Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)
1892-01-01 / nr. 1
*P1160* ,&euieja* osc in flA-oaxe 4* l&oaameite intri Autro-Ungaria Fund anu I2fl., pe seiu Ioni 6 II., Pe trei luni 3 fl. PMtri Komâila il itrălsitate: Pe unu unu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei Ioni 10 franci. Se prenumeră la tei* oficiele poștale din Intrtrți din afară și la doi. colectori!anibOBiuseituli neutri Braşovă: la admimiatraţitme, piaţa mare Nr. 30, etagram I.: petunu anu IO fl., pe şâse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulâ in papâ. Pe unu anu I2 fl. pe şâee luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. anu eiemplaru 5 or. ▼. a. acu 15 bani. Atfttu abonamentele ofttu ai inserțiunile sunt a se plăti înainte. UA CQiî ftABIU f jtfanuu ifialsinwiiup# rijonaia: SRASOVU, piața mart 3r 30 ^ÉiEoifí jjöíranoat« rm £>xi- Mnaoü. jfcnnsoripisa bub« s® M-imitü ! Biifru ie amtliti Sr»jovii *«• *'• 30 Inii«r.nml primeioü la Vlan« iSxiiolfülomHaaienxUm <t folg* 1 Wo Mall), four it Schalok, Á lóit Senil i Dtiku,Ă, Off ölik, J.S)o%aeitrtikBuiUpMU: i. T. Oolibtritr Yion Sckitem Somat: ja Frafura: ff. £. Daubt; In Hamburg: i. Steiner. jFntoV inaertlamlorA; o miU iijarmtidu p» o coloana 8 er. ui BO t. flmfan pontsa o publica.’- PubUoăii mal das«i?a turtii, ţi îndoială. AaalFie pa pagina Olo o garai10 or. a. aia 80 bani. Nr. 1. Braşovu, Mercuri, 1 (13) Ianuarie 1892. Din causa sfintei sărbători de mâne, diadA nu va apără pănă toi săra. 1891—1892. Braşovu, Bl Decemvre 1891. Peste câteva ore anulă 1891 )?a aparţină numai istoriei. Pentru noi Românii din Transilvania şi Ungaria acestu anu a fostă totă aşa de vitregă, ba în anele privinţe şi mai nefavorabilă, decâtă anii, cari i-au premersu dela 1867 încoce. Dar, nu putemu nega, elu a avutu pentru noi şi părţi bune. Ne-a arătată anulu 1891 din când în când o faţă mai prietinosă, ca şi când ar fi voită se ne încurajeze pentru viitoră şi se nedică. A trebuită ca starea vostră se revină şi mai rea, şi mai nesuportabilă, ca se se pot schimba spre mai bine! Cu alte cuvinte: a trebuită ca asuprirea limbei şi a naţionalităţii române în aceste ţeri se ajungă a culme, pentru ca totă lumea se se convingă, că aşa nu mai merge, se cunosc şi popoarele conlocuitoare din monarchie, se cunoscă şi străinătatea, că nu este cu putinţă ca în mijlocul Europei „civilisate“ una poporă de peste trei milioane de suflete se dă despoiată de tota libertatea, nai amară decâtă triburile subugate din ţerile transmarine. Proiectulă de lege pentru Kisledovurî a fostă acela, care a ■emnalată pentru totă lumea cultă punctulă de culminare ală prigonirei naţionale îndreptate în poriva popoarelor nemaghiare din acestă stată. Acestă proiectă de lege a fostă iulă documentă, pe temeiulu că- ruia opiniunea publică europenă nepreocupată a putută constata în modă neîndoiasă esistența de faptă a politicei de maghiarisare violentă în Ungaria şi Transilvania. La 19 Ianuarie n. 1891 s’au începută în dieta ungară desbaterile asupra proiectului de lege pentru Kisdedovurî. In acelaşă timpă au urmată şi protestele adunăriloru române în contra acestui nou atentată de maghiarisare. Incependă dela Braşovă pană în munţii Bihorului şi la meciocii pănă dincolo de Tisa, peste treizeci de adunări poporale române au anunţată lumei nestrămutata hotărîre a Româniloru ardeleni, bănăţeni şi ungureni de a nu renunţa nici câtă negru sub unghjă la drepturile limbei şi ale naţionalităţii române. Pressa streină deodată cu constatarea politicei de maghiarisare forţată a putută der înregistra şi protestulă solemnelu ală Românilor, în contra ei, pe care Archiereii noştri flau susţinută, în modă indirectă, în camera magnaţiloră. Mişcarea, ce s’a produsă în favorulu nostru între fraţii noştri de dincolo de Carpaţi, mai alesă în urma prigonirei Ziariştilor români dela noi, a data nascere memoriului studenţilor universitari din Bucuresci, care s’a publicată în Februarie 1891. Pre câtă de bine a fostă primită de cătră amicii libertăţii din tóate ţerile acésta manifestare a simpatiei şi a semţului de dreptate, ce le nutresce junimea română pentru fraţii asupriţi, pe atâtă de sălbatică şi violentă a fostă ea întâmpinată de cătră tinerimea maghiară, care a arsă memorială studenţilor români universitari împreună cu gazetele ro- mânescî în piaţa Clujului. La discusiunea înfocată, ce se încinge în urma pătimaşelor atacurî ale junimei maghiare, ia parte şi „Liga pentru unitatea caturală a Româniloru“, ce s’a înfiinţat în Bucuresci în Ianuarie 1891. Din acesta discuţiă iese cunoscutulă responsă ală studenţilor maghiari, care n’a putută convinge pe nimeni despre dreptatea causei asupritoriloru, afară de câţiva renegaţi şi câteva foi susţinute din tendulă reptileloru. Dreptatea causei române înse a serbată o învingere morală după cealaltă, în monarchie nu mai puţină ca în străinătate. Simpatiile nefâţărite, ce le-au întimpinată Românii, din partea Cehiloru, cu ocasiunea escursiunei loru, în toamna anului acestuia, la esposiţia regnicolară din Praga, ne-au dovedită, că şi în sînulă popoareloru slave din monarchiă causa nostra dreptă are amici. Dar vocile, ce s’au ridicată în favoarea nostru în sinlă conferenţei interparlamentare şi a congresului de pace din Roma, au răsunată în totă Europa, pledându pentru dreptatea causei române. Dar anulu 1891 a mai avută şi altă parte bună pentru noi. Ne-a arătată, că pentru consolidarea nostra interioră naţională, pentru ca să ne putemă susţină în lupta cea grea şi neegală ce încă de aici încolo trebue să o purtăm, avemu neapărată trebuinţă de o premenire radicală în sînulă nostru. Tristele esperiinţe, ce le-amu făcută cu intrigele provocate de câteva persoane în detrimentulă bunei înţelegeri şi a unei activităţi seriose între noi, ne voră servi de învăţătură, ca să ne deschidemu bine ochii, când e vorba să ne alegemu persoanele, cărora le încredinţămu cele mai grave şi mai seriose cause naţionale ale nostre. N’a fostă dar celu mai rău anulă 1891 pentru noi. Din contră elă ne lasă la despărţire o rază de speranţă într’ună viitoră mai prietinosa şi mai luminosa. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Marchisula di San Andrea. Noveletă istorică de M. de Monti. In mijlocul insulei Sicilia, străbătă în moda pitoresca de lanţuri , munţi, zape, ca şi una cuibu » vultură, pe o culme de munte, prafla încunjurata de stânci, Castrogiova°ni. Descrisa de Cicero, el de Liviu numita „inexpunabilă“ văcluse înaintea zidurilor sale Romani, Arabi, Saraceni şi Normani. Păduri dese, lacuri recoroase şi isvoare de munte limpecji ca cristalula făcută în vechime acesta ţinuta ca o adevărată grădină de flori, unde cânni de vânata perdeau urma vânatului din causa mirosului de flori — astăzi! numai nisce ruine ale citadelei mai arată încă vechia putere şi unica gloriă este acum priveliştea încântătore ce se oferă călătorului, de pe turnula cela mai înalta ala străvechiului castelă ala regelui Manfred. In seara de 20 Iulie 1826 domnea în acesta oraşa, de-almintrelea forte liniștita, o mare agitare. Nu numai sala tribunalului din edificiul şi antica ala casei sfatului era îndesată de curioşi, ci și pe toate stradele ce duceau în piaţă se vedea o mulţime de omeni, cari ces-1,160 ticulau forte agitaţi, fie care aştepta cu o mare încordare sentinţa judecătorilor. Şi sentinţa, care avea să fie astăzi pronunţată, era de o mare importanţă pentru locuitori din oraşă şi din împrejurime, căci dar era vorba de unu membru din banda de tâlhari a multă temutului și faimosului Luigi Lana, care cutreera drumulu dela Catania spre Palermo, seu drumulu dela Catania la Girgenti, sau amândouă deodată și jefuia pe călători, cari fără nici o bănuială îndrăsnită să plece la drumu fără vre-o escortă înarmată. Luigi Lana era mula din acei bandiți, pe cari ’i află cineva numai în Sicilia sau la opera comică şi cari şi-au alesă cariera, ca să tranşeze deosebirea între posesori şi între cei fără posesiune. Intre două-creoi de persoane, carifleeau, că au recruta pe însuşi căpitanulă de bandiţi, nu oonglăsuiau nici două în privinţa descrierei persoanei sale. După unii elii era una barbata blondă şi svelta între 25—25 ani şi de o gingăşiă femeiască; după alţii, o barbă nagră şi urâţă incadra faţa sa măsliniă închisă şi bine pronunţată. Unulti elii văcluse în biserică, ascultându cu evlaviă serviciulu dumnejeesefl, aşa încâtfi ar fi dată de ruşine pe celu mai zelosu călugără; altulu Ilü aueflse înjurândă şi blăstămândă, aşa încâtă se temea că cerul va căde asupra lui. In fine — trebue să mărturisescu, că erau cei mai puţini — declarau, că Luigi Lana e una galantuomo, una bandita cavaleresca, care niciodată nu-şi calcă cuvântula dată şi povesteau ca argumentă ală afirmaţiunei lor, următorea istorie: Când odată Luigi Lana era urmărită de o patrulă, se refugia el, în casa unui mare seniorit siciliana, marchizulu Trampo. Ca recunoscinţă pentru adăpostula primită, dede căpitanulă de bandiţi marchizului cuventulu, că din cjiua acesta atâtă elă câtă şi toţi membrii casei sale potă călători prin întrâgă insula în cea mai mare siguranţă. Marchisula Trampo, basându-se pe promisiunea acesta, trimise, cu câteva cile mai târejiu, pe intendantulă său cu o sumă mare de bani la Licata, la țărmură sudică ală insulei; dar deja pe drumul dintre Mazzarino și Riezi, fu intendantulă atăcată de ună bandita înarmată. Ce-i folosi sărmanului, ca să jure pe ce avea mai sfântă că se află în serviciul marchisului Trampo, care avea pentru sine și amicii săi, trecere liberă! Banditului nu-i păsa multă de promisiunea acesta a căpitanului său, ci jefui cu totulă pe încreciutură intendantă. Jefuită și de hainele sale, nu-i mai rămase acestuia nimică, decâtă să caute o adăpostă în cea dintâiu casă din Mazzarino, apoi trimise mă soră la stăpânulă său, perândă să-i dea sfată ce să facă. Marchisula, care nici pe departe nu se gândea să-i impute căpitanului călcarea cuvântului său, scrise o epistolă multă încercatului său intendantă, când deodată ună necunoscută îi aduse doi saci. Marchisulă deschise pe celă dintâiu și afla aici suma jefuită, or în celălaltă sapă, află capulă tâlharului! Totă în timpulă acela ună soră îi dete intendantului în Mazzarino hainele sale furate. Dinjiua acesta nu s’a mai plânsă marchisulu şi ai săi de atacuri din partea bandiţiloră. In sera de 20 Iulie aşaderă, sta ună bărbată ca de 40 de ani înaintea barei justiţiei din Castrogiovanni apusată, ca fiindă ună membru ală bandei lui Luigi Lana şi că înainte cu două luni, în 18 Maiu ar fi ucisă pe ună călătoră Englesă între Girgenti şi Canipatti. Deorece Englesul murise la două chile în urma ranelor primite, ucigaşul nu pute fi confrontată cu victima sa; totuşi muribundulu, care dealtmintrelea cu sângele rece propriu naţiunei sale, refusase ori şi ce altă informaţiune, totuşi descrise esacta persona ucigaşului, aşa încâtă poliţiei, după şăse săptămâni, îi succese să pună mâna pe criminală. Noi cihemări- Pregătiri pentru conferenţă. (Telegramă partea „Gaz. Trans“). Cehul Silvaniei, 11 Ianuarie n. Conferenţa pentru cercul Cehului s’a ţinut erl în Băsescl; de faţă au fost 500 de alegători. Delegaţi s’au alesu Georgiu Popă şi Teodorii Lenghelu. Convocare. Alegătorii români din comitatul Sătmarului prin acesta cu totă onoarea suntu invitaţi la conferenţă electorală, ce se va ţinâ în Seini la 14 Ianuarie n. 1892 la 10 ore dinji, în localităţile hotelului opidana. Obiecte: 1) Alegerea delegaţiior şi laconferență generală a alegătorilor români; 2) Constituirea cluburilor electorale pentru toate colegiile electorale din comitat ; 3) Desbaterile şi primirea proiectului de organisare a clubului electorala naţională din acesta comitatu. Şomcuta-mare, 5 Ian. n. 1892. Comitetulu electorală. * Alegătorii români de partidulu naţionalii-rom. din cercula electorală Făgetu, să întrunescă în conferenţă naţională în ziua de 15 Ianuarie n., după amâcil la 2 ore, în opidula Făgetă spre a alege doi delegaţi ordinari şi suplenţii la conferenţă naţională în Sibiiu. * Alegătorii români din oraşul Arad sunt covocaţi la o conferenţă, ce se va ţină în 13 ianuarie n. a. la 11 ore înainte de amocil, pentru alegerea a doi delegaţi la conferență din Sibiiu.