Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)
1890-11-25 / nr. 264
Pagina 8 &AZETA TRANSILVANIEI. Nr. 264—1890. ca escelentă artistă. Despre dibăcia ei în predare, vioiciunea, energia, și technica ei rară amă mai amintită de altădată. Astădi vomă spune numai că piesele, esecutate de tînăra artistă cu acesta ocasiune: „Concertul“ de Paganini în D-dur și Fantasia „Faust de Wieniawsky au fostă frenetică aplaudate, artista a fostă de repeţite ori chiămată afară de publică.* * C Trupele bosniace in Ungaria. Guvernulă austriacă a presentată în parlamentă ună proiectă dejlege, prin care se autorisâză intrarea în Ungaria a trupelor din Bosnia şi Herţegovina, pentru instrucţiune, rămânendă a se obţine consemţământulă guvernului ungurescă. * * * Vocea lui Kossuth. Ună antreprenoră din Cluşiu face în timpul de faţă treburi bune cu ună fonografă, care reproduce câteva cuvinte rostite de Kossuth. Acesta fonografă este instalată în hotelul „Elisabeta“ de acolo. Spitală pentru ofticoşi. Din Toulon (Francia) se scrie următorele : Clima în Berlină nefiindă în acestă anotimpă favorabilă tratamentului contra ofticei, doctorală Koch a cerută amănunte de la municipalitatea oraşului nostru, pentru instalarea unui spitală în jurul Toulonului. In urma acestei cereri, primăria din Toulon, se dice, că a decisă de a oferi învățatului doctoră ună mare stabilimente în Hyéres, pentru căutarea bolnavilor. * * * Bistritzer Zeitung este numele unei noue foi săptămânale, ce va apără în Bistrița cu începutulă anului 1891. Editorii și redactoră responsabilă va fi D-lu I. W. Litschel, er proprietară D lă Frideric Kramer. Din prospectul acestei foi se vede, că scopulă ei va fi apărarea intereselor poporului săsescă; er ca programă politică va adopta condiţiunile stipulate în pactură dela 1867 şi 1868, precum şi programa poporului săsesc, stabilită în Sachsentagulă din Sibiiu la 17 iuniu 1890. — Acestáfóiá va ave şi ună suplimentă ilustrată. Literaţiuni pentru armata teritorială r. ung. Ministrulă de honvedi aflcsată ziua de 22 Decemvre a. c. pentru pertractarea ofertelor ce voră incurge relativă la darea în antreprisă a obiectelor de pielăriă (încălțăminte, curele etc.) trebuinciose în anii 1891— 1895. Trebuința normală pe fiecare ană să poate evalua cu 300.00011. Oferte se primescă numai pentru întreaga literaţiune dela antreprenori cu domiciliu în statulă ung. de a căroră meserie se ţine acestă * * * eu n-oiu mai fi pe lume.............că tare-să slabă,“ dise mama. Tăcu puţină, respirândă greu şi apoi cjise era: ,,Şi ce-i face apoi, decă-i sfârşi şcolile; credii că te-i însura.“ — „Apoi aşa gândescă“ răspunseiu eu cu ochii cam plecaţi. „însura — însura“ dise mama cu ună glasă slabă şi-’n pause şi-apoi tată aşa continuă: „O, Domne, dragule meu, nu sciu, cum sciţi şi cum gândiţi voi, cei învăţaţi despre însurăciune; déra eu, — o femeiă prostă, gândescă şi clică, că cu însuratură şi măritatură îşi câştigă bărbatulă şi femeia ori raiulă, ori iadulă“. — Tăcu şi aici puţină, privi la mine şi apoi continuă mai departe: „Şi poate acum şi ai o fată, ce ţi-ai ales-o?“ Parcă nu vtiam ce să răspundă, căci da, aveam cunoscinţă cu câteva copile şi încă frumuşele şi de némți şi şi cu stare. Dară ofiseiu „ba nu, nu-’miamă alesă încă, însă plină-i lumea de fete, doră — “ — „Ştiu, mă întrerupse mama, „că doră ţi-i şi găsi una. Insă nu sciu, cum î-i între domni. — Intre noi ţăranii, încă-i plină lumea de fete şi totuşi când se însoră unii feciorii, cam rară auch, că-a nimerit’o ori elă, ori fata“ ............... Mai ceru mama apă, în care timpă eu gândiamă, că pare-mi-să, că şi între domni va cam fi tot aşa, şi-apoi după ce bău mama apă, continuă rară şi încetă: „De se nimerescă însurații, ca să se înțelăgă, să se asculte la cuvântă, tóate atunci placă, tote-să uşore — în casă, şi atunci în casă este — raiulă. ....... Ai în casă raiulă, atunci tote-ți placă, tóate’să uşore şi — afară de casă; căci cu inimă bună ieşi din casa ta, cu inimă bună tóate le faci și gândindă la raiulă din casa ta, nu te lasă să mai cauți alte drumuri și cu inimă bună te tragi la casa ta. Tăcu mama ărăși, și apoi urmă cu o simțire luminată: „Inimă bună — inimă bună! — sciu eu, cum — iasă dice? — îsă numai o țărancă. — Inima bună, sciu, că cumu-i ea, așa le și face toate, așa le primesce tóate: ea — rabdă (aici mama îşi forţă glasulă şi (fise) ^ unde rabdă unulă altuia, bărbatulă femeii şi femeia bărbatului, răulă nu încape : — acolo, dragulă meu e—raiulă.11 Ascultam şi cu urechia şi cu inima ce spunea buna mea maică şi vădendă, că ce vrea să dicâ ea prin inimă bună, răbdare şi raială e acela, ce noi cărturarii dilemă — amoră conjugală, pe nevrute, copilele, ce le cunosceam, mi le aduseiu pe rendă înaintea ochilor minţii mele, mă întrebam: „ore cu ceea, ori cu ceea, ori cu a treia — aşa ar fi? Mama continuă: „Domne, dragulă meu, ai umblată şi ai năcăjită atâţia ani pi’n şcoli, pi’n străini, se mai năcăjesci şi însurată, să te încarci de păcate cu o soţiă afurisită, ce ţi-a fi din lumea asta, şi ce ţi-a fi şi din cealaltă, decă te-i duce din acesta încărcată de păcate ?“ Mă cuprinseră niste gânduri, căci la aceste vorbe ale mamei, mî-a stată gândulă în locă. „Domne, dragulă meu“, continuă mama arăşî, în pause şi tată cu simţire. „Domne, dragulă meu, de ai da tu de-o fată, cum are una aici în vecini domnulă ***. —Aşa o fată, sufletă de ângeră, bună şi nu fudulă, parcă nu-i de domnă, da-i de ună creştină de-ai noştri cinstiţi — !u „Da de unde o soi d-ta mămuţă?“ întrebaiu eu iute. „Ascultă, de ţi-aşă putè numai spune: A fostă ea de două, de trei ori cu măcinişulă aici la moră (moara era aproape de casa nostră) era încă o soră cu ea; veniră cu căruţa şi totdeauna veni ea la mine, audindă căsă bolnavă şi fără de a mă cunoasce, mă întrebă de boia mea, şi de nu mi trebue ceva, să-mi facă, ori să-mi trimetă. Imi aducea apă, îmi făcea focă, mulgea văcşora, audi?—apoi îmi ferbea lapte. — Domne, Domne şi totă vorbe bune-mi da şi mă mângăia, de-mi părea, că se duce boia dela mine. Of, of, ce sufletă de — domnişără, şi eu o biată — ţărancă!“ — „M’oiu duce mămuţă să-i mulţămescă pentru acea atâtă bunătate, cea arătată ea cătră d-ta, să mă ducă?“ „Du-te, o du-te dragulă meu şi mulţămesce-i, mulţămesce-i şi din partea mea, că eu de i-am şi mulţămită, ce şi cum i-am putută eu vorbi, ca o biată femeiă, ce suntă , dar nu-i destulă!“..... Eu, deşi dintr’ună sată vecin şi foarte aproape de sătulă copilei, de maică-mea atâtă de lăudate, petrecendă din copilăria mea p’in străini, şi venindă numai când şi când în vacanţe, şi aceea numai pe câte o di, două, acasă, ca să-mi vădă părinţii, nu cunoşteam casa domnului şi nici pe cineva de ai săi. De la cele ce le audii din gura dulcei mele maici, îmi intrară la inimă şi afară de gândură, ca ramură de industrie, său dela representanţi centrali ai consorţielor, formate, dintre mai mulţi meseriaşi indigeni. Acela, asupra cărui va rămânea literaţiunea este îndatorata a înfiinţa una stabilimenta centrala în Budapesta. Cauţiunea, se cere a fi de 200.000 fl., cr vadiula de 30.000 fl. Publicaţiunea referitoare, precum şi celelalte condiţiuni să potă vedea la camera de comerţă şi de industriă din Braşov. Tocmai la încheierea foii primiru dela Pesta scriea durerósa despre încetarea din viaţă a multu meritatului bărbată ală naţiunei nóstre Antoniu Mocsonyi de Foen, veteranulu senioru alu ilustrei familii Mocsonyi. Rolulu importantu ce l’a avută reposatură, mai alesă în anii 1860—1867 în luptele pentru aperarea drepturilor poporului română ne este încă în vină memoria. Cu cea mai adencă mâhnire adresămă familiei sale multu întristate cele mai sincere condolențe! La jiltain Metropolitul Vancea. Mercur!, în 8 Decemvre n. c., s’a serbată jubileulă de 25 de ani ală sfinţirei ca Episcopă a Escelenţei Sale Părintelui Metropolită dela Blaşiu, Dr. Ioană Vancea de Buteasa. Scârnă, că Escelenţa Sa n’a voită se ’i se serbeze acestă jubileu prin sgomotă şi pompă lumeasca, ci memoria acesteijilea lăsată se se eterniseze prin întemeiarea din contribuire a unui fondă, din care se se înfiinţeze ună internată de fete în Blasiu. Astfeliu serbarea jubileului înaltului Prelată s’a mărginită mai alesă în înălţarea de rugăciuni prin bisericile din întregă provincia sa metropolitană. Din incidentulu acestui jubileu, „Folia bisericesca şi scolastică“ din Blasiu publică următorea biografie a Escelenţei Sale, pe care o reproducemă în estrasa: Metropolitula Vancea s’a născută la 18 Maiu 1820 în comuna curata românescă Vasada din comitatul Bihorului. Familia nobilă Vancea îşi trage originea din Buteasa, în ţinutulă Chiorului, unde se crede cu totă hotărîrea, că în timpulu vechiu s’ar fi aşedată unii ramu ala acestei familii din comuna Văncesci în Maramurăşă. Anii primi ai vieţii ’i petrecu actualul Metropolita sub grija şi crescerea tatălui său George Vancea şi a mamei sale Floriana Nistoru, care a fostă o femeiă forte nobilă în simţăminte, cu frica lui Dumnezeu şi cu învăpăiată iubire faţă cu fiii săi. Ea a fostă născută la 1792 şi a răposată la 1872 în Blasiu, unde însoţi pe fiulă său, petrecendă împreună cu elă pănă în césula morţii sale. Doi ani Metropolitula de adî a umblată la şcolă în sătulă său Vaşadă; în 1831 a fostă trimesă la şcolele normale gr. cat. din Oradea mare, unde erăşi a învăţată doi ani, iar sub episcopula Samuilă Vulcanu a fostă primită în seminariulă tinerimei române gr. cat. din Oradea ca alumnă în fundaţiunea episcopului Darabantă, unde deja în anulă primă a rămasă orfană de iubitulă său tată. Studiile gimnasiale şi cursură filosofică le a absolvată în 1841 cu succesă mai bună şi cu purtare mai frumosă ca toţi ceilalţi elevi ai semnatului din Oradea şi de aceea consistorulă gr. cat. de acolo încă în acelaşi ană l’a trimesă la Viena în seminarul numită Stat-Convict, cr mai târdiu în celă Barbareum, unde a ascultată studiile teologice la Universitatea din Viena. Intre conscolarii săi a fostă totdeuna celă dintéiu. După absolvarea cursului teologică şi depunerea rigorosului primă din studiulă biblică şi limba grâcă, şi din limbile semitice, Metropolitul se reîntorse in 1845 în diecesa Oră fii mari, unde la 10 Augustă 1845, cu ocasiune sânţirei bisericei din Vaşadă, fu chirotonită ca preotă celibe şi apoi fu aplicată în cancelaria diecesană ca actuală şi protocolistă pănă în 19 Noemvre 1845, când fu numită capelană în Macovia lângă parochulă şi vice-protopopulă gr cat. Ignaţiu Balcu de Bistra. In 7 Decemvre a aceluiaşi ană însă, Episcopul Erdélyi îl rechiăma din Macovia şi lă trimise din nou la Viena în institutulă numită „la Sântulă Augustină“, ca să depună doctoratură în teologiă. In Viena petrecu din 2 Ianuarie 1846 pănă în 31 Iulie 1848, când se reîntoarse din Viena ca doctoră în teologiă. Din Augustă 1848 pănă în Iunie 1849 funcţiona în Oradea ca activară, protocolistă şi vice - notară consistorială, cum şi ca profesoră preparandială şi apoi fu numită secretară episcopescă. In 1855 actualulă Metropolita fu numită canonică în capitulul gr. cat. din Oradea-mare, unde a funcţionată ca secretară şi canonică a latere, ca directoră ală cancelariei diecesane şi ca inspectoră scolastică diecesană. După moartea primului Episcopă ală Gherlei, Ioană Alexi, Escelenţa Sa fii numită în 4 Iulie 1865 Episcopă ală diecesei Gherlei, er în 3 Decemvre a aceluiaşi ană, la sărbătorea „Intrărei în biserică“, adecă înainte de acesta cu 25 de ani, a fostă sânţită ca Episcopă în biserica catedrală din Oradea mare prin Episcopul de acolo losifu Papp Szilágyi. In 28 Ianuarie 1866 Escelența Sa ocupă scaunulă episcopescă din Gherla, conducându acastă tînără diecesă timpă de trei ani şi trei luni. Ca episcopă ală diecesei Gherlei, mai înteiu de tóte continuă visitaţiunile canonice începute de antecesorul său, cercetândă în an. 1866 şi 1867 ţinutulă Năsăudului, Becleanului, Deşiului şi Gherlei, informându-se despre starea credincioşiloră, bisericiloră şi sculelor sale. „Numai din archivulă diecesei Gherlei se voră pute scote la lumină tote faptele, cari au să arete activitatea desvoltată de acestă archiereu pentru înflorirea şi înaintarea acelei diecese. Aici observăm, pe scurtă, că diecesa de Gherla n’avea tipografia, şi elă a înfîinţat’o. Esistenţa Seminariului diecesană nu era asigurată, şi elă a asigurat’o, mijlocindă din fondulă religionară o subvenţiune anuală de 14,180 fl. Parochiele din părţile adnecse se aflau într’o stare precariă: elă le-a esoperată o dotaţiune anuală de 10.000 fl., din fondulă religionară ungară. Comuna bisericăscă ca atare, unde reşede Episcopul, afară de şcolla elementară poporală, era lipsită de orice institută de învăţămentă, şi elă a pusă basa la înfiinţarea unei şcole române centrale din Gherla, esuperândă pentru ea nisce obligaţiuni de ale împrumutului naţională în valoare de 20.000 fl. Esopera o subvenţiune de 1000 fl. pentru şcola română gr. cat. din Lăpuşială ungurescă. Mijloci din fondulă religionară suma de 17,224 fl. pentru edificarea bisericei din Şimleulă Silvaniei, la carea mai târdliu se adause totă de acolo suma de circa 2000 fl. Totă din acelă fondă esopera ună salară pentru capelanulă din Șimleu, și ună adausă de 105 fl. pe ană la salaruilă vicarului din Selagiu. A făcută paşii de lipsă pentru sistemisarea unui postă de spirituală greco-catolică la corectorială din Gherla, şi mijloci din cassa statului o dotaţiune anuală de 920 fl. Se îngriji, ca din banii şcolei centrale din Gherla să se cumpere pentru acea şcolă o casă cu 4500 fl. şi o grădină frumosă cu 2300 fl. A mijlocită in