Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)
1891-01-14 / nr. 11
Nr. 11—1891. GAZETA TRANSILVANIEI. rită în patru limbi: română, germană francesă și italiană. Memorandulfi e în formă de broșură, la care e anexată o hartă a tuturora provinciilor, unde locuescă Români. A. S. E. Principele Ferdinandu, moștenitorulă presumptivfi ală României s’a bolnăvită de pojară. „Monitorula oficială publică următorulă buletină: „Bucurescî, 10 Ianuarie 1891. A. S. R. Principele Ferdinandă, de ieri este atinsă de pojară. Caracterulă belei este blândă și cursulă ei normală. Starea generală satisfăcătore. — Doctoră Theodori. Una banchetă monstru. Cetimă în fiarele din România, că în sara de 24 Ianuarie când se va serba aniversarea unirei principatelor, în Bucuresci se va da ună banchetă monstru, la care va lua parte multă lume din societatea înaltă, Parastas. Cu ocasiunea serbării sântului „Ioană Botezătorulă“, în biserica ort. rom. din Mareoveţă (diepesa Caransebeşului) s’a ţinută parastasă pentru fostulă Episcopă loana Popasu, şi pentru neuitaţii Antonia şi Mihai Mocsoni şi Vasile Alesandri. Iotă înjiua „Botezului Domnului“ s’a ţinută parastasă şi în comunele Coşavaşi Curte pentru răposatură în Domnulă zelosulă fiu ală naţiunei şi bisericei nóstre Antoniu Mocsoni de Foenî. Primatele Ungariei Kanu Simor, despre care scimă, că a răposată în Strigoniu la 23 n. c., s’a născută în Alba- Regală la 1813. In 1852 fu numită consilieră de secţiune în ministerială de culte şi instrucţiune publică, şi curândă dup’aceea fu numită canonică şi abate în Széplák. In 1865 a fostă numită metropolită, primate ală Ungariei, er în 1873 fu învestită cu titlulă şi insigniile de cardinală. Din incidentulă morţii lui, atâta dieta, câtă şi casa magnaţilor şi şi-au întreruptă şedinţele, hotărândă a se trimite din partea amândurora câte-o deputaţiune la îmormântare, cari în numele dietei şi a casei magnaţilor, sâ depună câte-o cunună pe sicriul răposatului. Toţi banii ce i-a avută, i-a testată Papei; ei celelalte bunuri le-a testată parte rudeniiloră, parte pentru săraci și pentru diferite scopuri filantropice. * * * Agata Bârsescu. Se scrie din Hamburg, că distinsa tragediană D-ra Agata Bârsescu cu ocazia serbărei centenarului lui Grillparzer a jucată ca Hero în „Des Meeres und der Liebe Wellen“, cu ună succesă strălucită. Artista a fostă rechiămată de publică de 21 de ori. ** * #• * * * * ❖ * * * * acusaţiunea dînsului din anul 1848, în care o descrie pe Varga Catalina ca pe cea mai periculoasa „agitatore“, care a vrută să pună ţara în flăcări. Astfel, ne spune şi „biografia“ lui Şaguna. Un asemenea memoriu anonimă în limba latină, se află între hârtiile reservate ale familiei contelui Teleky, în biblioteca Telekiană din Târgul Murăşului. Toţi omenii serioşi, se întrebau cu mirare: Cine este acea femeie şi ce vrea? Unii zăceau că: „Camarilla“ a pus-o la cale, întocmai ca şi pe Horia. Alţii 4i°eu, că a fostă instrumentală partidului liberală din dietă. Eu însă cred, că nici una, nici alta, precum Horia nu va fi avută legături cu „Camarilla“ ci multă mai probabilă cu aşa numiţii „francmasoni“ („Freimaurer“,) cari tocmai pe acelă timpă ’şi avea legea loră aici în Sibiiu în casele d-lui Generala Koczy, totă astfelă va fi fostă cineva, care a pusă şi pe Varga Catalina la oale, ală căruia nume va rămânea poate în eternă secretă. Oposiţia n’a putută să fiă, pentru că acei bărbaţi cu sufletă nobilă, au luptată ce e dreptă, ca leii pentru uşurarea ţeranului, pentru răscumpărare treptată; or Varga Catalina în acelaşi timpă ţinea cuvântări, pentru ştergerea iobăgiei, pur şi simplu fără nici o răscumpărare. Dânsa aţâţa şi îndemna poporulă la răscolă. Acei bărbaţi din oposiţie nu puteau să fiă pentru că dânşii de şi liberali, dar în prima liniă erau nobili maghiari; or agitațiunea Varga Cătălinei era îndreptată în contra nobilimei maghiare. Ună advocată, apărătoră ală Cătălinei Varga, în fața tribunalului, ar fi putută să f*că, ca s’o scape de moarte, sau de robiă pe viaţă, că dânsa n’a fost altceva, decâtă ună simplu advocată, care în 6 ani a adunată dela comune 600 fi., dar istoriculă, care e datoră să publice, mulţimea de documente şi corespondenţe de forte mare însemnătate, nu poate vorbi astfelă. Nu predă, că scopulă d-lui Bariţiu ar fi fostă a eternisa numele unui advocată, mâncătoră; în acelă casă eu i-aşi fi putută recomanda, din pracsa mea judecătorescă, advocată română, multă mai minunată, care în 6 ani a belită de pe comune, nu 600, ci deci de de florini fără ca să fi călătorită, precum făcu Varga Catalina, la Viena, la Impăratură. Este dovedită prin sentinţă, că Varga Catalina n’a fostă ună advocată lacomă, şi că nu acea lăcomiă, nici acelă neînsemnată câştigă, a putut’o îndemna, ca să-şî închine viaţa pentru causa poporului. Şi vieţa şi-a închinat’o, pentru că decă nu intervenea anulă 1848 ea ar fi fostă sdrobită pe râtă. Dar ce mai umblămă după dovezi, le-a recunoscută toate aceste d-lă Bariţiu însuşi în „Transilvania“ Nr. 22 ex 1877 unde se 4i°®: „Varga Catalina sub „proiecsiu“, că vrea să apere procesele comunelor, faţă cu domnii pământesci, lua prin comune informaţiuni şi se depărta etc. Toate încercările Regimului de a pune mâna pe ea, au fostă deşerte, pentru că acuma acea femeiă, ajunsese a fi tribunală poporului. In toate duminecile ţinea adunări poporuri, pe cari le anunţa mai nainte. La ea se aduna poporulă cu miile. La aceste peasiuni, ea nu numai cerea dela comune informaţiuni, ci le ţinea cuvântări, spunea, cum 4i°ea poporulă, dulci cuvinte de libertate, le dioea, că Dumnezeu a creata pe omul liberii, şi că numai tiranii la supusă s. a. t.“ Aceste le-am reprodusa eu, împreună cu d-lă Bariţiu, or d-sa, în „Gazeta Tr.“ Nr. 14 ex 1877 zise: „Mare merită îşi câşcigă d-ra Şuluţia, prin acestă colecţiune.“ La pag. 749 Volumu II, d-nulă Bariţiu însuşi recunosce, că Varga Catalina a vruta să ştergă iobăgia din munţii apuseni. „Atâta, totă ei nici decâtă iobăgia din totă Transilvania“, 4m® d-sa. Totu astfel, a începută şi Horia, mai ântâiu cu procesul“* din munţii apuseni, apoi cu lancea. Procesulă curgea în munţii apuseni; or rescoala n’a isbucnită acolo, ci în Zarandă. Una nu înţelega. Cum s’ar fi putută întâmpla, că munţii apuseni să scape de sclăviă, er ţera întregă, care ferbea şi colcăia de ură, în contra nobilimei maghiare, să rămână şi mai departe în robiă ? Căci dară nu va fi vrută Varga Catalina să rumpă munţii apuseni de cătră Ardeală şi să’i proclame republică ? (Va urma.) Iosifa Sterca-Şuluţiu. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Valea Jiului, Ianuarie 1891. Onorată Redacţiune! Cu anula Domnului 1891 am intratu în ajunuia unei mari schimbări în părţile noastre. Valea Jiului, care pănă acum era părăsită şi necunoscută, aşaJicenda, de lumea din afară, devine din anulă presantă începândă, unulă dintre populariele cele mai frecvente de cătră străini. Fiindă înzestrată dela natură cu celă mai escelentă cărbune de pietră, lemne de fagă şi bradă, precum şi cu pietra de vară şi de clădită de totă soială, nu a putută să nu atragă atenţiunea diverselor societăţi de exploataţiune, cu deosebire acum, când materialul de focăriţă prin ţările străine: Germania, Anglia, Belgia etc. a începută a se împuţina. In anulă acesta se începe esploatarea de cărbuni de pietră şi în Valea Jiului. Calea ferată de la Petroşeni pănă la Lupeni este pusă în lucrare şi încă în decursul anului presentă are să fie dată circulaţiunei. Comuna Lupeni, care pănă acum ocupa ună modestă locă în şirul celorlalte sate de pe Valea-Jiului, are să devină o coloniă montană importantă, or pe lângă ea şi celelalte, aproape toate, vor fi alterate mai multă sau mai puţină în starea lor, de pănă acum, după ce în fiecare se află rodine pentru a căroră lucrare vor fi aduşi străini. Pănă în timpul ei de faţă poporulă nostru era singură domnă peste acestă romantică ţinută. Elă trăia liniştită ca poporii de munte, conservându-şi datinele şi obiceiurile străvechi. Traiulă de tóate zilele şi lă câştiga din oierită şi din păşunatulă vitelor. Nefavorisată de împregiurări şi fiindă împrăşciată pe tóate cóastele munţiloră de pe lângă Valea- Jiului, lumina şi civilisaţiunea puţină a putută străbate la densulă. Acestă defectă însă îl suplinea în câtva mintea sa ageră dela natură şi isteţimea sa caracteristică. Puţină pândă a pusă pănă acuma pe aşecjămintele noastre culturale, pe şcolă şi biserică, la ceea ce a contribuită în mare parte şi lipsa de conducători desinteresaţi şi indiferentismul acelora faţă de causa sântă, ce o representau. Stândă lucrurile astfelă, de sine se înţelege, că Jranului nostru numai forte încetă a putută progresa în ale culturei. Şi plaga lui Dumnedeu, chiar aci suntemă condamnaţi de sarte ca să fimă inundaţi de-odată de-o mulţime de străini veniţi de prin Germania, Bohemia, Carinthia etc. şi să fimă conturbaţi în desvoltarea noastru domolă şi pacinică. Ce se va întâmpla ore cu bietulă nostru poporă? Superioră în cultură nu este faţă de străini, ca să-i potă atrage pe aceia cătră sine. Şcoli şi biserici nu are corespunjătoare, ca să se potă pune bareml de aci înainte pe altă treptă, celă puţină egală cu a străinilor ei. Preoţi şi învăţători, amăsurată acestoră cerinţe locale, are puţini. Cum va mai pute esista în viitoră ? Străinii vor aduce cu sine o mulţime de datini rele şi străine poporului nostru şi elă va trebui seu să le adopteze, seu, decă voiesce să şi le păstreze pe ale sale, atunci va fi necesitată să se sue pe cele mai ţepişe caste ale munţilor, ori să se refugieze în Ţara românescă, ca să nu vină în contactă cu eî. Acesta altmintrea şi aşa trebue să o facă, căci fiindă dedată la aeră liberă şi curată nu-i place să între la lucru în mină, prin cavernele cele întunecose din foalele pământului şi astfel că va trebui să cedeze loculă acelora, cărora le este plăcută o astfeliu de ocupaţiune. Intr’adevără, ori ce omă cu simţăminte curate şi iubitoră de neamulă său, decă cugetă asupra situaţiunei, ce ni se croesce pe fiu, trebue să se umple de îngrijire faţă de viitorulă poporulă nostru din aceste părţi! Decă voră veni străini şi voră cere să li se facă şcolă, atunci de sigură că statulă, care şi din pietri voiesce să facă Maghiari, le va face şcolă ungurească, la care apoi voră fi siliţi şi Românii noştri a participa, decă nu se voră îngriji încă pănă potă de şcoli corespunctetoare şi de învăţători buni. In faţa unor ei asemeni împregiurări, pentru noi nu prea măgulitore, o singură speranţă ne mai suride totuşi după a mea părere. Acesta este „punerea pe lucru pănă când încă putemut. Lumina ne arde la degete, să lăsămfi la o parte indiferentismulă de pănă acum. Preoţi cu crucea în frunte şi învăţători, lumina poporului, să ne împlinimfi cu conscieţiositate chrămarea nostră sântă. Să deşteptămă poporulă nostru în şcolă şi în biserică asupra situaţiunei, ce ni se croesce, şi să’lă îndemnămă la repararea neglijenţei de pănă acum. Să ridicămă şcole barem! deocamdată corespundetóare, în care să dămă celă puţină tinerimei o astfeliu de crescere şi educaţiune, care se-o pota feri de miasmele infectătore aduse de venetici şi să o facă aptă de a trăi şi cu ei, dacă sartea a dispusă astfeliu, fără însă a-şi pierde câtă de puţină din caracterul seu naţională românescă. Să nu ne lăsămă a fi conduşi de interese personale, ci să deşteptămă poporulă, ca să nu lăcomescă la banii, ce i se oferă pentru expropriare, ci mai bine să-şî păstreze locurile moştenite dela moşistrămoşi, seu dacă şi face acesta, numai atunci să între în atari pactări, când ’i suride speranţa, că va câştiga ună capitală frumosă, fără însă a fi espusii necesităţii de a-şi părăsi domiciliul şi a-şi căuta refugiu în alte părţi. Dacă aceasta nu o vom face, mare responsabilitate va cade cândva asupra nostră. Simeona Jekanu, teol. abs. şi învăţătorii. Pagina 3. TELEGRAMELE „GAZ. TRANS« (Serviciul biroului de coresp. din Pesta). Viena, 26 Ianuarie. Disolvarea parlamentului (Reichsrath) austriaca dispusa prin patentă imperatesca, a produsă pretutindeni cea mai mare surprindere. Aceasta hotărîre a fostă luată în consiliulă de miniștri ținută joia trecută. Nouele alegeri se vor face în luna lui Martie.— Ministrul-preşedinte română generalul Manu a fost primită în audienţă de Maiestatea Sa, apoi şi-a schimbată visitele cu Kalnoky şi Szögyenyi. Bruxella, 26 Ianuarie. Se semnaleaza în provincie mari pustiiri causate prin inundări. Mai multe suburbii ale oraşului Bruxella au fostă inundate. Apa cresce mereu. Roma, 26 Ianuarie. Circulă spirea, că pe ţermulă mării între Genua şi Spezia s’au întâmplată o erupţiune vulcanică. Messina, 26 Ianuarie. Unspre- zece case de ţerani au fostă dărimate în Florista prin căderea laî vineloră de zăpadă; suntă 7 morţi I şi mai mulţi răniţi. I DIVERSE. Huiduirea Evreiloru din Rusia. Se spie, j * , că în Rusia, unde proporţia Evreiloru în raportă cu populaţia rurală este de unu percentu şi jumătate la sută, s’au creată ! nisce legi escepţionale, ale cărora scopul finală este alungarea Evreilor din comunele rurale. Mai toate jurnalele rusesc le apără promulgarea legilor rescepţionale , contra evreilor cu urmatoarele argumente : „ Este vorba d’a alege între populaţiunea rurală de 65 milioane de suflete şi cele 2 milioane de Evrei. Rusia ţâră puţină industrială, neputând a întreţine 2 milioane de comercianţi în detrimentul ţăranilor, este fatala constrînsă d’a arunca peste hotare unu mare numeru de Evrei. ! Guvernulu rusescu, avendu sub ochi sita ... ;tuaţiunea Galiţiei, a României şi a Ungariei, unde ţăranii suntu cu desăvârşire ruinaţi prin exploatarea unui mare numeru de ovrei, este hotărîtă a-şi apăra populația rurală contra unui astfel de dezastru. Proprietara: Dr. Aurel Mureşianu. Redactora responsabilă interimară: Gregoriu Maiord.