Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)

1892-01-24 / nr. 18

Pagina 2 A fostă mare luptă la Hunedoara, unde s’a alesu guvernamentalul Pogány Károly, fiiula fostului fispana și fosta deputata din acela cerca. Aici a pășită ca apponyista una advocata din Deva, Dr. Farkas Béla. Despre cortesirile a­­cestui din urmă se povestescu multe lu­cruri hazlie. A umblatot din satu în satu, le promitea oameniloru lumea totă, despăgubiri de regale, munţi revindicaţi şi unele locuri, în mijlocul­ satului se punea în genunchi şi dicea rugăciuni, plângend şi sartea poporului apăsata, nu­mai se­ la alâgă. Când trebuia, se bătea în peptu şi se fălia, că ela e Română, nepotulu preotului Farcaşiu dela Baiescu şi atunci că icea, că îl­ chiamă Farcaşiu, de altă-dată (la Unguri) se da de Ma­ghiara şi se numia Farkas. Ei, dar ce să-i faci, Pogány, cu banii şi presiunile, cu ademenirile şi funcţionarii săi — a avut o mai mare popularitate şi s’a ales­. Mai cumplită luptă a fost­ la Baia de Crişă între Baronula Jósika şi Emeric Hollaki, cela dintâiu guvernamentala a cesta din urmă apponyista. La alegerile trecute Hollaki a învins pe Petru Truţa, cu pactul făcut cu fostul fişpan şi cu forţele solgăbirăilor, şi corupţiunile scârbose ale corteşiloră sei. Astăci­ totu acela Hollaki a cuc­uta faţă de unii barone, de care puţini vor­ fi sciut, că esistă, totu prin puterea fişpanului, prin forţa solgăbirăilorO şi prin corupţiunile scâr­­bóse ale corteşiloră lui proprii. Aici chiar se adeveresce proverbulu, că totă pasă­rea pe limba sa piere. Observa, că pe Hollaki ila pore­­clescu şi Pupăză. Totu ce ne pune în uimire este, că deşi conclusula de pasi­vitate s’a publicata şi în acele părţi, Ro­mânii au participată cu sutele, — mai ca şi la alegerea trecută. Acum erăşi e linişte şi noul­ fişpan lr. Szentkereszti poate fi liniştit, că bună trabă a făcută. Când îi aue­i pe Ma­ghiari vorbindu despre alegeri şi des­pre omenii lor­, formala te revolţi. Î Ţi pare, că ai avut o cută de femei demo­­ralisate lăudându-se în publică cu „vir­tuţile“ lor, şi ar calomnia pe alte feţe publice şi femei demoralisate pentru fap­tele lor­. O, sântu cuventu de caracteri şi sublimă virtute, cum te plesnescu în faţă cei mai josnici păcătoşi! Coresp.­ruia i s’a făcută la poruncă o primire aşa, că la graniţa Chiorului l’a bineven­­tatu preotul neoordinat. Vasiliu Buteanu, Oră în Şomouta notarulă opidanu Rács Irimie, fisolgăbirăulă Indre Văsălică şi faimosul­ Pap Iozsef, candidându-lă din nou pentru acesta cercă. Pupăza pe co­­lacu a pus-o „părintele“ din Pribilesol, secundată de soţulă său Carsai din Va­­raiuga (cela cu dascalula şi şcola per­­dută) şi de Ioană Avramă din Curtuiuşă. Aceşti trei preoţi (?) au venita în Şom­­cuta pentru a întorce curgerile Iordanu­lui, stropindu-se cu meteuzula din cupa „aldămaşului“, toastândă şi benchetuindo pănă la estremă. Tot­ aceste fiinţe per­­dute şi pătimaşe au participată şi la a­­legerea de ai­i mai aducându-şi câte 2 —­3 oi vândute de păstorii loră. „Vai celora, prin cari vine scandalul­.“ Dar la deschiderea scenei teatrale prin actorele principala Pap Iozsef, abia au fost­ de faţă 14 persoane: jidani, mă­iestri şi vre­o 4 copii de la şcola ungu­­rescă, cari toţi, împreună cu cei 7 puri­dei ai lui Nuţulă (musicantu) au strigatu câte unu „eljen“ şi apoi fiă­care ou câte unu staga ungurescu au începută ban­­deriula, cutrierândă opidula. Am văd­ută şi pe primarulă Şomcutei, care însă din Şomcuta n’avea pe lângă sine nici mă­­cara una singură omă din poporulu nos­tru, pănă mai târdiu, la „aldămasă“, au mersă câţiva de aceia, cari n’au votit şi suntu cu casa în spate. Contele însuşi se pă­s’a disgustată cu totula, Ură consilierulă „tocanaru“ Pap Iozsef încă a şters’o cătră casă, lăsândă „paprica­­şula“ altora din meşteri, deorece inteli­genţi n’au fostu, afară de personalul­ oficiosu ala­biscigăbirăului şi afară de popii: Ioană Dosa, Vasilie Buteanu, Ioan Carsai, Ioană Aramă, „părintele“ din Pribelescu şi Nicolae cela surda din Go­rmia. Precum se aude, nóaptea au fostu şi părueli între notareşi şi măeştri. Din poporu n’au luată parte nici 30 de omeni, aduşi şi aceştia la poruncă: birae, juraţi, panduri şi slugi de ai sa­­telor­. Dintre dascăli am recruta pe Marcuşu, Mârlaşă, Indre şi perdutula Gh­eţe din Varai­uga. S’a fostu adusa aici şi miliţia, vr’o 70 feciori, cari bufuiau de ríst vécjéndu „alegerea“. Contele s’a dusă disgustată cu totulă de aici încă acil după amecil. Una omu din poporulț somcutenă l’a opritu­­n drumu dicendü : „Acum te-ai putea lăsa, Măria-ta, că de când ești deputata, nu ți-ai deschisa gura în dietă să ne spui năcazurile, ba ai făcuta atâta, că dămă porţiă şi pentru câni.“ Totu acesta omu, întrebândui pe nisce meşteri, a cjisit: măi! da pe câtă vreme l’aţi mai alesu oră? Aveţi grije voi, venituriloru, că nouă nu ne alegeţi, fiă alu vostru“... Acela omu este Mihaiu Budă din Şom­outa, tatâlă primarului opidanu. Aici déra putem, cu mândriă con­stata, că s’a respectata cu scumpetate programulu nostru naţionala. Cei câţiva preoţi rătăciţi lasă să fiă cunoscuţi tu­turora ca nisce materii infectătore, cari nu merită stima şi încrederea nostru şi a poporului, care are nenorocirea de-a susţine din sudarea sa asemeni creaturi condamnabile. Chiar anulă. Din cercula Şomcutei-mart, 28 Ian. 1892 Astăzi a fostă alegerea de delegata pentru cercula Şomcutei-mart, săvîrşită, ca şi în trecuta, de cătră jidovime şi câţiva măeştri „taie fugă“, în frunte cu fariseula Pap Iozsef, a căruia ținută ro­­mânescă nu-i bună, decâtă să și-o mă­nânce friptă ela cu cei de pănura lui. Candidarea s’a făcută în 17­­. o. în per­­soana fostului deputata Teleky Geza, că­„Nici-odată n’am fostu atâta de să­­nătosa și de veselă, ca acum,“ case tâ­­nărula artista. „Tu ai dreptate, voi toţi aveţi dreptate, am fost­ unii nebunii, unii visatorii, omul­ aparţine domeniului realităţii şi nu domeniului fantasiei.“ Intre cântece şi sunete de guitară eşiră tinerii în sora înstelată din Osteriă, şi trecură prin strade; cele două garofe înfocate, fiice ale campaniei, se aflau şi ele în cota loră. In camera lui Angelo, între schiţe împrăşciate, sticle aruncate încoce şi în­colo şi între tablouri voluptose răsunau vocile înăbuşite, dar pline de focă. Multe foi zăceau la pământă, cari representau frumseţă fiicelor. Campaniei in figuri schimbate. O mare de lumină să revărsa din şăse candelabre; şi din interiorul­ fi­gurilor omenesci isvora o mare de lumină şi arăta ceva din fiinţa lor­ divină. „Apollo! Iupiter! In cerul­ vostru şi în splendoarea vostră mă simtă bine. îmi pare, ca şi când floarea vieţii acum dă boboci în inima mea!“ Da, ea da boboci, înflorea — — se rupea, cădea şi una aburii urâta a­meţitoră se ridica în sus, în formă de vârtejii, orbea faţa, ameţia gândurile, foculă simţurilor, se stinse şi se făcu întunerecă. El­ veni acasă, se puse în pată şi se reculese. „Pfui!“ răsună din gura şi din fundul­ inimei sale. „Miserabilule! Placă! Cară-te!“ Şi el­ oftă cu durere. „Plecă! Cară te!“ aceste cuvinte ale ei, cuvintele Psichei celei vii răsunară în peptul­ său, răsunară de pe buzele sale, îşi pleca capulă pe perină, ideile ei se întunecară şi elii adormi. In zori de 4'u& s® deșteptă și cercă să se reculegă. Ce a fostă acesta? Ore să fi visată numai cuvintele ei, visita lui în isteriă, sera cu garoafele purpurii ale Campaniei? — Nu, toate erau pură rea­litate; o realitate, pe care nu o cunos­cuse mai înainte. In atmosfera purpuriă licăria steaua cea luminosa, ra4a ei că4u pe elü și pe Psiche de marmură. Tinerulü artista tre­mura, când privi tabloulu nemurirei. Elü arunca unu valț asupra acestui tablou; încă­ odată voi se-lü desvéléscá, der nu fu în stare să atingă opera sa. Tăcută, încruntată și amărâtă se4u elü toatá ziua, ele nu auzi ceea ce se petrecea afară, nimenea nu scia, ce se agită în inima sa. pile trecură, săptămâni trecură, nopţile erau mari. Lucefărul o văzu, cum ela într’o dimineţă se ridică din pată palidă şi scuturată de friguri şi se duse la sta­tua de marmură, dede velula la o parte şi privi cu durere opera sa și apoi târî statua în grădină. Aici se afla o fântână secă, în aceasta o puse el­ pe Psiche, o astupa cu pământă și arunca apoi nuiele și iarbă peste mormântula­cela proaspet. „Plecă! Cară-te!“, aceste cuvinte au fostit discursul­ funebru. Steaua vedu aceasta și două lacrimi picurară pe faţa palidă ca mortea a tî­­nărului, care era bolnava de friguri. Călugărul­ Ignatie veni la el, ca amică şi medică, veni cu cuvintele mân­­găitore ale religiunei, vorbi despre pa­cea şi fericirea bisericei, despre păcatele oamenilor­, despre îndurarea şi bunătatea lui D 4®u. Şi cuvintele aceste căzură ca nisce ra4® calde de sere pe una pământă u­medi; înaintea privirilor­ sale se înfă­ţişau tablouri, care nu aparţineau reali­tăţii. El­ începu se privescă vieţa ome­­nescă: acesta constă nutrai din greşeli, decepţiuni şi năcazuri. Arta e o vrăjităre, care ne aruncă în vanitate şi în plăce­rile lumeşoi. Noi faţă de noi înşine sun­­tem­ falşi, falşi cătră amicii noştri, falşi cătră Dumnezeu. Şerpele din noi 4i°® neîncetată: „Mânâncă şi vei fi ca Dum­­nezeu !“ Abia acum credea el­, că a găsită calea adevărată a adevărului şi a păcii. In biserică este lumina divină, er în chi­lia mânăstirei domnesce pacea.­ Părintele Ignatiu nutrea aceste idei şi hotărîrea sa era firmă. Unii fiu al­ lumei sgomotoase deveni servitorii al­ bi­sericei, tinerula artistă renunţă la lume şi se duse în mănăstire. Cu ce amiciţiă şi veseliă fu salutată era de cătră ceilalţi călugări; sfinţirea sa a fost o sărbătorescă. I­ se părea, că Dum­­ne4®u se află în razele soarelui, ce pă­trundea în biserică, imaginea sa se re­flecta de pe sfintele ioane şi de pe cru­cea cea strălucitore. (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. SCĂRILE PILEI. — 23 Ian. (4 Febr.) Poporaţiunea Bucovinei. Resultatula numărătorei ultime, constată în felurite districte ale Bucovinei următorale cifre: Oraşula Cernăuţi 52,453, districtula Cer­­năuţiloră 92,065, Câmpulungului 46,385, Cozmanului 90,662, Rădăuţiloră 93,233, Siretiului 54,654, Storojineţului 71,739, Sucevei 83,583, Vijniţei 65,599. Buco­vina are aşadără după statistica oficială 650.583 locuitori. In numărul­ acesta însă nu sunt­ socotiţi şi soldaţii. * * * Scrie literară. In ultimul­ ei număra revista ilustrată englesă „Te ilustratei London News,“ publică sub titlul„ Mioara, roumanian balad, ultimele şese strofe din cunoscuta baladă poporală română, în traducere de G. Gernett. Se asigură că traducerea e perfectă. * * * Tempestate. Se vestesce din Viena, că una uragana teribilă a năpustita Vi­neri și Sâmbăta trecută asupra oraşu­lui, pricinuindu mari pagube şi rănindă mai multe persoane.* * * Centenarulu alü patrulea alu desco­­perirei Americei. In anula acesta se va serba în Spania centenarulü alü patru­lea alu descoperirei Americei, prin o se­rie de solemnităţi, cari vor­ începe la 12 Septemvre cu deschiderea marei es­­posiţii istorice din Madrid, care va dura pănă la 31 Decemvre a. c. Afară de a­­cesta, se va mai deschide în Octomvre una congresa geografica pentru Spania, Portugalia şi America, în Madrid. Marea esposiţie din Madrid se împarte în una istorică americană, una istorică europeană, una industrială internaţională şi în sfâr­şită una artistică internaţională. — La ambasada spaniolă din Paris, s’a formata una comitetu din care face parte 32 Francesi distinşi, cari vor­ lua disposiţiile necesare pentru participarea la acestă esposiţie. Interesanta e că a­­cademia regală spaniolă din Madrid a pusă mai multe premii de 8000, 4000 şi 3000 de franci pentru opere lirice, efice sau didactice, în care să se celebreze în limba spaniolă descoperirea Americei, de asemenea şi un­ premiu de 30.000 franci pentru o biografiă a lui Columb şi unulu de 500 pentru o medaliă co­memorativă a centenarului. Nr. 18—1892. Derailare de trenu. Se telegrafieză din Pojană, că aproape de Rajka, a de­­railatu trenulu, care venia din Csorna. Trei vagone s’au sdrobitu. Vieţi n’au pe­ritu, căci era unu trenu de povară. * * * Monumentü. In Parisu se va ridica In curéndu unu monumentü unui 4'a­­ristu. Acestu 4'ar'stá este Theofraste Renandot, fundatorulu celui mai vechiu ziaru francesü „Gazette de France“, care și acum apare. Dunărea cresce mereu, aşa Incâtu e temere de inundaţiuni în jurul­ Brăilei, Bălăorescu şi Jiu, din care caută ţăranii ’şi ducu vitele în Brăila. * * # Mănăstirea Donsko, care e cea mai bogată mănăstire din Tesalia, a fost­ je­fuită de hoţi, în săptămâna trecută. Sta­­riţulă şi călugării au fost­ maltrataţi. Tâlharii au furată mulţi bani şi lucruri preţiose. * * * Circula Hubert Cooke, după cum ni­se împărtăşeşte din partea mai multora, nu se prea bucură de o mare cercetare din partea publicului, din causă că e forte frigi în baraca de scânduri, şi pe lângă aceea şi producţiunile nu prea sunt­ de lăudată. Causa poate fi şi indisposiţiunea personalului circului de a juca înaintea unui public, de totul ne­­însemnată în privinţa numerică şi într’o temperatură, care nu e nici decum aco­­modată de a promova amusarea publi­cului la „glumele“ clovnilor­. * * * Deschiderea docurilor­ din Brăila şi Galaţi se va face în 1 Martie a. c. * * * Emigrantul, bulgara Bizov a fostă internată în fortărâţa Belgrad, pănă ce se va deschide navigaţiunea pe Dunăre, când va pleca apoi în Rusia. * * * Poliţia din Berlin a făcută în 4il®l® trecute perchiziţiuni domiciliare în cer­curile socialiste. S’au făcută 20 ’ares­tări. Scrierile anarchiste au fostă se­­cuestrate.* * * * * * Escesa militară. Ein noapte s’a în­tâmplate unu mare escesa în Blumăna, provocata de doi artilerişti. Poliţistulă Ioană Rusu sosindu la fața locului pro­­voca pe cei doi soldaţi să mearga acasă. Aceştia însă nu ascultară, ci năvăliră a­­supra lui cu săbiile scoase. Rusu spuse sabia, dar împedecându-se căzu la pă­­mânt­; acum soldaţii începură să dea cu săbiile în ele, rănindu la greu la capă, precum şi în mai multe locuri. Deşi po­liţistului îi curgea sângele, cu toate aces­­tea alergă după cei doi soldaţi, cari în­­tr’aceea o luară la fugă, pe cari îi și prinse. In curend, sosiră și alți polițiști

Next