Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)

1890-11-25 / nr. 264

Pagina 8 &AZETA TRANSILVANIEI. Nr. 264—1890. ca escelentă artistă. Despre dibăcia ei în predare, vioiciunea, energia, și tech­­nica ei rară amă mai amintită de altă­dată. Astădi vomă spune numai că pie­sele, esecutate de tînăra artistă cu acesta ocasiune: „Concertul­“ de Paganini în D-dur și Fantasia „Faust de Wieniawsky au fostă frenetică aplaudate, artista a fostă de repeţite­ ori chiămată afară de publică.* * C Trupele bosniace in Ungaria. Guver­­nulă austriacă a presentată în parlamentă ună proiectă dejlege, prin care se auto­­risâză intrarea în Ungaria a trupelor­ din Bosnia şi Herţegovina, pentru in­strucţiune, rămânendă a se obţine con­­semţământulă guvernului ungurescă. * * * Vocea lui Kossuth. Ună antreprenoră din Cluşiu face în timpul­ de faţă tre­buri bune cu ună fonografă, care repro­duce câteva cuvinte rostite de Kossuth. Acesta fonografă este instalată în hote­­lul­ „Elisabeta“ de acolo. Spitală pentru ofticoşi. Din Toulon (Francia) se scrie următorele : Clima în Berlină nefiindă în acestă anotimpă fa­vorabilă tratamentului contra ofticei, doctorală Koch a cerută amănunte de la municipalitatea oraşului nostru, pentru instalarea unui spitală în jurul­ Toulo­­nului. In urma acestei cereri, primăria din Toulon, se dice, că a decisă de a oferi învățatului doctoră ună mare sta­­bilimente în Hyéres, pentru căutarea bolnavilor­. * * * Bistritzer Zeitung este numele unei noue foi săptămânale, ce va apără în Bistrița cu începutulă anului 1891. Edi­torii și redactoră responsabilă va fi D-lu I. W. Litschel, er proprietară D lă Fri­­deric Kramer. Din prospectul­ acestei foi se vede, că scopulă ei va fi apărarea intereselor­ poporului săsescă; er ca programă politică va adopta condiţiu­­nile stipulate în pactură dela 1867 şi 1868, precum şi programa poporului să­­sesc­, stabilită în Sachsentagulă din Si­­biiu la 17 iuniu 1890. — Acestáfóiá va ave şi ună suplimentă ilustrată. Literaţiuni pentru armata teritori­ală r. ung. Ministrulă de honvedi a­flc­­sată ziua de 22 Decemvre a. c. pen­tru pertractarea ofertelor­ ce voră in­­curge relativă la darea în antreprisă a obiectelor­ de pielăriă (încălțăminte, cu­rele etc.) trebuinciose în anii 1891— 1895. Trebuința normală pe fie­care ană să poate evalua cu 300.00011. Oferte se primescă numai pentru întreaga literaţiune dela antreprenori cu domiciliu în statulă ung. de a căroră meserie se ţine acestă * * * eu n-oiu mai fi pe lume.............că ta­re-să slabă,“ dise mama. Tăcu puţină, respirândă greu şi apoi cjise era: ,,Şi ce-i face apoi, decă-i sfârşi şcolile; credii­ că te-i însura.“ — „Apoi aşa gândescă“ răspunseiu eu cu ochii cam plecaţi. „însura — însura“ dise mama cu ună glasă slabă şi-’n pause şi-apoi tată aşa continuă: „O, Domne, dragule meu, nu sciu, cum sciţi şi cum gândiţi voi, cei învăţaţi despre însură­­ciune; déra eu, — o f­emeiă prostă, gân­descă şi clică, că cu însuratură şi mări­­tatură îşi câştigă bărbatulă şi femeia ori raiulă, ori iadulă“. — Tăcu şi aici pu­ţină, privi la mine şi apoi continuă mai departe: „Şi poate acum şi ai o fată, ce ţi-ai ales-o?“ Par­că nu vtiam ce să­­ răspundă, căci da, aveam cunoscinţă cu câteva copile şi încă frumuşele şi de némți şi şi cu stare. Dară ofiseiu „ba nu, nu-’mi­­amă alesă încă, însă plină-i lumea de fete, doră — “ — „Ştiu, mă întrerupse mama, „că doră ţi-i şi găsi una. Insă nu sciu, cum î-i între domni. — Intre noi ţăranii, încă-i plină lumea de fete şi to­tuşi când se însoră unii feciorii, cam rară auch, că-a nimerit’o ori elă, ori fata“ ............... Mai ceru mama apă, în care timpă eu gândiamă, că pare-mi-să, că şi între domni va cam fi tot aşa, şi-apoi după ce bău mama apă, continuă rară şi în­cetă: „De se nimerescă însurații, ca să se înțelăgă, să se asculte la cuvântă, tóate atunci placă, tote-să uşore — în casă, şi atunci în casă este — raiulă. ....... Ai în casă raiulă, atunci tote-ți placă, tóate’să uşore şi — afară de casă; căci cu inimă bună ieşi din casa ta, cu inimă bună tóate le faci și gândindă la raiulă din casa ta, nu te lasă să mai cauți alte drumuri și cu inimă bună te tragi la casa ta. Tăcu mama ărăși, și apoi urmă cu o simțire luminată: „Inimă bună — inimă bună! — sciu eu, cum — i­asă dice? — îsă numai o țărancă. — Inima bună, sciu, că cumu-i ea, așa le și face toate, așa le primesce tóate: ea — rabdă (aici mama îşi forţă glasulă şi (fise) ^ unde rabdă unulă altuia, bărbatulă fe­meii şi femeia bărbatului, răulă nu în­cape : — acolo, dragulă meu e—raiulă.11 Ascultam şi cu urechia şi cu inima ce spunea buna mea maică şi văd­endă, că ce vrea să dicâ ea prin inimă bună, răbdare şi raială e acela, ce noi cărtu­rarii dilemă — amoră conjugală, pe ne­vrute, copilele, ce le cunosceam, mi­ le aduseiu pe rendă înaintea ochilor­ minţii mele, mă întrebam: „ore cu ceea, ori cu ceea, ori cu a treia — aşa ar fi? Mama continuă: „Domne, dragulă meu, ai umblată şi ai năcăjită atâţia ani pi’n şcoli, pi’n străini, se mai nă­­căjesci şi­­ însurată, să te încarci de păcate cu o soţiă afurisită, ce ţi-a fi din lumea asta, şi ce ţi-a fi şi din cealaltă, decă te-i duce din acesta încărcată de păcate ?“ Mă cuprinseră niste gânduri, căci la aceste vorbe ale mamei, mî-a stată gândulă în locă. „Domne, dragulă meu“, continuă mama arăşî, în pause şi tată cu simţire. „Domne, dragulă meu, de ai da tu de-o fată, cum are una aici în vecini dom­­nulă ***. —Aşa o fată, sufletă de ângeră, bună şi nu fudulă, par­că nu-i de domnă, da-i de ună creştină de-ai noştri cins­tiţi — !u „Da de unde o soi d-ta mă­muţă?“ întrebaiu eu iute. „Ascultă, de ţi-aşă putè numai spune: A fostă ea de două, de trei­ ori cu măcinişulă aici la moră (moara era aproape de casa nostră) era încă o soră cu ea; veniră cu căruţa şi tot­deauna veni ea la mine, aud­indă că­să bolnavă şi fără de a mă cunoasce, mă întrebă de boia mea, şi de nu mi trebue ceva, să-mi facă, ori să-mi trimetă. Imi aducea apă, îmi făcea focă, mulgea văcşora, audi?—apoi îmi ferbea lapte. — Domne, Domne şi totă vorbe bune-mi da şi mă mângăia, de-mi părea, că se duce boia dela mine. Of, of, ce sufletă de — domnişără, şi eu o biată — ţărancă!“ — „M’oiu duce mămuţă să-i mulţămescă pentru acea atâtă bunătate, ce­a arătată ea cătră d-ta, să mă ducă?“ „Du-te, o du-te dragulă meu şi mulţă­­mesce-i, mulţămesce-i şi din partea mea, că eu de i-am şi mulţămită, ce şi cum i-am putută eu vorbi, ca o biată femeiă, ce sun­tă , dar nu-i destulă!“..... Eu, deşi dintr’ună sată vecin şi foarte aproape de sătulă copilei, de maică-mea atâtă de lăudate, petrecendă din copi­lăria mea p’in străini, şi venindă numai când şi când în vacanţe, şi aceea numai pe câte o di, două, acasă, ca să-mi vădă părinţii, nu cunoşteam casa domnului şi nici pe cineva de ai săi. De la cele ce le audii din gura dulcei mele maici, îmi intrară la inimă şi afară de gândură, ca ramură de industrie, său dela represen­­tanţi centrali ai consorţielor, formate, dintre mai mulţi meseriaşi indigeni. Acela, asupra cărui va rămânea litera­­ţiunea este îndatorata a înfiinţa una sta­­bilimenta centrala în Budapesta. Cauţi­unea, se cere a fi de 200.000 fl., cr vadiula de 30.000 fl. Publicaţiunea referitoare, precum şi celelalte condiţiuni să potă vedea la ca­mera de comerţă şi de industriă din Braşov­. Tocmai la încheierea foii pri­­miru dela Pesta scriea durerósa despre încetarea din viaţă a multu meritatului bărbată ală naţiunei nóstre Antoniu Mocsonyi de Foen, veteranulu senioru alu ilustrei fa­milii Mocsonyi. Rolulu importantu ce l’a avută reposatură, mai alesă în anii 1860—1867 în luptele pentru ape­­rarea drepturilor­ poporului ro­mână ne este încă în vină me­moria. Cu cea mai adencă mâhnire adresămă familiei sale multu în­tristate cele mai sincere condo­­lențe! La jiltain Metropolitul Vancea. Mercur!, în 8 Decemvre n. c., s’a serbată jubileulă de 25 de ani ală sfinţirei ca Episcopă a Escelenţei Sale Părintelui Metro­­polită dela Blaşiu, Dr. Ioană Vancea de Buteasa. Scârnă, că Escelenţa Sa n’a voită se ’i se serbeze acestă ju­bileu prin sgomotă şi pompă lu­­measca, ci memoria acestei­­jile­a lăsată se se eterniseze prin înte­­meiarea din contribuire a unui fondă, din care se se înfiinţeze ună internată de fete în Blasiu. Astfeliu serbarea jubileului înal­tului Prelată s’a mărginită mai alesă în înălţarea de rugăciuni prin bisericile din întregă provincia sa metropolitană. Din incidentulu acestui jubileu, „Folia bisericesca şi scolastică“ din Blasiu publică următorea bio­­grafie a Escelenţei Sale, pe care o reproducemă în estrasa: Metropolitula Vancea s’a născută la 18 Maiu 1820 în comuna curata româ­­nescă Vasada din comitatul­ Bihorului. Familia nobilă Vancea îşi trage origi­nea din Buteasa, în ţinutulă Chiorului, unde se crede cu totă hotărîrea, că în timpulu vechiu s’ar fi aşedată unii ramu ala acestei familii din comuna Văncesci în Maramurăşă. Anii primi ai vieţii ’i petrecu actua­­lul­ Metropolita sub grija şi crescerea tatălui său George Vancea şi a mamei sale Floriana Nistoru, care a fostă o fe­­meiă forte nobilă în simţăminte, cu frica lui Dumnezeu şi cu învăpăiată iubire faţă cu fiii săi. Ea a fostă născută la 1792 şi a răposată la 1872 în Blasiu, unde însoţi pe fiulă său, petrecendă împreună cu elă pănă în césula morţii sale. Doi ani Metropolitula de adî a um­blată la şcolă în sătulă său Vaşadă; în 1831 a fostă trimesă la şcolele normale gr. cat. din Oradea mare, unde erăşi a învăţată doi ani, i­ar sub episcopula Samuilă Vulcanu a fostă primită în se­­minariulă tinerimei române gr. cat. din Oradea ca alumnă în fundaţiunea epis­copului Darabantă, unde deja în anulă primă a rămasă orfană de iubitulă său tată. Studiile gimnasiale şi cursură filo­sofică le a absolvată în 1841 cu succesă mai bună şi cu purtare mai frumosă ca toţi ceilalţi elevi ai semnatului din Oradea şi de aceea consistorulă gr. cat. de acolo încă în acelaşi ană l’a trimesă la Viena în seminarul numită Stat-Convict, cr mai târdiu în celă Barbareum, unde a ascultată studiile teologice la Universi­tatea din Viena. Intre conscolarii săi a fostă totdeuna celă dintéiu. După absolvarea cursului teologică şi depunerea rigorosului primă din stu­­diulă biblică şi limba grâcă, şi din lim­bile semitice, Metropolitul­ se reîntorse in 1845 în diecesa Oră­ fii mari, unde la 10 Augustă 1845, cu ocasiune sânţirei bisericei din Vaşadă, fu chirotonită ca preotă celibe şi apoi fu aplicată în can­celaria diecesană ca actuală şi protoco­­listă pănă în 19 Noemvre 1845, când fu numită capelană în Macovia lângă pa­­rochulă şi vice-protopopulă gr cat. Ig­­naţiu Balcu de Bistra. In 7 Decemvre a aceluiaşi ană însă, Episcopul­ Erdélyi îl­ rechiăma din Macovia şi­ lă trimise din nou la Viena în institutulă numită „la Sântulă Augustină“, ca să depună doctoratură în teologiă. In Viena petrecu din 2 Ianuarie 1846 pănă în 31 Iulie 1848, când se reîntoarse din Viena ca doctoră în teologiă. Din Augustă 1848 pănă în Iunie 1849 funcţiona în Oradea ca activară, protocolistă şi vice - notară consistorială, cum şi ca profesoră pre­­parandială şi apoi fu numită secretară episcopescă. In 1855 actualulă Metropolita fu nu­mită canonică în capitulul­ gr. cat. din Oradea-mare, unde a funcţionată ca se­cretară şi canonică a latere, ca directoră ală cancelariei diecesane şi ca inspectoră scolastică diecesană. După moartea primului Episcopă ală Gherlei, Ioană Alexi, Escelenţa Sa fii numită în 4 Iulie 1865 Episcopă ală diecesei Gherlei, er în 3 Decemvre a aceluiaşi ană, la sărbătorea „Intrărei în biserică“, adecă înainte de acesta cu 25 de ani, a fostă sânţită ca Episcopă în biserica catedrală din Oradea mare prin Episcopul­ de acolo losifu Papp Szi­lágyi. In 28 Ianuarie 1866 Escelența Sa ocupă scaunulă episcopescă din Gherla, conducându acastă tînără diecesă timpă de trei ani şi trei luni. Ca episcopă ală diecesei Gherlei, mai înteiu de tóte continuă visitaţiunile canonice începute de antecesorul­ său, cercetândă în an. 1866 şi 1867 ţinutulă Năsăudului, Becleanului, Deşiului şi Gher­lei, informându-se despre starea credin­­cioşiloră, bisericiloră şi sculelor­ sale. „Numai din archivulă diecesei Gher­lei se voră pute scote la lumină tote faptele, cari au să arete activitatea des­­voltată de acestă archiereu pentru în­florirea şi înaintarea acelei diecese. Aici observăm, pe scurtă, că diecesa de Gherla n’avea tipografia, şi elă a înfî­­inţat’o. Esistenţa Seminariului diecesană nu era asigurată, şi elă a asigurat’o, mijlocindă din fondulă religionară o subvenţiune anuală de 14,180 fl. Paro­­chiele din părţile adnecse se aflau într’o stare precariă: elă le-a esoperată o do­­taţiune anuală de 10.000 fl., din fondulă religionară ungară. Comuna bisericăscă ca atare, unde reşede Episcopul­, afară de şcolla elementară poporală, era lip­sită de ori­ce institută de învăţămentă, şi elă a pusă basa la înfiinţarea unei şcole române centrale din Gherla, esu­­perândă pentru ea nisce obligaţiuni de ale împrumutului naţională în valoare de 20.000 fl. Esopera o subvenţiune de 1000 fl. pentru şcola română gr. cat. din Lăpuşială ungurescă. Mijloci din fon­dulă religionară suma de 17,224 fl. pen­tru edificarea bisericei din Şimleulă Silvaniei, la carea mai târdliu se adause totă de acolo suma de circa 2000 fl. Totă din acelă fondă esopera ună sa­­lară pentru capelanulă din Șimleu, și ună adausă de 105 fl. pe ană la sala­­ruilă vicarului din Selagiu. A făcută paşii de lipsă pentru sistemisarea unui postă de spirituală greco-catolică la co­­rectorială din Gherla, şi­­ mijloci din cassa statului o dotaţiune anuală de 920 fl. Se îngriji, ca din banii şcolei cen­trale din Gherla să se cumpere pentru acea şcolă o casă cu 4500 fl. şi o gră­dină frumosă cu 2300 fl. A mijlocită in­

Next