Gazeta Transilvaniei, martie 1891 (Anul 54, nr. 48-73)

1891-03-01 / nr. 48

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 48—1891. nimică, fiindu trimisă gratisă şi franco furnică de neesactităţî. Maghiarii suntu representaţî ca tipula perfectă ală liberalismului şi Românii ca o hordă de ingraţi şi conspiratori mişei. Autorulă anonimă ală acestei broşuri voindă să dovedăscă fericirea Românilor de sub regimulă maghiară, zice: „Regimulă stabilită în 1867 a debutată, întru câtă privesce pe Români, prin întemeiarea autonomiei lor bisericesci. Acestă autonomia, opera baronului Iosef Eötvös şi a archiepiscopului română Şaguna, este stabilită pe basele cele mai largi.“ Decă acesta autonomiă, cu care se laudă Maghiarii, ar fi opera lora politică, noi nu amă ave nimică de cisă. Dar autonomia bisericii orientale a fostă decretată în 24 Decemvre 1864 de cătră împăratură, şi instituţiunea dualismului Austro-Ungară n’a făcută altceva decâtă că a recunoscut’o pură şi simplu. Astfeliu dar libertăţile de cari se bucură încă acestă autonomiă, Românii nu le dato- rescă de locă Maghiariloră, cari deja de multă timpă facă totulă pentru a le zădărnici. Ună altă „mărgăritară“ ală constituţiunei maghiare este legea asupra naţionalităţiloră. De mai bine de 28 de ani Maghiarii nu inceteza de a se complimenta asupra disposiţiunilor scrise ale acestei legi extra-liberale şi a storce admiraţiunea străiniloră, cari nu cunoscă adevărata situaţiune în Translaitania. Intr’adevăr, aceasta lege dispune între altele, ca fiăcare naţionalitate — slavă, română şi germană — poate să-şi desvolte şi să-şi apere interesele sale de instrucţiune în limba maternă respectivă; guvernulă maghiară însă este departe de a respecta acestă stipulaţiune. Nu numai că elă a esclusă limba naţionalităţilor din tribunale, chiar în ţinuturile unde elementulă maghiară nu figurază decâtă ca o curiositate etnică; mai multă încă elă închide şcolile Slavilor şi ale Românilor, seu caută a Introduce în ele idiomulă maghiară, cu tote că aceste şcoli suntă întreţinute cu spesele naţionalităţilor. Şi îndată ce Românii au protestată în contra acestui abusă, ei au fostă taxaţi de agitatori daco-români, făţă de cari orice măsuri suntă bune. Eră ce zice autorulă anonimă asupra acestui subiectă. „Atitudinea politică violenă a acestora (a Românilor), starea economică înapoiată a regiunilor sterile şi stâncose ale Transilvaniei, erau motive destulă de plausibile ca guvernulă să judece ca neoportune de-a aplica în ţinuturile române disposiţiunile legei asupra naţionalităţilor din întregulă loră liberalismă. Trebuia a cugeta mai întâiu la apărarea statului Ungară, ameninţată în integritate interesele. De multe ori Francia, fără de a i se fi periclitată interesele, a sărită în ajutorul a celoră împresuraţi, mai multă din punctă de vedere ală umanităţii şi libertăţii. La resbelulă de Crimea, la asediulă Sevastopolului vă- jurămă cum rassa latină, Francia şi Italia, au luată parte activă şi principală. Europa, în acestă casă, s’a temută, că lăsândă portă deschisă Rusiei, îşi va vede interesele sale periclitate. Dacă statele mici slavice ar putè să ajungă a forma vre-o codă a Rusiei, ţinându-se adecă deolaltă, atunci Gestiunea ar lua altă faţă. Numai aşa unindu-se statele mici germane au intrată în confederaţiunea Imperiului, din care a eşită unitatea germană de aui. Numai dela unirea principatelor române sub numele „România“ au putută acestea ţări să arate lumei, ce putere zace în elementură română. Pentru unirea Italiei s’au luptată marii patrioţi şi bărbaţi de stată ai Italiei, cum fă Cavour şi alţii, şi numai de atunci Italia jocă ună rolă atâtă de însemnată în concertură europeană. (Va urma.) S. P. Simonitatatea sa prin veleităţile daco-române. Salus reipublicae suprema lex este. “ Acesta mărturisire singură ajunge pentru a se pute vedea de ce spirită suntă animaţi Maghiarii, în contra concetăţenilor loră Români. Când Românii îşi permită să atragă atenţiunea Maghiarilor asupra necesităţii aplicării legii (care în fondă este departe de a corespunde adevăratelor interese ale naţionalităţilor), guvernulă şi parlamentală maghiară refusă acesta cu energiă, şi deputaţii nu se sfiescă a striga în plină parlamentă, că acestă lege a naţionalităţilor este o greşelă şi că ea trebue să fia suprimată. De vreme ce ea nu se aplică de locă, noi încă suntemă de aceeaşi părere. SOIRILE DILEI. Adresă de felicitare. Ni se scrie din Sibiiu. Damele române din Sibiiu au adresată la 10 Martie a. c. Metropoliţi- floră I. Vancea şi Mironă Romanulu, precum şi episcopilor Dr. V. Mihályi şi I. Meţianu, cari în şedinţa din 9 Martie a camerei magnaţilor, au apărată interesele naţionale faţă de proiectul de lege despre asilele de copii, următorea telegramă de felicitare: „Corneliile române din Sibiiu, îngrijate de sartea Grachilor, loră în astezile de grea încercare, salută cu mândriă pe (înalt) Preasfinţia Ta, pentru că, ai tălcuită în modă vrednică sentimentele Tale şi ale tuturoră Românilor, şi mai cu semă ale mamelor române şi creştine. Cu tată devotamentală oferimă cununa recunoscinţei nóastre, Ţie, Archiereului iubită, care ca ună Scipione împodobită cu aureola creştinităţii din inimile nóastre ai vorbită“. — (Urmeaza 48 subscrieri ale Dóamnelora române din Sibiiu.) * * * Espulsarea supuşilorii ruşi din Romania. Cetimă în „Românulă“ . Toţi străinii supuşi ruşi din capitală au primită ordinulă de la prefectura poliţiei ca să părăsăscă oraşul în termină de 24 de ore. Eră cum e concepută adresa: „Domnule, situaţia României fiindă agravată, bine-voiţi, ca în terminulă de 24 de ore să părăsiţi ţara“. Scimă positivă, că colonelulă Algiu a primită acestă ordină dela d-lă Lascară Catargiu, ministru de interne. * * * Din munţii apuseni primimă o corespondenţă, ală căreia autoră se plânge asupra neînţelegeriloră, ce 4i°ee domnescă între comunele din cerculă notarială ală Zlatnei şi ală Feneşului. Astfeliu în Feneşă, care e o comună curată româneasca, neînţelegerile dintre preotă şi primăria comunală au trecută toate marginile, încurcându-se ambele părţi în procese politice şi criminale. In comuna Zlatna, care numără peste trei mii suflete, între cari majoritatea covîrşitore o formeză Românii, de asemenea au înce-Ipută a se isca neînţelegeri între unii locuitori români şi între d-tă notară de acolo Iuliu Albini. S’a întâmplată adecă, , că anumiţi interesaţi din Zlatna au voită să introducă pentru vânzătorii de vite , în târgură de ţară şi de săptămână ală L Zlatnei o taxă extraordinară de 10—20 cr. pentru fiecare vită, deosebită de alte 3 taxe, ce sunt deja introduse. In interesul poporului, care şi aşa este prea împovărată, d-tă notară a protestată în contra întroducerei acestei nouă taxe, şi de aci — 4i°e corespondentulă — a provenită neînţelegerea între notară şi 2—3 . locuitori interesat! din comună, cari au începută a unelti în contra d-sale. Corespondentulă numită îşi esprimă indignarea din acestă regretabilă incidenţă şi sfâtuesce pe numiţii locuitori, să fiă cu mai multă consideraţia faţă cu ună asemenea notară română, care se intereseză de sartea poporului nostru. * * * Consistorialii archidiecesanți ort. rom. a dată o cerculară cătră toate oficiile protopresbiterale din archidiecesa Transilvaniei, cu privire la nouele alegeri de deputaţi sinodali archidiecesani pe ună periodă nou de trei ani. Terminală pentru alegerea deputaţilor din cleră e flcsată pe ziua de 12 Martie v. c. şi pentru alegerea deputaţiloră mireni pe 17 Martie v. c. * * * „Liga Română“. Sub numirea acesta a apăruta, ca suplimentă la revista „România Musicală“ din Bucuresci, o horă pentru voce şi piană, dedicată studenţilor români, compusă de d-l. C. M. Cordoneanu, directorul numitei reviste. Piesa s-a pusă deja în vânzare la librăriile din România cu preţura de 1 leu şi 50 bani. Acestă horă ală căreia textă este a se datori publicistului Ilie Ighelă, e de natură a deveni forte populară prin musica ei frumoasa şi înduioşătore. * * * Societatea studenţilor!! universitari „Unirea“ din Bucuresci va serba Duminecă, în 3 Martie v., a XII aniversare. Cu aeastă ocasiune se va ceti raportulă generală anuală de cătră d-lă Al. Teodoră, or d-lă Pompiliu Fnade va ţine o conferenţă despre „Celă mai mare adevără şi cea mai mare ilustă“. * * # Manifestaţiune antifrancesă la München. Se scrie din capitala Bavariei, că în ziua de 6 Martie, la academia musicală, cu ocasiunea representărei unei rapsodii de Francesulă Ghablier, compositorulă operei „Grendoline“, s’au produsă scene scandalose. Pe galeriă se au- diră mai multe voci: "Naus mit den Franzosen ! (afară cu Francesii). Scandalură este cu atâtă mai semnificativă, cu câtă semnatură pentru acestă demonstraţiune a fostă dată de pe galeriă de uină procurorii împerătescu care mai întâiu a strigata „Pfui Teufel“ In cercurile seriose se condamnă şi se regretă multă acestă incidenţă. * * * Poporaţiunea oraşului Gherla după statistica din anulă acesta este de 5805 suflete, între cari 3097 bărbaţi şi 2708 femei, fiindă socotiţi aici şi cei din închisore de acolo. Intre aceşti locuitori sunt 1400 armeni. Archeii noştri şi foile nuorescL Atitudinea, ce au observat’o Archiereii noştri în camera magnaţilor, faţa cu proiectulu de lege pentru Kisdedovurî, a produsu o impresiune deprimatore în tabera şoviniştiloru maghiari. S’au prea obicinuită adversarii noştri, cu tăcerea Archiereilor români pe cari îi considerau mai multă numai ca pe nisce organe supuse guvernului, şi prea multă s’au dedată a-i vedé isolaţî de mişcarea naționalistă a poporului nostru, aşa că astădî, când şi au ridicată şi ei glasulă pentru a da espresiune convingerei loră românesc! şi archipăstorescî identificându-se prin aceasta mai multă seu mai puțină cu poporulă, adversarii noștrii nici nu vreau se creadâ, că aceasta procederea loră este espresiunea sinceră a convingerei proprie, ci susțină, că ceea ce au cosh denşii Lunea trecută în camera magnațiloră, nu din inimă au cjisit, ci numai cedândă „presiunei din partea pressei şi a agitatorilor valahi.“ Astfeliu de esemplu „Kolozsvár“ pretinde, că vorbirile din camera magnaţilor ar sta în contracjicere cu faptele, oihcendă între altele : „Partea preponderantă a clerului face parte din ceta agitatoriloră şi ună însemnată contingenţă ală mireniloră, cari suntă cu influinţă asupra afaceriloră bisericesc de asemenea se mărturisescă ca credincioşi ai tendinţelor ultraiste. Autonomia estinsa a greco-orientalilor, autonomia luterană şi încâtva — deşi în măsură mică — şi organisaţia bisericescă greco catolică, concedă, ca Episcopul, în multe privinţe să fi espusă presiunei. Acesta se întâmplă mai vîrtosă la greco-orientali. Şi după ce la bisericile naţionalităţilor, mai totdeuna vină înainte tendinţe politice, îşi poate închipui omul, că câte neplăceri potă să i se causeze pe basa drepturilor date de autonomie din partea contrarilor săi ultraişti unui Archiereu isteţă în privinţa politică şi moderată în cugetare. De aci provine, că şi celă mai paelnică Archiereu nu odată trebue să le facă pe poftă, dacă voesce să trăescă liniştită din partea acelora, cari îlă încungiură şi cari în cea mai mare parte suntă conducătorii agitaţiunilor“. El „Egyetértés“ erice : „Era de prevăzută din pregătirile făcute de mai năinte, că proiectul va întâmpina o oposiţiune puternică atâtă în cestiunea de confesionalitate câtă şi în cea de naţionalitate. Agitaţia pressei naţionalităţilor, care ţine de luni de zile şi adunările protestătore ale Românilor, au constrînsă aşa miândă pe membrii episcopesci gr. cat. ai camerei magnaţilor, ca să şi ridice vocea în cestiunea pusă pe tapetă şi ca să represente acele idei, prin cari agitatorii naţionalităţilor, în timpul din urmă au forţată mişcarea în cercurile României. Dela alcătuirea legei naţionalităţilor, încoace, în camera magnaţilor, n’a mai fostă dispusiune de naţionalitate, (dar la 1879? Red. Gaz.) ci numai acuma, când au voită să afle cu totă preţulă intenţiuni vătămătbre pentru drepturile naţionalităţiloră în proiectul de lege despre Kişdedovurî.“ „Budapesti Hírlap11 da espresiune surprinderei şi nemulţămirei sale efhendii între altele. Lupta cu domnitorii naţionalităţiloră nu a decursă aşa uşoră. A trebuită să se asculte pănă la sfîrşită vorbirile atăcătore ale Episcopului săsescăTeutsch, ale Metropolitului valahă gr. c. Vancea, ale metropolitului valahă Mironă Romanulă şi vorbirile atăcătore ale episcopiloră valahi Meţianu şi Mihályi, cari s’au silită să fiă vrednici archipastorî ai oiloră călbejite valahe şi săsescî, cari agitezâ în contra proiectului şi astfelă, pe câtă s’a putută, între marginele tonului oratorică au durduită în potriva duplei „siluiri“ tirane, fiindcă pe părinţi, în contra voinţei loră, îi constrîngă să-şi trimită copii în Kisdedovurî şi acolo să înveţe limba Maghiară“. Unui lucru neplăcuţii. Segherină, 21 Faurii 1891. Domnule şi amice! Credă, că „Gazeta“ va fi atâtă de ospitală să primescă în colonele ei, cele de mai josă. In nr. 2 ală „Familiei“ din a. c. a apărută la locul de frunte o poesie a subscrisului întitulată „Ce te uiţi ?“... Cineva însă ocupându-se în nr. 6 ală ziarului „Unirea“ din Blasiu de spiritură poesiiloră a doi scriitori din clerulă română greco-unită, s’a simţită îndemnată, ca într’ună articula din partea „scienţifică literară“, întitulată „Tinerii poeţi din clerulă nostru“, să lovescă în sentimentul mea religiosă, lipendă între altele, în modă indirectă, că eu şi ună altă domnă preotă, amică ală meu, ne-amă face prin scrierile noastre literare „apostolii lui Schoppenhauer şi preoţii lui Budha în poporulu nostru“, oi dreptă argumentă pentru „adevărătatea“ acestei susţineri citeză, într’o notiţă, câteva espresii din amintita mea poesie. Lucru firescă, că simţindu-mă atinsă în modă atâtă de stângaciu şi simţitoră în celă mai gingaşă şi mai sfântă simţământă ală fiă-cărui omă, în sinţementală religiosă, am trimisă redacţiunei „Unirei“ o declaraţiune cu datulă de 10 Faură 1891, rugându-mă, ca dreptă repararea vătămarei suferite, se binevoiescu a mi-o publica întocmai. Redacţia „Unirei“ însă mi-a refusată publicarea articulului nu stiu din ce consideraţiuni, căci temeiurile pe cari se razimă dânsa în răspun-