Gazeta Transilvaniei, septembrie 1891 (Anul 54, nr. 193-216)

1891-09-01 / nr. 193

Nr. 193—1891. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3. croatu, juramu, că pe basa autonomiei croate vomu lupta neobosită pentru sfintele scopuri ale națiunei nostre. Pe lângă aceasta fnse să nu uităm­, că noi facemă parte din marea rassă slavă, la care trebue se ținem și cu stăruință, dacă vrem, să ne ajungemn marile nóastre scopuri. Trăască Croația! Trăescă so­lidaritatea slavă!“ Din partea oraşului s’a dată cu o­­casiunea aceasta unu mare bancheta în onoarea ospeţilor­ din Istria, Dalmația, Fiume şi Triesti. După vorbirea de bine­­ventare a primarului Amrus, vorbi Bár­aid din Fiume eihcenda între altele: „Noi avem­ dreptul­ de-a fi indepen­denţi, deoarece la spatele nostre se află cela mai puternica stata din lume“. S’au mai rostita apoi şi alte multe to­aste pentru mărirea Croaţiei şi pentru neatârnarea ei. Memoriala studenţilor­ Români şi studenţii Haliam. Memoriulu studenţiloru univer­sitari români a căştigatu pretu­­tindenea simpatiile studenţiloru universitari din Europa pentru causa română. Cu deosebire stu­denţii universitari din Italia res­­pundu în terminii cei mai călduroşi de primirea memoriului română. Studenții români astfelă au mai primită de curendu două scrisori dela colegii lord Italian!, una din Padua și una din Sassari. Etă-le amendoue: Padua, 25 Augusta 1891. Frați gentili şi iubiţi, Am primita afectuoasa vostră scrisoare şi vă mulțămescă atâta in numele meu, câta și într’acela ala tuturora camera cji­­lora mei, pentru cuvintele gentile, pe cari le-aţi avuta pentru noi şi pentru afecţiunea pe care ne-o arătaţi că aveţi pentru noi şi pe care noi simţimă ne­voia să o înapărtăşimâ. Am cetită cu viu interesa memo­­riula vostru şi ve felicită pentru modula cum e redactata şi pentru causa nobilă şi sacră pe care o apăraţi printr’însulă. Vă dorescă din totă inima mea, ca protestările voastre să fie ascultate şi să puteţi ajunge cu modulă acesta scopulă la care tindeţi şi pentru care lucraţi cu atâta stăruinţă şi cu o aşa de vrednică de laudă abnegaţiune. Regreta insă din inimă, că împre­jurările actuale nu permită studenţilora noştri să se unască îndată cu voi, din causă că fiind­ acum epoca vacanţelor­, toţi studenţii suntă absenţi din oraşă, chiar şi cea mai mare parte a membri­­lor a comitetului asociaţiunei. Să promită insé, că îndată ce se Bărbatulu acesta, Antonio Allegri Correggio, a fosta pe timpulu acela cela mai renumita artista ala Italiei. Doar în zădara, și la alte națiuni încă esistă acea datină frumosă, că artistul și câtă trăesce, trăesce în miseriă; și deca sufletula lui s’a mutată la cele eterne, atunci națiunea deșteptată, cu bani cer­­șitoresci umple gura fiiloră, ca se nu ros­­tască blastemula părintescâ. Acesta opa ala lui Corregio pe care îlă zugrăvi pe patula de morte, l’a cum­părate Francisco II, regele Franciei. Ela a fosta și patronula familiei orfane. [M. Xaver.] Iuliu Moldovaiul. Vorba potrivită*). — Mé lène, cjise, deșteptându-se din somnu, cum zări, prin ochiula de geamă prinsă în bărdăhanulă ferestrei, furișân­­du-se în bordeiu, lumina albă a­­fiorilor­, — mé lène, dise lelea Grapină, nevasta pârgarului Sucilă, din sătulă lui Carai­­manfi, spulă că-i cjiua mare, înhamă Şarga la căruță şi du sacula ăsta cu păpuşoiu *) Din „Legende române“ culese și adunate de V. A. Urechiă, esite de curéndu în Bucu­­rescî, editura Librăriei Soceca et. comp. I voiu redeschide cursurile, me voiu grăbi I se convoca adunarea, se-i comunică scri­­soarea vostră pentru ca să ia hotărârile necesară, asigurându-vă că vom­ spri­jini cu totă căldura inimei noastre, sacra vostră causă. Cu aceasta ocasiune, vă rog, chiar să mi trimiteți o scrisoare și să-mi spuneți decă vă este de ajunse sprijinulu nostru morala, seu déca va fi de folosit şi una sprijinit materiala... Şi ve trimită, o fraţi, în numele tu­turora cameradilori mei, salutări şi îm­brăţişări căldurose şi din fată inima. Pentru presidenţă. Giovanni Indri. Sassari, Aug. 1891. Prea iubiţi camarazi şi fraţi. Strigatul­ vostru de durere nu putu lăsa nesimţitore inimile nóastre. Noi în­­ţelegem şi destula justeţa resentimentelor­ şi agitaţiunei vóastre în numele umani­­tăţei, pentru ca se apreciămă adeverata lor­ semnificaţiune. Din acesta colţii de ţară perdută în Mediterană, noi ve vomă oferi mereu gândirea nóastra și vé vom­ urma cu densa în luptele vóastre. Cu simpatiă și cu amorți vomă fi totdeuna gata a face pentru voi totu ceea ce vomu putéa cu acea încredere mare, pe care o merită causa vostră și cu scrieri în jurnale voma chema la apa­­rarea vostră, cu virtutea oamenilorn li­beri, pe toţi cari gândescă şi lucreză italienesce. Nu sunteţi voi singurii fraţi, cărora strainulii caută să le răpască aducerea aminte a unei patrii comune..., ei bine, fiind­că lupta e necesară, sé luptamu cu inimă, sé luptamu... şi vom­ învinge, fiind­că naţionalităţile nu se distrug, nici prin voinţa Regelui, nici a împă­ratului. Scumpi fraţi, în numele tuturora camarad­ilor­ mei şi în numele tuturora omenilor, cari au inimă şi sciinţă, ve îmbrăţişez­i pe toţi. De­vota­tulu vostru Orlando Pes. Darea pentru înveţămentulii poporalii. Scimti, că în puterea articolului de lege XXXVIII din 18158, multe comune de ale noastre suntu osândite a plăti câte una edauşa de dare de 5°/0 pentru sus­ţinerea unora şcole unguresci de stată. Intre aceste comune se afla pănă în anula trecuta şi Tirimia mare de lângă Târgu-Murăşului ai căreia locuitori ro­mâni, pe lângă aceea, că-și susțineau școla lorü confesională românescă, mai erau puși și la o dare de 5°/0 pentru școla ungurescă de statu sub cuvânta, vecji Doamne, că școla lora confesională n’ar fi corespun­ tetoare legilor­, la moră de­ la macină. Doar să nu-i dai morarului decâtu unu pumnui de fiă­care dimerică, aucjitu-m’ai ? Era, boieri dumniavostră, Ionu, fe­­ciorulu lelei Grapinei, véra primaru cu Ionu Istețulfi, vistavoiulu căpitanului Gr6nță. Adecă de rubedeniă, vorbă se fiă, că nu era legătură din sânge, ci pe temeliă de prostiă. Şi fiincă lelea Grapina soia ce odora de feciori avea, se ținea totu pe lângă el­, dar o înhăma Șarga cum se cade și n’o mai pune, ca mai alaltăeri, în locuia dârlogilor­, căpăstruia. — Vedi, me Ioane, mai­­zise lelea Grapina, când Șarga fu înhămată, vechi de nu te apuca să dai mai multu mora­rului decâtu unu pumnu de fiă-ce dimerică. pi mă, pănă ce-i ajunge la móru, unu pumnu de fiă-ce dimerică, că ești uituou și ţi- o lua morarulu uiumi mai mare. — Lasă, mămucă, nu uită eu... Diu totu prociti pe drumu ca Tatălu nostru, sfatulu dumitale, câte unu pumnu de fiă-ce dimerică. — Lasă, mămucă, nu uita ea. Şi hi! şargo!... Biciuşca plesnesce, roţile neunse scârţiă şi şarga care-şi simţi limba apăsată de frînghia ce Iona îi pusese în bota drepta zăbală, porni duiosă la trepeziorii. Ei Iona, sedândă pe sacula cu pă­­puşoiula desfecata la şedătorea de Sân Medru, clipea cu atâta mai cu glasu sfa­tulu măsei, cu câtă jalnicula scârţăită ala căruţei îi acoperea graiulu. — Câte unu pumnu de fiă-ce di­merică. Câte unu pumnu de fiă-ce dimerică! De abia trecuse Iona de jităria sa­tului şi intrase între lanuri, când scă dete de nisce ţărani, pări sămănau grâu de tomnă. — Bună dimineța mea Ioane, îi striga unuia din săteni. — Câte una pumnii de fie­care di­merică, clipea mereu Iona. — Așa, mangositule ? striga țăra­­ranul, repecjindu-se și apucândă de dâr­­logi șarga, care se opri pe locă atâtă dorea, să mai poposescă. Așa !... Tu ne urezi să culegemu unu pumnui numai de fiă­care dimerică? Aucjl, mă Ionaşoule, mă Ursule, eu ascultaţi voi, aucjiţi ce ne pomaznesce mangositulu ăsta?... Ionaşou, Ursula lăsată de aruncatu graula în brazda nagră, cea cu puține cjile în urmă neteda peptănată de bo­­rona şi de grapa de fieru, și năvăliră asupra lui Iona și mi-la bată ca pe una nucă în cji de tomnă. — Aoleu, omeni buni... De ce me bateți?... Mama m’a ’nvățat a se­­Jica așa. — Să nu mai cjipi așa prostule. Să urezi dimpotrivă oamenilora: „A­JI m­ulți, la tomnă o miia!“ Hi Sargo! Ridică din codă șarga se ice putere, scutura din bot și pleca. — A­il unuia la tomnă o milă! cri­­cea mereu Iona în gura mare. Cum așa nelegiuitule, striga oprindu apa de dârlogi, unu gliganți de pălă­­maru, care purta pe umeri unu felinari mare de biserică, înaintea unui mortu ce sătenii duceau la cimitiru. Căruța lui Ionü se întâlnise cu mor­­tulu; Ionü dase în lături dar totu nu în­cetase de a strigă: Acţî mnulț, la tomnă o miiă. — Cum grăesci, tu, mă, întorsule de la ţîţa mătii? Unde a muritu acil din satu mnulu, la tomnă să moră o miiă? Şi jap! şi jap! cu felinarulu sfânta peste spatele lui Ionü. — Aoleu! jupâne dascăle, n’oi mai­­jice aşa... — Să nu mai­­fici!... Ori di, Dum­­nedeu s’o ierte; să-i fiă ţărîna uşoră!... şi-ţi fă cruce. — Hi Sargo! Hi..! Plist, plist!... Şarga porni. Iona îşi netezi spetele După lege însă acei locuitori din­­tr’o comună, cari susţină o scolă a lor, confesională, nu potu fi puși la o dare deselinită pentru scila de statu, de aceea bravii locuitori români din Tirimia mare se siliră și-și întocmiră șcila lora așa, ca să nu se mai potă trice că n’ar fi cores­­pun­ tătoare legilor­. Numai decât, apoi preotula și protopopula făcură arătare la ministeru, şi pretinseră, ca în înţele­­sul­ legei, poporul­ români din Tiri­mia mare se fiă scutite de cele 5% pen­tru şcola ungurescă. Rugarea lor. Insé a fostu­tapa la u­­rechia surdului înaintară a doua rugare, înaintară a treia rugare şi aşa continuară de-a rân­­dul a trei ani de­­fili, pănă când în urmă ne avenda în cătrău a fostu silita și mi­nistru de şcofe să-și ridice „laba“ și să nu mai sugrume gâtula bieților­ români cu cele 5% d0 dare pentru şcola ungu­­reasca. I-a cam costată pe Români multă răbdare şi ostenală umblarea aceasta, dar acum cele 5% d0 dare nu le mai papă şcola unguresca de maghiarisare, ci ră­mână în folosul­ şcolei românesci a că­reia susţinere de atunci încoce este mai asigurată şi mai uşoră poate ţine rostit cu şcola maghiară de statu. Ce bine ar fi decă acesta casa li-ar servi spre învăţătură şi altora comune românesci de-asemenea scrte. SCIRI TELEGRAFICE. Bucureştii, 12 Septemvrie. Gu­­vernulu românii a fostu însdiinţată, că M. S. Impăratulu Franciscu Io­sifu va sosi Duminecă în 1 (13) Septemvrie la Bistriţa. Generalulu Lahovary a plecată astăcji în Tran­silvania pentru ca se salute pe monarchulu nostru. Veneția, 12 Septemvre. Două consultațiunî s’au făcutu cu doc­torii Finkelburg și Ferel, conclu­­siunile nu prea suntu favorabile, der pentru unu momentu nu este una motivă de temere cu toate că starea reginei s’a cam agravată. Doctorii (Jicfl, că boia reginei va fi lungă. M. S. Regina va petrece iarna la Sorrento, unde s’a şi luată mă­suri, pentru a i­ se pregăti acolo apartamentele necesare. Adunarea generală a Reuniunei înveţătorilor­ români gr. cat. din ţinutulu Lugoşului. Adunarea generală a Reuniunei, s’a ţinut la 25 Augustă n. c. în Lugoşă. Presenţi au fost­ 4 preoţi, 29 învăţător şi 2 teologi absoluţi. După invocarea Spiritului sfânta şi terminarea s. liturgii, carea s’a celebrată în biserica catedrală gr. cat., membrii s’au adunată în sala de învăţământă a şcelei gr. cat., unde ocupându-şi locu­rile, şedinţa s’a deschis prin NI. Sa D-lu Andrei Liviu, canonica-lectora al­ bi­­sericei catedrale şi inspectora scolastică diecesanti, ca preşedinte. II. Sa d-la preşedinte saluta adu­narea printr’o vorbire bine alasă şi sim­­fitare, arăta folosul educaţiunei şi in­­strucţiunei pruncilor­ şi prin sentinţe pedagogice şi clasice îndemna pe învă­ţători, ca cu constienţiositate să-şi îm­­plinască oficiul lor­, căci dela dânşii a­­târnă în prima liniă viitorulu poporului. După aceea notarul, primarii Petru Popescu raporteză despre activitatea din anul­ trecută a reuniunei, cetindu nu­mele membrilorü celoră ce au luată parte anula trecuta la adunare și ala celoru ce au absentatu, apoi continuă cetirea protocolului anului trecută autenticata, de comisiunea verificătdre și aprobate de Prea Ven. Consistorii episcopescu. Urmeză raportulu Dn. D-na Iuliu Raţiu, ca cassarii ala reuniunei. După ce însă d sa a absentată dela adunare din causă motivată, raportulu l’a cetită notarulu primaru Petru Popescu, prin care s’a arătată, că în decursula celor­ trei ani trecuţi, dela înfiinţarea reuniu­nei şi pănă în presinte, s’au făcut 5 mem­bri fundatori şi anume: II. Sa D-la Epis­­copu diecesanți Dr. Victoru Mihályi de Apşa cu 100 fl.; II. Sa D-la canonic e­­lectoru Andreiu Liviu cu 10 fl.; M. O. D-nu protopopu repausatu alu Lugo­şului Simeona Tamaşă cu 10 fl.; M. O. D-nu protopopu din Vermeşă Ioană Vulcanu cu 10 fl. şi On. D-na preotu­­învăţătoră din Nevrincea, Petru Pintea totu cu 10 fl.. Oră dela învăţătorii in­traţi în faptă ca membri ordinari ai reu­niunei, — în numără de 38 — s’a în­­cassat­ taxa anuală a 1 fl. pănă acuma în sumă de 89 fl. Prin urmare dela membrii fundatori 140 fl. şi dela mem­bri ordinari 89 fl. Suma totală e de 229 fl., din cari spesându-se pe sigililă reuniunei 8 fl. şi pe câteva cărţi scolas­tice 1 fl. 73 cr., laolaltă 9 fl. 73 cr. a rămasă suma de 219 fl. 27 cr. Acestă sumă, fiind elocată spre fructificare, — tota pe rânda după cum s’au Incassatu — în cassa parrimonială „Carasiana“ din Lugosiu, după cum arată libelula de depuneri, cu interese capita­­lisate cu tota s’a urcată la suma de 236 fl. 83 cr., la pari mai adaugându-se 5 fl. 27 cr. ca bani gata în cassa reu­niunei, resultă suma totală de 242 fl. 10 cr. v. a.

Next