Gazeta Transilvaniei, martie 1892 (Anul 55, nr. 49-73)

1892-03-01 / nr. 49

Pagina 2 Interpretata. Stegura Austriei fâlfăe pe edificiile tuturora consulatelor­ comune din străinătate, dar Ungaria n’are acolo nici steguri, nici embleme; ministerulu comuna de résboiu se numesee totdeauna Reichsk­riegs­minister; asupra cetățenilor­ maghiari se enunță sentinţe în numele împăratului austriacu; paptura a adusă multa bine, dar a adusă şi multă umilire. Trecutula Ungariei, cjise Ugron, n’a a­­vuta nimica comuna cu Austria, astăzi are ceva comună, dar viitorulă ei nu poate fi comunii cu alu Austriei. Aust­ria este representanta poliglotismului, Un­garia a unităţii; în Austria corona împăratului este corona coroanelora, în Ungaria corona regelului este co­­rona unei naţiuni; popoarele Austriei se pota incorpora la Germania, la Slavi, dar Ungaria nu se poate incorpora la nici una stată. Punctul­ de gravitaţiune alu, politicei monarchului ar trebui căutată în Ungaria, fiindcă numai acesta stată poate fi independentă în monarchiă; natura a data acestei ţări tate, numai conducătorilor c ei politici nu lî-a sciută da putere. Aici în mijlocula Europei trebue să esiste o împără­­ţiă puternică, adecă unirea prin alianță a tu­turor­ statelor­ mici, pentru apărarea loră propriă; dacă idea aceasta se va primi, atunci punctul­ de gravitațiune alu acestei împărății nu poate fi altulă decâtă Ungaria. Asta e vechia politică maghiară, a Hu­­nianvora. — Auciu­’aţi oameni buni, scrîn­­titurile lui Ugrona? Decă puteţi, nu rîdeţi! * In Bucovina, fraţii noştri Români au pornita o frumosă mişcare românes­­că lăudabilă. Uneltirile contelui Pace şi ale partidei sale, despre parl ama făcuta amintire, au deşteptată pe fraţii noştri bucovineni. Telegraful , adecă nu a adusu soirea imbucuratóre, că la V Martie n. s’a ţinuta în Cernăuţi o adunare a tutu­rora Românilora alegători, la care au luatu parte 300 de fruntaşi români, cari au hotărîta unanima solidaritatea tutu­rora Româniloră din Bucovina în aface­rile politice naţionale, bisericesci şi în organisarea unui partida naţionala re­­presentat şi de societatea politică „Con­cordia“. S’a alesa una comiteta electo­rala şi deputaţilor, li s’a impusă de obli­­gamentulă de-a forma în dietă ună dubă naţională deosebită, însufleţirea celora adunaţia fosta mare. Din inimă felicitam­ pe frații noştri bucovineni, pentru aceasta hotărâre lăudabilă. * piarul­ „Politic“ vorbind­ despre situațiunea din Bulgaria, cjice urmatoa­­rele: Puternicii 4 cei din Sofia se află Orăşl într’o disposițiune agitată, după ce toate străduinţele lor­, de a pune mâna pe asasinulu lui Vuk­ovici, au fosta cu totula zadarnice. Nimenea nu se mai simte sigura în sprijinula regimului Co­burg In fiecare colţa, în fiecare tufă veda uni atentatora şi neputinţa, de a se subtrage dela pericolulu ameninţătora ala acestei situaţiuni neplăcute, face se orescă şi mai multa turbarea puternici­­lor­ zilei din Sofia. Firesce pă­­răşt­e Serbia, care e suspiţionată şi ameninţată. Se zice, că Stambulov ar fi 4isa cătră agentula diplomatica ala Serbiei din Sofia ameninţânda cu degetul­: „Ar fi bine ca în Belgrada să şi deschidă ochii faţă de emigranţii noştrii. Căci, decă agen­tului nostru de acolo, Dimitrov, i se va clăti numai unu firii de porti din capu, îndată voiu declara resboiu Serbiei, chiar decă se va opune la acesta, în­­trega Europă.“ Din fericire se bucură în timpulu de faţă Serbia de uni gu­verna înţelepta şi de o sănătosă situa­­fiune internă politică, aşa încâtă nu esistă temerea, că nepoliteţă puternici­­ora­şiloi din Sofia va trage după sine urmări seriose... Asasinarea lui Vuk­ovici a dovedit, din nou, că Rusia găsesce încă Bulgari, cari pe bani se servesc­ de arme ucigaşe în contra bărbaților a bulgari binemeritați“... — Ba eu totu nu, cocoane, răspunse moșa Ioana Botă. — Dumnezeu să mă ierte moșa Ioane, dar dumneata, cum vedț, ești cam greu de capu; ia haidemi în grădină, să vă faci a înțelege și mai bine. Moșa Ioane, veni colo în ogradă la mine bo­­lovanula cela mare? Ila vedemu, cu­­cóne. Ia fă bine și adu-la aici lângă mine, zise boierulu, care ședea acum pe unu jilța în mijlocula țăranilora. — S’avemu iertare, cucoane, n’amu puté; că dar acolo-i greutate nu șagă. — Ia cercă și veni. Moșă Rită se duce și vra să ridice bolovanulu, dar nu poate. — Ia du-te şi dumneata moşii Vasile şi dumneata bade Ilie şi dumneata bade Pandelachi. In sfârşita se ducu ei vr’o 3—4 ţărani, urnescu bolovanulu din locu, Ila ridica pe umere şi­ la aducu lângă boierii. — Ei oameni buni?... S’a dusu moşa Ioana şi n’a putută face treba singura; dar când v’aţi mai dusu câţi­ va în­­tr’ajutor­, treba s’a facutu cu mare u­şurinţă; greutatea n’a mai fosta a­­ceeaşi. Unde-i unuia nu-i putere La nevoi şi la durere; Unde-si mulţi puterea cresce Şi duşmanula nu sporesce“. — Aşa şi cu unirea oameni buni; credeţi dumneavostra, că de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Va­­lahia, avem­ să fim­ numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunăre, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lu­­mei, numai să ne vadă că traim­ bine, şi ei se vor­ uni cu noi şi vom­ face împreună o ţară mare, bogată şi puter­nică, de n’ar mai îndrăsni duşmanii în vecii vecilor, a se lega de Români. D-apoi fraţii noştri de sânge: Franţuzii, Italienii, Spaniolii şi Portughezii, ce aş­teptă? La ori­ce întâmplare, Domne fereste, stau gata să-şi verse sângele pentru noi. Unirea face putere oameni buni. Ei, acum credu c’aţi înțelesa şi răsînțelesa. — Ba eu unuia, se iertați dumnea­vóastra cocoane, încă totu n’amu înțelesa, răspunde moşa Rotă. — Cum se face asta moşa Ioané? Mai bine ce v’amu tălmăcita și una co­pila putea să înțelegă. — Mai așa, cocoane, răspunseră cei­lalți. — Moşa Ioané, zise acum boierul­, cam tulburata de multă obosală; ia spune d-ta în legea d-tale, cum ai înțe­lesa, cum n’ai înțelesa, de când se face atâta vorbă, să audim­ și noi. — Da cucoane, să nu vă fie cu su­părare ; dar dela vorbă și pănă la faptă este mare deosebire..... Dumneavostră, ca fie­care boeru, numai ne aţi porun­cită să aducemu bolovanulu, dar nu aţi pusu umorulu împreună cu noi la aduşu, cum ne spuneaţi odinioră, că de acum toţi au să ieie parte la sarcini, dela vlădică pănă la opincă. Bine ar fi, decă ar fi aşa cucoane; căci la resboiu înapoi şi la pomană năvală, par’că nu prea vine la socotelă. Ei dela bolovanulu d-vostră... am înţelesa aşa: că pănă acum noi ţăranii am dusu fie­care câte o patru mai mare, seu mai mică pe umere; însă acum sun­temu chemaţi a purta împreună, totu noi opinca, o stâncă pe umerele nóastre... Să dea domnulu, cucone, să fie astfel­, că mie nu-mi pare rău... La aceste vorbe, ţăranii cei­l’alţi au începută a strânge din umeri, a se uita lungu unula la altuia şi a 4i°e î se pote, ca şi Róta ala nostru să aibă dreptate... Er boerul, luându-i înainte cu glume a înghiţita găluşca şi a tă­cuta molcuma. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 49—1892 Ajutoru pentru Slovacii bântuiţi de foamete! Scima, câtu de mare este mi­­seria, ce domnesce în comitatele slovace ale Ungariei, mai alesu însă în comitatulu Árva, care ase­menea este locuitu în cea mai mare parte de Slovaci. D)ecî de mii de omeni suntu acji în peri­­cula de-a muri de foame. Guvernulu ungurescu n’a fa­­cutu nimica pentru aceste neno­rocite ținuturi, cu tóate că a avutu scrie dinainte de pericolulu, ce le amenința. La cererea necurmată a autorităților ei administrative de pe-acolo, guvernulu abia după ce avecruta, că oamenii începu se moara de foame, a trimisu 3000 fl. pentru nenorociţi, — o adevărată bat­jocură ! Oposiţie maghiară s’a folosită de acesta prilegiu spre a lovi în guvernă şi a înscenată o mişcare demonstrativă pentru ajutorarea celora bântuiţi de foamete. Guvernamentalii unguri, se ’n­­ţelege, n’au putută se rămână în­­dereta intr’o asemenea cestiune şi deşi, după cum scrise „P. Lloyd“, se temu, ca nu cumva „societatea maghiară şi statula se mărgă prea departe în ajutorarea di­rectă, “ facu şi ei corecte în tote părţile. In faţa acestei neaşteptate şi surprincjetore emulaţiune a parti­­delor­ maghiare, de a da ajutoru Slovaciloru, foile boeme­nnicu, că Slavii se temu, nu cumva săr­manii Slovaci să plătăscă prea scumpă acestu ajutoru. „Şovinis­­mulă maghiară“, cjice „Politik“, „cu greu va lăsa să trecă fru­­m­osa ocasiune a femetei în ţara Slovacilor­, fără de-a esploata a­­căstă femeie spre scopuri şovi­­niste, continuândă încă şi mai negenată şi în mai mare măsură cumpărarea de suflete între săr­mani şi nenorociţi“. Ceea ce fac. Maghiarii însă îi privesce pe ei şi ori­cari ar­ fi scopurile lor­, naţionalităţile ne­maghiare şi în deosebi noi Ro­mânii, nu trebue să uitămă, că aici e vorba de niste fraţi de su­ferinţe, cari ca şi noi, sunt­ ame­ninţaţi în esistenţa lor­ naţională şi au interese de luptă şi apărare comune cu noi. Soima, câtă de frumoş, au fost­ manifestate aceste interese comune de cătră naţionaliştii slo­vaci cu ocazia conferenţei nóstre naţionale trecute şi nu putemu să le damu Slovacilor, una răspunsă mai potrivită, decâtă ca în aceste momente de crisă, să contribuim­ şi noi pentru alinarea­­suferinţe­­lor­ lor­. Vedem, cu bucurie, că Ro­­mânii noştri nu sunt­ indiferenţi faţă cu sartea Slovacilor, şi că pretutindeni se arată bunăvoinţa de-a contribui pentru cei bântuiţi de foamete. Şi dorinţa generală este, că Românii să contribue de sine stă­­tatorii, pe listele proprii. Ne implinim, doar numai o plăcută datorinţă, deschidfendu co­lonele­­ţiarului nostru pentru sco­­pul­ acesta. Administraţia­­ţiu­lui nostru este gata a primi ori­ce oferte pentru Slovacii bântuiţi de femete, pe cari, după ce le va înregistra în colonele fetei, le va trimite fără întârceiare la Redac­­ţiunea cţiarului naţională slovacă „Narodnie Noviny“ din Turot-St.­­Martina pentru a se înainta la destinaţiunea lor­. Dela Blaşiu primimu totu în acăstă afacere urmatorul­: Apelul cătră Prea­on, inteliginţă şi poporu români din giurula Blaşiului. Nimica nu poate să inspire omului mai mare frică, temere şi groză pre pă­­menta, decâtă lipsa absolută a mijloa­­celor­ de subsistinţă, — nimica nu este mai înfricoşata, decâtă moartea prin foame ; căci ea nu curmă deodată suferinţele crescânde, ci prelungesce numai torturile înfioratoare. — Ia acestă tristă posiţie se află 2 comitate din Ungaria superiora, comit. Arva şi Sáros, lopuite în deosebi de Slovaci. Sâmţura de umanitate şi caritate creştină — deşi acastă între­prindere e grea pentru mine — mă în­demnă puternica să apeleze. La buna-voinţa şi marinimositatea on. inteligenţă şi poporii români din giurala Blaşiului, rugându-o să alerge întru ajutorula celora nefericiţi, contri­­buindu câte cevaşi din avutula lor, spre alinarea suferinţelora şi durerilor­, ce apasă greu asupra bieţilora Slovaci. Con­­tribuirile în naturalii, sau bani dimpreună cu consemnările să se trimită subscri­sului, care a luatu asupră’şi sarcina de bună-voiă a le espeda câta mai degrabă. Despre incurse se va da raporta. Blasiu, 9 Martie 1892. Cu totă stima, Teodoră Onişoră, proprietara. Protestului studenţiloru ro­mâni din Parisu. Din nobilula îndemnă de-a a­­duce unu serviţiu causei Româ­nilor, asupriţi, 150 studenţi ro­mâni din Paris­ au hotarî să se facă una protestă contra politicei maghiare, care tinde la nimicirea esistenţei naţionale a Românilor­. Acesta protestă l’au publicată toate ziarele de frunte din Paris­, în­­soţindu-lă cu observaţiunile cele mai binevoitore causei nóastre ro­mânesc!. Iată protestul­ tinerimei ro­mâne din Parisu, în întregă cu­­prinsul­ seu: „Românii din Ungaria şi din Ro­mânia, parl ’şi facu studiile în Parisu, alarmaţi de proporţiunile mereu crescă­­tóare ale persecuţiunilor a îndreptate sis­tematica în Ungaria, contra naţionalită­ţii române, se vede obligaţi prin forţa lucrurilor, chiar d, a face apel­ la opi­­niunea publică a Europei întregi, supu­­nându-i această cestiune, care din nefe­ricire pare a nu ave soluţiune posibilă pe terenul­ unei înţelegeri amicale. „Printr’unii sistema de legi şi mă­suri speciale, combinate savantă. Ro­mânii, care locuesc, în numeru de 3 milioane şi în masse compacte, partea orientală a Ungariei, se gasesc­ nu nu­mai escluşi de la ori­ce participare la vieţa publică, dar sunt­ ameninţaţi chiar­ în esistenţa lor­ civilă. „O lege escepţională din 1874, fă­­cută numai pentru regiunile locuite de Români, îi priveză în realitate de facul­tatea de a trimite representanţi în par­lamenta, cerându-li-se una censu elec­torala de 28 fiorini, de care o mare parte a locuitorilor­ maghiari din aceste regiuni sunt­ dispensați, grație titluri­ întâmplările lui Eminîi.­ ­ POVESTE. — A fosta odată una imperatu cu nu­mele Ram-Imperatu. Acesta avea 3 feciori: Zaladina, Mohamedfi și Emin­i. Ii era dusă vestea peste mări și țări, că cu ostea lui numai smeii își puteau măsura puterile. In țăra vecină domnia Ali, unu impératü foarte iubitori de pace. Cei doi vecini trăiau in cea mai bună prietiniă, pănă când într’o zb nmrindu bunulu Impératü Ali, în locuia lui se sui pe tronu fiulu său

Next