Gazeta Transilvaniei, decembrie 1890 (Anul 53, nr. 269-291)
1890-12-08 / nr. 274
Hitiin a 2 GAZETA 'I '&A#S2LVAJTCEI. Wr. 274—1Bi 0- privitóre la întrebuinţarea sumelorii votate de adunările generale din 1889 și 1890 pentru încuragiarea scrierilor poporale românesc! : Se presentă raportulu d ta 11 Novembre a. c. ala comisiunei esmise din sînulă comitetului în şedinţa dela 24 Septemvre a. c. cu însărcinarea de a studia afacerea cu miia de florini votată de adunarea generală a Asociaţiunei din anulă acesta pentru înaintarea şi înavuţirea literaturei menite pentru poporu. Pe basa raportului presentati şi a propunerilor cuprinse într’ensulă, comitetulă ia următorele hotărîri: (Ex. Nr. 292/1890). 1. In scopulă de a esecuta condusul adunării generale a Asociațiunei transilvane din anulă acesta, care merge într’acolo, ca din suma de una miiă de florini votată pro 1890 și din suma de altă miiă de florini votată pro 1891 să se premieze şi tipărască scrieri şi broşuri întocmite anume pentru poporă, din agricultură, higienă etc. avândă acelea a forma „biblioteca poporală a Asociaţiunei transilvane“, se se escrie deocamdată, ca de începută: a) unu premiu de 100 fl. pentru cea mai bună lucrare asupra temei : „Economia năstră după comasare“. Lucrarea va trebui se aibă o extindere de celă puţină 4 cale de ţipară, 8° garmandă, să fie anume întocmită pentru poporă şi să cuprindă poveţe practice despre modulă, cum ar trebui întocmită economia noastră după comasare, ca să nu sufere poporală ; b) unu premiu de 100 fl. pentru cea mai bună lucrare asupra temei: „Higiena copilului dela nascere până la anulă al 7-lea ală etăţii*. Lucrarea va trebui să aibă o estindere de celă puţină 4 cale de ţipară, 8° garmondă, să fie anume întocmită pentru poporă şi să conţină totă ce priveste nutrirea, îmbrăcămintea, curăţenia, locuinţa, ocupaţiunea, mişcarea şi jocul copilului; să conţină apoi şi profilaxa morburilor de copii; c) unu premiu, a cărui mărime se va hotărî după numărul celebră de ţipară computându-se cola de ţipară 8° garmandă cu 12 fl. pentru cea mai bună culegere de poesii, basme (poveşti) şi datine poporale alese şi pănă acum nepublicate." 2. Suma de 400—500 fl. se destineză pentru a se premia din ea cele mai bune studii scienţifice, ce se vor înainta la comitetul Asociaţiunei, asupra unor teme alese liberă de autoră din ramură istorică, seu epigrafică, seu filologică, cu deosebire în ceea ce privesce trecutulă şi presentulă poporului română şi ală pământului pe care locuimă, seu apoi din ramură sciinţeloră naturale, cari se voră publica seu s’au publicată dela adunarea generală din Făgăraşă încoce prin mijlocirea organului Asociaţiunei. Mărimea premiilor pentru lucrările din urmă se va fixa în vederea valorei scienţifice a lucrărilor. 3. Cu stabilirea şi publicarea concursului se însărcineză comisiunea raportoră, care va ave să reflecteze la modalităţile, pe cari le observă în asemenea caşuri alte corporaţiuni de categoria corporaţiunei noastre, meditândă profundă asupra noului pasă ce avea să-lă facă, el strămnută cu o privire superbă esamina terenulă şi şedea liniştita în faţa adversarului său. Dânsulă părea a fi sigură în paşii săi, şi ea mă beliduce dibaciu, îşi conducea tabăra fără multă combinaţiune. Deodată însă sărăciu sclipindă în ochii lui Suleiman o ramă de bucuriă, i-sa dată prilegiută să facă ună pasă decisivă. Agitată de bucuriă, cu faţa înroşită îşi aşeza regina lângă regina adversarului său. Ună murmură de nemulţumire răsună de pe buzele celoră dinprejură. Toţi stătură încremeniţi în faţa noului pasă îndrasneţă ce-lă facu favoritulă loră paşă, care li se părea, că ar fi perdută lupta, deoarece nu observase, că regina i-a rămasă neapărată. Numai fața lui Aga Resid se însenină de o bucurie. Elă a fostă unicul ei, care a observată numaidecâtă combinaţiunile și calculările prietinului său. Acum avea să mute străinulă, dar pănă a mutată, trecu mai multă timpă ca de obiceiu. „La totă casulă o va lua“, șopteau cei din pregiură. — „Atunc la trăsătura a opta e matt“, — observa Aga Resid, frecându-şi mânile cu mulţumire. „Şi decă nu o va lua?...“ — „Atunci îşi va perde pe a sa", adause Aga Resid şoptindă. Străinulă în primula momenta privi figurile cu preşt care nelinişte, dar în momentul al doilea, împinse cu iuţela fulgerului ună pionă pe ună cuadrată înainte. Toţi se uitau cu mirare unii la alţii. Ei ţineau, că a perde regina însemnază a perde foculă. Seleiman-Paşa însă cu ună aeră învingătoră luă regina adversarului său. Privitoriloră, cari mai toţi erau pe partea lui Suleiman - Paşa, li s’a uşurată inima. După dânşii, jocul era pe sfârşite, căci străinulă, credeau ei, nu se mai putea susţină fără regină. Unii voiau deja să se depărteze, când deodată se auzi vocea străinului: — „La pasulă ală doi-sprezecelea eşti „matt“. Faţa lui Suleiman se întunecă şi la momenta îi peri zimbetul de pe buze. Aga Resid de asemenea schimba la feţe şi sări nervosă de pe scaună, ca să privască joculă mai departe în piciore. Ceilalţi abia cutezau să mai răsufle şi fiecare pasă îlă urmăriau cu cea mai încordată atenţiune. Străinulă își arangia figurile cu o dibăciă adevărată măiestră. In curând, regele negru fu strîmtorată din toate părțile. La pastilă ală zecelea Suleiman aprobată să se scotă din strîmtorea, în care l’a adusă adversarulă său, oferindu-i chiar și regina, dar—în zadară, străinulă nu primi ofertură, ci mutându-și calulă zise : — „Sacă la rege ! Ală unsprezecelea pasă!“ Pe cei presenți i-au apucată o adevărată ferbinţelă, vă4endă, că Suleiman Paşa, pe carele pănă acuma nu l’a bătută încă nimenea, la pasală următoră are să fiă mort. Suleiman a fostă silit să se retragă în colţă și la pasulă ală doi-spre-zecelea, întocmai cum i se spuse, străinulă striga: „Sacă matt!“ Ună murmură de admiraţiune se auzi în jurul mesei, or Suleiman - Paşa sta cu capulă plecată, cu ochii țîntă, ca și cum ar voi să’și reamintască ceva,... ceva ce i s’a mai întâmplată odată. Se mai gândi puțină și iute se întorse cătră străinăticomdlu : — „In viața mea am mai văzută odată pe unulă jucândă sacă așa cum ai jucată d-ta acuma. Mișcările d tale măiestre nu suntă necunoscute înaintea mea, dar cu toate acestea nu le-am putută birui. Joculă acela însă, la care şi eu eram părtaşă, a fostă mai frumosă, ah, cu multă mai frumosă, ca celă de astăz. Turnurile erau încărcate cu tunuri grele, curierii cu caii formau cavaleria uşoră şi pionii, pedestrimea bine înarmată, ce stetea înainte ca ună zidă de fieră. Când bubuiau tunurile unuia „sacă“ la urechia celuialaltă se cutremura pămentulă sub noi, de’ţi părea, că esa pucioasa din craterulă unui vulcană“.... „Pe timpulă acela steteam în faţa unei armate duşmane de 150.000 de omeni, carea era condusă de ună omă genială şi era p’aci să ne prăpădască cu desăvârşire. Şi omulă acela, ală cărui geniu sili armata nostră se pice la fugă, zicea că e fiu ală criveţului de mânănoapte. Numai nesocotita răutate a lui Hafis-Paşa, comandantulă supremă ală armatei turcesc! — care invidia gloria genialului tînără — a fsptă causa, că am fi învinsă noi la Nizib, altcum eramă SCIKiLte Iliial. Pentru viitorul internaţi de fete în Blaşiu. După cum comunică „Foia bis. şcol “, colectele iniţiate de consistorulă din Blaşiu în memoria jubileului de 25 de ani al M archieriei Escelenţei Sale Metropolitului Vancea, promită cele mai bune resultate. Numai în Blasiu s’au adunată peste 1000 fl. Colectele continuă, unii au subcrisă chiar câte 100 fl. Terminală pentru încheierea colectelor este 1 Ianuarie 1891.* * * Şcoli rusesci in Basarabia, piatură rusescă „Novoje Vremia“ anunţă, că ministrulă de instrucţiune publică rusescă a terminată regulamentară relativă la crearea în Basarabia a 103 şcoli rurale cu câte 4 clase, a 73 şcoli cu câte două clase, a 4 şcoli de agricultură şi 2 ferme. Toate aceste şcoli vor fi deschise la 1 Septemvre 1891. Ele sunt destinate a rusifica partea nordică a Basarabiei, unde poporaţiunea rurală a conservată intactă limba română. — Se vede că ministrulă rusescă de instrucţiune publică nu vrea se rămână îndărătură d-lui Csaky. * * * Serate pedagogice. Impăratulă Germaniei precum anunţă „Reichsbote“ dă în timpulă de faţă serate pedagogice. Wilhelm II, care totdeuna s’a interesată de cestiunea instrucţiunei şi a pedagogiei, a luată parte încă pe cândă era principe la reuniuni, unde se discutau în faţa lui aceste cestiuni. La seratele, despre care e vorba, suntă invitaţi omeni din toate clasele societăţii. * * * Societatea rusofilă în Parisa. Scimă, că nu de multă s’a fostă formată în Parisă o societate a amiciloră Rusiei. Acum acestă societate a hotarîtă să se desfiinţeze. In motivarea acestei hotărîri se zice între altele: „Societatea nu e văzută cu ochi buni de cătră ambasada rusescă din Parisă. Guvernul francesă a refuzată de a da aprobarea. Nu se unesce însă cu demnitatea societăţii de a ataca,, decă şi nu pe Rusia însăşi, pe representanţii ei, şi de a fi numai tolerată de guvernă, raărginindu-se a nu face nimica.“ Comitetă, pentru protegjarea studenţilor străini. Sub acestă titlu s’a formată de curândă la Parisă ună comitetă cu următorele scopuri: 1) de a face propagandă în străinătate, pentru de a atrage în şcolile francese ună numără câtă se poate mai mare de tineri, 2) de a da acestora tineri, la sosirea lor, la Parisă, toate informaţiunile necesare şi în totă timpulă şederei lor, acolo, mă sprijină morală; 3) de a favorisa prin toate mijloacele ce i sunt posibile, desvoltarea învăţământului francesă în străinătate şi în particulară în basmulă Mediteranei. Sediulăcestui comitetă este la Sorbonă. El se compune din următorii membrii: Pasteur, preşedinte, Boutmy, Breal, Xavier Charmes, Gréard, Lamy, Lavisse, Paul Melon, Georges Picot, Albert Sorel şi vicontele de Vogüé. Cununi eterne pentru cei răposaţi. La fundaţiunea pentru aducerea aminte de iubiţii răposaţi mi - a trimisă Doamna Maria Cristu 10 fl. în loculă cununeloră pe care le dpune, cu ocasiunea celebrării parastasului, pe mormintele iubiţilor săi fii Sofia Dr. I. Mureşianu şi Constantină Cristu, răposaţi în Viena. Cu mulţămită adaugemă şi acestă sumă la fundaţiunea de binefacere. B r a ş o v ă, Noemvre 1890. In numele comitetului parochială română gr. or. din cetatea Braşovului. Bartolomeiu Baiuleseu, preşedinte. Vărsarea de sânge din Feli Feldru, 14 Decemvre 1890. Domnule Redactoră ! Cetindfi prin foile nóastre românesci ceva despre întâmplarea dela Feldru din 16 Noemvre a. c., am aflată, că unii o descriu într’o formă, alţii într’alta, dară nici unul ei n’a descris’o chiar aşa, după cum s’a întâmplată. Ca să se pună odată capătă descrierilor diverse, mi-am propusă, ca eu — ca unulă care am avută nefericirea a fi de faţă în Feldru de când a fostă răulă în embrionă şi pănă la deplina lui desvoltare — să descriu în modulă celă mai obiectivă totă mersulă lucrului dela începută pănă la sfârşită, lăsândă apoi în bună chibzuială fiăcărui cetitură ca să şi facă judecata despre lucra. In 19 Aprilă a. c., încă pănă când fostulă preotă din Feldru, Grigoriu Mureşană, era în vieţă, deră rău bolnavă, senatură bisericescă de acolo a aflată de bine să ruge pe Ruds. D nă Vicariu din Năsăudă, Gregoriu Moisilă, ca pănă la însănătoşarea preotului morbosă, să dispună preotă în locă, deşi preotulă morbosă delegase pe parochulfi din Neposă, Macedonă Majoriană, ca să-lă suplinescă. Vicariulă a și satisfăcută cererei senatului, dispunându-mă ca administratorii provisoră. In 21 Aprilă a. c. a răposată fostulă preotă și în 27 Aprilă domnulă Vicariă în biserica din Feldru m’a instalata de administratoră interimară, spuindă poporului, „ca pănă va espira anulă văduviei prescrisă prin statutură diecesană, nu se va dispune preotă stabilă și pănă atunci se se indestulescă cu mine“. Poporală s’a și supusă vorbeloră vicariului, îndestulindu-se cu mine. Indestulirea asta a poporului cu mine se vede, că a neliniştită pe vicariă şi pe câţiva domni din Năsăudă, cari aveau de gândă, ca cu orice preţă să mijlocescă la Ilustritatea Sa Episcopală, ca să dispună de preotă stabită aci pe Onisimă Rotariu din Rebra, de nascere din Feldru, înrudită însă cu vicariură. Acestora se vede, că li s’a părută prea multă, ca să aştepte ună ană, de aceea în 2 luniu a. c. convocândă cu senatură bisericescă, au venită la senată şi 3 d-ni: Gavrilă Scridonă profesore, Iacobă Popă şi Iuliu Popă, toţi 3 de nascere din Feldru, dar de mai mulţi ani locuitori ai Năsăudului, cu toate acestea însă membri ordinari ai senatului din Feldru. Cu dânşii au adusă în buzunară şi nefericita propunere în causa lui Rotariu, adecă de a se denumi acesta de preotă înainte de espirarea anului de văduviă. Membrii de faţă ai senatului fiindă mai toţi înrudiţi de aproape cu respectivulă, au primită propunerea toţi, afară de Ştefană Neamţu, protocolistă în pensiune. Primindu-se propunerea, totă susă numiţii domni au scosă numai decâtă din busunară şi o suplică purisată şi adresată lustrităţii Sale Episcopului în scopulă zisă. Membrii, cari au primită propunerea, eo ipso au trebuită să subscrie și suplica, pe care tată d-loră au dus’o în Năsăudă și au predat’o vicariului, acelui vicariu, care numai cu vre-o 2 luni înainte publicase poporului în biserică, că pănă va trece anulă văduviei, nu se va dispune preotă stabilă. Cu toate acestea însă totă acelă vit cariu în 3 luniu, a doua zi după ți- I nerea senatului, adreseză oficiului parochială de aci următorulă actă ofij ciosfi: Nro. B21—890 Onoratului oficiu parochială g. c. în Feldru. D-lă preotă va da fără amânare mă estrasă din protocolul şedinţei se