simţia elă, că ea l’a ascultată fără de nici o condiţiune. Mare Dumnedeule! Acestă cji Proiectul pentru „Kisdedovuri“. Iată desbaterea proiectului de lege pentru „Kisdedovur!“ în ancheta însărcinată cu esaminarea acestui proiectă ministerială, despre care amu amintită în numerulă de ierală fetei noastre. Şedinţa s’a ţinută sub presidiulă lui Firczák Gyula. Mai întâiu raportorulă Hagara accen- I tueză, că acestă proiectă de lege are să împlinescă o vechiă dorinţă şi echiemată a desvolta instituţiunile naţionale. Afirmă, că în acestă profetă sunt respectate drepturile confesiunilor şi statului îi este garantată numai acelă dreptă de supraveghiare, care e neapărată necesară, pentru ca acăstă instituţiune să potă opera corectă. Ministrul Csaky dice, că a fostă o necesitate imperativă să se facă pe acestă terenă ceva mai multă decâtă pănă acuma şi mai multă dâtă ca în alte state, pentru că nicăiri mortalitatea copiilor nu e aşa de mare ca tocmai la noi; a fostă deci de lipsă aflarea unui modă de a fi copiii scutiţi şi îngrijiţi în interesul susţinerei puterei naţiunei şi a sporirei ei. Altă motivă ală proiectului, continuă vorbitorulă, se cuprinde în raporturile de limbă maternă ale locuitorilor, rogă a se primi ca basă a desbaterei generale. Schwiercer Henrik află o importanţă deosebită în acestă proiectă şi fiice, că proiectulă de faţă e în multe privinţe mai avantagiosă ca acela, care s’a presentată dietei înainte cu 2 decenii, dar care nu a ajunsă la desbatere. Dânsule recunosce în generală legalitatea proiectului şi lă aproba, dar fiice, că trebue să fie cu precauţiune pe acestă terenă, pe carele nu ne stau la îndemână esperienţele făcute de alte state. Dânsule îşi esprimă îngrijiri faţă cu împregiurea de a fi siliţi copiii la cercetarea kisdedovurilor. Puterea statului se estinde prin aceasta și asupra sanctuarului familiei, impunendu-li-se părințiloră obligămentul de a dovedi, către copilulă loră împărtăşesce-se de educațiă suficientă în familiă, ori nu ? Deci vomă pretinde dela părinți să-și înstrăineze copiii din sânulă familiei pentru diua intrega, prin aceasta desbrăcămă părinții de simţulă de datorință şi-’i învățămă a aştepta toate dela stată. Din causa acesta vorbitorulă desaproba punctulă referitoră la siluirea copiiloră de a cerceta asilulă. Lesko István crede, că fiăcare econ „cazeta“ ese în fiăcare iți ilunate pemri iisiro-uituli ! Pe una ană 12 fl., pe acel luai 6 N., Pe trei luni 3 NI. Festn România il strlicitati. Pe unu anu 40 franci, pe acse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumera la toate oficieie poştale din intru și din afazft și la doi. colectori. Anosamemiri pentru Braşovt: la administraţiune. piaţa mare Nr. 22, etagiulă I., pe unu ană 10 I., pe şăse luni 5 11., pe trai luni 2 N. 50 or. Cu dusula la casă: Pe ună ană 12 NI. pe şese luni 6 I., pe trei luni 3 R. Ine esemplaru 5 or, v. a. aca 15 bani. Atutil abonamentele ofttă fi imerţiunile suntu a ie plit, înainte. Biiactiuea Aimbistiatliaea TljonaS#: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22 Brii ori nefraneuto nn sa pri■aiicu. Manuscript® nu te retrimită ! Birourile pe enuciuri: Briovu, piaţa mare Nr. 22 Inaerate mai primescu tn Vlana Mudolfa Moste Jfaa«Gmia ne Volger (Otto Maas), ?mrii Schalek, Alois Hemd IM. Bukes, Ă. OppeUk.J.Don»idirf'in Budapeita: 1. V.QaltbergerAn'on Metet Eckstein Bernat : la Frankfurt: S. L.Daubt;ht Hamburg: A. Steiner. 7r«tla inaerţianilorfio »erii (armondn pa o poloana B or. 2 s 80 or. itebru pentru o puitoare. Publicări mai dese după tarifă pi învoială. Reelsme pe pagina m-a o aereă 10 or. v. a. a în 80 tani. Hr. 241. Brașov, Vineri 26 Octomvre (7 Noemvre) 1890.