Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)

1892-01-01 / nr. 1

*P1160* ,&euieja* osc in flA-oaxe 4* l&oaameite intri Autro-Ungaria F­­und anu I2fl., pe seiu Ioni 6 II., Pe trei luni 3 fl. PMtri Komâila il itrălsitate: Pe unu unu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei Ioni 10 franci. Se prenumeră la tei* oficiele poștale din Intrtrți din af­ară și la doi. colectori!­a­n­­ibOBiuseituli neutri Braşovă: la admimiatraţitme, piaţa mare Nr. 30, etagram I.: petunu anu IO fl., pe şâse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulâ in papâ. Pe unu anu I2 fl. pe şâee luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. anu eiemplaru 5 or. ▼. a. acu 15 bani. Atfttu abonamentele ofttu ai inserțiunile sunt­ a se plăti înainte. UA CQiî ftA­BIU f jtfanuu ifialsinwiiup# rijonaia: SRASOVU, piața mart 3r 30 ^ÉiEoifí jjöíranoat« rm £>xi- Mnaoü. jfcnnsoripisa bub« s® M-imitü ! Biifru ie amtliti Sr»jovii *«• *'• 30 Inii«r.nml primeioü la Vlan« iSxiiolfülomHaaienxUm <t folg* 1 Wo Mall), four it Schalok, Á lóit Senil i Dtiku,Ă, Off ölik, J.S)o%­­aeitrtikBuiUpMU: i. T. Ooli­­btritr Yion Sckitem Somat: ja Frafura: ff. £. Daubt; In Ham­burg: i. Steiner. jFntoV inaertlamlorA; o miU iijarmtidu p» o coloana 8 er. ui BO t. flmfan pontsa o pu­blica.’- PubUoăii mal das«­­i?a turtii, ţi îndoială. AaalF­ie pa pagina Ol­o o garai10 or. a. aia 80 bani. Nr. 1. Braşovu­, Mercuri, 1 (13) Ianuarie 1892. Din causa sfintei sărbători de mâne, dia­­d­A nu va apără pănă toi săra. 1891—1892. Braşovu, Bl Decemvre 1891. Peste câteva ore anulă 1891 )?a aparţină numai istoriei. Pentru noi Românii din Tran­silvania şi Ungaria acestu anu a fostă totă aşa de vitregă, ba în anele privinţe şi mai nefavorabilă, decâtă anii, cari i-au premersu dela 1867 încoce. Dar, nu putemu nega, elu a avutu pentru noi şi părţi bune. Ne-a arătată anulu 1891 din când în când o faţă mai prieti­­nosă, ca şi când ar fi voită se ne în­­curajeze pentru viitoră şi se ne­dică. A trebuită ca starea vostră se revină şi mai rea, şi mai nesu­portabilă, ca se se pot­ schimba spre mai bine! Cu alte cuvinte: a trebuită ca asuprirea limbei şi a naţionalităţii române în aceste ţeri se ajungă a culme, pentru ca totă lumea se se convingă, că aşa nu mai merge, se cunosc­ şi popoarele conlocuitoare din monarchie, se cunoscă şi străinătatea, că nu este cu putinţă ca în mijlocul­ Euro­pei „civilisate“ una poporă de peste trei milioane de suflete se dă despoiată de tota libertatea, nai amară decâtă triburile sub­­ugate din ţerile transmarine. Proiectulă de lege pentru Kis­­ledovurî a fostă acela, care a ■emnalată pentru totă lumea cultă punctulă de culminare ală prigo­­nirei naţionale îndreptate în po­riva popoarelor­ nemaghiare din acestă stată. Acestă proiectă de lege a fostă iulă documentă, pe temeiulu că-­ ruia opiniunea publică europenă nepreocupată a putută constata în modă neîndoiasă esistența de faptă a politicei de maghiarisare vio­lentă în Ungaria şi Transilvania. La 19 Ianuarie n. 1891 s’au începută în dieta ungară desbate­­rile asupra proiectului de lege pentru Kisdedovurî. In acelaşă timpă au urmată şi protestele adu­­năriloru române în contra acestui nou atentată de maghiarisare. Incependă dela Braşovă pană în munţii Bihorului şi la meciocii pănă dincolo de Tisa, peste trei­zeci de adunări poporale române au anunţată lumei nestrămutata hotărîre a Româniloru ardeleni, bănăţeni şi ungureni de a nu re­nunţa nici câtă negru sub ungh­jă la drepturile limbei şi ale naţio­nalităţii române. Pressa streină deodată cu con­statarea politicei de maghiarisare forţată a putută der înregistra şi protestulă solemnelu ală Româ­­nilor, în contra ei, pe care Ar­­chiereii noştri flau susţinută, în modă indirectă, în camera mag­­naţiloră. Mişcarea, ce s’a produsă în fa­­vorulu nostru între fraţii noştri de dincolo de Carpaţi, mai alesă în urma prigonirei Ziarişti­lor­ români dela noi, a data nascere memoriului studenţilor­ universi­tari din Bucuresci, care s’a publi­cată în Februarie 1891. Pre câtă de bine a fostă pri­mită de cătră amicii libertăţii din tóate ţerile acésta manifestare a simpatiei şi a semţului de drep­tate, ce le nutresce junimea ro­mână pentru fraţii asupriţi, pe atâtă de sălbatică şi violentă a fostă ea întâmpinată de cătră ti­nerimea maghiară, care a arsă memorială studenţilor­ români uni­versitari împreună cu gazetele ro-­ mânescî în piaţa Clujului. La discusiunea înfocată, ce se încinge în urma pătimaşelor­ a­­tacurî ale junimei maghiare, ia parte şi „Liga pentru unitatea caturală a Româniloru“, ce s’a în­fiinţat în Bucuresci în Ianuarie 1891. Din acesta discuţiă iese cu­­noscutulă responsă ală studenţi­lor­ maghiari, care n’a putută convinge pe nimeni despre drep­tatea causei asupritoriloru, afară de câţiva renegaţi şi câteva foi susţinute din tendulă reptileloru. Dreptatea causei române înse a serbată o învingere morală după cealaltă, în monarchie nu mai pu­ţină ca în străinătate. Simpatiile nefâţărite, ce le-au întimpinată Românii, din partea Cehiloru, cu ocasiunea escursiunei loru, în toamna anului acestuia, la esposiţia regnicolară din Praga, ne-au dovedită, că şi în sînulă po­­poareloru slave din monarchiă cau­sa nostra dreptă are amici. Dar vocile, ce s’au ridicată în favoarea nostru în sin­lă conferen­­ţei interparlamentare şi a congre­sului de pace din Roma, au ră­sunată în totă Europa, pledându pentru dreptatea causei române. Dar anulu 1891 a mai avută şi altă parte bună pentru noi. Ne-a arătată, că pentru con­solidarea nostra interioră naţio­nală, pentru ca să ne putemă sus­ţină în lupta cea grea şi neegală ce încă de aici încolo trebue să o purtăm­­, avemu neapărată tre­buinţă de o premenire radicală în sînulă nostru. Tristele esperiinţe, ce le-amu făcută cu intrigele provocate de câteva persoane în detrimentulă bunei înţelegeri şi a unei activi­tăţi seriose între noi, ne voră servi de învăţătură, ca să ne deschidemu bine ochii, când e vorba să ne ale­­gemu persoanele, cărora le încre­­dinţămu cele mai grave şi mai seriose cause naţionale ale nostre. N’a fostă dar celu mai rău a­­nulă 1891 pentru noi. Din contră elă ne lasă la des­părţire o rază de speranţă într’ună viitoră mai prietinosa şi mai lu­­minosa. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Marchisula di San Andrea. Noveletă istorică de M. de Monti. In mijlocul­ insulei Sicilia, străbă­­tă în moda pitoresca de lanţuri , munţi, zape, ca şi una cuibu » vultură, pe o culme de munte, pra­­fla încunjurata de stânci, Castrogiova­­°ni. Descrisa de Cicero, el de Liviu nu­mita „inexpunabilă“ văcluse înaintea zidurilor­ sale Romani, Arabi, Saraceni şi Normani. Păduri dese, lacuri recoroase şi isvoare de munte limpecji ca cristalula făcută în vechime acesta ţinuta ca o a­­devărată grădină de flori, unde cânni de vânata perdeau urma vânatului din causa mirosului de flori — astăzi! numai nisce ruine ale citadelei mai arată încă vechia putere şi unica gloriă este acum prive­­liştea încântătore ce se oferă călătoru­lui, de pe turnula cela mai înalta ala străvechiului castelă ala regelui Man­fred. In seara de 20 Iulie 1826 domnea în acesta oraşa, de-almintrelea forte li­niștita, o mare agitare. Nu numai sala tribunalului din edificiul şi antica ala ca­­sei sfatului era îndesată de curioşi, ci și pe toate stradele ce duceau în piaţă se vedea o mulţime de omeni, cari ces-1,160 ticulau forte agitaţi, fie­ care aştepta cu o mare încordare sentinţa judecători­­lor­. Şi sentinţa, care avea să fie astăzi pronunţată, era de o mare impor­tanţă pentru locuitori din oraşă şi din împrejurime, căci dar era vorba de unu membru din banda de tâlhari a multă temutului și faimosului Luigi Lana, care cutreera drumulu dela Catania spre Palermo, seu drumulu dela Catania la Girgenti, sau amândouă deodată și je­fui­a pe călători, cari fără nici o bănu­ială îndrăsnită să plece la drumu fără vre-o escortă înarmată. Luigi Lana era m­ula din acei ban­diți, pe cari ’i află cineva numai în Si­cilia sau la opera comică şi cari şi-au alesă cariera, ca să tranşeze deosebirea între posesori şi între cei fără posesiune. Intre două-creoi de persoane, cari­­fleeau, că au recruta pe însuşi căpitanulă de bandiţi, nu oonglăsuiau nici două în pri­vinţa descrierei persoanei sale. După unii elii era una barbata blondă şi svelta între 25—25 ani şi de o gingăşiă feme­­iască; după alţii, o barbă nagră şi urâţă incadra faţa sa măsliniă închisă şi bine pronunţată. Unulti elii văcluse în biserică, ascultându cu evlaviă serviciulu dumne­­­jeesefl, aşa încâtfi ar fi dată de ruşine pe celu mai zelosu călugără; altulu Ilü aueflse înjurândă şi blăstămândă,­­ aşa încâtă se temea că cerul­ va căde asu­pra lui. In fine — trebue să mărturi­­sescu, că erau cei mai puţini — decla­rau, că Luigi Lana e una galantuomo, una bandita cavaleresca, care nici­odată nu-şi calcă cuvântula dată şi povesteau ca argumentă ală afirmaţiunei lor, ur­­mătorea istorie: Când odată Luigi Lana era urmă­rită de o patrulă, se refugia el, în casa unui mare seniorit siciliana, marchizulu Trampo. Ca recunoscinţă pentru adăpos­­tula primită, dede căpitanulă de bandiţi marchizului cuventulu, că din cjiua acesta atâtă elă câtă şi toţi membrii casei sale potă călători prin întrâgă insula în cea mai mare siguranţă. Marchisula Trampo, basându-se pe promisiunea acesta, tri­mise, cu câteva cile mai târejiu, pe in­­tendantulă său cu o sumă mare de bani la Licata, la țărmură sudică ală insulei; dar deja pe drumul­ dintre Mazzarino și Riezi, fu intendantulă atăcată de ună bandita înarmată. Ce-i folosi sărmanului, ca să jure pe ce avea mai sfântă că se află în serviciul­ marchisului Trampo, care avea pentru sine și amicii săi, tre­cere liberă! Banditului nu-i păsa multă de promisiunea acesta a căpitanului său, ci jefui cu totulă pe încreciutură intendantă. Jefuită și de hainele sale, nu-i mai ră­mase acestuia nimică, decâtă să caute o adăpostă în cea dintâiu casă din Maz­zarino, apoi trimise m­ă soră la stăpâ­­nulă său, perândă să-i dea sfată ce să facă. Marchisula, care nici pe departe nu se gândea să-i impute căpitanului căl­­carea cuvântului său, scrise o epistolă multă încercatului său intendantă, când deodată ună necunoscută îi aduse doi saci. Marchisulă deschise pe celă dintâiu și afla aici suma jefuită, or în celălaltă sapă, află capulă tâlharului! Totă în tim­­pulă acela ună soră îi dete intendan­­tului în Mazzarino hainele sale furate. Din­­jiua acesta nu s’a mai plânsă mar­chisulu şi ai săi de atacuri din partea bandiţiloră. In sera de 20 Iulie aşaderă, sta ună bărbată ca de 40 de ani înaintea barei justiţiei din Castrogiovanni apusată, ca fiindă ună membru ală bandei lui Luigi Lana şi că înainte cu două luni, în 18 Maiu ar fi ucisă pe­ ună călătoră En­­glesă între Girgenti şi Canipatti. Deorece Englesul­ murise la două chile în urma ranelor­ primite, ucigaşul­ nu pute fi confrontată cu victima sa; totuşi muri­­bundulu, care dealtmintrelea cu sângele rece propriu naţiunei sale, refusase ori şi ce altă informaţiune, totuşi descrise esacta persona ucigaşului, aşa încâtă po­liţiei, după şăse săptămâni, îi succese să pună mâna pe criminală. Noi cih­emă­­ri- Pregătiri pentru conferenţă. (Telegramă parte­a „Gaz. Trans“). Cehul­ Silvaniei, 11 Ianuarie n. Con­­ferenţa pentru cercul­ Cehului s’a ţinut erl în Băsescl; de faţă au fost­ 500 de alegători. Delegaţi s’au alesu Georgiu Popă şi Teodorii Lenghelu. Convocare. Alegătorii români din comitatul­ Sătmarului prin acesta cu totă onoarea suntu invitaţi la conferenţă electorală, ce se va ţinâ în Seini la 14 Ianuarie n. 1892 la 10 ore din­­ji, în localităţile hotelului opidana. Obiecte: 1) Alegerea delegaţiior şi la­­conferență generală a alegătorilor­ ro­mâni; 2) Constituirea cluburilor­ electo­rale pentru toate colegiile electorale din comitat­ ; 3) Desbaterile şi primirea pro­iectului de organisare a clubului electo­­rala naţională din acesta comitatu. Şomcuta-mare, 5 Ian. n. 1892. Comitetulu electorală. * Alegătorii români de partidulu na­­ţionalii-rom. din cercula electorală Fă­­getu, să întrunescă în conferenţă na­ţională în ziua de 15 Ianuarie n., după amâcil la 2 ore, în opidula Făgetă spre a alege doi delegaţi ordinari şi­­ su­plenţii la conferenţă naţională în Sibiiu. * Alegătorii români din oraşul­ Arad sunt­ covocaţi la o conferenţă, ce se va ţină în 13 ianuarie n. a. la 11 ore îna­inte de amocil, pentru alegerea a doi delegaţi la conferență din Sibiiu.

Next