Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)
1892-01-24 / nr. 18
Pagina 2 A fostă mare luptă la Hunedoara, unde s’a alesu guvernamentalul Pogány Károly, fiiula fostului fispana și fosta deputata din acela cerca. Aici a pășită ca apponyista una advocata din Deva, Dr. Farkas Béla. Despre cortesirile acestui din urmă se povestescu multe lucruri hazlie. A umblatot din satu în satu, le promitea oameniloru lumea totă, despăgubiri de regale, munţi revindicaţi şi unele locuri, în mijlocul satului se punea în genunchi şi dicea rugăciuni, plângend şi sartea poporului apăsata, numai se la alâgă. Când trebuia, se bătea în peptu şi se fălia, că ela e Română, nepotulu preotului Farcaşiu dela Baiescu şi atunci că icea, că îl chiamă Farcaşiu, de altă-dată (la Unguri) se da de Maghiara şi se numia Farkas. Ei, dar ce să-i faci, Pogány, cu banii şi presiunile, cu ademenirile şi funcţionarii săi — a avut o mai mare popularitate şi s’a ales. Mai cumplită luptă a fost la Baia de Crişă între Baronula Jósika şi Emeric Hollaki, cela dintâiu guvernamentala a cesta din urmă apponyista. La alegerile trecute Hollaki a învins pe Petru Truţa, cu pactul făcut cu fostul fişpan şi cu forţele solgăbirăilor, şi corupţiunile scârbose ale corteşiloră sei. Astăci totu acela Hollaki a cucuta faţă de unii barone, de care puţini vor fi sciut, că esistă, totu prin puterea fişpanului, prin forţa solgăbirăilorO şi prin corupţiunile scârbóse ale corteşiloră lui proprii. Aici chiar se adeveresce proverbulu, că totă pasărea pe limba sa piere. Observa, că pe Hollaki ila poreclescu şi Pupăză. Totu ce ne pune în uimire este, că deşi conclusula de pasivitate s’a publicata şi în acele părţi, Românii au participată cu sutele, — mai ca şi la alegerea trecută. Acum erăşi e linişte şi noul fişpan lr. Szentkereszti poate fi liniştit, că bună trabă a făcută. Când îi auei pe Maghiari vorbindu despre alegeri şi despre omenii lor, formala te revolţi. Î Ţi pare, că ai avut o cută de femei demoralisate lăudându-se în publică cu „virtuţile“ lor, şi ar calomnia pe alte feţe publice şi femei demoralisate pentru faptele lor. O, sântu cuventu de caracteri şi sublimă virtute, cum te plesnescu în faţă cei mai josnici păcătoşi! Coresp.ruia i s’a făcută la poruncă o primire aşa, că la graniţa Chiorului l’a bineventatu preotul neoordinat. Vasiliu Buteanu, Oră în Şomouta notarulă opidanu Rács Irimie, fisolgăbirăulă Indre Văsălică şi faimosul Pap Iozsef, candidându-lă din nou pentru acesta cercă. Pupăza pe colacu a pus-o „părintele“ din Pribilesol, secundată de soţulă său Carsai din Varaiuga (cela cu dascalula şi şcola perdută) şi de Ioană Avramă din Curtuiuşă. Aceşti trei preoţi (?) au venita în Şomcuta pentru a întorce curgerile Iordanului, stropindu-se cu meteuzula din cupa „aldămaşului“, toastândă şi benchetuindo pănă la estremă. Tot aceste fiinţe perdute şi pătimaşe au participată şi la alegerea de aii mai aducându-şi câte 2 —3 oi vândute de păstorii loră. „Vai celora, prin cari vine scandalul.“ Dar la deschiderea scenei teatrale prin actorele principala Pap Iozsef, abia au fost de faţă 14 persoane: jidani, măiestri şi vreo 4 copii de la şcola ungurescă, cari toţi, împreună cu cei 7 puridei ai lui Nuţulă (musicantu) au strigatu câte unu „eljen“ şi apoi fiăcare ou câte unu staga ungurescu au începută banderiula, cutrierândă opidula. Am vădută şi pe primarulă Şomcutei, care însă din Şomcuta n’avea pe lângă sine nici măcara una singură omă din poporulu nostru, pănă mai târdiu, la „aldămasă“, au mersă câţiva de aceia, cari n’au votit şi suntu cu casa în spate. Contele însuşi se păs’a disgustată cu totula, Ură consilierulă „tocanaru“ Pap Iozsef încă a şters’o cătră casă, lăsândă „papricaşula“ altora din meşteri, deorece inteligenţi n’au fostu, afară de personalul oficiosu alabiscigăbirăului şi afară de popii: Ioană Dosa, Vasilie Buteanu, Ioan Carsai, Ioană Aramă, „părintele“ din Pribelescu şi Nicolae cela surda din Gormia. Precum se aude, nóaptea au fostu şi părueli între notareşi şi măeştri. Din poporu n’au luată parte nici 30 de omeni, aduşi şi aceştia la poruncă: birae, juraţi, panduri şi slugi de ai satelor. Dintre dascăli am recruta pe Marcuşu, Mârlaşă, Indre şi perdutula Gheţe din Varaiuga. S’a fostu adusa aici şi miliţia, vr’o 70 feciori, cari bufuiau de ríst vécjéndu „alegerea“. Contele s’a dusă disgustată cu totulă de aici încă acil după amecil. Una omu din poporulț somcutenă l’a opritun drumu dicendü : „Acum te-ai putea lăsa, Măria-ta, că de când ești deputata, nu ți-ai deschisa gura în dietă să ne spui năcazurile, ba ai făcuta atâta, că dămă porţiă şi pentru câni.“ Totu acesta omu, întrebândui pe nisce meşteri, a cjisit: măi! da pe câtă vreme l’aţi mai alesu oră? Aveţi grije voi, venituriloru, că nouă nu ne alegeţi, fiă alu vostru“... Acela omu este Mihaiu Budă din Şomouta, tatâlă primarului opidanu. Aici déra putem, cu mândriă constata, că s’a respectata cu scumpetate programulu nostru naţionala. Cei câţiva preoţi rătăciţi lasă să fiă cunoscuţi tuturora ca nisce materii infectătore, cari nu merită stima şi încrederea nostru şi a poporului, care are nenorocirea de-a susţine din sudarea sa asemeni creaturi condamnabile. Chiar anulă. Din cercula Şomcutei-mart, 28 Ian. 1892 Astăzi a fostă alegerea de delegata pentru cercula Şomcutei-mart, săvîrşită, ca şi în trecuta, de cătră jidovime şi câţiva măeştri „taie fugă“, în frunte cu fariseula Pap Iozsef, a căruia ținută românescă nu-i bună, decâtă să și-o mănânce friptă ela cu cei de pănura lui. Candidarea s’a făcută în 17. o. în persoana fostului deputata Teleky Geza, că„Nici-odată n’am fostu atâta de sănătosa și de veselă, ca acum,“ case tânărula artista. „Tu ai dreptate, voi toţi aveţi dreptate, am fost unii nebunii, unii visatorii, omul aparţine domeniului realităţii şi nu domeniului fantasiei.“ Intre cântece şi sunete de guitară eşiră tinerii în sora înstelată din Osteriă, şi trecură prin strade; cele două garofe înfocate, fiice ale campaniei, se aflau şi ele în cota loră. In camera lui Angelo, între schiţe împrăşciate, sticle aruncate încoce şi încolo şi între tablouri voluptose răsunau vocile înăbuşite, dar pline de focă. Multe foi zăceau la pământă, cari representau frumseţă fiicelor. Campaniei in figuri schimbate. O mare de lumină să revărsa din şăse candelabre; şi din interiorul figurilor omenesci isvora o mare de lumină şi arăta ceva din fiinţa lor divină. „Apollo! Iupiter! In cerul vostru şi în splendoarea vostră mă simtă bine. îmi pare, ca şi când floarea vieţii acum dă boboci în inima mea!“ Da, ea da boboci, înflorea — — se rupea, cădea şi una aburii urâta ameţitoră se ridica în sus, în formă de vârtejii, orbea faţa, ameţia gândurile, foculă simţurilor, se stinse şi se făcu întunerecă. El veni acasă, se puse în pată şi se reculese. „Pfui!“ răsună din gura şi din fundul inimei sale. „Miserabilule! Placă! Cară-te!“ Şi el oftă cu durere. „Plecă! Cară te!“ aceste cuvinte ale ei, cuvintele Psichei celei vii răsunară în peptul său, răsunară de pe buzele sale, îşi pleca capulă pe perină, ideile ei se întunecară şi elii adormi. In zori de 4'u& s® deșteptă și cercă să se reculegă. Ce a fostă acesta? Ore să fi visată numai cuvintele ei, visita lui în isteriă, sera cu garoafele purpurii ale Campaniei? — Nu, toate erau pură realitate; o realitate, pe care nu o cunoscuse mai înainte. In atmosfera purpuriă licăria steaua cea luminosa, ra4a ei că4u pe elü și pe Psiche de marmură. Tinerulü artista tremura, când privi tabloulu nemurirei. Elü arunca unu valț asupra acestui tablou; încă odată voi se-lü desvéléscá, der nu fu în stare să atingă opera sa. Tăcută, încruntată și amărâtă se4u elü toatá ziua, ele nu auzi ceea ce se petrecea afară, nimenea nu scia, ce se agită în inima sa. pile trecură, săptămâni trecură, nopţile erau mari. Lucefărul o văzu, cum ela într’o dimineţă se ridică din pată palidă şi scuturată de friguri şi se duse la statua de marmură, dede velula la o parte şi privi cu durere opera sa și apoi târî statua în grădină. Aici se afla o fântână secă, în aceasta o puse el pe Psiche, o astupa cu pământă și arunca apoi nuiele și iarbă peste mormântulacela proaspet. „Plecă! Cară-te!“, aceste cuvinte au fostit discursul funebru. Steaua vedu aceasta și două lacrimi picurară pe faţa palidă ca mortea a tînărului, care era bolnava de friguri. Călugărul Ignatie veni la el, ca amică şi medică, veni cu cuvintele mângăitore ale religiunei, vorbi despre pacea şi fericirea bisericei, despre păcatele oamenilor, despre îndurarea şi bunătatea lui D 4®u. Şi cuvintele aceste căzură ca nisce ra4® calde de sere pe una pământă umedi; înaintea privirilor sale se înfăţişau tablouri, care nu aparţineau realităţii. El începu se privescă vieţa omenescă: acesta constă nutrai din greşeli, decepţiuni şi năcazuri. Arta e o vrăjităre, care ne aruncă în vanitate şi în plăcerile lumeşoi. Noi faţă de noi înşine suntem falşi, falşi cătră amicii noştri, falşi cătră Dumnezeu. Şerpele din noi 4i°® neîncetată: „Mânâncă şi vei fi ca Dumnezeu !“ Abia acum credea el, că a găsită calea adevărată a adevărului şi a păcii. In biserică este lumina divină, er în chilia mânăstirei domnesce pacea. Părintele Ignatiu nutrea aceste idei şi hotărîrea sa era firmă. Unii fiu al lumei sgomotoase deveni servitorii al bisericei, tinerula artistă renunţă la lume şi se duse în mănăstire. Cu ce amiciţiă şi veseliă fu salutată era de cătră ceilalţi călugări; sfinţirea sa a fost o sărbătorescă. I se părea, că Dumne4®u se află în razele soarelui, ce pătrundea în biserică, imaginea sa se reflecta de pe sfintele ioane şi de pe crucea cea strălucitore. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. SCĂRILE PILEI. — 23 Ian. (4 Febr.) Poporaţiunea Bucovinei. Resultatula numărătorei ultime, constată în felurite districte ale Bucovinei următorale cifre: Oraşula Cernăuţi 52,453, districtula Cernăuţiloră 92,065, Câmpulungului 46,385, Cozmanului 90,662, Rădăuţiloră 93,233, Siretiului 54,654, Storojineţului 71,739, Sucevei 83,583, Vijniţei 65,599. Bucovina are aşadără după statistica oficială 650.583 locuitori. In numărul acesta însă nu sunt socotiţi şi soldaţii. * * * Scrie literară. In ultimul ei număra revista ilustrată englesă „Te ilustratei London News,“ publică sub titlul„ Mioara, roumanian balad, ultimele şese strofe din cunoscuta baladă poporală română, în traducere de G. Gernett. Se asigură că traducerea e perfectă. * * * Tempestate. Se vestesce din Viena, că una uragana teribilă a năpustita Vineri și Sâmbăta trecută asupra oraşului, pricinuindu mari pagube şi rănindă mai multe persoane.* * * Centenarulu alü patrulea alu descoperirei Americei. In anula acesta se va serba în Spania centenarulü alü patrulea alu descoperirei Americei, prin o serie de solemnităţi, cari vor începe la 12 Septemvre cu deschiderea marei esposiţii istorice din Madrid, care va dura pănă la 31 Decemvre a. c. Afară de acesta, se va mai deschide în Octomvre una congresa geografica pentru Spania, Portugalia şi America, în Madrid. Marea esposiţie din Madrid se împarte în una istorică americană, una istorică europeană, una industrială internaţională şi în sfârşită una artistică internaţională. — La ambasada spaniolă din Paris, s’a formata una comitetu din care face parte 32 Francesi distinşi, cari vor lua disposiţiile necesare pentru participarea la acestă esposiţie. Interesanta e că academia regală spaniolă din Madrid a pusă mai multe premii de 8000, 4000 şi 3000 de franci pentru opere lirice, efice sau didactice, în care să se celebreze în limba spaniolă descoperirea Americei, de asemenea şi un premiu de 30.000 franci pentru o biografiă a lui Columb şi unulu de 500 pentru o medaliă comemorativă a centenarului. Nr. 18—1892. Derailare de trenu. Se telegrafieză din Pojană, că aproape de Rajka, a derailatu trenulu, care venia din Csorna. Trei vagone s’au sdrobitu. Vieţi n’au peritu, căci era unu trenu de povară. * * * Monumentü. In Parisu se va ridica In curéndu unu monumentü unui 4'aristu. Acestu 4'ar'stá este Theofraste Renandot, fundatorulu celui mai vechiu ziaru francesü „Gazette de France“, care și acum apare. Dunărea cresce mereu, aşa Incâtu e temere de inundaţiuni în jurul Brăilei, Bălăorescu şi Jiu, din care caută ţăranii ’şi ducu vitele în Brăila. * * # Mănăstirea Donsko, care e cea mai bogată mănăstire din Tesalia, a fost jefuită de hoţi, în săptămâna trecută. Stariţulă şi călugării au fost maltrataţi. Tâlharii au furată mulţi bani şi lucruri preţiose. * * * Circula Hubert Cooke, după cum nise împărtăşeşte din partea mai multora, nu se prea bucură de o mare cercetare din partea publicului, din causă că e forte frigi în baraca de scânduri, şi pe lângă aceea şi producţiunile nu prea sunt de lăudată. Causa poate fi şi indisposiţiunea personalului circului de a juca înaintea unui public, de totul neînsemnată în privinţa numerică şi într’o temperatură, care nu e nici decum acomodată de a promova amusarea publicului la „glumele“ clovnilor. * * * Deschiderea docurilor din Brăila şi Galaţi se va face în 1 Martie a. c. * * * Emigrantul, bulgara Bizov a fostă internată în fortărâţa Belgrad, pănă ce se va deschide navigaţiunea pe Dunăre, când va pleca apoi în Rusia. * * * Poliţia din Berlin a făcută în 4il®l® trecute perchiziţiuni domiciliare în cercurile socialiste. S’au făcută 20 ’arestări. Scrierile anarchiste au fostă secuestrate.* * * * * * Escesa militară. Ein noapte s’a întâmplate unu mare escesa în Blumăna, provocata de doi artilerişti. Poliţistulă Ioană Rusu sosindu la fața locului provoca pe cei doi soldaţi să mearga acasă. Aceştia însă nu ascultară, ci năvăliră asupra lui cu săbiile scoase. Rusu spuse sabia, dar împedecându-se căzu la pământ; acum soldaţii începură să dea cu săbiile în ele, rănindu la greu la capă, precum şi în mai multe locuri. Deşi poliţistului îi curgea sângele, cu toate acestea alergă după cei doi soldaţi, cari într’aceea o luară la fugă, pe cari îi și prinse. In curend, sosiră și alți polițiști