Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)

1891-01-01 / nr. 1

Nr. 1 — 1891. GAZETA TRANSILVANIEI. prin urmare nu este una corpă sau o unitate fisică, ci una corpa morala pe care nu-l­ determină tot­deauna numai lapte esterioare, ci simțementală. Trebue să insistam­ asupra acestui punctu, pentru că din ele se pot­ trage mai multe conclusiuni. De esemplu, sim­­ţământul­ de naţionalitate poate esista în naţiunea întregă, seu numai în clasele superioare, seu inferiore. Elü poate dormi seu să fie deşteptată ; elü poate fi spri­­jinită de interese, seu să fiă contrariată, şi în fie­care din aceste caşuri se va manifesta sub altă formă şi cu o energiă diferită. Seu, sentimentală de naţiona­litate este slăbită, nutrită seu exaltată, după composiţiunea statului. Se esaminamu diferitele raporturi şi combinaţiuni, cari pot­ esista. Statul­ poate fi formată dintr’o sin­gură naţionalitate şi se cuprindă totali­tatea națiunii. Dar nu scima să se fi presentata vre-odată în istoriă acestu oasa. Acesta nu s’a întâmplată nici în Egipet, nici în Palestina şi nu scimă dacă se poate aplica în Japonia. Ună stată mai poate fi compusă mai cu samă dintr’o naţionalitate com­pactă şi să aibă numai câteva adausuri de poporaţiuni de origine străină, astfel d e d. e. Francia, care asimileaza uşoră aceste elemente, pe cari le-a pătrunsi deja de spiritulă ei. In ambele caşuri precedente, senti­mentulă de naţionalitate va fi liniştită şi se va confunda aproape de tată cu patrioţi­smul­. Acesta se întâmplă mai cu seama când statul­ cuprinde poporaţiuni în limbă diferită, dar unite între ele prin legături de iubire şi de simpatie, ca Elveţienii şi Belgienii. Esistenţa acestora două na­ţionalităţi de curândă create — celă puţină în forma loră de acel — este cu atâtă mai de însemnată, cu câtă fiă-care fracţiune a acestor­ state s’ar pute con­sidera ca demembrarea unei naţiuni mari (francese, germane şi italiene.) Sentimentulă de naţionalitate este mai multă sau mai puţină oscitată în statele, cari cuprindă cea mai mare parte a unei naţiuni, dela care s’a des­făcută o parte însemnată, dera acesta caută a se împreuna cu massa naţiunii. Astfel, era odinioră Italia etc. Aceeaşi escitaţiune se poate nasce în statele com­puse de naţionalităţi diferite, ale căroră puteri se balanseză, ca d. e. în Austria, seu unde una dintre ele eserciază o su­premaţia mai mare seu mai mică asupra celorlalte, ca d. e. în Rusia Ungaria etc. etc. Europa presentă în faptă toate com­­binaţiunile, ce şi le-ar fi putută închipui teoria, şi acestă situaţiune nu s’a putută stabili decâtă la o epocă, în care abia esistă sentimentulă de naţionalitate şi când încă nu era formulată principiulă ei. Ce a făcută aşa­dară să se nască acestă sentimentă şi mai cu semă doc­trina la care îi servesce de basă? — Reacţiunea în contra spiritului de cu­cerire. (Va urma.) UD mn. ZO­u.coTz-in.ci-Apelă. Multa onoraţilor. Domni! Confraţi­­lorti Români! Trecut la m­ă siră lungă de ani, în cari noi Românii amă­stată cu mânile în sână, lăsândă toate aface­rile nóastre, atâtă cele economice, câtă şi cele politice­ naţionale în ştirea Dom­nului, să mergă cum mergeau, fără a pune mâna la ceva în privinţa aceasta. Fost au ce e dreptă şi timpuri mai bune, în cari se desfăşurau afacerile nóstre şi mai binişoră, încâtă puteamă fi mulţămiţi şi liniştiţi; fost’au şi de acele, în cari amă avută bărbaţi inspiraţi de zelulă naţională, cari se îngrijiau de trebile nóstre şi s’au sacrificată pentru apăra­rea intereselor­ noastre. Nu însă aşa în timpurile din urmă, în cari ar trebui şi mai multă seriositate şi mai energică lu­­crăţivitate, căci tóate au sporită în ne­­favorulă nostru şi putemă dice cu dreptă cuvântă, că este timpulă supremă de a ne deştepta şi a ne apuca la lucru. Din toate părţile audimă plângeri, că toate naţionalităţile conlocuitoare cu noi, ba chiar şi străinii veniţi de cu­­rândă în ţeră sporescă întru tóate, se înalţă şi se înbogăţescă, numai noi Ro­mânii, poporulă băştinaşă, totă mergemă înapoi, totă decădemă, şi pe di ce merge totă ne prăpădimă, bănuindă pe cei de altă neamă, că ne încalică şi ne asu­­prescă. O plângere de tată întemeată. Şi ce facemă în faţa astoră împrejurări nefericite? Noi, ca so fimă sinceri, le sporimă înşi­ne, căci nu ne consolidămă, precumă o facă ceilalţi, nu lucrămă cu puteri unite pentru sporirea intereselor­ nóstre comune, ci le lăsămă totă în sci­­rea Domnului, căutândă numai flă­ca­­rele de afacerile sale personale, şi déca se află unulă seu altulă inspirată de bi­nele naţiunei şi ală poporului română din ţeră, elă nu află lipaşi, nu află în­­destui sprijinitori, căci nouă ne lipsesce disciplina cea necesară, abnegaţiunea şi zelulă de jertfire pentru binele comună, cu ună cuvântă, noi nu suntemă conso­lidaţi; şi pănă când vomă sta aşa, nu ne voră ajuta strigătele nóstre nemică, căci strigare fără acţiune n’a folosită încă nimăruia. S’au ridicată deci în timpurile din urmă voci, cari spună, că este neapărată trebuinciosă ună organă publică, carele să se ocupe cu apărarea intereselor­ noastre; acesta s’a întonată de repeţite ori și în foia „Revista politică“. In urmă s’a înfiinţată acelă organă, s’a consti­tuită adecă societatea politică „Con­cordia.“ Aceasta societate s’a constituită cu scopul­ de a întruni toate elementele, toate păturile naţionale din ţară la o lu­­crăţivitate comună în scopul­ apărării şi sporirii intereselor­ noastre economice şi politice naţionale; tendinţa ei princi­pală este luminarea, deşteptarea şi apă­rarea poporului, cu ună cuvântă, îngri­jirea şi sporirea intereselor­ noastre, ale Românilor­ din ţară. Societatea „Concordia“ a şi stăruită de a-şi împlini consciinţiosă îndatoririle sale faţă de poporulă Română din ţară şi decă nu poate enumera succese stră­lucite şi îndestulitare, este unica causă, că n’a primită pănă acuma din partea publicului Română din ţeră sprijinală necesară; căci spre a pute corăspunde pe deplină misiunei sale, ar trebui să întruneasca acestă societate în sînulă sau ca membri, decă nu pe toţi, celă puțină majoritatea Românilor­ din țară, cari să-i deie concursulă materială, solindă ' '.*ț— taxele de membru regulat , or celă morală, conlucrândă fiă­carele după* pt.7 terile sale la întreprinderile ei. Afară de acesta, avândă societatea politică „Concordia“ scopulă de a eda o foră periodică, care să represinte in­teresele poporului română şi să le co­munice tot­odată şi publicului mare, va ave necesitate şi de ună sprijină ma­terială în astă privinţă. Venim, deci a te invita să bine­voiţi şi D-Vostră a aduce o bolală ca jertfă pe altariul­ intereselor­ nóastre şi a Vă înscrie ca membru, îndemnândă şi pe cunoscuţii D-Vostre la acesta. Taxele de membru suntă dela 1 fi. pănă la 8 fl. v. a. pe ană, cari se potă solvi şi în rate. Spre înlesnirea înscrie­­riloră şi asolvirei taxelor, au bine-voită a lua asupra sa înscrierile şi încasarea taxelor, următorii Domni: Balmoşă Georgi, protopresviteră în Dorna. Bacinschi Epifanie, parochă în Solea. Berariu Artemie, protopresv. în Ceahoră. Berariu Ioană, exarch în Stro­­iesci. Badaluţa Ilarionă, preotă in Pâr­­tesoi­-de-susă. Brăileană Georgi, învăţă­torii în Bilca. Boca Anfilochie, parochă în Bucşoia. Blându Vasile, primară în Bosance. Bocance Constantină, parochă în Iurcăuţă. Bucevschi Vichenti, propri­etară în Ilişeşti. Buracă Dimitrie, preotă în Hatna. Ciuntuleacă Emanuilă, archi­­mandrită şi prioră­ală sf. metropolă în Suceavă. Constantinovici Eusebie, par. în Pojorîta. Dan Dimitrie, parochă în Lujeni. Deaca Vasile, primară în Dorna. Flondoră Greorgi cav. de, proprietară mare în Storojinesă. Grigorcea Modestă, cav. de, proprietară în Carapcii. Hos­­tiucă Ioană, protopresbiteră în Balcăuţă. Homiuca Ioană, protopresbiteră în roţ­­mană. Isecesculă Georgi, pretoră în Dorna. Ilasievici Georgi, parochă în Ve­­renceanca. Lupu Mateiu, Dr., advocată în Suceavă. Lomicovschi Nicolai, paroch în Vamă. Paşcovici Gavrilă, proprietară în Gurahomorulă. Patrasă Ioachimă, protopresbiteră în Banila. Patrasă Teo­doră, exarch. în Frătăuţulă vechiu. Pio­­trovschi Samuilă, exarch. în Crasna. Sbiera Constantină, parochă în Şiretă. Stefurea Ştefană, profesoră în Suceavă. Stefanelli Teodoră, pretoră în Câmpu­­lungă. Scalată Dimitrie, învăţătoră în Mahala. Volcinschi Georgi, cav. de, par. în Rohozna. Vorobchevici Temistocle, par. în Straja. Voronca Zaharie, paroch în Mihalcea. Zotta Iancu cav. de, Dr., proprietară mare în Nouă­ Suliţe. Domnii potă să trimită taxele şi prin mandată poştală directă la casa­­rulă societăţii, D-lă Constantină Ştefa­­novici, profesoră la scăla reală gr. or. în Cernăuţă. Suntem, siguri, că recunoscândă însemnătatea şi necesitatea acestei so­cietăţi, nu veţi întrelăsa nici o ocastă de a spori înflorirea şi întărirea societăţii p-’ -iţi „C. -itii­rdia.“ şi prin asta şi îm­bunătăţirea intereselor­ nóastre econo­mice şi politice-naţionale, căci numai uniţi fiindă şi conlucrândă solidară vom­ fi respectaţi de toţi şi vomă ajunge si-, g­­­ă şi în curândă la scopulă dorită. Cernăuţi . î n Decemvrie 1890. Pentru comiteriei’ă societăţii: Dr. Iancu cav. de Volcinscij, preşedinte. Vasile Mom­iu, secretară. Faţa mea palidă, aşa se vede, i-a făcută să-mi credă minciuna. Căpitanulă şi-a chiămată omenii la o parte şi ți-a vorbită ceva încetă, ca şi cum s’ar fi sfă­tuită cu dânşii. Apoi arăşi s’a întorsă cătră mine. — „Iţi dămă preferinţă în o depăr­tare de 500 de paşi“, 4*8ei „Şi-apoi apere-te Spiritulă celă mare.“ La începută nu înţelegeamă ce vrea cu mine, dar numai decâtă au urmată esplicaţiunile. Mi-au dată adecă aceşti sălbatici întâietatea pentru casefiu obiec­­tulă unui jocă de vânătore. Ună adevă­rată spartă. D­răcela îmi percurse atuncea în­tregă corpură. Sclamă că sunt fugară bună, dar ce puteam face eu singură față cu atâția, pe șesulă celă nemărginită? Osteneala în cele din urmă mă va po­didi și astfelă ’mi prelungescă numai chinurile morții! Merită să te chinuescî în zadară ? Pe când îmi fulgerau în minte aceste gânduri, Sinxulă era deja gata de petre­cere. M’au apucată şi m’au mânată îna­inte pe şesă. Atunci îmi aduseiu aminte,­­că ei au obiceiulă de a fugi pentru viaţă. Mi­ se ivi o radă de speranţă şi-mi diseru: de ce să nu mă folosescă de acestă prilegiu? Celă ce se înecă, se apucă şi de m­ăpaiu. M’au mânată astfelă ca la vr’o 400 de metri dela locală, de unde plecasemă. Nici nu apucaiu bine la fugă, şi o larmă rugrozitoare mă făcu să înţelegă, că întregă cârdură de sălbatici năvălesce în urma mea. Vânătorea aşadară s’a în­cepută cu ună teribilă sgomotă. Despoiată de vesminte și vi pelea golă, picioarele mă dureau cumplită de petiile ascuțite și de potarele cele de ierbă uscată. El pe de altă parte f­am­ea mă slăbise, fiind­că nu mâncasemă încă din ziua premergătoare nimica. încă la pastilă primă am începută a mă clătina, dar au4indă sbierăturile turbate ce se apropiau în urmă-mi, mă tre4ii ca din somnă și cu puteri îndoite m’am repezită înainte, ca o vergea slo­bozită din arcă. Nici nu m’am uitată îndărătă, ca să nu mai pierdu din timp­. Toate puterile mele, totă puterea de viață s’a scobo­­rîtă în muşchii picioarelor­ mele. Am sburată. In urma mea pământulă bubuia de urmele persecutorilor­ mei turbaţi. Şe­sulă s’a desfăşurată ca fără margini îna­intea mea. N’am avută nici ună ţără, ni­­mică, unde să mă fi putută ascunde măcară numai pe ună minută. Am fugita într’una, ca o mașină, căreia nu-i este ertat, să stee nici-odată. In fine fuse, răsuflarea mi­ s’a­gățată și picioarele sparte mă duriau grozavă. îmi părea, că nu mai audă sgomotură asur- zitoră în urma mea. Mi-am luată cura­­gială și am privită îndărătă. Cea mai mare parte dintre călăii mei au rămasu înapoi; vr’o câți­va însă au ajunsă mai aproape, or unulă ajunsele cam la vr’o 100 de pași de mine. Acuma așaderă numai cu acesta unulă am să mă luptă. Elă însă e înar­mată pănă’n urechi, or eu nu am nici vesminte. Abia mai potă resufla, sân­gele mi-a pornită pe nașă..... totă re­giunea mi­ se părea învăluită în sânge. Sălbaticul­ ajungea totă mai aproape de mine şi în sfârşită ajunsese abia la vre-o treizeci, apoi la douăzeci, şi în fine la zece Pani de mine. Atunci Siuxul şi-a asvârlită balta prin aeră după mine. Balta a sburată pe de­asupra capului meu şi s’a împlântată în pământă. Re­­petendu-mă şi apucându-o în mână, săl­baticului, care deja mă ajunsese, îi cre­­paiu capulă în două. Toate acestea s’au întâmplată într’o clipită. Ceialalţi însă, cari vădură cele petre­cute, cu o turbare şi mai mare s’au re­­pezitd asupra mea. Acuma credeamă, că intr’jtdevc­­ă sunt perdută ; puterile mi-au scăzută cu totulă. Continuaiu cu toate acestea fuga. Deodată îmi păru, că s'a deschisă pâmentulă sub picioarele mele și mă pomenii că pendă într’o adâncime. Eram într’o gropă adecă, care o săpasem împreună cu am­iculă meu Hart pentru a mă apăra de animalele sălbatice. Indi­enii neobservândă groapa acoperită cu crengi, au trecută orbesce pe lângă ea, sbierândă și urlândă cu turbare. Două zile am stată în groapa aceasta. Frigurile, foamea și setea m­’-au chinuită, pănă­ ce în sfârșită am eșită din ea într’o noapte, cu multă precauţiune, şi noro­­aasă am ajunsă la staţiunea cea mai apropiată. Trad. de Yalinag. Pagina 3. USToio. aboonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Ianuarie 1891 stilu vechiu se deschide nou alionamentu, la care îi­­intama pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţuiţi abonamentului. Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şase luni 6 fl., pe ună ană 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe una ană 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe ană 2 fl., pe ş0se luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe ană 8 franci., pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşoră şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. Administraţiunea „Safetei Transilvaniei“. Proprietară: Dr. Aurel Mureșianu. Redactoră responsabilă interimară: Gregoriu Maioru.

Next