Gazeta Transilvaniei, septembrie 1891 (Anul 54, nr. 193-216)

1891-09-15 / nr. 204

Din emisa Sf. sărbători­­le mâne, diarimn nu va apare până Luni seara. Braşovil, 13 Septemvre v. Pre când foile din întru şi din afara, cari vreau se scie câte ceva din cercurile înalte ale o­­cârmuitorilor­ noştri unsturî, vor­­bescu de oarecare schimbare a politicei acestora faţă cu naţiona­lităţile nemaghiare, pe atunci is­toria modernă a magh­iarisărei îşi urmăză drumul­ ei, neîmpedecată de nimeni, ba sprijinită chiar din răsputeri de toţi domnii mari unguri. De pildă în Oradea-mare se deschide unu Kisdedovo ungurescă. Acestă evenimentu nu se mulţă­­mesce a’la serba cu modestiă, ci trebue se facă mare sgomotă pen­tru preamărirea scopurilor­ ma­­ghiarisării, ce le urmăresc­. Pă­rintele episcopu ungurii Schlauch cu colegulă seu Nogall trebue se fiă de faţă, ba tote notabilităţile oraşului şi ale comitatului se în­­fâţişăză la serbare. Episcopul­ Schlauch însuşi celebreaza uni Te Deum, apoi ţine o vorbire plină de focă patriotică şovinistă, în care arată, cum cu timpulă Kiş dedovurile voru avè se cuceréscu pentru maghiarismu pe toţi, câţi umblă încă ac­i retăcindă cu idei de limbă şi de naţionalitate deo­sebită. Şi pe când vlădicii şi domnii cei mari unguri din comitatulu Bihorului serbăză astfel, punerea în lucrare a nouei legi de ma­­ghiarisare, ministrul­ ungurescu de instrucţiune publică merge în­­nainte pe cărarea prăpăstiosă a politicei de desnaţionalisare, aci fo­­losindu-se cu prisosit de disposi­­ţiunile draconice ale legiloru şi ordinaţiunilor­ vechi, aci propu­nendu nouă legi şi luându nouă disposiţiuni. Şi cumcă d-lă Csaky şi-a pusă în gândă de-a face m­ă atacă combinată generală asupra şco­­leloră nóstre poporale confesio­nale, o dovedesce şi scirea, ce o primimă cu posta de acei, că şcăla română gr. cat. din Elisabetopole (Ibaşfalău) s’a închisă şi că părinţii suntă avisaţî a-şî trimite copiii la şcola ungurescă de stată de-acolo. Politica de maghiarisare merge dela centru spre periferiă şi aşa, după închiderea şcolei române din Elisabetopole, ne putemă aştepta cu siguritate, că voră fi atacate şi celelalte şcăle din acestă pro­­topopiatu. Nu ne îndoimă, că şcăla amin­tită, care a fostă închisă, se va fi luptată şi ea cu neajunsuri, fiă din lipsa de mijlóace, fiă şi din negli­­jenţa celor­ puşi în fruntea ei. Dar Ibaşfalăul­ e aproape de Blaşiu şi Blaşiulă nu e prea departe de ministru. Şi d-lă Csaky, dăcă ar fi fostă binevoitoră pentru cultura poporului română din Ibaşfalău, ar fi putută forte uşoră să se în­­ţelăgă cu Metropolitulu dela Blaşiu şi să afle împreună vre­ună mij­­locă, de a delătura memoratele neajunsuri şi de a scăpa astfelă şcola română de sub anatema le­gei nemilose. Dor d-lă Csaky nu numai că n’are simţă şi înţelegere pentru cultura română, ci o privesce chiar ca periculosă statului; de aceea nu-şi bate multă capulă cu con­­diţiunile de esistenţă ale scólelora române, ci se bucură, dăcă după împlinirea unor­ formalităţi ale legei, poate să pronunţe anatema ei, care se cuprinde în cuvintele: Mergeţi la scóla ungurescă! Şi acum ne pune în perspec­tivă ministrulă ună nou soiu de urmărire a scăleloră nóastre, pe cari prevăctendă, că nu le va pută închide una după alta, vră să le maghiariseze pe altă cale mai de grabă. E vorba adecă de ună nou proiectă de lege, despre care s’a făcută amintire încă în anulă tre­cută. Ministrulă, sub preteestulă regulărei salarieloră învățătorescî, voesce să facă o nouă spărtură în autonomia şcolară a confesiunilor­. Ni­ se spune acum, că este aproape gata proiectulă de lege, după care se impune comunelor­ bisericescî, de a da învăţătorilor o ună salară minimală de 800 fl. la ană. Care comună nu va pută plăti acestă salară întregă, va primi dela gu­vernă diferenţa şi pentru câte 50—60 fl., dăcă nu-i va aduna poporulă, ministrulă va pretinde să se amestece în afacerile şcălei şi să fie stăpână pe ele. Eră stadiulă cela mai nou, în care a intrată politica de maghia­rizare pe banii noştri. Nu numai că nu ne dă nimică statulă pentru învăţămentulă românescă, dar d-lă Csaky umblă acuma a­­nume să ne strîmtoreze şi să ne silăscă să primimă ici-colo câte ună mică ajutoră dela stătu, pen­tru ca să aibă cuventă de a se amesteca şi de a preface învăţă­mentulă nostru din românescă în ungurescă. Şi apoi totă mai vorbescă unii de împăcare, eră noi, Ro­mânii, cari ară trebui să lucrămă acul mai multă ca totdăuna sfă­­tuindu-ne seriosă împreună şi fi­­indă strînsă uniţi în luptă, ce facem­­ ? Despre acesta vomă vorbi mai pe largă şi vomă cerceta, unde este răulă şi unde poate fi leaculă. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Din vieta pictorilor, renumiţi, iii. Cimabue şi Giotto. In diminaţa unei­­fire frumoase de véra a anului 1240, pe riturile frumoase dintre Florenza și Vespigniano, mergea ună călătoră singură, dândă o atențiune deosebită farmeceloră naturei, cari acolo apăreau înaintea lui în totă splendoarea. — Călătorulă lasă acum departe după sine orașulă Florenza, mama arteleră, dar se pare, că încă nu e obosită, căci deși de etate mijlociă, musculii săi în­vingeau lungulă dramă. Călătorulă se opri mai de multe­ ori; — câte ună arbore frumosă, câte ună grupă de tufe îi atrăgea toata privirea, pănă când în fine ajunse pe uină vîrfă de deal­. Soarele lucea cam sosit pe bolta cereasca. Călătorul o privi în jură și într’o luncă zări o turmă de oi, a că­reia păzitură, în umbra unui arbore se ocupa cu ceva. Străinulă împinsă de curiositate se coborî de pe deală și se apropia de păs­­toră. Acesta era ună băiată abia de 10 ani, frumosă, brunetă, viciu, cu ochii negrii înfocaţi. Călătorulă să apropia încetă şi pe neobservate. — Ce poate să facă are acestă păs­­toraşă — îşi­­fi86­0b­ în sine neluându-şi ochii de pe figura plecată a lui, câtă e de adâncită — originală, întru adevără originală. Nici nu mă aude. Lasă că lă voiu spăria eu! Apropiându-se tată mai tare de elă zări pe băeţandru, că în mână avea o bucată de cărbune, şi cu elă desemna cu multă diliginţă pe tăbliţa-i curată ună berbece, cu lână mare, în positură o­­fensivă. Străinulă răzimată de trunchiulă ar­borelui, se pleca asupra băiatului urmă­­rindă cu băgare de semă trăsurile pe cari le făcea mâna lui cea nedeprinsă, și când acesta adâncită își continua lu­crarea, de pe buzele străinului sbura fără voiă un ah! Păstorulă sări sus, spăriată. — Cine ești copilulă meu? Cum te chiamă? îlă întreba străinulă apropiân­du-se de elă, or copilulă ascunijendu-şî desemnulă se uita cu ochi plini de ne­încredere la dânsulă. — „A lui Bondoue!“ — răspunse recâştigându-şi curagiulă la cuvintele blânde ale străinului. — „Şi cine te-a învăţată pe tine a desemna. — „Pănă acum nimeni! — răspunse băiatulă suspinândă. — „Nimeni! aşadară numai tu din diriginţă proprie ai învăţată, — e fru­mosă. Sei băiete că tu desemnezi foarte bine ?! — Mai ai şi alte desemnuri ? — „O, am! — răspunse băiatulă în pripă, am acasă mai multe — în lada tatălui meu. — Și ai voiă a desemna bine de acum înainte, sau chiar a zugrăvi? Ochii băiatului îi străluceau de bu­­curiă la aceste cuvinte. — „Oh, da, da, — răspunse băiatul” — asta mi a fostă unica dorință! — Dar voescl totodată să și înveți ? — îlă întreba mai departe străinulă. — Cu totă iubirea domnulă meu. — Așa vino, îndreptă-mă la casa tatălui tău. Străinulă și păstorașulă plecară pe drumulț lungă încârligată, în care timpă călătorulă întreba pe favoritulă său des­pre taté, — în cele din urmă se opriră înaintea casei celei mai sărăcăciose din sală. Călătorulă întră în casă și după elă băiatulă. Lângă unica ferestră a colibei, m­ă pină, uscăciosă, de statură mijlociă se ocupa cu reparea unei mreje. — Ală tău este fiiulă acesta ? îlă întrebă pe scurtă. — „Ală meu domnule — răspunse părintele sculându-se de pe laiță, — dar i arăși a făcută ceva blăstămățiă, așteptă numai ștrengarule! Ah! domnule nu în­vingă cu afurisitulă acesta de băiată, — barenul de l’ași putu scutura de pe capulă meu.“ — Așa?! dér și la d’acelea să pri­cepe? întrebă călătorulă sur­­rândă. — „Dér încă cum, domnule! aștâptă tu numai mulțămesce că..... — „Lasă-lă, de astă-dată n’a făcută nici ună rău, — ba l’am aflată săvâr­­șindă ună lucru forte bună. Eu sunt pictoră. Am observată, că băiatulă are nu numai voiă dor și capacitate pentru pictură. Dă-mi’lă mie eu îlă voiu duce cu mine la Florenza.“ — „Bine domnule — dér cine va griji atunci de turma satului? Băiatulă e dreptă că-i numai pruncă încă, der (3ST“CTlv££:^-Cr IDE ETXlvdlXDT 37) .titauela* »a© in fiĂ-oar* (ți JLMBanieate jjitrt itsti Ung» 1 ?f. unu .anu 12 fi., pe ae lun 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Feitri Eninânlh st străină ide: Pe unu anu 40 franci, pe­sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poștale din întru și din­­tară și la doi. colectori Abouln­emie psstn Brațovn:­ia administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiula I., pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul o în casă. Pe unu ana 12 fl. pe lese luni 6 fl., pe trei luni 3 fî, rfnu esemplaru 5 or, v. a. acu 15 bani. Atâta abonamentele ofttu și inserțiunile suntu a se plăti înaint» «uuna *fiaiiua«iliiis.­Tîp^xrafla: j, piața mar» tir. 2â 'ardsoxl aafiran.o&fc«' nts 35? jm­­'««wa. M«an«c:ript© «150*7« tirfmitu ' iiimnlg de ajumimi. Ira tve, piața mare Mr 22 jfli­eratie 3Dtai prim«aon taVtana imdoifu MosaeBaasenstein & Voigt* ■ •$%o M.aas), ''gnnt'i Sehalik, Alois iemdl M. Dukes, A. Oppelik,J Do*­­Mfomrg; tn Bu iaptita: A. V. Gold­­?fvgsr An on Mesa Xckstein Bernat, Frankfurt: 9. L.Danbt;în Ham­burg: A. Steiner Pwțnici inaerțiTiniioru; o norm farsapada pe o poleau fl os ji 30 o*. umbra pantra 0 pu« «licăre. Publi ori mai des» după tarifă și învoială, tagrame pr paging IlI-a -f­loreA 10 ar. v. a. »en 3^ bani Nr. 204.—Anula LIV. Brașovii, Sâmbătă, Duminecă 15 (27) Septemvre. 1891. CRONICA POLITICĂ. — 13 (25) Septemvrie. — Soime, că ministrulă ungurescu de scăle contele Albia Csaky a promisă în­că de multu, că va aşterne dietei una proiectă de lege pentru regularea sala­­rieloru învățătorescî. Acesta proiectă de lege, după cum anunţă „Magy. Ért.“, este aproape gata şi nu peste multă timp se va lua la desbatere în consiliulă mi­nisterială. Noulă proiectă de lege ală lui Csa­ky este frate de cruce cu legea pentru „Kisdedovuri“, căci atâtă prin una, câtă şi prin cealaltă se ţintesce numai la ma­ghiarisare. Insă şi foile unguresci spună, că noulă proiecţii de lege stă în legătură cu politica de naţionalitate, deoarece prin acelă proiectă se dispune ca în comunele acelea, unde poporul­ nu este în stare să plătescă învăţătorului leafa minimă (de 300 fl.) prevăzută în lege, suma ce nu se ajunge, o va plăti statulă şi prin acesta ’i se va asigura ministrului ungu­rescu de scăle o influinţă hotărîtă de asupra scăleloră.“. Aşa­ deră foile unguresci ni-o spună curată şi limpede, că ministrulă Csaky are să dea câtă mai curend, o nouă lo­­vitură, şi încă dintre cele mai grele, au­tonomiei şcoleloră noastre poporale Tre­bue prin urmare să fimă gata de-a în­­tîmpina cu bărbăţia şi acestă nou atacă, ce ni­lă prepară volniculă ministru Csa­ky şi soţii săi dela guvernă. — piarură din Sibiiu „Sieb. D. Tybk­“ într’ună articula de fondă mai nou scrie următorele: In unele organe ale pressei maghiare de câtva timp, în­­coace se observă o vedită instinţă de a înfăţişa pe Saşii ardeleni ca pe noi fa­voriţi ai statului ungară, cari bucurân­­du-se de sarele de graţia ală guvernului, se desfată fericiţi în acesta nouă mărire şi libertate. Mai cu sămă „Pester Lloyd“ e acela, care descrie posiţiunea paradi­­sică a Saşilor, în colorile cele mai ade­­menitoare şi să silesce să convingă pe cetitorii din streinătate, că omeni mai fericiţi ca Saşii, nu se află în nici o ţără de pe suprafaţa pământului. Cu astfel­ de ocasiuni totdeauna să provocă la „cei trei noi fişpanî săsesc!“, ca do­vadă pentru nemărginitulă liberalismă loia guvernului ungurescă. Dintre aceşti fişpanî, ce e dreptă unulă nu e Sasă, ală doilea e Sasă, dar guvernâză într’ună comitată locuită apróape esclusivă de Români, şi mai rămâne încă, întru câtă e vorba despre fostulă fundus regius.

Next