Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)

1891-10-24 / nr. 236

'•«tiUiSt iíateinraíTO ílíOíiEls: iMSQVUt piata mar* tr. 22 '»rí nwíTanoati» ac. ao pri­­**«en. *aaau8Miptj« au Bor* trimite 1 dsue.a* ese Ic flă-ear* 4* n­oiamente tain iuti:­Ungaria ?# unu anu 12 fl., pe ac«v Iuti 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Peatn România :1 itriinitata: Pe unu anu 40 franoT, pe sest luni 20 franoT, pe trei luni 10 franoT. Se prenumără la toate oficiale poștale din întru și din afară și la doi. colectori. n­o­amemii peiin Bratori: la administrationi. piața mare Nr. 22, etagială I., pe unu ană 10 fl­, pe jese luni 5 N­., pe trei luni 2 N­. 50 er. On dnmb­ in sasa: pe unu anu 12 5. pe ,ese luni 6 N­., pe trei Iuni 3 fl. Unu e.emplarii 5 or. T. a. sen 15 bani. Atfttu abonamentele p&tă ei inserționile annta a se plăti Înainte. uimirii c u a talin: af« ovii, p­ata maro Sr 22 «.aserst« diai primecou in Vigna Xmdolfu MosneEiiru4hstâin & Talger Maas), 'inra Se­halak. Aloi* Himdl M. Énekes, i., Oppel«k,J. Dou­­i*birg; în Bu­dapesta: i. V. Gold­­berpar iin on Manet Eckstein Bernat. |l Frankfurt: G. L. Daube;în Ham­burg: A. Steiner. j*r«tulâ in»»rtiojiiioTu:o aer­ă j&rmoada pe o soianá 8 er. 0 80 er. zimbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dest după tarifă ţi învoială, rewlame­nta pagina ni-o o­asă 10 or. ?. a. rău 80 bani. Nr. 236. Braşovii, Joi, 24 Octomvre (5 Noemvre), 1891. Braşovii, 23 Octomvre st. v. Eri s’a deschisu pe Capitoliu din Roma aşa numita conferenţă de pace interparlamentară. In mij­­loculu celora mai desperate în­cordări ale stateloru europene de a se înarma în totă chipul­, acesta conferenţă are de scopu a pleda pentru marea ideiă a păcei uni­versale, pentru acestă ideală ală filosofiloră marinimoşî şi ală no­bilitară filantropi ai timpului de faţă. Conferenţă de pace interparla­mentară va întruni membri din parlamentele întregei lumi, care aderă la ideia de a aplana toate certurile internaţionale prin tri­bunale de arbitri. Preşedintele comitetului pre­­gătitori ală acestei conferinţe este preşedintele camerei italiane, Bian­­cheri. După scriea ce o primimă astăci, acestă comitetă va propune conferenţei de pace se se înfiinţeze ună comitetă permanentă compusă din amen! de încredere ai tuturoră parlamentelor­, care se esamineze caşurile de certa, ce tăie în sfera dreptului internaţională şi se stă­­ruescu a le aplana pe cale paci­­nică, printr’o directă influinţare asupra parlamentelor­ interesate. ţ­iarul­ „Popota Romano“ sa­lută pe membrii conferenţei şi dă espresiune speranţei, că pacea va eşi dintrensa mai întărită. Nu tată de acesta părere suntă aceia, cari privescă cu neîncredere la modulă cum s’a constituită congresulă de pace dela Roma. Adeverulă este, că acesta e compusă în cea mai mare parte din membri contrari ai triplei alianţe şi din irreden­­tişti italiani, ca Cavallotti, Bovio, Canzio, Barzilai şi alţii; împreju­rarea, care a insuflată mari îngri­jiri mai alesă şoviniştilor­ noştri unguri, îngrijiri, carî au fostă potenţate în urma scriei, că la acelă congresă au sosită şi o mul­ţime de Şerbi radicali, carî au în program dic ţară „marea Serbiă“, precum şi vreo 56 de senatori şi deputaţi români, carî se înţelege, că pentru­ şoviniştii Unguri nu potă fi acolo decâtă iotă atâţi re­­presentanţi ai ideei „daco-ro­mâne“. Dela o asemenea întrunire foile şoviniste ungurescî nu aştaptă nici decum o resolvare mulţămitoire a cestiunei naţionalităţilor, şi nici resolvarea sântei cause a păcii. Piresce, că aceste foi suntă de părere, că nu se pote face nimică pentru binele obştescă în cjiua de azî, fără scrrea şi concursulă mă­ritată politici şi diplomaţi, cari se scaldă în apele iioiano-maghiare. Din parte-ne suntemă de pă­rere, că ori din ce felă de nuanţe politice s’ar compune marele con­gresă de pace din Roma, acesta prin însuşi faptulă întrunirei sale servesce marea causă a libertăţii şi a păcii popoareloru din intrega lume. In starea de ţaţă a lucrurilor, acestă congresă nu va pute aduce nici o schimbare, dar celă puţină pregătesce viitdrea realisare a mă­ritată idei ce­ lă conducă. E lucru învederată, că pacea nu se poate dobândi decâtă numai prin libertatea şi mulţămirea po­­porelor, şi în astă privinţă le cre­­demă pe cuventă şoviniştilor­ noş­tri, că ei, carî porta necontenită resboială celă mai crâncenă în contra libertăţii şi a drepturilor­ noastre, a celor­ neprivilegiaţi din partea de dincoace a monarehiei, nu va adera niciodată la marea şi nobila lucrare, care are de scopă de a pune capetă despotismului de orî­ce soiu şi de a pregăti ast­­fel lu era adevăratei împăciuiri în­tre popore. ________ lui la demnitatea de primate n’a cores­­punsu aşteptărei diferiţilor­ corifei şi corporatuuul unguresc!, acum însă, după-ce prin stăruinţa Scaunului Apostolion, nu­mirea de primate s’a săvîrşită, toate foile unguresc! pare că suntu împăcate cu a­­cestă numire şi despre noule primate Vaszary se esprimă cu simpatiă, atribu­­indu-i multe merite şi însuşiri frumoase. In ce priveste caracterulu, noula primate­se (1100) este una barbata buna la inimă, generosa şi cruţătură. Faţă cu „cultura naţională“ a manifes­tata una interes deosebită, în cei şese ani, câtă a statu elü ca abate ala claustrului din Panonhalma, a ridicată mulţime de instituţiun! culturale, fără de a mai face înse nici unu svona. In loculu gimna­­siului din Győr, elü a ridicată unu altu gimnasiu, care în privinţa arangiamen­­tului e aprópe fără părechiă între gim­­nasiile unguresc!; sub elü s’a edificată şi gimnasiula din Strigoniu; a înfiinţată una Kisdedovo în Sântmărtină (între Slovaci), pe care l’a pusă în legătură cu claustrula de-acolo, postândă la o sută de mii fl.; sub elü s’au clădită şi re’noita diferite biserici, precum şi stabilimentula de băi dela laculu Balaton. Pe malulu acestui lacu, în comuna Keszthely, s’a nascute noulu primate la an. 1832. In etate de 6 ani, elü rămase orfană şi fără avere. La şcolă a fostă susţinută cu ajutorula unoră rudenii ale sale. In comitatul­ Vesprimului, Vaszary era cunoscuta ca unii oratorii de frunte. Ela s’a născută maghiară şi, după cum spună foile unguresci, nici odată n’a simţită altmintrelea, decâtă unguresce. La 1869 fu numită directoră ală gim­­nasiului din Győr şi sub direcţia lui au fostă inscrişi la acestă gimnasiu amân­doi fiii archiducelui Iosifă. In fiă­care ană, depunerea examenului micilor­ ar­­chiduci era succedată de o mare serbare. In politică, lui Vaszary nu i-a pr­e plăcută să se amestece, dar pentru a­­ceea asigură cunoscuţii lui, că este ună bună naţionalistă ungură şi suntă siguri, că noul­ primate va conlucra cu zelă la „propagarea culturei naţionale ma­ghiare“.... .................. 0 declaraţiune contra „Kreuzzeitung“. Eri am amintitu de o declara­­raţiune, ce au publicat’o domnii Babeşă şi Mocsonyi în „Kreuz­zeitung“ ca respunsă la insinuă­rile ce li se făcuse într’unu arti­­colu publicată în numita față la 8 Octomvre a. c. în care se vorbesce de posiţiunea monarchiei austro-un­­gare faţă cu România. In acestă arti­­colă se efi0iă între altele: „Faţă cu posiţiunea ameninţată a Austro-Ungariei, Kossuthiştii, cari au luat în arândă patriotismul­ maghiară, nu se sfiescă, de a întrece chiar şi pe Cehii tineri în duşmănia contra statului şi în planurile de înaltă trădare. Acestă par­tidă spre a ajunge odată la putere şi spre a rupe odată Ungaria de Austria, a încheiaţii mnă pud­ii cu cei doi condu­cători ai partidei române naţionale, cari trăescă în Pesta, d­nii Vincenţiu Barbeşă şi Alexandru Mocsonyi, după care la vi­­itoarele alegeri dietale toţi alegătorii ro­mâni din Ungaria vor­ avè se sprijinescă candidaţii partidei independente, precum deja a fostă alesă Ludovică Mocsary cu ajutorul­ lui Mocsonyi la Caranse­­beşiu. Deoarece Românii prepondereaza în 150 cerouri electorale ale Ungariei, în modul­ acesta Kossuthiştii ar dispune în viitoarea dietă peste 200 de mandate şi deoarece de curenda s’a declarată şi o­­posiţiunea „moderată“ de sub Apponyi în sensă duşmănosă Austriei, deja pe­­riodulă legislativă celă mai de aproape, ară aduce der ruptura intre Austria şi Ungaria ! — Kossuthistii au promisă d-lor Babeşă şi Mocsonyi pentru acestă aju­toră eventuală, de a introduce în Ungaria ruptă de cătră Austria, ună felă de dua­­lisma maghiaro-română, spre a ţine sub călcâie pe temeiulă acestuia împreună cu Ungurii, pe Germanii, Serbii, Rutenii şi Slovacii din Ungaria. D-lă Babeşă, precum a declarată în Ardeală conaţio­­nalilor­ săi, nu dă nimică pe acestă pro­misiune a Kossuthiştilor­, ci speculază la aceea, că declararea de independenţa a Ungariei va avèa ca urmare o luptă sân­­geroasa între Austria şi Maghiari, care o­­casiune o vor­ folosi-o apoi . Românii, FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Diferinţa între reputaţiune şi con­­sideraţiune. După Mmc de Lambert1) Consideraţiunea este o urmare na­turală a împresiilor­ transpuse, în pu­terea calitâţilor­ nóstre personale, asupra altora, hiindă in posesiunea unoră ca­lităţi mari, cari trecă peste gradulă co­mună ală prestaţiunilor­ escelente, aces­tea escită admiraţiune ; de suntă plăcute şi atragetóre, ele stimuleză în omă sen­timentală amiciţiei. Consideraţiunea ne oferă mai multă plăcere adevărată, decâtă reputaţiunea seu numele bună, cea dintâiu e strânsă legată de noi, cea din urmă se formează în depărtare. Cu toate, că reputaţiunea reclamă o periferiă mai mare, totuşi ea nu se poate simţi aşa de intimă şi foarte arare ori o putemă considera ca o comoră sigură şi adevărată. Consideraţiune ni­ se dă din partea acelora, cari cunoscă în modă nemijlocită prestaţiunile noastre, în timpă ce asupra reputaţiunei decidă persene, cari nici nu ne cunoscă. Meri­tele noastre au dreptă urmare cosidera­­ţiunea oamenilor­ nobili şi conscienţioşi; or decă publiculă are o opiniune favo­rabilă despre noi, acesta o putem­ mul­ţumi numai planetei, în care ne­amă născută. Consideraţiunea este resultatulă me­ritului din întrega noistră viaţă, reputa­ţiunea e de multe­ ori numai răsplata unei întreprinderi norocase. Acela, care umblă după reputaţiune, trebue să scie întrebuinţa orî­ ce momenta, ori-ce oca­­siune, care ar favorisa esoperarea între­­prinderilor­ strălucite; şi pe când repu­taţiunea reclamă astfelă de întreprinderi, le răspândeşce, ba une­ori le şi înfrum­­seţeză, pe atunci totă ea le răpesce din cercală de activitate ală unui individă şi le transpune într’ună locă forte înde­părtată. Consideraţiunea cuprinde o sferă mai mică, dar de ore­ce se baseză pe meritulă nostru internă, ea ne oferă o plăcere nouă şi sentimentală. Prin consideraţiune ni­ se recunosce în­tot­­­deuna moralitatea; reputaţiunea remune­­reză de multe ori numai întreprinderi bine chibzuite şi seducătoare, chiar şi vi­­suri bine reuşite. Consideraţiunea nu e condiţionată de calităţi, cart­escită ad­miraţiune şi svenă mare ; pe când repu­taţiunea e de natură mai multă superfi­cială, şi decă e vorba să dureze mai multă timpă, suntem­ necesitaţi a-şi da nouă forme, nouă variaţiuni. Acţiuni splendide escită mai multă invidie, decâtă admiraţiune; oamenii pri­­vescă în mărimea întreprinderilor­ străine o deteriorare pentru dânşii; admiraţiu­­nea în sine e pentru cei mai mulţi ună sentimentă forţată, de aceea îşi dau si­­linţa, ca câtă mai curândă să se elibe­reze de ele. Pentru a pune o basă solidă consi­­deraţiunei noastre şi de a o susţine cu atât mai sigură, trebue să fim­ foarte cruţă­­tori în manifestarea calităţilor­ nóastre escelente şi să observămă oare cari gra­­daţiune. Spaniolul­ Grácián într’una din maosimele sale (fi°e2): „Concede să te „cundscă, dar nici de-cum să te pătrundă. „Lumea să nu-ţi cunoscă celă mai înaltă „gradă ală meritului tău; ca nici-odată *) L’homme de Cour, Max. CXIV. comp. Héros, Chap. I. „să nu te potă esploata, căci lucrurile „cunoscute nu o mai înteresază“ şi totă Grácián­ifice­­sDacă meritulă tău e mai „mare decâtă renumele, e bine să apari „în totă splendoarea ta, pentru ca lumea „să-ţi simtă valoarea. Din contră, de e „meritulă tău mai mică, decâtă renumele, „ascunde-ţi adevărata ta valoare, căci „presupuneri împreunate cu oare­care ne­siguranţă, facă pe unii om“, pe care „nu-l­ cunoscem pe depline, cu multă „mai onorabilă, decâtă totala cunoscinţă „a mărimei lui şi a spiritului lui de în­treprindere.“ Persifragiulă lumei stă de regulă în dosulă consideraţiunei, căci pentru elă calităţile escelente suntă incompatibile. Erorile şi defectele suntă trecute cu ve­derea, de ore­ce acestea suntă răspân­dite în totă lumea şi oamenii suntă de­plină înţeleşi să le sufere şi să vădă ne­cesitaţi a le ierta reciprocă. Fiă-care seculă își are vițiulă său și în fiă-care seculă esistă câte ună omă universală, care dă tonulă, statoresce ridiculositatea și acrediteaza erorile răspândinte în so­­cietate. Toate defectele au de urmare grația, ce li-o ofere secululă respectivă. *) Sur la difference qu’il y a de la reputation â la consideration. Paris, 1785. Noulü primate alü Ungariei. Claudiu Vaszary, noulü primate alü Ungariei, a fostă abatele claustrului be­­nedictina din Panonhalma. Deși ridicarea

Next