Gazeta Transilvaniei, septembrie 1891 (Anul 54, nr. 193-216)
1891-09-01 / nr. 193
Nr. 193—1891. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3. croatu, juramu, că pe basa autonomiei croate vomu lupta neobosită pentru sfintele scopuri ale națiunei nostre. Pe lângă aceasta fnse să nu uităm, că noi facemă parte din marea rassă slavă, la care trebue se ținem și cu stăruință, dacă vrem, să ne ajungemn marile nóastre scopuri. Trăască Croația! Trăescă solidaritatea slavă!“ Din partea oraşului s’a dată cu ocasiunea aceasta unu mare bancheta în onoarea ospeţilor din Istria, Dalmația, Fiume şi Triesti. După vorbirea de bineventare a primarului Amrus, vorbi Báraid din Fiume eihcenda între altele: „Noi avem dreptul de-a fi independenţi, deoarece la spatele nostre se află cela mai puternica stata din lume“. S’au mai rostita apoi şi alte multe toaste pentru mărirea Croaţiei şi pentru neatârnarea ei. Memoriala studenţilor Români şi studenţii Haliam. Memoriulu studenţiloru universitari români a căştigatu pretutindenea simpatiile studenţiloru universitari din Europa pentru causa română. Cu deosebire studenţii universitari din Italia respundu în terminii cei mai călduroşi de primirea memoriului română. Studenții români astfelă au mai primită de curendu două scrisori dela colegii lord Italian!, una din Padua și una din Sassari. Etă-le amendoue: Padua, 25 Augusta 1891. Frați gentili şi iubiţi, Am primita afectuoasa vostră scrisoare şi vă mulțămescă atâta in numele meu, câta și într’acela ala tuturora camera cjilora mei, pentru cuvintele gentile, pe cari le-aţi avuta pentru noi şi pentru afecţiunea pe care ne-o arătaţi că aveţi pentru noi şi pe care noi simţimă nevoia să o înapărtăşimâ. Am cetită cu viu interesa memoriula vostru şi ve felicită pentru modula cum e redactata şi pentru causa nobilă şi sacră pe care o apăraţi printr’însulă. Vă dorescă din totă inima mea, ca protestările voastre să fie ascultate şi să puteţi ajunge cu modulă acesta scopulă la care tindeţi şi pentru care lucraţi cu atâta stăruinţă şi cu o aşa de vrednică de laudă abnegaţiune. Regreta insă din inimă, că împrejurările actuale nu permită studenţilora noştri să se unască îndată cu voi, din causă că fiind acum epoca vacanţelor, toţi studenţii suntă absenţi din oraşă, chiar şi cea mai mare parte a membrilor a comitetului asociaţiunei. Să promită insé, că îndată ce se Bărbatulu acesta, Antonio Allegri Correggio, a fosta pe timpulu acela cela mai renumita artista ala Italiei. Doar în zădara, și la alte națiuni încă esistă acea datină frumosă, că artistul și câtă trăesce, trăesce în miseriă; și deca sufletula lui s’a mutată la cele eterne, atunci națiunea deșteptată, cu bani cerșitoresci umple gura fiiloră, ca se nu rostască blastemula părintescâ. Acesta opa ala lui Corregio pe care îlă zugrăvi pe patula de morte, l’a cumpărate Francisco II, regele Franciei. Ela a fosta și patronula familiei orfane. [M. Xaver.] Iuliu Moldovaiul. Vorba potrivită*). — Mé lène, cjise, deșteptându-se din somnu, cum zări, prin ochiula de geamă prinsă în bărdăhanulă ferestrei, furișându-se în bordeiu, lumina albă afiorilor, — mé lène, dise lelea Grapină, nevasta pârgarului Sucilă, din sătulă lui Caraimanfi, spulă că-i cjiua mare, înhamă Şarga la căruță şi du sacula ăsta cu păpuşoiu *) Din „Legende române“ culese și adunate de V. A. Urechiă, esite de curéndu în Bucurescî, editura Librăriei Soceca et. comp. I voiu redeschide cursurile, me voiu grăbi I se convoca adunarea, se-i comunică scrisoarea vostră pentru ca să ia hotărârile necesară, asigurându-vă că vom sprijini cu totă căldura inimei noastre, sacra vostră causă. Cu aceasta ocasiune, vă rog, chiar să mi trimiteți o scrisoare și să-mi spuneți decă vă este de ajunse sprijinulu nostru morala, seu déca va fi de folosit şi una sprijinit materiala... Şi ve trimită, o fraţi, în numele tuturora cameradilori mei, salutări şi îmbrăţişări căldurose şi din fată inima. Pentru presidenţă. Giovanni Indri. Sassari, Aug. 1891. Prea iubiţi camarazi şi fraţi. Strigatul vostru de durere nu putu lăsa nesimţitore inimile nóastre. Noi înţelegem şi destula justeţa resentimentelor şi agitaţiunei vóastre în numele umanităţei, pentru ca se apreciămă adeverata lor semnificaţiune. Din acesta colţii de ţară perdută în Mediterană, noi ve vomă oferi mereu gândirea nóastra și vé vom urma cu densa în luptele vóastre. Cu simpatiă și cu amorți vomă fi totdeuna gata a face pentru voi totu ceea ce vomu putéa cu acea încredere mare, pe care o merită causa vostră și cu scrieri în jurnale voma chema la apararea vostră, cu virtutea oamenilorn liberi, pe toţi cari gândescă şi lucreză italienesce. Nu sunteţi voi singurii fraţi, cărora strainulii caută să le răpască aducerea aminte a unei patrii comune..., ei bine, fiindcă lupta e necesară, sé luptamu cu inimă, sé luptamu... şi vom învinge, fiindcă naţionalităţile nu se distrug, nici prin voinţa Regelui, nici a împăratului. Scumpi fraţi, în numele tuturora camaradilor mei şi în numele tuturora omenilor, cari au inimă şi sciinţă, ve îmbrăţişezi pe toţi. Devotatulu vostru Orlando Pes. Darea pentru înveţămentulii poporalii. Scimti, că în puterea articolului de lege XXXVIII din 18158, multe comune de ale noastre suntu osândite a plăti câte una edauşa de dare de 5°/0 pentru susţinerea unora şcole unguresci de stată. Intre aceste comune se afla pănă în anula trecuta şi Tirimia mare de lângă Târgu-Murăşului ai căreia locuitori români, pe lângă aceea, că-și susțineau școla lorü confesională românescă, mai erau puși și la o dare de 5°/0 pentru școla ungurescă de statu sub cuvânta, vecji Doamne, că școla lora confesională n’ar fi corespun tetoare legilor, la moră de la macină. Doar să nu-i dai morarului decâtu unu pumnui de fiăcare dimerică, aucjitu-m’ai ? Era, boieri dumniavostră, Ionu, feciorulu lelei Grapinei, véra primaru cu Ionu Istețulfi, vistavoiulu căpitanului Gr6nță. Adecă de rubedeniă, vorbă se fiă, că nu era legătură din sânge, ci pe temeliă de prostiă. Şi fiincă lelea Grapina soia ce odora de feciori avea, se ținea totu pe lângă el, dar o înhăma Șarga cum se cade și n’o mai pune, ca mai alaltăeri, în locuia dârlogilor, căpăstruia. — Vedi, me Ioane, maizise lelea Grapina, când Șarga fu înhămată, vechi de nu te apuca să dai mai multu morarului decâtu unu pumnu de fiă-ce dimerică. pi mă, pănă ce-i ajunge la móru, unu pumnu de fiă-ce dimerică, că ești uituou și ţi- o lua morarulu uiumi mai mare. — Lasă, mămucă, nu uită eu... Diu totu prociti pe drumu ca Tatălu nostru, sfatulu dumitale, câte unu pumnu de fiă-ce dimerică. — Lasă, mămucă, nu uita ea. Şi hi! şargo!... Biciuşca plesnesce, roţile neunse scârţiă şi şarga care-şi simţi limba apăsată de frînghia ce Iona îi pusese în bota drepta zăbală, porni duiosă la trepeziorii. Ei Iona, sedândă pe sacula cu păpuşoiula desfecata la şedătorea de Sân Medru, clipea cu atâta mai cu glasu sfatulu măsei, cu câtă jalnicula scârţăită ala căruţei îi acoperea graiulu. — Câte unu pumnu de fiă-ce dimerică. Câte unu pumnu de fiă-ce dimerică! De abia trecuse Iona de jităria satului şi intrase între lanuri, când scă dete de nisce ţărani, pări sămănau grâu de tomnă. — Bună dimineța mea Ioane, îi striga unuia din săteni. — Câte una pumnii de fiecare dimerică, clipea mereu Iona. — Așa, mangositule ? striga țăraranul, repecjindu-se și apucândă de dârlogi șarga, care se opri pe locă atâtă dorea, să mai poposescă. Așa !... Tu ne urezi să culegemu unu pumnui numai de fiăcare dimerică? Aucjl, mă Ionaşoule, mă Ursule, eu ascultaţi voi, aucjiţi ce ne pomaznesce mangositulu ăsta?... Ionaşou, Ursula lăsată de aruncatu graula în brazda nagră, cea cu puține cjile în urmă neteda peptănată de borona şi de grapa de fieru, și năvăliră asupra lui Iona și mi-la bată ca pe una nucă în cji de tomnă. — Aoleu, omeni buni... De ce me bateți?... Mama m’a ’nvățat a seJica așa. — Să nu mai cjipi așa prostule. Să urezi dimpotrivă oamenilora: „AJI mulți, la tomnă o miia!“ Hi Sargo! Ridică din codă șarga se ice putere, scutura din bot și pleca. — Ail unuia la tomnă o milă! cricea mereu Iona în gura mare. Cum așa nelegiuitule, striga oprindu apa de dârlogi, unu gliganți de pălămaru, care purta pe umeri unu felinari mare de biserică, înaintea unui mortu ce sătenii duceau la cimitiru. Căruța lui Ionü se întâlnise cu mortulu; Ionü dase în lături dar totu nu încetase de a strigă: Acţî mnulț, la tomnă o miiă. — Cum grăesci, tu, mă, întorsule de la ţîţa mătii? Unde a muritu acil din satu mnulu, la tomnă să moră o miiă? Şi jap! şi jap! cu felinarulu sfânta peste spatele lui Ionü. — Aoleu! jupâne dascăle, n’oi maijice aşa... — Să nu maifici!... Ori di, Dumnedeu s’o ierte; să-i fiă ţărîna uşoră!... şi-ţi fă cruce. — Hi Sargo! Hi..! Plist, plist!... Şarga porni. Iona îşi netezi spetele După lege însă acei locuitori dintr’o comună, cari susţină o scolă a lor, confesională, nu potu fi puși la o dare deselinită pentru scila de statu, de aceea bravii locuitori români din Tirimia mare se siliră și-și întocmiră șcila lora așa, ca să nu se mai potă trice că n’ar fi corespun tătoare legilor. Numai decât, apoi preotula și protopopula făcură arătare la ministeru, şi pretinseră, ca în înţelesul legei, poporul români din Tirimia mare se fiă scutite de cele 5% pentru şcola ungurescă. Rugarea lor. Insé a fostutapa la urechia surdului înaintară a doua rugare, înaintară a treia rugare şi aşa continuară de-a rândul a trei ani defili, pănă când în urmă ne avenda în cătrău a fostu silita și ministru de şcofe să-și ridice „laba“ și să nu mai sugrume gâtula bieților români cu cele 5% d0 dare pentru şcola ungureasca. I-a cam costată pe Români multă răbdare şi ostenală umblarea aceasta, dar acum cele 5% d0 dare nu le mai papă şcola unguresca de maghiarisare, ci rămână în folosul şcolei românesci a căreia susţinere de atunci încoce este mai asigurată şi mai uşoră poate ţine rostit cu şcola maghiară de statu. Ce bine ar fi decă acesta casa li-ar servi spre învăţătură şi altora comune românesci de-asemenea scrte. SCIRI TELEGRAFICE. Bucureştii, 12 Septemvrie. Guvernulu românii a fostu însdiinţată, că M. S. Impăratulu Franciscu Iosifu va sosi Duminecă în 1 (13) Septemvrie la Bistriţa. Generalulu Lahovary a plecată astăcji în Transilvania pentru ca se salute pe monarchulu nostru. Veneția, 12 Septemvre. Două consultațiunî s’au făcutu cu doctorii Finkelburg și Ferel, conclusiunile nu prea suntu favorabile, der pentru unu momentu nu este una motivă de temere cu toate că starea reginei s’a cam agravată. Doctorii (Jicfl, că boia reginei va fi lungă. M. S. Regina va petrece iarna la Sorrento, unde s’a şi luată măsuri, pentru a i se pregăti acolo apartamentele necesare. Adunarea generală a Reuniunei înveţătorilor români gr. cat. din ţinutulu Lugoşului. Adunarea generală a Reuniunei, s’a ţinut la 25 Augustă n. c. în Lugoşă. Presenţi au fost 4 preoţi, 29 învăţător şi 2 teologi absoluţi. După invocarea Spiritului sfânta şi terminarea s. liturgii, carea s’a celebrată în biserica catedrală gr. cat., membrii s’au adunată în sala de învăţământă a şcelei gr. cat., unde ocupându-şi locurile, şedinţa s’a deschis prin NI. Sa D-lu Andrei Liviu, canonica-lectora al bisericei catedrale şi inspectora scolastică diecesanti, ca preşedinte. II. Sa d-la preşedinte saluta adunarea printr’o vorbire bine alasă şi simfitare, arăta folosul educaţiunei şi instrucţiunei pruncilor şi prin sentinţe pedagogice şi clasice îndemna pe învăţători, ca cu constienţiositate să-şi împlinască oficiul lor, căci dela dânşii atârnă în prima liniă viitorulu poporului. După aceea notarul, primarii Petru Popescu raporteză despre activitatea din anul trecută a reuniunei, cetindu numele membrilorü celoră ce au luată parte anula trecuta la adunare și ala celoru ce au absentatu, apoi continuă cetirea protocolului anului trecută autenticata, de comisiunea verificătdre și aprobate de Prea Ven. Consistorii episcopescu. Urmeză raportulu Dn. D-na Iuliu Raţiu, ca cassarii ala reuniunei. După ce însă d sa a absentată dela adunare din causă motivată, raportulu l’a cetită notarulu primaru Petru Popescu, prin care s’a arătată, că în decursula celor trei ani trecuţi, dela înfiinţarea reuniunei şi pănă în presinte, s’au făcut 5 membri fundatori şi anume: II. Sa D-la Episcopu diecesanți Dr. Victoru Mihályi de Apşa cu 100 fl.; II. Sa D-la canonic electoru Andreiu Liviu cu 10 fl.; M. O. D-nu protopopu repausatu alu Lugoşului Simeona Tamaşă cu 10 fl.; M. O. D-nu protopopu din Vermeşă Ioană Vulcanu cu 10 fl. şi On. D-na preotuînvăţătoră din Nevrincea, Petru Pintea totu cu 10 fl.. Oră dela învăţătorii intraţi în faptă ca membri ordinari ai reuniunei, — în numără de 38 — s’a încassat taxa anuală a 1 fl. pănă acuma în sumă de 89 fl. Prin urmare dela membrii fundatori 140 fl. şi dela membri ordinari 89 fl. Suma totală e de 229 fl., din cari spesându-se pe sigililă reuniunei 8 fl. şi pe câteva cărţi scolastice 1 fl. 73 cr., laolaltă 9 fl. 73 cr. a rămasă suma de 219 fl. 27 cr. Acestă sumă, fiind elocată spre fructificare, — tota pe rânda după cum s’au Incassatu — în cassa parrimonială „Carasiana“ din Lugosiu, după cum arată libelula de depuneri, cu interese capitalisate cu tota s’a urcată la suma de 236 fl. 83 cr., la pari mai adaugându-se 5 fl. 27 cr. ca bani gata în cassa reuniunei, resultă suma totală de 242 fl. 10 cr. v. a.