Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)

1891-11-01 / nr. 242

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 242—1891. SCIRILE PILEI. — 31 Octomvre (12 Nov.) Congresul de pace, după cum se telegrafeză din Roma, s’a deschisu astăzi după ameciu la 1 ora în Capitoliu. Academia română va ţine o şedinţă publică Vineri, în 1 Noemvre, în care eminentală profesorii Nicolae Ionescu va ceti o conferinţă asupra „Graiului romanilor”1 (Grisonii din cantonulă XXII ale Elveţiei.)* * * Planulu catedralei, ce se va zidi în Bucuresci, a fostu trimisă Metropolitului primatu, ca să-l supună şi esaminării membrilor Sântului Sinodu. * * * Esposiţiă regnicolară ori universală? Aceasta este întrebarea, ce preocupă astăzi toate straturile patriotismului maghiară. E vorba, ca cu ocasiunea serbărilor milenare să se arangieze o esposiţiă în Budapesta, dar nu se potă „patrioţii“ hotărî, că ce felă de esposiţiă să arangieze: regnicolară ori universală. Unii se mulţumescă cu una regnicolară, or alţii, mai încrezuţi în forţele „naţiunei“, stăruescă pentru arangiarea unei esposiţiuni universale. Camera comercială şi industrială din Budapesta s’a pronunţată mai multă pentru o esposiţiune regnicolară, der contele Zichy Jenö, dela care a emanată ideia, luptă și e hotărîtă a lupta din toate puterile pentru a mijloci să se arangieze o esposițiune universală, „căci — aicele — dacă n°i vomă renunța dela aceasta, mâne-poimâne voru primi Bucuresdi ori Constantinopo- Mu oferte pentru arangiarea unei esposiţiunî universale, cari voră şi arangia-o şi se poate încă, că o vora arangia tocmai în timpulă când noi ne vomă delecta în esposiţiă nostră regnicolară, se înţelege, fără de nici ună folosă.“ Acesta este spaima, care-lă face pe contele Zichy să pledeze cu atâta focă pentru arangiarea unei esposiţiuni universale, fără a mai ţină seama de marile cheltueli, ce reclamă o astfeliu de esposiţiă din partea statului, în a căruia socotălă voră ei s’o arangeze.* * * Primatele Vaszary ca Kulturegyletista. Foile unguresci aducă schrea, că Claudiu Vaszary tocmai în ajunulă numirei sale ca primate s’a înscrisă între membrii fundatori ai Kulturegyletului ungurescă de dincolo de Dunăre, plătindă suma de 1000 de florini. Acăstă intrare oficiosă în tagma maghiarisatoriloră a fostă așadară ună felă de purgatoriu, prin care a trebuită să trăcă părintele Vaszary pentru a putea fi înălţată la demnitatea de primate. Nu mai încape aşadară nici o indoiela, că şi noulă primate este ună bărbată de „bună speranţă.“* * * Bugetul Consistoriului metropoltan din Sibiiu pentru anii 1892, 1893 şi 1894 s’a statorită în şedinţa dela 12 (24) Optomvre o. a congresului naţională bisericescă cu următorele sume anuale: 1) Salarulă secretarului metropolitană 1200 fl, 2) Adausă personală la salariulă secretarului metropolitană ca adausă de funcţ. 800 fl., 3) Remuneraţiune pentru cassară şi controloră 1000 fl., 4) Remuneraţiune pentru fiscală 200 fl., 5) Salariilă unui scriitoră 600 fl., 6) Chiria pentru localură secretarului şi a cassei 300 fl., 7) Spese de cancelarie, lemne, luminată şi tipărituri 300 fl., 8) Remuneraţiune unui servitoră 120 fl., 9) Diurne și spese de călătorie pentru membrii consistoriali 860 fl., 10) Procurarea de mobile 100 fl., 11) Spese neprevăzute 100 fl. Totală 5580 fl. * * * cută o mare nedreptate aceluia, Dumnezeu mi-o va erta! Gredă chiar, că l’am tractată nepoliticosă în supărarea mea. Și este ună cavaleră,ioi d-ta? — Nu, să nu se 4i°ă despre Don Pedro, că a tractată cu nepoliteţă pe ună omă străină. Te rogă, spune-i — dar lasă, îlă voi întâlni ărăşi şi voiu vorbi atunci cu elă“. 4. In ziua următăre, când se afla arăşi în galeriă şi întâlni pe Fröben deja lângă tablou, păşi şi elă într’acolo cu ţaţa amicală; când însă tînărulă se dete respectuosă la o parte, pentru ca să ofere ună locă mai bună bătrânului, acesta făcu ună complimentă respectuosă, salutându-lă şi cihcendă: „Decă nu mă înşelă, senior, te-am văzută deja de mai multeori înaintea acestui tablou. Şi d-tale îţi vine ca şi mie ; şi pentru mine este acesta tablou interesantă şi nu potă să mă satură privindu-lă“. Fröben fu surprinsă prin alocuţiunea acesta; şi lui i-a bătută la ochi visitele bătrânului înaintea tabloului, elă aflase, că cine este acela şi după salutarea reservată şi rece de el, nu se aștepta la agrăirea aceasta amicală. — „Mărturisescă, domnule!“ răspunse acesta după puțină hesitare, „acestă tablou mă atrage mai multă, decâtă toate, căci — zace ceva în acestă tablou, care este de importanță pentru mine“. Bătrânulă se uita la densulă în modă întrebătoră, ca și când răspunsulă acesta n’ar fi îndeajunsă, dar Fröben continua mai resolută. — „E lucru minunată cu operile de artă, mai cu semă cu tablourile. Pe lângă ună tablou trecă mai mulți de o miiă de omeni, află desemnală corectă, admiră coloritulă său, dar nu se pronunţă mai adâncă asupra lui, pe când pentru ună singuratică are o importanţă mai mare ; elă stă înlănţuită înaintea lui, nu se poate despărţi de o asemenea privelişte, ci se întorce erăşi pentru a o admira.“ „Pote ai dreptate“, răspunse bătrânulă gânditoră, privind o tabloulă, „ dar eu credă, că acesta se poate 4ic® numai despre composițiunile mai mari, despre tablouri, în care pictoruîă și-a espusă mai temeinică ideia sa. Mulți trecă pe lângă dânsulă, pănă când importanța îlă privesce pe mulți, care apoi admiră spiritură profundă ală artistului. Dar se poate 41°® acesta despre asemenea capete ?“ Tânărură se înroși. — „Și pentru ce nu?“ 4'se elfi zimbindă. „Formele frumoase ale acestei fete, nobila frunte, acești ochi gânditori, gura acesta suavă, nu le-a creată artistulă cu ună spirită profundă, nu este ceva atrăgătoră în aceste trăsuri, păi!“ „O, te rogă, te rogă“, îlă întrerupse bătrânulă cu blândețe ; „ce e dreptă, a fostă o personă frumosă, care a servită de modelă artistului, familia are femei frumoase.“ — „Cum? care familiă?“ esclama tânărală uimită; elă se îndoia despre mintea sănătosă a bătrânului, și cu toate acestea se părea, că vorbele bătrânului îi încordezâ atențiunea in celfi mai mare gradă. — „Acestă tablou e de sigură curată fantasiă, domnule, e cel puţină vechiu de o sută de ani!“ — „Aşadară și d-ta crezi în povestea aceea?“ șopti bătrânulă; „fiănish între noi, de astădată l’a înșelată pe posesoră agerimea minții sale; cunoscă pe dama aceasta.“ — „Pentru Dumnezeu, o cunosci ? Unde e ea acum, cum o chiamă?“ 4is® Fröben viu mișcată, apucândă mâna Spaniolului. — „Mai bine ași fi zisă, am cunoscut’o“ răspunse acesta cu voce tremurătoare, ațîntindu-și ochii înmuiați de lacrimi asupra damei. „Da, am cunoscut-o în Valencia, acum două4®o de ani; e multă de atunci! Nu e altcineva, decâtă Doamna Laura Tortosi“. — „Două-zeci de ani!“ repeţi tenerală, trist și abătut „douăzeci de ani, nu, nu e ea!“ „Nu e ea?“ continuă Don Pedro iritată. „Aici, că nu e ea? Cre4l, că pictorulă a scosă din creerii săi aceste trăsuri? Totuşi nu voescă să fiu nedreptă, a fostă ună bărbată harnică acela, care a zugrăvit’o, pentru că colorile sale suntă adevărate şi fidele, ca şi când ar fi vii. Dar cre4l d-ta, că ună astfelă de artistă nu a creată cu fantasia sa ună altă chipă? Nu afli, fără ca să cunosci familia Tortosi, că dama acesta a trebuită să aibă asămănări familiare, trăsături hotărîte și naturale, trăsături, cari nu se găsescă în tablourile fantasiei, ci numai în portretele adevărate ? E un portretă, ţi-o spună d-tale, senior, şi pe * * * Cabinetul lui Pasici, după cum scrie „Novi List“, îşi va da demisiunea şi Vuici va primi construirea noului cabinet.* * * Musica regimentului de infanterie Nr. 82, va da ună concertă Duminecă în 15 Noemvre în sala hotelului centrală Nr. 1. Programa este urmatorea: 1) Kreutzer Cuvertură la opera „Das Nachtlager in Granada“. 2) F. Lehar jun: „Elfentanz“ concertă walzer. 3) F. Liszt: „I Rhapsodie hongroise.“ 4) E.Waldteufel: „Amour et Printemps“ Vals. 5) C. Siede: Poutpourri din opera lui Offenbach „Orpheus.“ 6) Fr. Klein : „Suveniri de Mehadia.“ Fantasiă românescă. 7) Fr. Sommer: „Wanderbilder“ mare pour poliric. 8) I. Bayer: „Tanz der Blumenmädchen und Condottieri“ din baletulă „Rouge et noir.“ 9) A. Sulivan: Divertissement din opereta „Micado“. 10) E. Hamm: Amintire la „Richard Wagner.“ Tarulii şi Ţarina şi-au serbată Luni în Livadia nunta de argintă. Cu acestă prilejă în biserica castelului din Livadia s’a celebrată ună serviciu divină, la care a luată parte familia imperială şi mai mulţi ospeţi şi notabilităţi. După serviciulă divină s’a dată la paiaţă ună dejună la care au luată parte toţi membrii familiei împărătesci şi însoţitorii lor. Cu acestă ocasiune s’au oferită părechei imperiale jubilare nenumărate daruri, adrese, poesii, composiţiuni musicale şi altele. Toţi cei ce au felicitată pe iubilari, şi-au înscrisă numele în albumul din paiaţă. * * * Despre colera din Asia se scrie „Co* * * respondenţei politice“, că în Damasc epidemia continuă a băutui. Săptămâna trecută au fost 200 de caşuri de bâlă şi 90 de morţi. Cordane s’au pusă între Damasc şi Beyrouth. La Aleppo şi Orfa epidemia a dispărută. Discursulu ministrului-preşedinte di Rudini. In 9 Noemvrie a sosită ministrulăpreşedinte italiană di Rudini în Milan, însoţită de ceilalţi miniştri şi vice-secretari de stată. In sala cea mare a teatrului Scala, a ţinută densulă ună importantă discursă politică, în presenţa unui publică numărosă şi alesă. Din acestă discursă ală lui Rudini atragemă urmatorele: Ministerială a fostă chiămată să resolve cestiunea financiară, programulă său îlă forneză reculegerea economică şi restaurarea financeloră cu ori ce preţă. Ministrulă preşedinte declara, că elă s’ar retrage, decă ar fi necesitată a face nouă datorii. S’au cruţată aproape 50 milione în cursă de doi ani, cu privire la cheltuelele militare; dar guvernulă n’ar pute lua asupră-şi responsabilitatea pentru economisările, prin cari s’a micşorată puterea de apărare a ţării. Rudini continuă apoi: Prin negociările asupra tratateloră comerciale amintită, să nu păgubimă industria noastră şi să promovămă esportulă producteloră noastre agricole. Din asemenea principii purcede şi tratatulă încheiată deja cu Germania şi voră purcede şi tractatele ce voimă în curendă a le încheia cu Austro-Ungaria şi cu Elveţia. Apoi zise verbală următorele: „Papismul, care câteodată ia o atitudine ameninţătore, e avisată aici între marginile unei puteri spirituale, şi adecă nu numai prin lege, pe care nimenea nu o poate vătăma, fără a fi nepedepsită, ci şi prin aprobarea aproape unanimă chiar şi a acelora, cari se dau de cei mai evlavioşi. Politica bisericască acum tradiţională, care a contribuită la onoarea şi la puterea regatului Italiei, va fi susţinută cu stricteţe în vigoare, or incidentele regretabile, ce le-au provocată mă numără mică de orbiţi, să nu ne abată din calea nostră. Noi nu vomă aduce în discusiune constituirea regatului din causa unor lucruri atâtă de neînsemnate. Nu vomă atăca neschimbata şi organica lege de garanţiă, a cărei oportunitate şi corectitate e dovedită prin o îndelungată esperiinţă. Italia nu va vătăma respectulă cuvenită faţă de libertatea consciinţei şi toleranţa religiosă, cari la noi totdeuna au fostă respectate cu onoare. Cetăţenii întregei lumi potă fi siguri, că aceste stau sub scutură legiloră nóastre, ei potă veni în orice timpă la Roma, să aducă omagile loră papei, căruia noi, in sentimentulă tăriei nóastre actuale şi a viitorului sigură, îi putemă garanta fără tamă cea mai mare libertate şi totdeodată îi putemă arăta onorurile unui suverană. In Africa, continuă ministrulă, ni se impune precauţiune, de a nu ne lăsa într’o politică aventuriasă. Rudini continuândăd-se apoi: „Cu o armată puternică, cu o flotă puternică şi cu aliaţi credincioşi suntemă în posiţiune de a ne păstra independenţa faţă de ori ce atacă. Dar puterea acesta trebue ca să potenţeze simţulă nostru de responsabilitate şi Italia trebue să-şi îndrepte influinţa sa într’acolo, pentru ca să potă fi în stare, ca cu atâtă mai multă să întărescă şi să asigureze pacea. Speră, că Dumnezeu nu va concede, ca să vină mă răsboiu asupra Europei. Credă firmă şi iau asupră-mi chiar şi garanţia, că monarchii suntă conduşi de spiritulă unei mari moderaţiuni şi înţelepciuni. Prea grea ar fi în adevără răspunderea, ce ar lua-o asupră-şi provocândă ună răsboiu sângerosă, căci chiar şi o victoriă garantată şi o gloriă de răsboiă asigurată, n’ar pute să echivaleze nemărginitele pagube ale unui răsboiu. O lungă esperiinţă ne arată de altmintrelea, că alianţele din epoca nostră, cari se întemeieză pe legături dintre popore, nu potă folosi unui altă scopă, decâtă aceluia ală propriei apărări, asemenea dovedesce o esperiinţă nu prea scurtă, că scopurile de pace ale acestor alianţe s’au atinsă în adevără. Prin reînoirea legăturilor noastre cu Austro-Ungaria şi Germania, crede guvernulă regescă a fi întărită o stare de lucruri, care este aptă pentru deşteptarea acelei politice de reculegere, de care avem o lipsă cu deosebire spre a ţine cheltuelele de răsboiu între margini modeste... Italia trebue"să-şi recâştige independenţa sa economică şi financiară. Numai de o mică încordare mai avemă lipsă şi acesta independenţă, fără de care nici chiar independenţa politică n’are preţă, va fi pentru totdeuna câştigată. Tare în simţulă dreptului nostru, fără de idei ambiţiose, conduşi de dorinţa susţinerii statului quo, mai alesă ală aceluia în basinul mărei mediterane, noi formăm în Europa ună elementu ala pacei. Acestă simţementă îlă are a fi totă lumea. Atitudinea nostra hotărâtă personală, care însă se abţine de ori-ce politică iritatore ne-a câşcigată încrederea aliaţilor, şi stima tuturoră marilor puteri, cu Germania şi Austro-Ungaria am susţinută şi amă întărită o solidaritate de vederi şi de interese, care va lăsa după sine urme