Gazeta Transilvaniei, martie 1892 (Anul 55, nr. 49-73)
1892-03-01 / nr. 49
Pagina 2 Interpretata. Stegura Austriei fâlfăe pe edificiile tuturora consulatelor comune din străinătate, dar Ungaria n’are acolo nici steguri, nici embleme; ministerulu comuna de résboiu se numesee totdeauna Reichskriegsminister; asupra cetățenilor maghiari se enunță sentinţe în numele împăratului austriacu; paptura a adusă multa bine, dar a adusă şi multă umilire. Trecutula Ungariei, cjise Ugron, n’a avuta nimica comuna cu Austria, astăzi are ceva comună, dar viitorulă ei nu poate fi comunii cu alu Austriei. Austria este representanta poliglotismului, Ungaria a unităţii; în Austria corona împăratului este corona coroanelora, în Ungaria corona regelului este corona unei naţiuni; popoarele Austriei se pota incorpora la Germania, la Slavi, dar Ungaria nu se poate incorpora la nici una stată. Punctul de gravitaţiune alu, politicei monarchului ar trebui căutată în Ungaria, fiindcă numai acesta stată poate fi independentă în monarchiă; natura a data acestei ţări tate, numai conducătorilor c ei politici nu lî-a sciută da putere. Aici în mijlocula Europei trebue să esiste o împărăţiă puternică, adecă unirea prin alianță a tuturor statelor mici, pentru apărarea loră propriă; dacă idea aceasta se va primi, atunci punctul de gravitațiune alu acestei împărății nu poate fi altulă decâtă Ungaria. Asta e vechia politică maghiară, a Hunianvora. — Auciu’aţi oameni buni, scrîntiturile lui Ugrona? Decă puteţi, nu rîdeţi! * In Bucovina, fraţii noştri Români au pornita o frumosă mişcare românescă lăudabilă. Uneltirile contelui Pace şi ale partidei sale, despre parl ama făcuta amintire, au deşteptată pe fraţii noştri bucovineni. Telegraful , adecă nu a adusu soirea imbucuratóre, că la V Martie n. s’a ţinuta în Cernăuţi o adunare a tuturora Românilora alegători, la care au luatu parte 300 de fruntaşi români, cari au hotărîta unanima solidaritatea tuturora Româniloră din Bucovina în afacerile politice naţionale, bisericesci şi în organisarea unui partida naţionala representat şi de societatea politică „Concordia“. S’a alesa una comiteta electorala şi deputaţilor, li s’a impusă de obligamentulă de-a forma în dietă ună dubă naţională deosebită, însufleţirea celora adunaţia fosta mare. Din inimă felicitam pe frații noştri bucovineni, pentru aceasta hotărâre lăudabilă. * piarul „Politic“ vorbind despre situațiunea din Bulgaria, cjice urmatoarele: Puternicii 4 cei din Sofia se află Orăşl într’o disposițiune agitată, după ce toate străduinţele lor, de a pune mâna pe asasinulu lui Vukovici, au fosta cu totula zadarnice. Nimenea nu se mai simte sigura în sprijinula regimului Coburg In fiecare colţa, în fiecare tufă veda uni atentatora şi neputinţa, de a se subtrage dela pericolulu ameninţătora ala acestei situaţiuni neplăcute, face se orescă şi mai multa turbarea puternicilor zilei din Sofia. Firesce părăşte Serbia, care e suspiţionată şi ameninţată. Se zice, că Stambulov ar fi 4isa cătră agentula diplomatica ala Serbiei din Sofia ameninţânda cu degetul: „Ar fi bine ca în Belgrada să şi deschidă ochii faţă de emigranţii noştrii. Căci, decă agentului nostru de acolo, Dimitrov, i se va clăti numai unu firii de porti din capu, îndată voiu declara resboiu Serbiei, chiar decă se va opune la acesta, întrega Europă.“ Din fericire se bucură în timpulu de faţă Serbia de uni guverna înţelepta şi de o sănătosă situafiune internă politică, aşa încâtă nu esistă temerea, că nepoliteţă puternicioraşiloi din Sofia va trage după sine urmări seriose... Asasinarea lui Vukovici a dovedit, din nou, că Rusia găsesce încă Bulgari, cari pe bani se servesc de arme ucigaşe în contra bărbaților a bulgari binemeritați“... — Ba eu totu nu, cocoane, răspunse moșa Ioana Botă. — Dumnezeu să mă ierte moșa Ioane, dar dumneata, cum vedț, ești cam greu de capu; ia haidemi în grădină, să vă faci a înțelege și mai bine. Moșa Ioane, veni colo în ogradă la mine bolovanula cela mare? Ila vedemu, cucóne. Ia fă bine și adu-la aici lângă mine, zise boierulu, care ședea acum pe unu jilța în mijlocula țăranilora. — S’avemu iertare, cucoane, n’amu puté; că dar acolo-i greutate nu șagă. — Ia cercă și veni. Moșă Rită se duce și vra să ridice bolovanulu, dar nu poate. — Ia du-te şi dumneata moşii Vasile şi dumneata bade Ilie şi dumneata bade Pandelachi. In sfârşita se ducu ei vr’o 3—4 ţărani, urnescu bolovanulu din locu, Ila ridica pe umere şi la aducu lângă boierii. — Ei oameni buni?... S’a dusu moşa Ioana şi n’a putută face treba singura; dar când v’aţi mai dusu câţi va într’ajutor, treba s’a facutu cu mare uşurinţă; greutatea n’a mai fosta aceeaşi. Unde-i unuia nu-i putere La nevoi şi la durere; Unde-si mulţi puterea cresce Şi duşmanula nu sporesce“. — Aşa şi cu unirea oameni buni; credeţi dumneavostra, că de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia, avem să fim numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunăre, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumei, numai să ne vadă că traim bine, şi ei se vor uni cu noi şi vom face împreună o ţară mare, bogată şi puternică, de n’ar mai îndrăsni duşmanii în vecii vecilor, a se lega de Români. D-apoi fraţii noştri de sânge: Franţuzii, Italienii, Spaniolii şi Portughezii, ce aşteptă? La orice întâmplare, Domne fereste, stau gata să-şi verse sângele pentru noi. Unirea face putere oameni buni. Ei, acum credu c’aţi înțelesa şi răsînțelesa. — Ba eu unuia, se iertați dumneavóastra cocoane, încă totu n’amu înțelesa, răspunde moşa Rotă. — Cum se face asta moşa Ioané? Mai bine ce v’amu tălmăcita și una copila putea să înțelegă. — Mai așa, cocoane, răspunseră ceilalți. — Moşa Ioané, zise acum boierul, cam tulburata de multă obosală; ia spune d-ta în legea d-tale, cum ai înțelesa, cum n’ai înțelesa, de când se face atâta vorbă, să audim și noi. — Da cucoane, să nu vă fie cu supărare ; dar dela vorbă și pănă la faptă este mare deosebire..... Dumneavostră, ca fiecare boeru, numai ne aţi poruncită să aducemu bolovanulu, dar nu aţi pusu umorulu împreună cu noi la aduşu, cum ne spuneaţi odinioră, că de acum toţi au să ieie parte la sarcini, dela vlădică pănă la opincă. Bine ar fi, decă ar fi aşa cucoane; căci la resboiu înapoi şi la pomană năvală, par’că nu prea vine la socotelă. Ei dela bolovanulu d-vostră... am înţelesa aşa: că pănă acum noi ţăranii am dusu fiecare câte o patru mai mare, seu mai mică pe umere; însă acum suntemu chemaţi a purta împreună, totu noi opinca, o stâncă pe umerele nóastre... Să dea domnulu, cucone, să fie astfel, că mie nu-mi pare rău... La aceste vorbe, ţăranii ceil’alţi au începută a strânge din umeri, a se uita lungu unula la altuia şi a 4i°e î se pote, ca şi Róta ala nostru să aibă dreptate... Er boerul, luându-i înainte cu glume a înghiţita găluşca şi a tăcuta molcuma. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 49—1892 Ajutoru pentru Slovacii bântuiţi de foamete! Scima, câtu de mare este miseria, ce domnesce în comitatele slovace ale Ungariei, mai alesu însă în comitatulu Árva, care asemenea este locuitu în cea mai mare parte de Slovaci. D)ecî de mii de omeni suntu acji în pericula de-a muri de foame. Guvernulu ungurescu n’a facutu nimica pentru aceste nenorocite ținuturi, cu tóate că a avutu scrie dinainte de pericolulu, ce le amenința. La cererea necurmată a autorităților ei administrative de pe-acolo, guvernulu abia după ce avecruta, că oamenii începu se moara de foame, a trimisu 3000 fl. pentru nenorociţi, — o adevărată batjocură ! Oposiţie maghiară s’a folosită de acesta prilegiu spre a lovi în guvernă şi a înscenată o mişcare demonstrativă pentru ajutorarea celora bântuiţi de foamete. Guvernamentalii unguri, se ’nţelege, n’au putută se rămână îndereta intr’o asemenea cestiune şi deşi, după cum scrise „P. Lloyd“, se temu, ca nu cumva „societatea maghiară şi statula se mărgă prea departe în ajutorarea directă, “ facu şi ei corecte în tote părţile. In faţa acestei neaşteptate şi surprincjetore emulaţiune a partidelor maghiare, de a da ajutoru Slovaciloru, foile boemennicu, că Slavii se temu, nu cumva sărmanii Slovaci să plătăscă prea scumpă acestu ajutoru. „Şovinismulă maghiară“, cjice „Politik“, „cu greu va lăsa să trecă frumosa ocasiune a femetei în ţara Slovacilor, fără de-a esploata acăstă femeie spre scopuri şoviniste, continuândă încă şi mai negenată şi în mai mare măsură cumpărarea de suflete între sărmani şi nenorociţi“. Ceea ce fac. Maghiarii însă îi privesce pe ei şi oricari ar fi scopurile lor, naţionalităţile nemaghiare şi în deosebi noi Românii, nu trebue să uitămă, că aici e vorba de niste fraţi de suferinţe, cari ca şi noi, sunt ameninţaţi în esistenţa lor naţională şi au interese de luptă şi apărare comune cu noi. Soima, câtă de frumoş, au fost manifestate aceste interese comune de cătră naţionaliştii slovaci cu ocazia conferenţei nóstre naţionale trecute şi nu putemu să le damu Slovacilor, una răspunsă mai potrivită, decâtă ca în aceste momente de crisă, să contribuim şi noi pentru alinareasuferinţelor lor. Vedem, cu bucurie, că Românii noştri nu sunt indiferenţi faţă cu sartea Slovacilor, şi că pretutindeni se arată bunăvoinţa de-a contribui pentru cei bântuiţi de foamete. Şi dorinţa generală este, că Românii să contribue de sine stătatorii, pe listele proprii. Ne implinim, doar numai o plăcută datorinţă, deschidfendu coloneleţiarului nostru pentru scopul acesta. Administraţiaţiului nostru este gata a primi orice oferte pentru Slovacii bântuiţi de femete, pe cari, după ce le va înregistra în colonele fetei, le va trimite fără întârceiare la Redacţiunea cţiarului naţională slovacă „Narodnie Noviny“ din Turot-St.Martina pentru a se înainta la destinaţiunea lor. Dela Blaşiu primimu totu în acăstă afacere urmatorul: Apelul cătră Preaon, inteliginţă şi poporu români din giurula Blaşiului. Nimica nu poate să inspire omului mai mare frică, temere şi groză pre pămenta, decâtă lipsa absolută a mijloacelor de subsistinţă, — nimica nu este mai înfricoşata, decâtă moartea prin foame ; căci ea nu curmă deodată suferinţele crescânde, ci prelungesce numai torturile înfioratoare. — Ia acestă tristă posiţie se află 2 comitate din Ungaria superiora, comit. Arva şi Sáros, lopuite în deosebi de Slovaci. Sâmţura de umanitate şi caritate creştină — deşi acastă întreprindere e grea pentru mine — mă îndemnă puternica să apeleze. La buna-voinţa şi marinimositatea on. inteligenţă şi poporii români din giurala Blaşiului, rugându-o să alerge întru ajutorula celora nefericiţi, contribuindu câte cevaşi din avutula lor, spre alinarea suferinţelora şi durerilor, ce apasă greu asupra bieţilora Slovaci. Contribuirile în naturalii, sau bani dimpreună cu consemnările să se trimită subscrisului, care a luatu asupră’şi sarcina de bună-voiă a le espeda câta mai degrabă. Despre incurse se va da raporta. Blasiu, 9 Martie 1892. Cu totă stima, Teodoră Onişoră, proprietara. Protestului studenţiloru români din Parisu. Din nobilula îndemnă de-a aduce unu serviţiu causei Românilor, asupriţi, 150 studenţi români din Paris au hotarî să se facă una protestă contra politicei maghiare, care tinde la nimicirea esistenţei naţionale a Românilor. Acesta protestă l’au publicată toate ziarele de frunte din Paris, însoţindu-lă cu observaţiunile cele mai binevoitore causei nóastre românesc!. Iată protestul tinerimei române din Parisu, în întregă cuprinsul seu: „Românii din Ungaria şi din România, parl ’şi facu studiile în Parisu, alarmaţi de proporţiunile mereu crescătóare ale persecuţiunilor a îndreptate sistematica în Ungaria, contra naţionalităţii române, se vede obligaţi prin forţa lucrurilor, chiar d, a face apel la opiniunea publică a Europei întregi, supunându-i această cestiune, care din nefericire pare a nu ave soluţiune posibilă pe terenul unei înţelegeri amicale. „Printr’unii sistema de legi şi măsuri speciale, combinate savantă. Românii, care locuesc, în numeru de 3 milioane şi în masse compacte, partea orientală a Ungariei, se gasesc nu numai escluşi de la orice participare la vieţa publică, dar sunt ameninţaţi chiar în esistenţa lor civilă. „O lege escepţională din 1874, făcută numai pentru regiunile locuite de Români, îi priveză în realitate de facultatea de a trimite representanţi în parlamenta, cerându-li-se una censu electorala de 28 fiorini, de care o mare parte a locuitorilor maghiari din aceste regiuni sunt dispensați, grație titluri întâmplările lui Eminîi. POVESTE. — A fosta odată una imperatu cu numele Ram-Imperatu. Acesta avea 3 feciori: Zaladina, Mohamedfi și Emini. Ii era dusă vestea peste mări și țări, că cu ostea lui numai smeii își puteau măsura puterile. In țăra vecină domnia Ali, unu impératü foarte iubitori de pace. Cei doi vecini trăiau in cea mai bună prietiniă, pănă când într’o zb nmrindu bunulu Impératü Ali, în locuia lui se sui pe tronu fiulu său