Gazeta Transilvaniei, aprilie 1892 (Anul 55, nr. 74-96)

1892-04-01 / nr. 74

nr. 74—1882. GAZETA TRANSILVANIEI. polițaiului nu ’i se păru lucru curata, deci o urmftri. Dama întră într’o cafenea din strada Lyon în colțul­ bulevardului Diderot. Aci se puse agentulft la pândă. Venindă una tînără, care vindea ziarea agentulă, arătândui femeia, îi sfătui să între în cafenea și a’o îmbie cu 4­are­ să se așeze lângă densa și să i pună mâna pe pepte ; daca se va pare lucru suspectă să rămână acolo, la dincontră să iese curenda. — Tânărulă făcu întoc­­mai. Fără a pierde multă timpă, îi îm­­biâ 4iară­ doar dama refusâ, atunci elă îi puse mâna pe peptă. Ea înjură și voi să-i tragă o palmă, tânărulă însă nu se mișcă din lopă. Vecienda agentulă acesta întră în cafenea și puse mâna pe dama suspectă, care protestă energică. Toate au fostă în zadară; ea a fostă dusă la comisariată unde se constată, că dama într’adevără e bărbată, avândă la dânsulă 179 franci 60 centime. După o fotogra­fia a lui Mathieu, se constată identitate ; mai târcjiu mărturisi însuşi acesta. * Astăzil la 6­2 ore diminaţa, ună a­­gentă de poliţie a aflată sub una din ferestrile Synagogei de aici (Bruxella), strada Regence, o cutie de tinichea lungă de 20 cm. c’ună diametru de 5 cm., în­­vălită într’ună jurnală. Cutia avea la ca­­pacă o gaură, în care se vedea ună fi­­tilă. Conţinutulă cutiei era dinamită. Se vorbesce, că mai mulţi anarchiştî parisi­en! s’au refugiată aici. La graniţă s’au luată aspre măsuri de controlă. N. P. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Cernăuţi (Bucovina), 27 Martie v. 1892. M. Stimată Redacţiune! In numă­rul 1 apărută la 22 Martie (3 Aprilie) p­­ara c­iarului „Gazeta Bucovinei“, între solri mărunte, pag. 4, este o notiţă unde se trice­ cum că societatea „Unirea“ s’a înfiinţată spre a produce neînţelegeri între cantorii bucovineni etc. Aici declară în faţa lumei, cum că ideia unei înfrăţiri mai strînse între can­torii bucovineni a fostă, care ne-a con­dusă la înfiinţarea societăţii „Unirea“, spre a strînge pe toţi într’o legătura pu­ternică, spre a ne uni unul­ cu altuia, spre binele şi folosulă naţiunei noastre române. Astăzii suntem , pătrunşi de sanitara ideiă, că „Unirea face­­puterea“. Lupta pentru realisarea scopuriloră societăţii va fi grea, dar noi curagioşi, statornici, vomă pune putere la putere, umără la umără, pănă vomă ajunge la ţinta dorită. Luminarea prin sciinţă, cultura min­ţii şi a inimei: era ce dorimă, elă pen­tru ce ostenimă noi! Precum se bucurau martirii creşti­nismului pentru muncele, ce sufereau din priveste creerulă meu, elă n’a putută să turbure nimică. Numai ochii mei s’au în­şelată şi mî-au înşelată şi mintea. Ochiulă meu a văcjută o visiune... Am stinsă luminarea. Plecându-mă însă spre focă am observată, că tremură şi m’am retrasă aşa de grozavă, ca şi când cineva m’ar fi scuturată de spate cu putere. Aşa-dară tată nu eram de­plină liniştită. Am umblată puţină, apoi începui să vorbescă cu glasă înaltă. Mai târcjiu începuiu m­ă cântecă. In fine în­­torseiu de două­ ori cheia în broasca uşei şi m’am liniştită nițelă. Celă puţină nu poate întră nimeni. După aceea am secrută uitându-mă lungă la sobă; apoi eră şi m’am culcată, stîngendă luminarea. Tóte merseră bine câteva minute. Zăceam pe spate destula de liniștită. Mai târijiu, vrândă să dau o ochire prin odaiă, m’am întorsă pe-o lăture. Din foculă sobei nu mai rămaseră, decâtă doi trei tăciuni roșii, cari aruncau lu­mina tocmai asupra picioarelor și fotelului; și mie mi­ se părea, că omulă de mai ’nainte erăşi şade acolo. Am trasă re­pede ună chibrită pe părete. M’am în­şelată ; nu era nimeni. Mă sculai totuşi şi aşectaiu fetelulă la capătulă patului, ca să nu-lă mai vădă. Apoi am stinsă erăşi luminarea şi am cercată să dormit. Abia aţipisem şi în visă mi­ se înfăţişa în­­treaga scena din sera aceea. îngrozită să­rii din pată şi aprindendă luminarea m’am aşezată pe marginea patului, fiindcă nu cutezam să mai dormit. Dar de două­ ori, contra voinţei mele, somnul, mă apăsa câteva minute. Şi arăşi am recrută aceleaşi apariţiuni. Cre­deam, c’am nebunită. Spre revărsată de­­jiuă nu mai aveam nimică şi am dormită liniştită. Dar, sfîrşită! Sfîrşită ! Mă chinuiau frigurile, eram bolnavă şi pace! Mă sim­­ţiam forte zăpăcită; z­iua am petrecut’o foarte veselă. Am prâncjită în cârciumă, apoi sora am mersă la teatru; în fine plecaiu cătră casă. Dar când mă apropiam de locuinţă mă cuprinse o nelinişte deosebită. Nu de elu, nu de presenţa lui mă temeam, dar mă temeam, că ochii mei Urăşi voră fi înşelaţi, mă temeam, că Urăşi mă voiu teme. Ună césa mă plimbaiu în susă şi ’n josă pe stradă; apoi văciuiu, că facă o măgăriă şi am trasă clopoţelulă. Res­piraţia ’mi era împiedecată, încâtă abia am putută să urcă treptele. Am stată vre­o zece minute pe coridoră înaintea locuinţei mele şi apoi dintrodată mă umpluiu de curagiu şi voinţă. Am în­torsă repede cheia, c’o luminare de ocra grăbit înainte, am isbită ușa odăii și aruncaiu o privire spăriasă asupra cup­torului. N’am văzută nimică. — Ah!.... Ce ușurare! Ce bucuriă! Umblaiu în susă și ’n josă pe covoare. Dar totuși nu eram deplină liniștită. Câte­odată mă întorceam repede. Mă spăriau umbrele ce se jucau în colțură odăii. Am dormită rău; mă făcea să tră­­sară în continuu ună zuruită închipuită. Dar pe elă nu l’am văzută. Nu! S’a sfîrşită! De-atunci totdeuna mi-i frică noaptea, daca mă aflu singură. Simtă mereu în apropierea și ’n jurulă meu năluca, deşi nu mi­ s’a mai arătată. Nu! Dar totuşi mă neliniştesce mereu, fiindcă mereu mă gândescă la ea. Braţulă ei dreptă atârnă în josă, capulă îi stă într’o parte — în visă. Mă urmăresce necontenită. Ce ne­­buniă şi totuşi aşa este. Cine mă urmă­resce ? Ela ? Dară şeiu foarte bine, că elă nu-i, că e ună nimică ! Elă numai în frica mea esistă. N’o să mă mai gândescă la elă. Ei, dar numai în zadară mă for­­țeză, nu potă șede singură acasă, fiindcă și ela este acolo. Stiu, că nu-lă voiu mai vede; nu se va mai arăta, s’a is­prăvită cu elă. Insă cu toate astea esistă în gândulă mea. Deși nevăzută, daar to­tuși esistă. Esistă după uși, în dulapul­ închisă, sub pată, în unghiurile întune­cate, în umbră. Decă deschidă uşa, decă caută în almariu, decă mă plecă cu lu­­mînarea‘?sub pată, dacă privescă în col­­ţuri, ela nu e acolo, dar îlă simtă după spate. Mă întorc­ repede, deși soiu, că nu-lă voiu vedé. Soiu şi aceea, că nu-lă voiu vadé nici-odată, căci nu e lângă mine. E ună lucru nebună și nemilosă acesta. N’am însă ce-i face. Dar acuși, când vomă fi doi acasă, sunt sigură, că elu nu va mai fi acolo. Nu, pentrucă elă numai de aceea este acolo, fiindcă sunt singură, numai de aceea! thp. causa alipirei loră cătră Christosă, ast­­felă noi cantorii ne fălimă astăcil în faţa lumei, că suntemă băştinaşi în acestă ţerâ şi avemă totă dreptulă de a reclama lumină şi pentru noi. Cătră d-vostră, d-loră cantori din lumea mare, mă îndreptă ferbinte şi vă aducă aminte, cumcă aveţi două mâni. Daca vă este cu putinţă şi iubiţi „Unirea“, ajutaţi cu o mână şi societatea „Unirea“ a tuturor­ cantorilor­ din dulcea şi fru­­moasa Bucovină. Săltaţi şi Vă bucuraţi şi daţi veste în toate unghiurile, unde esistă Români, spuneţi le, cum că cantorii bucovineni au două societăţi, una curată naţională ro­mână cu numele „Psaltulă“, or a doua pentru toţi, societatea „Unirea“. Eu, ca ună întemeiătură ală susă numitelor­ societăţi, strigă din adâncul­ inimei, şi dorescă, ca să înflorească, să devie cei mai strălucitori focari pentru naţiunea română.*) Vasilie Gr. L. Lăzăreanu. Reuniunea femei­lor­ române din Arada. Din protocolulă luată în şedinţa Co­mitetului Reuniunei femeilor­ române din Aradă şi provincie, ţinută la 25 Martie p., însemnămă urmatoarele : Comitetul­ es­primă mulţumită insti­tutului de credită şi economii „Victoria“ din Aradă, care din venitele anului 1891 a votată Reuniunei ună ajutoră de 100 fl.. Se cetesce o epistolă a d-lui preotă Terentiu I. Ursu din Chişiu-Ineu, prin care acesta dăruesce Reuniunei unu pianu în preţu de 500 fl., rămasă de regretata sa soţiă Rosa. Declară tot­odată, că pia­­nulă îlă va transporta însu­şi la Aradă, pentru a-lă preda Reuniunei şi că ulte­­rioră va face şi altă donaţiune însemnată în favorulă Reuniunei. Comitetulă, es­­primându-şi profundele sale regrete pen­tru lovitura, ce a îndurat’o d-lă T. I. *) Cu plăcere amă dată locă decla­­raţiunilor­ românesci ale d-lui Lăzăreanu, deşi prin ele încă nu aflămă nici­de­­cum justificată înfiinţarea societăţii „U­­nirea“. Cantorii români din Bucovină îşi au societatea loră naţională, „Psaltulă“, pe lipsă mai aveau doar să înfiinţeze şi o a doua societate, şi încă o societate cu caracteră internaţională ? Daca în adevără, d-lă Lăzăreanu şi cu soţii săi suntă conduşi de nobila dorinţă, de „a se uni unulă cu altuia spre binele şi folosulă naţiunei noastre române“, atunci concentreze-se cu toţii în jurulă societăţii lor­ naţionale, „Psal­­tulă,“ şi nu mai umble a se împărţi în două părţi, mai făcendă încă causă co­­mună şi cu streinii, căci o asemenea di­­visare nu putemă spera să servescă nici de cum „spre binele şi folosulă naţiunei noastre române“.— Bed. Ursu, prin perderea soţiei sale, voteză acestuia mulţumită protocolară pentru generosulă clară. D-na cassieră presenta raţiopiniulă despre mişcarea cassei în 1891, din care se vede, că la 31 Decemvre 1891, în cassa Reuniunei se aflau: în numărară 82 fl. 45 cr.; în obligaţiuni 4713 fl. 57 cr. Totală 4796 fl. 3 cr. înainte de a se efeptui censurarea acestui raţiopiniu, se avisază cassa, ca pănă la proxima şedinţă să presente ună raţiopiniu, în care să se arăte starea întregei averi a Reu­niunei. Se cere, ca d-na directora să pre­sente fără întârcuiare raţiopiniile şoţiei, spre censurare şi aprobare; se decide a se face reparaturile neapărată de lipsă la casa Reuniunei, pentru a se pute des­­chide acolo şoola cu 1 Maiu; se achită cheltuelile de 4 fl. 73 or. avute cu pre­legerile publice, ce le-a arangiată Aso­­ciaţiunea pentru cultura poporului ro­mână, în favorilă Reuniunei; în fine la propunerea d-lui Ceputea se voteza o remuneraţiă de 5 fl. individului însărci­nată cu împărţirea învitărilor­ şi convo­­cărilor­ membriloră la şedinţe. Producţiuni şi petreceri. Societatea socialilor­ români din Bra­­şovă învită la producţiunea şi petrecerea colegială, ce o va arangia Luni în 6 (18) Aprilie 1892, a doua 41 de Pasci, în sala hotelului Centrală „Nr. 1“. Inceputulă la 8 ore sera. După producţiune urmeaza dansă, încependă cu „Căluşerulă“ şi „Bătuta“. Intrarea de persoana 60 cr. Bilete se potă căpăta la D. D. Eremias, la Libră­ria Nicolae Ciurcu, la Casina Română şi sora la Cassă. Oferte marinimose se vor a­chita în publică. Programa producţiunei: 1) Musica; 2) „Caleă Române“, marşă de N. Popo­­vici, esecutată de Corula Sodaliloru; 3) Musica; 4) „Coroana cufundată“, de Bö­­nicke, esecutată de Corula Sodaliloru; 5) Declamaţiune; 6) Musică; 7) Solo de bas esecutată de V. Ocăşanu; 8) „Din depărtare“, de I. Vorobohievici, esecu­­tată de Corala Sodalilor­; 9) Musică; 10) „ Creditorii“ comediă într’ună actă de V. Alexandri. — In favorulă societăţii nConcordian din Blasiu, se va da Luni în 6 (18) A­­prilie c., o producţiune teatrală. Se vor­ juca piesele: 1) Vistavoiulu Marcu, co­mediă în 3 acte de T. Alexi; persoanele vor­ fi representate prin: d-na Sharlotte Bach, dra Sara Kaunz și­ d-nii: I. Rusu, Em. Olteanu, V. Barna sen., Aureliu Maniu și Georgiu Rozoră. — 2) Herşcu Boccegiulu, cântecelă comică de Alexan­dri, cântată de d-ra I. Covaciu. — 3) Creditorii, comediă într’ună actă de V. Pogtaa , Alexandri. Persoanele vor­ fi represen­tate prin: d-ra Maria Schiau şi d-nii: Emiliu Olteanu, I. Rsţu, Nic. Călugără, Henrico Bach, Aureliu Maniu, Iosifă Isacă, Val. Nemeşă, V. Barna jun. şi V. Török. — Preţuia intrării: locă I 80 or., locă II 60 or., stată 40 or. In­­ceputulă la 8 ore precisă. Literatură. A apărută de sub presă şi s’a de­pusă spre ventare la „Librăria şcolleloră“ C. Sfetea în BucurescI: Povăţuitoruîu spre întrebuinţarea tabel­eloru de părete pentru scrisu-cetita, publicate de minist, culteloră şi instrucţiunei publice, pre­cum şi pentru tratarea Abecedarului ro­mână de V. Gr. Borgovanu, directorul­ şcolei de aplicaţia de pe lângă şcala normală de institutori. Preţuia 1 leu 50 bani. Moda din anulă acesta. Ni­ se scrie dela marea fabrică de mătăsuri G. Hen­­neberg din Zürich, cumcă caracterulă mo­dei din anulă acesta este stofa învărgată, sau presărată cu mici floricele, sau alte figuri. Celă dintâiu locă ocupă Foular­­dulă și Rongeant-ulă (o stofă nouă, ună felă de Surah). Celă dintâiu este însă mai preferabilă ca calitate. In mătăsu­­rile Luras, Merveilleux, Taffetas, nu s’au ivită nimică nou, dar fiind acestea în­­totă-deuna practice se comandă și acum foarte multă în colori moderne. Parisul a comandată cantități enorme de mătăsuri Changente şi adecă: Taffe­tas pentru fuste, Luras pentru Lavalliere de dame, cari voră veni ei la modă, numai mai largi și mai lungi ca acum 10 ani, aceste voră înlocui Cachenez-urile, der-órece suntă mai cu sipă. S’a coman­dată multe şi Damaste negru şi colorată Peckin, Luras, Foulard, Armuse, Ben­­galine, Crâpe de Chine, Satin de Lyon, Satin Duchesse, Taille francaise, Taffe­tas ș. a. în diferite combinațiuni de cu­lori pentru a se putea mulțumi toate gus­turile. Culorile cele mai căutate sunt­: gris, heliotrope, freise, electrică galbină, lila roșietică, rosa albastru totă în culori foarte pronunțate. Se face mare luptă cu fustele de totă de mătăsă, cele mai grele stofe se întrebuinţază la aceste. Totă asemenea se căptuşesc rochiile cu Taffeta, seu Faill, pentru a provoca la umblare fâşăitură mătăsei. C­ursul­ pieţei ftraşovfi din 12 Aprilie st. n. 1892 Proprietară: Br. Aurel Mureșianu. Redactora responsabilă: Gregor­« Mal«.r«. Stsncnote romanesel Dump. 9.39Vend. 9 42 Ikrgmta românescu „ 9.30n 9 35 «apoleon­ d’orl - - „ 9.40 »i 9.45 Uire turcesci - - „ 10.58n 10.63 Imperiali - - ■ « „ 9.68n 9.63 ieris. tone. „Albina“ 6°/0 101. .._ ” n n » 100.—n H-1 0 1 Halbinl .... n 5.45n 5.50 anble rusesci­­ » « _n 118.-~~ n119.— Mărci germane - • 57.50n 58.10 Discontul n 6—8°/0 pe ană.

Next