Gazeta Transilvaniei, septembrie 1891 (Anul 54, nr. 193-216)

1891-09-19 / nr. 207

ISTcla abocnamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cut Octomvre 1891 st. rechin se deschide nun abonamentu, la care îi s­­vntimu pe toți amicii și sprijinitorii fetei noastre. Pretulu abonamentului: ) Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl pe şase luni 6 fl., pe unu anu 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe anui anü 40 franci. ______ Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl., pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci­, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. _______Administraţiunea „Ragetei Transilvaniei“. Braşovii, 18 Septemvre v. O telegramă, ce ne sosi astăciî, ne aduce scriea îmbucurătore, că regele Carol I I alu României, făcendu o visită regelui Umberto alu Italiei în Milan, a fostă pri­mită cu multă căldură. Raporturile României cu țera­­mamă Italia, de unde au descă­­licată coloniile străbune pe pă­­mântulu Daciei, au fostă și pănă acum amicabile și se poate spera, că în viitoră vor­ fi şi mai ami­cabile şi că regelui Carolă îi va fi succesă a câştiga în regele Umberto, umanulă şi generosulă stăpânitoră ală peninsulei italice, ună amică şi sprijinitoră sinceră ală statului română din resăritulu Europei. Acesta apropiare între mo­­narchii terilor­ latine din occi­­dentă şi orientă, nu pote se pro­ducă decâtă cea mai mare mul­­ţămire pretutindeni între Români. Pornindă din punctul­ acesta de vedere, întâlnirea de la Milano ’şî are importanţa sa netăgăduită, deşi incidentală tristă, care a pri­cinuită de astă-dată călătoria re­gelui Carol I în Italia, lasă ca ea se apară mai mult ca o visită de cur­­ioasie şi de mulţămire pentru sim­patica primire de care s’a bucu­rată regele României şi augusta sa soţie, în Veneţia. Dar precum ne spune telegra­ma din cestiune, unele foi italiane vară cu totă adinsulă se atribue visitei regelui Carolă ună carac­­teră politică de prima ordine, sus­­ţinândă, că scopulă ei ar fi fostă alăturarea României la tripla a­­lianţă. Acesta versiune ni se pare înse forte puţină probabilă, dedrece nu putemă înţelege de ce ar fi tre­buită, ca regele Carolă se margă tocmai la regele Italiei, pentru scopulă arătată, şi înainte de tote nu putem­ uita, că regele Carolă este ună domnitoră constituţională, care când ar fi vorba de angagja­­mente hotaritare pentru ţară, de sigură că nu le-ar lua asuprăsî unilaterală, fără se aibă mai întâi consensulă representanţei ţării. Şi ţara, scimă, că pănă acum s’a pronunţată numai pentru conti­nuarea atitudinei neutrale de mai înainte. Der decă şi nu va fi urmărită visită regelui scopulă despre care vorbescă memoratele foi italiane, probabilă, că pe lângă împlinirea unui actă de politeţă, va fi avută şi acea tendinţă politică admisi­bilă, de a sonda disposiţiunea pu­­terilor­ centrale faţă cu România, pentru casulă când teritorial­ ei ar­ fi încălcată de vre-o putere, care stă în afară de acâstă alianţă. Este cam cutezată lucru de a face combinaţiunî în acastă direc­ţiune şi de aceea ne mărginimă a constata, ca faptă îmbucurătoră, raporturile mai strînse ale Ro­mâniei cu Italia, a căreia ami­­ciţie mai puţină interesată, poate se-i­flă statului română, în vre­muri grele, de mare ajutoră. Se mai asigură, că regele Carol I va merge din Italia şi la manevrele din Germania, unde a fostă invitată de însuşi împâratură Wilhelm. Acastă căletorie, adusă în le­gătură cu visită dela Milano, şi cu presenţa ministrului de res­­boiu română la manevrele impe­riale din Bistriţă, ară motiva în­­câtva părerea loilor­ germane, că România caută, ca şi în anul­ 1877, de a-şi asigura integritatea ei teritorială pentru casală unui mare resboiu. Ori cum ar fi, nu putem dori alta, decâtă ca înţelepciunea ce­­loră ce conducă aciî destinele Ro­mâniei, se le arate în tote împre­jurările calea cea mai sigură pentru aperarea marilor­ interese vitale ale ţerii şi pentru asigura­rea viitorului ei. FOILETONUL „GAZ. TRANS.a PILLOÎIE. Novelă, de G. Bergsoe, tradusă de Ucu Paolo. (Fine.) — „ „Am făcută o greşelă, când m’am despărţită de medalionulă acesta““,­­zise Pillone. „Dacă l’aşi fi ţinută la mine, aşi fi scăpată de multe nenoro­ciri.““ — „„Crecfi? întrebaiu eu cu în­­doielă. — „„Da““, răspunse elă; „„despre acesta suntă tare convinsă. Acum se în­­torce noroculă.““ — „„Mai erecil în norocă, Pillone?““ îlă întrebaiu eu. „„D-ta singură ţi-ai ucisă noroculă.““ — „„Nu-mi vorbi despre acesta, Escelenţă““,­­zise elă Se privi neliniştită împrejură. „„O figură mă persecută­­fiua şi noaptea, o voce îmi şoptesce: „Trebue să mori! O audă lămurită, chiar şi atunci când mă ascund în adâncime, unde nu cuteză să calce nici o fiinţă din lume. O vede noaptea strecurându-se printre crepăturile craterului. E îngrozitoră şi înspăimântătoră, piua n’am odihnă, noap­tea n’am somnit. Totdeuna şoptesce încet și plângătoră: „Trebue să mori, Pil­lone !“ Am suferită chinuri, despre cari nici ideiă n’ai, m’am abătută ca ună ne­bună, şi nu sciu, ce m’a reţinută să mă aruncă de o sută de ori în adâncimea aceea, care fierbe pururea. Ah! Esce­­lenţă, D-ta nu sei, ce îngrozitură e să fi singură! Acum însă D-ta m’ai mântuită! Imaginea mamei mele îmi va aduce pace şi linişte. — „„Şi de când stai aici?““ în­trebaiu eu. — „„Din noaptea aceea nefericită““,­­fise elă cu privirea întunecată. „„Acolo, unde locuescă, sunt în siguranţă.““ — „„Dar cum poţi să trăiesci într’o aşa împrejurime!““ strigaiu uimită. — „„Ah! Escelenţă““,­­fise elă. „„tocmai acesta este nenorocirea mea. Trăiescă mai miserabilă, ca cea din urmă fiinţă. Sunt chinuită de feme şi de multe­ ori lâncezescă după o picătură de apă prospătă, fiind­că chiar şi rouă nopţii e sărată şi cu gustă de puciosă. Câţiva păstori îmi aducă din când în când câte o pâne şi o sticlă de vină acru, pe cari trebue să le cântărescă cu aură. Oh! e m­ă chină să trăesci aici. N’am mâncată nici n’am băută nimică. Toţi m’au pă­răsită, nu mai am nici ună amică în lumea acesta!““ — „„Totuşi““ răspunseiu eu, mişcată de miseria sa, „„mă ai pe mine, şi eu îţi voiu procura de mâncare.““ „Elă privi cu o dorinţă copilărâscă coşulă celă plină, pe care îl­ aduseiu repede, er elă­­fise: — „„Espelenţă, acum răsare soarele, şi apoi se coboră Pillone în împărăţia umbreloră, unde domnescă fantomele de puciosă! Voesci să primesci ună dară din mânile sale ca mulţămită pentru a­­miciţia D-tale?““ „Rămăseiu încremenită la augulă vorbeloră acestora. Căci așa, cum sta înaintea mea, nu prea avea ce să-mî dă­­ruiéscu. Elă își desfacu iute mantaua și scoase din ea o pungă mică de pele, ală cărei conținută îlă deșertă cu precau­­țiune în palmă, îlă priveam uimită — erau safire, rubine, smaragde și diamante, cari scânteiau la razele soarelui de di­­mineţa. — „„Primesce-lă pe acesta!““ (zise el), arătându-mi ună smaragdă mare şi frumosă. „„Purtă-lă spre aducere aminte! Are colorea speranţei ; amândoi trebue să sperămă!““ — „„Nu potă să primescă o comoră atâtă de mare,““ (zisei eu. „„D-ta nu scii, câtă preţueşte smaragdulă acesta. — „„Credi, că suntă ună țărână prostă?“„ mă întrebă elă într’ună tonă batjocuritoră. „„Am scosă aceste petrii scumpe din ramele loră aurite și le păs­­treză pentru timpurile viitoare. Aurulă l’am dată păstoriloră, cari mi-au adusă nntremântă; ei considerau petrile acestea scumpe ca sticlă colorată. Ia-lă pe a­­cesta, te rogă ! A fostă proprietatea vice­regelui de Neapole, aceluia nu-i mai tre­bue smaragde.““ „Mi-lă puse în mână și­­fise cu 0 voce blâiîdă: — „„Dér ce este petra acesta, pe lângă darulă, ce mi-l’ai dată tocmai în momentul­ acesta ? De câte­ ori, chinuită de fome şi de sete, n’am cântărită aceste Majestatea Sa la Praga. Despre petrecerea Majestăţii Sale în Praga în­­filele de 26 şi 27 Septemvre, telegramele comunică următorele: In 26 Septemvre Majestatea Sa făcu o preumblare prin oraşă cu trăsura, vi­­sitândă edificiile mai distinse şi institu­­ţiunile publice ale oraşului. Mulţimea pretutindenea aclama pe monarchii cu însufleţite strigăte de „slava lu Visitândă preparandia cehă de fete, Majestatea Sa îşi esprima dorinţa, ca elevele acestui institutu să fiă instruite nu numai în ceea ce privesce cualificaţiunea lor­, ci şi în iubirea de patriă, îşi scrise numele ce­­hesce în albumul­ institutului, ascultă imnulă poporală şi mai multe declama­­ţiuni, visită institutul, cu de-amăruntulă şiiapoi plecă să visiteze Rudolphinum-ulu, unde a trăi cu amabilitate pe căpitanulă de poliţie Steiskal şi pe alţi fruntaşi cehi. De aici se duse Majestatea Sa să visiteze capela de la primăria orăşenescă. Intrând­ în vechia sală de şedinţe, Ma­jestatea Sa fu aclamată de trei ori cu „Slava“, visită antichităţile istorice şi îşi scrise numele în albumă în limba cehă. La 6 ore se dete ună plânz­ă de 56 ta­câmuri, la care luară parte mai mulţi •.Sâaaoua* es© în flă­car* cji no&ameite mi ri listro-Ungo Pe unu ana 12 N­., pe sét* luni 6 fl., Pe trei luni 3 ft. Pentru România si strimnitate: Pe unu ană 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Aboianesiuil nenn Brajovî, la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiulu I.: pe unu ana 10 ft., pe fése luni 5 ft., pe trei luni 2 fl. 50 or. Gu­dusulu în casă. Pe unu­ană 12 fl. pe iese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Inu exemplaru 5 or, v. a. seu 15 bani. Atâtu abonamentele oftfcu și inserțiunile auntu a se plăti înainte. intnun AdaiiistriUiB» TlMtifl», g&ASOVU, piața mars nr. 22 at&staoti nefranoat# nu k© pici­­*a*Seu. Mminzscripfc* nws«ura» trimita . Birourile 48 aiueliii: trajova, piaţa mars Mr. 22 ÍRiBösat© mai primasou ín Vlsns ÜHtiolfii MosxeEaasensUin A Jóig er í#éfe> Maas), Xenrü Sckakk, Álon Mentái M.Dnkes,Á, Oppelik, J,Bem­­%%berg; tn Buiapssta: Á. V. Qolá- Hrper Anion Meut Eckstein Bernat: |a Frankfurt: ff.I.Dimbe;ín Ham­burg: A. Steiner. ?î0țuîu ing5«yțiunile?n: o Bas?iă jfarmondu pe o coloana 8 er. ?i 80 er. timbru pontau o pu­­blicăre. Publicări mai dla­r după tarifă fi învoială. Sasiame pe padina III-a o aarcă 10 or. 7. a. bau 30 bani. Nr. 207. Brașovii, Joi, 19 Septemvre (1 Octomvre). 1891. membri din nobilimea cehă, deputaţii Smeykal şi Rieger etc. După planetă, Majestatea Sa visită esposiţia, unde îm­­bulzela era aşa de mare, înoată în după amecia acestei «file, numărulă totală ală visitatorilor, esposiţiunei completă ci­fra de două milioane. La 9 ore urmă o serată la preşedintele dietei boeme. In­­fiua următore Majestatea Sa vi­sită o şcolă poporală germană, unde îşi scrise numele în albumă, asistă la mai multe declamaţiuni şi eserciţii gimnasti­ce, agrăindă pe mai mulţi şcolari. După acesta visită institutula ipotecară. Dela esposiţiă Majestatea Sa cum­pără din passeta Sa privată 13 tablouri. La 2% se duse în Ziskow, unde la sa­lutarea primarului, Majestatea Sa răs­punse în limba cehă. Făcu apoi o pre­umblare la Karolinenthal. Primirea pre­tutindenea entusiasmată. Sora întorcân­­du-se în Praga, întregă oraşulă fii ilu­minată. Urmă plonejulă de curte şi apoi representaţiă de gală la teatrulă germană. Cancelarula Caprivi asupra situaţiunei Cancelarulă Caprivi, după cum ce­­timă în „Kölnische Ztg.“ a visitată în 28 Septemvre, din incidentul­ jubileului regimentului 28 de infanteriă oraşulă Osnabrück, unde s’a încheiată la 1648 pacea vestfalică. La salutarea primarului oraşului, răspunse cancelarulă printr’o vorbire mai lungă. „O reprivire asupra trecutului arată, aceea ce s’a câştigată în presenţă. Te­merile, că are­starea actuală va pute fi susţinută, nu suntă întemeiate. Nici unulă dintre conducătorii ţeriloră nu au dorinţa de a turbura pacea şi să provoce ună răs­­boiu europeană. Nici alipirea stateloră din timpulă mai recentă nu dau ansă la temeri. Acestea nu suntă altceva, decât d espresiunea relaţiunilor d esistente şi pote că suntă și stabilirea echilibrului euro­­pen­, după cum a fostă mai înainte. Nici unul­ dintre guvernele euro­pene, întru câtă prevede vorbitorulă, nu voesce răsboiulă, care în urmările sale e de prevăzută că va întrece toate răs­­boaiele de pănă acum. Chiar și raporturile interne, pentru

Next