Gazeta Transilvaniei, iunie 1891 (Anul 54, nr. 122-144)

1891-06-01 / nr. 122

pagina 2 genţiloru români dela universitatea Fr. With, din Berlină"1. Preşedintele este d. N. V. Nanu, secretara d. Gh. Eremie. Dorimii societăţii studenţilor­ români din Berlina se înflorescu şi să pros­­pereze. Inceputulu încercărei de maghiari­­sare prin Kisdedovurî s’a făcuta deja. In comuna Tirimia-mare din comitatul­ Târ­­navei-mici, unde şi pănă acum locuitorii români au fosta destula de ameninţaţi în caracterul­ naţionala prin contactul­ continuu cu Săcuii, după cum ni­ se scrie, au sosită în săptămâna acesta două dăs­căliţe maghiare ca să deschidă Kisded­­ovula. Primarula comunei a şi data de solie mamelora române, ca să-şî trimită copiii la Kişdedovo, ba şi preotula ro­mâna de-acolo a fosta „provocata" din oficiu ca în biserică să provoace pe po­poru aşi trimite copiii la Kişdedovo. Promovaţi. In 6 iunie n. c. d-nii Iosifă Blaga şi Valeriu Branisce] au fosta promovaţi, la universitatea din Budapesta, la gradula de doctor în filosofiă. Erupţiunea Vesuvului. Din Roma se scrie cu data 8­­. c.: Astăcil a erupta din nou la craterii­ala Vesuvului unai cu­rentă grosa de lavă. Directorula obser­vatorului de lângă Vesuva, Palmieri, aduce erupţiunea acesta în legătură cu cutremurile de pămentfi din Lombardia şi Veneţia, şi (jise că cutremurula de pământă a încetată când a începută erupţiunea. Ela (jice, că erupţiunea acesta nu e pe­­riculosă. Loviţi de trăsnetu. Din Berlina se anunţă, că una trăsnetă a isbită tocmai în mijlocula unei companii din regimen­­tul ei „Franciscfi­ Iosiffi“ din Berlina, mai mulţi soldaţi au fost o parte greu, parte uşora răniţi. Căpitanulă şi o parte mare din companie îşi pierdură consciinţa de sine, pe care însă cu încetulă o re­câştigară. Emigraţiunea Evreilora din Rusia. Una ordina ală ministrului de interne ală Ro­mâniei interzice intrarea pe la Ungheni a Evreilora isgoniţi din Rusia. * * * Foca mare. După soirile din Que­­bec, s’au aprins şi pădurile de lângă ţăr­­mură nordica ala rîului Lorenzo într’o în­tindere de 70 miluri maritime., Doi câni de vânata s’au găsită în re­­vierulă de vânată din Timişfi. Stăpânii şi-i potă afla la poliţia din locu, unde au a se insinua cela multa pănă în 20 Iunie n. c.; la casa contrara se voră vinde în 21 Iunie n. c. la 10 ore a. m. pe calea licitaţiunei. * * * * * * * * * * * * * * * * * * principate cu armata turcească, precum tu vei putea fi aci cu ce Austriacă. Frate noi suntem respăndiţi in toată Europa, si cu toti trebuim a ne aduna la Constantinopole, ca de acolo cu tărie se lucram in tera, înse suntem lipsiţi de bani pentru a lucra in atata căt cei din Paris n’au avut cu ce tipări memoarele pentru Cabinetele Europei, da decum se pote calatori. Noi am scrisu D. Barnuţi rugândul se ne dei ajutor intru a cere mila ardelenilor pentru causa nostra ce­lor de sub turci. Si aceasta nn ne­putinţa in care ne aflam de a străbate in Buco­vina unde găsim bani. Asceptandu res­­punsul seu noi te rugam si pe tine ca sau prin o colecta secretă se cerem mila ardelenilor în favorul celor 4,000,000 de Romani, sau prin un împrumut pe ipo­tecă de moschie in teara si pe garanţia a toti pentru unul si unul pentru toti a celor 22 de Espatriati. Capi ai revoluţiei si al partidei turceşti. De poţi face ceva acum trebue se faci, căci pentru Romanismu acum sau nici­odata. Pentru acei 4.000,000 de Ro­mani din principate noi facem demarche dare sper .... de aice trebue se daţi si voi din mâna. Iata ce ar trebui se faceţi dupre so­cotinţa Romanilor din Paris „Românii „din Transilvania n’au făcut passuri des­­„tule către Austria. Ei au pussu pe Sasi „se vorbească pentru dânşii. Tot tutela „altue! Nu dicu că trebue se ne sfiimu „de Sasi, din contra, multă încredere se „le arâtam si adevarată frăţie ca se re­comandăm tutulor Românismul si se „facem ca periodul seu de desvoltare se „nu fie privitu cu spaimă si ură de cele­lalte naţii ale Transilvaniei. Noi se nu „ne assamănăm cu Magiarii, ci se facem „ca chiar Saşii se traescu in pace cu Ro­­„manii. As sie urmăndu Românismul se va „arâta tutulor cu eolore frumoase si nu „intunecase ca Magiarismul. Inse tutelă se nu priimimu ! „Ce mare lucru se fie trimisu si Ro­­­manii din Ardeal, Banat, Oradia, Bu­covina câte un deputat cu mandatu la „Franofort si la Viena precum au facut „Sassii din Transilvania !“ Frate Iancule! Romanii din Ardeal sacrifică viata pentru naţionalitate si el nu caută se trimată oameni in Paris, Berlin, Viena, Franfort spre a culege ro­dul ce trebue se lasse din lucrerile fă­cute cu sângele a mii de Romani si cu averea a sute de sate pustiete. Intredar va semăna cineva daca nu ne vom gândi si la secerat! Angel, Moldovanu n’ar putea lucra in capitalile Europei cum ar putea lucra in alte capitale un Lau­­rianu si un Ciparu. Acum sau nici odata putem face si treaba noastră făcandu pe acea a altora. Astă împrejurare favo­rabilă este trimisă de Provedinte Româ­nismului. Se cântam ca Romanul murind pentru Imparatu se moare si pentru na­ţiunea sa, incâtu pre câtu este de însem­nătate mare a avea arma in mâna si a onora in triumfuri pe bravii noştri apa­­retori onorandune noi insine cându ono­răm bravura si eroismul in lancu, pe atata este si pana in mana omului ce nu cere de câta pâne de tote dietele spre a stoarce folosele bravurei pe calea diplomatica. Salutare şi frăţie latine.)­­Mult Onorate Domnule Praefect! Scrisoarea din 2 Februarie a. c. am primito, din care am inteles se trimit cu graba un Carutz din bucate, am mers cu expresiila D. Motora la Oarda de jos, unde au fost enbletit ca 80 ferdele de grau, 80 cucuruz — Comandantul Un­­gard au dis, că ne de 40 de grau, 40 cucuruz, când am fost seîncărcem—nau vrut a da numai secare—pre careanu o am luat ci trimit acum dela mine 16 feardele grau curat. Dnul Adm. Fink dupe ce iam spus cum ne niceresc — romani si dujmani nostrii — au zis ce emivada alte strânse porunci. Am fost enbletit se trimit peste 1000 feardele acum, si sau mestecat D. Mun­­zath, Comandantul de leau dus en Cetate. Dace am întrebat de unde au puteare, spun ce trebue Cetatii. Dnul Adm. Fink sau disputat cu Generalul să nu se meastece en lucru­rile sale. Generalul respunde nu știu nimica. Asa eu aflu cu cale, se bine voesti a trimite cateva sute de satsi, un car cu 4 cai, un om harnik si a spune ait sa semi dea o catane, apoi vom trimite bu- GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 122—1891. Desbaterea asupra fortificaţiilor și în camera română. Finea discursului ministrului de resboiu gene­rala Lahovar­y. Der ce argumentă se aduce în con­tra cetăţilor? Se dice: Cetăţile n’au îm­piedecată căderea armateloră ! Ce ? Ce­tatea poate să iasă din rolulă ei şi să dea bătălia? Cetatea înlesnesce operaţiu­nile armatei şi apoi îi servă de adăpostă dacă e înfrântă aşa încâtă alte trupe, alte armate, poate chiar aliaţi să aibă răgază, să se potă aduna, forma şi relua lupta cu succesă. Acesta e rolulă lora, şi acestă rolă l’a jucată pe largă cetă­ţile franceze în 1870. Putem s cjice din contră „istoria ne arată, că armate au fostă învinse de şi aveau cetăţi, dar nu pentru că aveau“. Armata franceză în 1870 era inferioră în număra la începu­­tula campaniei armatei germane, şi sar­­tea ei a fosta decisă în 44 cjile, dela 4 la 18 August. Ce a cruţata Francia de o cădere ruşinosă şi imediată, au fost a ce­­caţile. Dacă cei 800.000 germani cari s’au presentată înaintea Parisului la 19 Septemvre n’ar fi găsită forturile, ar fi intrata în cjiua aceia chiar în măreţula oraşă, or nu după 4 luni de asediu, de muncă şi de pierderi, nevoiţi a face in­trarea lor, cu o convenţiune bine sta­bilită care limita cailele de şedere şi chist­uliţele pe cari le puteau ocupa, ferindă astfelă ţara de mari nenorociri. Dacă germania ar fi intrata în Pa­risa la 19 Septemvre, unde ar mai fi fosta atunci cele 4 luni de apărare ? — Vorbesci de generalula Chanzy, d-le Ce­­sianu, ei bine, opiniunea^d-vostră e con­trară faptelor­ recunoscute de toți auto­rii. — Putut’a ore Chanzy să deblocheze Parisula? N’a festă elă respinsa și ur­mărită chiar cu sulița în costă? Dacă a a fostă însă unii generală care a putută resista și care a scăpata armata sa de o perdere ruşinosă, a fosta generala Faid­­herbe, comandantului armatei de Nord, care s’a sprijinita pe cetăţile ce esistau. Şi nu este seriosa dlorfi, fiindcă au că- sută repede oarecari cetăţi isolate, con­struite în timpuri vechi, să conchidemfi, că cetăţile moderne suntfi cu totula inu­tile. Şi noi suntemfi omeni ai progresu­lui şi să ne credeţi, că amfi făcuta ce­tăţi vechi după sistemulfi ce esista altă­dată în Francia pe timpulfi lui Vauban şi car am­ pute ca tunurile actuale să devie găuri pentru obuze, şi noi suntemfi în curenta cu spiinţa şi n’am făcută ce­tăţi isolate cari să potă fi repede în­conjurate şi a cărora cădere unui bom­­bardamentfi să o potă decide în puţine ore. Noi am voită câmpuri întărite, cari să potă adăposti armata şi cari să ra­siste multă timpfi inamicului împre­­jurătorfi. Acesta e rolul cetăţii Bucurescilor acesta va fi întrebuinţarea fortificaţiuni­­lora sale. Der d-loră am mai fortificata ceva; era vorba să mergemfi şi mai de­parte cu studiile noastre. Ar fi fostă însă curată nebuniă, o adevărată absurditate dăcă ne-am fi fi ocupată să fortificămfi toate granițele țărei, și aceasta nici n-amfi fi putut’o face. — Unele, ce suntfi aco­perite cu obstacule naturale, se vorfi a­­păra singure și poate cu puține forțe, nu­mai la momentula oportuna să șoimfi utilisa marșurile trupelorfi noastre pentru a le veni la timpfi în ajutoră. Cât despre întărirea graniţelora cu totula deschise ale ţărei, puteţi presu­pune lesne, că am renunţată la asemeni cheltueli zadarnice, fiind­că ar fi fosta absoluta nefolositore întinderea ce au şi disposiţia lora în raportă cu configura­ţia ţărei, face ca ori­ce liniă de întărire în aceste părţi ar căde prin atacul şi u­­nui sigura puncta. Dar avemă într’o parte a ţărei unui mare interesu de apărată; există o liniă îngustă, care uneşce Muntenia cu Mol­dova şi avemă armată şi în Moldova şi în Muntenia. Acestă liniă este linia dela Focşani - Nămolosa - Galaţi cum o numim şi în termini militari. Pe densa se va face funcţiunea celorfi două armate din Moldova şi Muntenia. Nu vomfi face suposiţiuni politice, nu vomă aduce aci ipotesa de acţiune militară, voiu rămâne numai pe terenulfi ideiloru de apărare şi garantărei esistenţei ar­matei nóstre. Ei bine, în pasulfi unui atacfi ori din ce parte ar veni ele, e învederată, că primula interesa ală unei invasiuni ar fi să despartă în două ar­mata n6stră, tăindfi armata din Moldova de cea din Muntenia; şi pentru ca a­­cesta să nu se întâmple, am întărită li­nia de funcţiune a celorfi două ţări, aşa încâtă să putem­ veni în ajutorul­ tru­­pelor­ nóastre de peste Milcovfi. Şi acestă liniă de apărare nu e întă­rire permanentă de care să temea d. Cesianu; e o întărire de câmpă de bă­­taiă, de defensivă activă şi de această întărire ne vom fi folosi pentru a pute manevra înainte! Cât? Cât de departe ne vora permite forţele nóastre sau ace­lea cari ni­ se voră opune ! Dar să n’a­­vema câmpii de bătaiă pregătită ? Să­­jică cineva, că e o primejdiă dăcă voimă să întărimfi apărătorii ţării nóastre, pe cari avemă îndrăsnală, poate singurii în Euro­pa, să-i luămfi dela plugă şi să-i ducemfi în faţa vrăjmaşilorfi ? Să ajică cine­va că e a periclita esistenţa nostră, dacă întă­­rimă armata prin lucrări pregătite de mai nainte! ? Credfi, că o asemenea aserţiune produsă nu are nevoie de a fi respinsă ! D-lora, mareşalului Moltke, când a fosta vorba de cestiunea Alsaciei şi a Lorenei a ceruta a se lua prin tratatulfi de pace şi Meţulfi, şi la întrebarea ce ’i s’a făcuta de ce să nu lase Meţulfi pentru­ ca astfel să mai îndulcescă trata­­tula de pace, a zis: „Meţulfi represintă 100.000 omeni!“ Ei bine, 100.000 omeni e ceva chiar pentru o ţeră mare şi cu atâta mai multa pentru o ţară mică ca a­­nostră, care nu póte să pună în luptă de cât ună numărfi limitata de apărători. Noi suntem­ din acei omeni, cari ne dămă bine sema şi de starea econo­mică a ţărei şi de putinţa lucrurilor­, şi nu vemimfi să aruncăm şi fraze sforăi­­tore cerândfi ridicarea întregei țări în pieiore, cu sutele de mii de omeni, pe cari după lege avemă dreptulfi să-i che­­mămfi subt­urme, dar pe cari n’am pu­­té nici să-i hrănimă nici să-i comandăma. Nu vremă să avemă turme desorganisate de condusa la măcelfi, nu­ vremă să a­­vemu o armată câtă să pote de instru­ită, bine condusă, bine comandată, şi acestei armate vremă să i garantămfi esistenţa? Cât? Decă Francia a pperdut şi armata sa în 14 dile, îndrăsneşte cineva să spue câte dile de esistenţă ar da ar­matei române luptândă în câmpii des­chisa, ori câtă de valoroasa, de puternică şi de instruită ar fi!? Soldatulfi nostru va şei pe câmpulă de luptă, că glonţele ce le primeşce nu suntfi de câtă a suta parte din acelea cari voră veni după ele. Aceasta e o condiţiune morală, forte grea, fórte durerósá şi de aceea suntemă în dreptă să­­jicemfi. Să nu ne jucămă cu esistenţa armatei şi a ţărei. Votaţi pe fiecare an şi pentru armată câte 28 milioane, cari represintă una ca­pitala de 800 milioane, aveţi gloria ce amă cules şi pe câmpiile Bulgariei, aveţi dra­pelele încununate cu lauri; şi toate aces­tea voiţi să le compromiteţi şi să le primejduiţi înt’o singura zi nenorocită. Nu, trebue ca armata să găsască unii câmpă de bătaiă pregătită, ca să potă lupta cu avantagiu şi deci nenorocirea va face, ca să părdă unele linii, va găsi punte de sprijină unde o vom fi conduce în ordine fără ca nici­odată o luptă perdută să se schimbe în desastru care­­ ar nimici şi esistenţa şi trecutul­ glo­­riosfi. Domnilorfi, aci se pune cestiunea de timpfi, care este prea înaltă, ca să nu mişce pe toţi. Pentru o ţară mi­că timpulfi câşti­gată este o cestiune de vieţă şi de moar­­te şi de aceea trebue să căutămfi a avè puterea de a resista câtă mai multă po­sibilă; fără întăriri resistenţa va fi scurtă cu întăririle ce le cere timpului resisten­­ţei va fi pote de ajunsă pentru salva­rea ţărei şi să nu uitămfi cuvintele duce­lui de Grammont, care la întrebarea ce i se făcea, că cum a putută angaja Francia într’unui răsboiu aşa de crân­cena fără alianţă, a răspunsă: „Francia a cădutfi în prea puţine dile sub nive­­lulfi unde se nasofi şi potă trăi alian­ţele ! “ Etă pentru ce facemfi aceste întă­riri ! Să răspundă acumfi la cari vor fi să arunce unfi dubiu asupra costului întă­­ririlor, ce am întreprinsa. Ne aţi cerută 45 milioane; nu vă ajunge, ne ejiefi dom­niile lorfi. Dacă a fostă o critică, ore-cum fun­dată, ce s’a aruncata partidului liberală­­naţională, a fosta aceea, că nu s’a pro­nunţată nici odată asupra însemnătatei sacrificilorfi ce se cereau ţării; n’au ve­nita cu cifre hotărîte. D. Generală Manu când a venită la ministeră a fostă cela dintâiu, care a cerută comitetului de a­­părare să-i arete precisă care sunt și pro­iectele și să stabilescă devise câtă se poate de esacte. Aceste proiecte și devise au fostă atunci hotărîte și s’a constatată, că mai era nevoiă de o cifră de 75 milioane ca să se întărescă Bucureşcii, Focşanii- Nămolasa-Galaţi. Nu credfi, d-loră, ca să se potă în­doi cineva de cuvântulă nostru. S’a acordata în principiu de fosta adunare acestă cifră, s’a votată şi chel­tuita din ea 80 milioane; ne trebue încă 45 milioane spre a termina şi d-voastră ni le veţi da! Mă adresez și pentru aceasta la toate fracţiunile ţărei! D-vostră liberali-naţionali le veţi vota pentru, că pietra fundamentală a acestei opere a fostă pusă de şeful fi iu­

Next