Gazeta Transilvaniei, decembrie 1891 (Anul 54, nr. 266-287)

1891-12-04 / nr. 268

Tai«ntin IMsisMlsss! îijsgîâls: $ftASOVSj, piata mam Kp. 22 ^Ti'dflarl netranomt® na ne p*l- ABS30. Mamatte?ip*® nagtsze» trimitu ! filroiriio 48 aradni: Ipa'ovi, piata mara Mr. 22 loserate mai prtaeaoa ta Vlana 1,Aiolfa Hoste Haasenetein A Taig ft 9Ho Staae), 'itirte Schalek, Aloit Ssntdl M.Enkes,A.Oppelik, J.Donmurg. In Bunaparta: A. Z. Salturger Anim Metel Eckstein Bemat: la Frankfurt: 9. L.DeMbre;In Hamburg: A. Steiner. Pretula ics«rţinniiorti;o nsină .;armonda pe o ecloaná I si. ■ii BO OI. Ambra pentra a publicare. Publicări mai dear iapă tarifă pi Învoială. Biasioma pe pagina Hl-a o caică 10 si. T. a. aia 80 bani. »Oaeella* one In fiă-oar« di ItosamMte pentrt intro-Uinito Pe tLcu ana 12 fl., pe aca» loci 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Petin Somnia ii străinătate: Pe una ană 40 franoi, pe neae ioni 20 franci, pe trei Ioni 10 franoi. Be pienomSră la toate oficiele poştale din intra și din afară și la doi. colectori. Abonamentul neutri BraiOni: la administrațione. piațamara Nr. 22, etagială I., pe anú anu 10 8., pe şese Ioni 5 8., pe tiei Ioni 2 8. 50 or. Ca dasala in oală: Pe anu anu 12 8. pe şăse Ioni 6 8., pe trei luni 3 fi. Una exemplara 5 pr, v. a. sen 15 bani. Atftta abonamentele ofttu şi inserţiuniie f until a se plăti Înainte. II. 263. Braşovu, Mercuri, 4 (16) Decemvre. 189. Braşovu, B Decemvre st. v. Foile din Cluşiu ne spunu, că alaltăeri a fostă mare adunare acolo. S’au adunată „nemulţumiţii din Ardealu“. Se nu credeţi înse, că e vorba de cei în adeveră nemulţumiţi, cari facă partea cea mai mare a poporaţiunei Ardealului, aproape doue milioane; nu, „nemulţumiţii“, despre cari ne vorbescă foile cluşiene, suntă numai o fracţiune din minoritatea maghiară a Ardealului, cari nu suntă mulţumiţi cu cei dela putere şi cu mamelucii loră de aici, fiindcă dorescă nespusă de a ajunge ei înşişi la sacală cu grăunţele. Omulă loră este contele Apponyi. Acestă ambiţiosă şefă de oposiţiune face cele mai mari încordări spre a ajunge la putere. De aceea a venită acum şi în Ardeală, ca se-şi câştige noi aderenţi, pe cari, se înţelege, îi poate afla numai între Ungurii „nemulţumiţi“ de aici. Cetitorilor noştri li suntă bine cunoscute apucăturile şovinistului conte maghiară. Ca se câştige pe Ungurii ardeleni, elă le spune înainte de tóte, că suntă peste măsură ameninţaţi de cătră inimicii maghiarismului (adecă Românii) şi că guvernulă nu face nimică spre apărarea loră. Astfel, a s zis, Apponyi în discursulă său, că Ardealul ă este turnulă ameninţată, în care comandantulă fortăreţei trebue se pună o pază îndoita. Acesta asemănarea şi fostă primită cu aplause sgomotoase şi îndelungate. De 25 de ani încoce Ungurii din Ardălă mereu ţipă şi strigă că suntă ameninţaţi. De câte ori vreau să storcu vreună favoră de la guvernă, ei începă a se văeta, că elementulă română stă să-i înghită, ba chiar că şi Saşii, cei blăjini, şi hiper-concilianţî le sapă pe nevăzute mormentală. Cu câtă mai multă nu trebue să strige nemulţumiţii lui Apponyi, că maghiarisarea din Ardălă e ameninţată, acuma când voescă chiar a răsturna guvernulă, pentru ca să pătă veni la putere „naţionalul ă“ conte. Şi pentru ca să arate câtă de mare este primejdia, Apponyi în vorbirea sa susţine chiar şi neadevăruri din cele mai grosolane, precum este afirmarea, că foile ultraiştilor naţionali se linguşescă pe lângă guvernă. Der puţină importă dăcă suntă exacte ori nu afirmările, ajunge, că ele pară probabile şi admisibile înaintea publicului maghiară ardeleană, şi că astfelă d-lă Apponyi se apropiă de ţinta sa, care este de a cuceri pe Maghiarii din Ardălă pentru politica sa. Eră de esemplu prin ce felă de apostrofărî a secerată Apponyi aplausele nesfîrşite ale ascultătorilor săi „nemulţămiţi“. Elu, adresându-se Ungurilor ardeleni, fuse între altele: „Vă întrebă, are ce s’ar alege de D-V0stră, dăcă vreodată s’ar realisa ideia dacoromână; închipuiţi-vă sartea emigraţilor. Români, ca să sciţi, ce sarte v’ar aştepta. Vă întrebă, ce s’ar alege din D-Vostră, dăcă cu ajutorul panslavismului, ei (Românii) şi-ar realisa vre-odată visurile. Ore acestă poporă relativă mică (Ungurii) nu s’ar destrăma şi nu s’ar nimici fiind sfărîmată prin îmbrăţişarea panslavismului, dela miaftănoapte, apusă şi răsărită?“___ Apponyi cunosce bine părţile vulnerabile ale conaţionalilor săi din Ardeală şi de aceea le zugrăvesce fantoma daco-română şi panslavistă. E vorba ca opoziţia maghiară să câştige în Ardeală cele puţină 20 de mandate, de aceea trebue să se întrebuinţeze colorile cele mai aspre, ca să escite şi mai multă fanatismulă Maghiarilor ardeleni. Se poate prevede clar, că lupta electorală între partidele unguresc! Va fi crâncenă şi desperată. Trista situaţiune se caracterisăză prin faptulă, că ărăşi naţionalităţile vor trebui să plătăscă socotăla, căci partidele maghiare emulăză în a-şi câştiga simpatiile masselor, prin aceea, că se arată una mai mare duşmană a naţionalităţilor decâtă cealaltă. Acesta va merge însă numai pănă la o vreme, căci nu poate dăinui multă o asemenea stare de lucruri nefirescă şi nebună. FOILETONUL „GAZ. TRANS." M. Kogălniceanu. Autobiografii Introducerea discursului rostita de ilustrula barbata la jubileula Academiei Române în 1 (13) Aprilie 1891. Sire! Prea graţiosă Domnă şi Regină! Alteţă Regală! Domeloră şi Domniloru ! Colegii mei mi-au încredinţată misiunea de a lua şi eu cuvântula în acésta mare şi frumosă (fi, în care serbămă jubileula de 25 de ani ală fundărei Academiei Române. Acastă onóare o datorescu vârstei mele înaintate. In adevéru, cu escepţiunea venerabililor noştri colegi d-nii N. Kretzulescu şi G. Bariţiu, eu sunt, dintre toţi ceialalţi academiciani cela mai în vârstă. Şi decă ar fi eşaptii anulă nasperei mele ce milă dau nu numai biografii străini, dar şi literatorii români, cari au binevoită a se ocupa cu scrierea vieţii mele, eu aş fi mai înaintată în bătrâneţe, decâtă chiar nestorii mai sasa numiţi ai Academiei Române. După lexiconul de conversaţiune, ala lui Meyer (Meyer’s Konversations Lexicon) eu aş fi născută În 1806; şi numai de multa decâtă sunta câteva săptămâni, „România literară“ mi-a data acesta vârstă; astfela aşi număra 85 de temne, n’am pretenţiunea de aface primăveri. Să-mi fie permisa a rectifica acestă dată. Eu sunt născută în Iaşi la 6 Septemvre 1817, după cum resultă din însemnarea originală scrisă de tatălui meu în ceaslovala nascerilor şi morţilor familiei Kogălniceanu, o carte care, sunt încă câţiva ani, ca una adevărată registru al stării civile, se obicinuia a păstra din tată în fiu mai în toate familiile noastre. Tatălă meu a fosta vornicula Ilie Kogălniceanu, maica mea Catinca, născută Stavilla, era coborâtoare dintr’o familiă genovesă stabilită de secole în vechia colonia genovesă Cetatea-Albă (Akerman), de unde apoi s’a răspândita în totă Basarabia, unde şi astăzi suntă mulţi proprietari purtânda numele de Stavilla. Esprimându-mi-se dorinţa ca, cu ocasiunea acestei fide ceremoniale, să citeze câteva fapte din istoria contemporană, petrecute sub ochii mei, ori săvârşite cu micuța mea concursă, Maiestăţile Voastre să binevoiască graţios şi a-mi învoi de a precedă lucrarea mea cu câteva cuvinte, cari se raporta la fidele tinereţelor mele. Bătrânii iubescă a povesti despre cele întâmplate în juneţa loră; şi eu nu potă rămâne străină de acestă slăbiciune a vârstei mele. Naşula meu, adecă acela care m’a luminata cu sfântula boteză, întrebuințeza stilula bătrânescă, a fostă Domnița Marghiaala Calimach, soția logofătului Grigorie Sturdza, tatălă răposatului Mihailă Sturdza, fostula Domnă ală Moldovei. Domniţa Marghiala iubia forte pe maică-mea, care, ca copilă tînără, a fostă rămasă orfană de tată şi de mamă şi încredinţată epitropiei logofătului Grigorie Sturdza, — bunulă meu despre mamă medelnicerula Stavila avându moşia sa vecină cu moşiile din Basarabia ale familiei Sturdzesci, astăfiî proprietăţi ale princesei Maria Goreiakoff, fiica fostului Domnă ală Moldovei. Domniţa Maria Calimach vorbia numai grecesce; ea mă iubia multă de mice copila, şi când mă lua în braţe, ea îmi esprima dragostea intr’a mă desmerdâ cu bătaie de pălmiţe pănă când lesi nama de plânsă, şi întovărăşite aceste cu toate numirile desmierdătore grecesci ce se întrebuinţeză la copii. La săvârşirea ei din viaţă, Domniţa Marghiala mă recomandă iubirei şi îngrijirei fiului său Mihailu Sturdza, carele deja în tinereţe luase primula locă între cei mai învăţaţi şi talentaţi boeri tineri ai Moldovei. Acestei misiuni lăsate cu limba de morte Mihailă Sturdza, ajunsă Domnă ală Moldovei în 1884, în aceiaşi ană, împreună cu fiii săi Dimitrie şi Grigorie, m’a trimisă la învăţătură în Francia şi anume la Lunéville, unde furămă încredinţaţi îngrijirei abatelui Lhommé, preotă catolica, carele, din causa marei revoluţiuni francese, ca mulţi alţi emigraţi francesi, se refugiase în Principatele române. Abatele Lhommé, retrasă în Iaşi, a fost dirijată educaţiunea şi instrucţiunea tînărului Mihaila Sturdza, şi dar acesta ajunsă Domna nu putea să încredinţeze crescerea şi îngrijirea copiilor săi şi a mea decât a aceluia care făcuse din el o celă mai învăţată boeră de pe timpurile lui. Noi găsirămă pe abatele Lhommé, deşi octogenară, încă în plină vigoare şi profesoră de retorică, de limba și literatura latină la colegiul ei din Lunnéville, colegiu comunală, care se bucura Politica bisericeascá a Franciei. In şedința dela 11 Decemvre a camerei francese venindă vorba şi de politica bisericeascá, s’au întâmplata scene furtunoase. Preşedintele camerei, Floquet, şi-a permis a face observarea, că Papa Piu IX încă a fosta francmasonă. Observarea acesta a produsa mare consternaţii şi sânge rău în rândurile clericalilor. Ei săriră din locurile lor, şi năvălinda cătră tribună începură să insulte pe preşedintele. Dintre toţi Cassagnac a ironisata mai simţitora pe preşedintele. In mijlocula marelui sgomotu Eloquet n’a putută să mai ajungă la cuvânta, a declarata însă, că îşi va cere satisfacţii afară de cameră. Tota în şedinţa dela 11 Decemvre Hubbard a interpelată pe guverna asupra atitudinei clerului, cerânda să se facă disposiţiunile necesare privitori la separarea bisericei de state. Ministrula Falberes răspundândă interpelaţiei, a apărata pe episcopula de Bordeaux, declarându-se totodată în contra separărei bisericei de stata şi a mai fiisă, că guvernula va presenta câtă mai curând a una proiecta de lege, pe care nime nu trebue să-la considere ca o pregătire a separărei bisericei de cătră stata. In şedinţa dela 12 Decemvre, deputatula Turret a ceruta urgitarea unei legi în contra clerului, or Pechon şi-a esprimata dorinţa separărei bisericei de cătră stata. Luânda apoi cuvântula ministrula preşedinte, Freycinet, a declarata, că niciodată nu va suferi, ca derula să se subtragă legilorâ. Din situaţia acesta trebue să scăpămâ, fiise ministrula, der guvernulă nu-şi insusesce de a sa ideiă despărţirea bisericei de stata. In Ianuarie guvernulă va presenta una proiecta de lege despre regularea reuniunilor a fără de-a avèa speciala înaintea ochilor pe dlera. Clerula trebue avertisata, una astfela de avertismente va fi votula parlamentului. Nici unuia din aceia, cari suntă aderenţii supremaţiei statului, nu va voi să slăbască posiţiunea cabinetului. Episcopula Freppel răspunzând afise, că se îndoesce, că episcopii au o atitudine ostilă faţă cu republica. El, apoi făcu atentă camera la toleranţa cu care se purtă cei din Austria faţă de activitatea politică a clerului. Veninda rândulă la votare propunerea lui Hubbard a fostă respinsă cu cu 346 contra 181 voturi. Disolvarea Camerei ungare. Ama împărtășită în numărulă de ieri scriea caracteristică, ce circulă în pressă, că guvernulă are de gândă să diselve camera la începutula lui Ianuarie viitoră şi să propună nouăle alegeri de deputaţi dictali cam pe la mijlocul a lui Martie. Scriea acesta, caracteristică aevea, ne dă să înţelegem, că d-l. Szapary, temându-şi pielea, voeşte să se folosască ărăşi de o stratagemă cam neparlamentară, dar în cele din urmă totuşi esecutabilă. Mişcările electorale, ce se săvârşescă în toate punctele ţărei din partea partidelor, cari combată guvernulă, se vede treaba, că la puna pe gânduri pe d-nului Szapary. În locu însă de a întră şi elă în luptă pe faţă îşi ia refugiulă la o nouă apucătură, care face cam rea im-