Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)
1890-11-01 / nr. 245
Pagina 2 ( AZETA TRANSILVANIEI. Nr 245-1890. torii, Români fiindu susţinătorii lui, Romani îindu profesorii lui, românescu fiindu ţinutulu Năsăudului, pentru Romani înfiinţată fiindu; — românesce s’a şi prelesit dela înfiinţare, pentru că cu şcolari, cu profesori, numai românesce au vorbită, fiindu cu toţii Români. Decă fundatorii acestui gimnasiu ară fi sciutit şi şi-ar fi adusu aminte, că voru veni timpuri, în cari se va nimici legitima lora dorinţă şi se voru călca în piciore acte subscrise de Majestates Sa Monarchula, de siguru nu s’ar fi spesat. Zeei[ de mii pentru crescerea şi cultivarea românescâ în unu gimnasiu, care cu mână brutală se atacă astăzi fără de nici una motiva. După ce am aratatu originea „română“ şi „greco-catolicâ“ a gimnasiului năsăudană, să desfăşură al doilea momentu din actualitatea acestui gimnasiu. Fondurile grăniţeresci, din cari se susţine gimnasiul şi alte şcolle din ţinutul Năsăudului, s’au administrată pe basa instrumentului fundaţională şi în sensul unora statute în mai multe rânduri suşternute spre aprobare la locurile mai înalte încă chiar şi pe timpul guvernului Transilvaniei. A venită dualismulu, omenii noştri s’au cugetată din nou la susţinerea şi aprobarea statutelor fondurilor, şi aşa din nou pe basa instrumentului fundaţională s’au elaborată statute, s’au aprobată de Comitetă şi s’au trimisă pe la anulă 1874 spre aprobarea guvernului țării. Ca să nu fiu prea lungă în acésta istorisire, voiu spune numai atâta, că statutele s’au pusă ad acta. Destulă, că vine Comisarulă Br. Bánffy, întrebă despre statute. Ca anulă 1885 să și elaboreză nouă statute, se aprobă de comitetă și se trimită din nou spre aprobare. Dela anulă 1885 pănă la anulă 1889 stau şi aceste statute în balta ministeriilor...! ! La anulă anulă 1889, plângere şi ţipete... statutulă comitetului se respinge şi se impune ună stătută elaborată din partea guvernului. Acestă stătută este redactată în spirită cu totului contrară „Instrumentului fundaţională.“ In aceste statute cetină la § III urmatorele: „Destinaţiunea fondului centrală şcolastică este să se susţină: adună gimnasiu superioră în Năsăudă, etc. etc.“ Din acestă contextă orice o mă poate judeca, că după statute „gimnasiuluu înfiinţata seu care se va înfiinţa, nu are caracteră naţională, dar nici greco-catolică. Dela anulă 1889—1890 contra acestei disposiţiunî din statute nu s’a făcută nici o remonstraţiune. Gimnasiulă plutea pe frunde, pănă ce vedemu într’o bună dimineţă o tablă pe edificiulu gimnasialu cu inscripţiunea: Alapítványi fögymnasium. Scopulă era ajunsa; periculula ce ameninţa esistenţa gimnasiului, se prevedea, or cei ce au luata pe umerii lord sarcina conducerii şi a supraveghiării, aprobă toate aceste uneltiri duşmănose cu uni zîmbete uşorii de rxplicaţii. Se prevădă lucruri şi mai dureroase faţă cu gimnasiula, dar îmi este şi ruşine a le descoperi, arătând a cea era infectata de demoralisaţiune şi servilisma politica domnesce în acesta ţinuta. Scriitorii dela „Kolozsvár“ trebue să scie, că fondurile şcolastice, încâta se ţine de şcolele din acesta ţinuta, nu au nici în clina, nici în mânecă cu împăciuirea, la care se provoca. Acestă împăciuire, în forma în care s’a încheiata între erariu şi representanţii comunelor, trebue să o scă, că nu atinge nici decâtă dorinţa şi voinţa comunelor, representate încă la 1 Decemvrie 1888. Va veni timpula ca se se vorbescă mai în detaliu şi despre aceasta împăciuire, care atinge în modă directa numai pe comune şi nu pe fonduri. In ce privesce gimnasiula ve puteţi convinge, onorabilă Redacţiune, că ordinaţiunea dela 11 Octomvrie a. c. e în contradicere cu statutulu subscrisa tota de ministrula Csáky. După ordinaţiune gimnasiula vine considerată de „comunalii Câte contraziceri în apucăturile stăpânirei! Fără a mai întră în polemii cu o sumă de omeni, cari s’au desconsiderata pe sine, susţină în auctura lumii, că epoca dela 1880—1890 este pentru Năsăudeni era umilirei, dejosirei și a celui mai de joasa servilisma politica. Cum se vora mai desvolta lucrurile, voma vedéa și voma auzi. Raporturile dintre Austria şi Rusia. „Journal de St. Petersbourg“ dela 7 curenta se esprimă forte recunoscătora pentru primirea strălucită ce i-s’a făcuta moștenitorului de trona rusescă la Viena. Națiunea ruseasca, Zio, numita fată, vede cu mulțumire simpatiile, ce i s’au arătata într’una moda atâta de viu Tareviciului și crede, că aceste simpatii vora influinţa asupra raporturilora dintre cele două state şi vor a contribui la menţinerea păcii, plarura „Nowoje Vremja“, de asemenea prevestesce pentru sesorula de ierna 1890/91 o situaţiă favorabilă. Clarificarea situaţiunei, adauge foia rusescă, este a se atribui în primul a renda visitei ce a făcut’o imperatula germana, precum și împregiurărei, că de presenta Germania este ocupată cu cestiunî interne, or Austria şi Italia au a lupta cu prospătă memoriă polemia despre căsătoriile mixte, dintre guvernulă prusiacă şi metropolitula din Köln). Dar când a înțelesă Doamna Lenore, că prin cununia fetei sale cu ună nobilă, păşesce și densa la rangulă de nobilă, ca trădată o oarecare mulțumire. „Dar D-ta te vei reîntoarce mai inteiu în Rusia?“ „Pentru ce ?“ „Pentru ce? Să obții învoirea Domnitorului D-tale ?“ Sanina esplicată, că aceasta nu e tocmai de lipsă... dar, că e posibilă, ba trebue chiar să se ducă pe ună timpă scurtă în Rusia înainte de cununiă — (Zicendu acestea, inima i s’a strinsă de durere, și Gemma, carea l’a urmărită atentă cu privirea, i-a pricepută chinulă și durerea, a roșită și s’a pusă pe gânduri) — şi că petrecerea la neamurile sale o va folosi spre a-şi vinde moşia. . şi banii de lipsă la totă casulă îi va aduce ce sine. „Atunci cu o cale te a-şi mai ruga decâ e posibilă, să’mi aduci, pentru mine o bandă de nevăstuică“, reluă emoţio-, nată Doamna Lenore. „Acelea, acolo — după cum se vorbesce — suntă minunate şi forţe eftine. „De sigură, cu cea mai mare plăcere, Vă aducă, una D-Vostre şi una Gemmei! “ răspunse curteneţă Sanin. „Şi pe seama mea o căciulă de safiană tivită cu argintă“, striga Emilă, scoţându-şi capulă de după uşa din odaia laterală. „Bine — îţi aducă şi ţie căciulă... şi lui Pantaleon o părechiă de pantofi. „Pentru ce asta? Pentru ce?“ observă Doamna Lenore. Acuma să vorbimă despre afaceri mai seriose. Mai avem vr’o câteva căsuri adause isteţa femeiă. D-ta Zici, că-ţi vin el moşia. Cum gândesci să o săvârşesc acesta? Pe iobagii D-tale încă ai de gândă să-i vinui ? Sanin s’a simţită greu lovită. S’a adusă aminte de părerile şi convingerile sale esprimate cu prilejul conversaţiunei avute cu Doamita Rosselli şi cu fata ei : că a dispune de drepturile personale ale cuiva — după cum a mai mărturisit’o elă acesta — ar fi ună păcată mare, pe elă l’ar revolta acesta, şi că nu şi-ar vinde iobagii nici odată şi sub nici o condiţiune, fiindcă o atare faptă densulă o consideră ca imorală. „Voi cerca să’mi vândă moşia unuia, care să fiă în toate privinţele omă de trebă . . . Zise Sanin nu tocmai mulțumită, — sau, se poate că o voră rescumpăra-o iobagii mei. „Asta ar fi mai cu cale, observa D-na Lenore. Pentru-că a vinde omeul... „E barbarisma!“ completa murmurândă Pantaleon, care stetea după ușă la spatele lui Emilă, și netezîndu-și pletele — dispăru. „Imfamiă! cugeta în sine Sanin — și pe furișă își arunca ochii spre Gemma, care se vede, că n’a fostă atentă la cele ce s’au petrecută în urmă. Der „ce’mi pasă“ cugetă erăsî Sanin. Aproape pănă la ameala durată conversațiunea aceasta, desvoltată „din punctulă de vedere ală pracsei“. Cătră sfirșită D-na Lenore s’a îmblânzită întru atâta, încâtă pe Sanin îlă agrăia numai simplu — Dimitri, şi ameninţându-lă drăgălaşă cu degetulă, declară, că ea îşi va răsbuna gluma, ce Sanin a făcut’o cu dânsa. S’a informată pe largă şi cu deamăruntulă despre nemurile lui pentru aceea, pentru că și aceasta e „de mare importanță“, după aceea a dorită să-i descria ceremonialulă și ritulă cununiei cum se obicinuesce a se face la ei, după legea grecească — și admira deja de pe acum, pe Gemma, în vestmentula albă, pe capă cu corona de aură. „Căci ea așa mi-e de frumosă, ca o regină, spuse cu o mândriă de mamă; ba miei nu esistă regină așa de frumosă ca ea. „Numai o Gemmă esistă în lume! adause Sanin. „Da Zeu ! pentru aceea se numesce Gemma! (E sciută, că în limba italiană „gemma“ e o petră scumpă.) Gemma a inundată pe mama sa cu sărutări.... Se pare, că abia acuma a respirată mai liberă, abia acum i s’a uşurată inima de povara neliniştei. Sanin deodată s’a simţită fericită la culme, o bucuriă copilaresca i-a cuprinsă inima, la gândulă, că visurile sale, cari l’au condusă aici, suntă pe cale a se realisa; totă fiinţa s’a trecu într’o dispo- greutăţi interne. Pressa oficiosă austroungară, de când cu întorcerea împăratului Wilhelm din Stiria, şi-a schimbată tonula ei ameninţătora şi atâta la Viena, câta şi la Pesta, se pare că au încetată a se mai ocupa de Bulgaria şi de principele Ferdinand, deorece se voră fi convinsa, că tendinţele bulgare ale diplomaţiei austriace, nu ar afla la Berlina simpatia necesară şi n’ar pute conta acolo pe nici una sprijinit. Aceste împrejurări justifică în de ajunsa procederea diplomaţiei austriace. Schimbarea atitudinei Austriei, a fostă atâtu de însemnată, încâta s’a făcuta posibilă una evenimentă oficiosă, de unde se poate conchide, că Austria ar fi dispusă a slăbi încordarea în raporturile ei cu Rusia. După acesta expunere a Ziarului „Nowoje Vremia“, care face alusiune la visita Ţareviciului, îmbunătăţirea raporturilora, dintre Austria şi Rusia, s’au ivita deja înaintea călătoriei moştenitorului rusescă, cr visita acestuia la Viena a fostă o consecinţa imediată a acestei schimbări. I Alianţe politice şi uniunî vamale. Lăsăm s se urmeze acum partea a doua din convorbirea, ce a avut’o colaboratorul lui „Revue d’Orient“ cu generalulu Türr, piarele vienese — Zise generalult Türr — ară face bine, decă s’ară mul-' țămi cu energia d-lui Crispi. Prin sfor- țările loră de a demonstra, că Trenti- nulă este germană, ele iritezâ numai sentimentele Italienilor. Pe când, în 1859, adversarii lui Cajvour sfătuiră pe ilustrulă bărbată de stată de a se retrage, elă le răspunse: „Poate că m’ași decide a mă retrage, deca Germanii ară fi trecută Alpii, datoria însă mă reține la postulă mea, pe câtă vreme ei n’au făcută acestă pasă, mai înainte de a fi realizată speranţele, ce au pusă în mine concetăţenii mei. Italia va rămâne fidelă angageamentelor luate faţă de aliaţii săi; însă aceste angageamente sugerate de principele de Bismarck nu suntă atâta de împlântate în inimile Italienilor, pen- tru a fi eterne. In totă casula ei nu suntă destulă de tari, spre a-i aduce în liga vamală a Europei centrale. Posiţia loră geografică, interesele loră economice, îi atrage cătră grupulă latină. Etă ne dér în presenţa a trei grujpuri economice: Rusia, Europa centrală şi gintea latină. Dér Francia membrală celă mai importantă ală acestui din urmă grupă, este înclinată din conside- I raţiuni politice a se apropia de Rusia. . Generalul Obroutchef, şefulă statului ■ j maioră rusescă, care încă în 1879 a tur. I burată pe cancelarulă germană, este la Parisă, unde se proclamă solidaritatea intre primula campionă ală umanităţii ■ii emilisaţiunei pe deoparte, şi între ţarismulă, autocraţia moscovită pe de altă parte. Admită, că Francia, care de atâteaori a eliberata naţiunile subjugate, găsindu-se acum în momentul primejdiei, părăsită de toţi, a intrată în acesta alianță cu o națiune, cu care ea nu are nici ună contactă, decâtă interesulă de a putea lupta contra aceluiaşă inimică. Aceasta perspectivă nu poate, cu toate acestea, decâtă a mâhni pe amicii libertății și ai cmilisațiunei.’' Ei trebue să se înfioreze gândindu-se la cataclismulă europenă, care ar pute fi sfârșitulă acestei deplorabile alianțe. Se vor resimți totdeauna efectele funeste ale unei situațiuni, în care Europa, divisată în 2 tabere, nu înceteaza a se pregăti pentru o luptă formidabilă. Amu calculatei, că aceasta pace înarmată, care dureză de 20 ani, a înghiţită mai bine de 100 miliarde. Acesta pace în sine, nu este ea ore de natură, de a revolta pe toţi omenii de inimă? Rusia, unăstată agricola, cu trebuinţe primitive, privesce calmă şi indiferentă la acestă slerre de forţe a naţiunilor civilisate. Civilisaţiunea, ce ar pute are câştiga din acestă pace înarmată, sau mai bine Zi să fin acestă răsboiu? Nu ar fi ore pericululă supremă într’ună răsboiu, în care Francia şi-ar vărsa sângele şi aurulă său pentru a triumfa panrusismulă şi pentru a îneca popoarele Europei centrale în marea slavă ? Eu credă, că Europa centrală şi gintea latină se vor uni de-oparte pentru a resista planurilor ambiţiose ale Panrusismului, ci de altă parte pentru a nu fi mistuite de cătră Lumea Nouă, ale cărei imense progrese ne ameninţă pe totă linia. Ideia panamericană va isbuti, de sigură, şi ca urmare Europa divisată și sfărâmată, ar căde fără întârziere. In fața Americei unite și a Rusiei gigantice, Uniunea Europei centrale nici nu va pute fi de ajunsă; va trebui mai curenda sau mai târziu să se realiseze aceasta ideiă himerică: Statele Unite libere ale Europei.. .______________________________________________________________________________ 8CIJULE PILLEI. Manifestaţiă pentru Ioanovics. Studenţii universitari unguri din Budapesta, de inbuibaţi ce suntă, nu ştiu cum să manifesteze mai strajnică în favorilă lui Ioanovics. Unii dintre ei suntă de părere să înainteze o petiţiă la monarchulă, alţii din contră, suntă de părere, ca să nu se trimită petiţiă la monarchă, ci să se înainteze o asemenea petiţiă numai la dietă. Ceşti din urmă au ţinută la 10 Noemvre o adunare, în care au hotărîtă, că în Dumi-