Gazeta Transilvaniei, iunie 1892 (Anul 55, nr. 121-143)

1892-06-10 / nr. 128

BraşovS, 9 Iunie v. Piceamu în numeralu din Dumineca trecută, că duşmanii noştri lucră şi astăciî cu aceleaşi arme blăstemate în contra nostra şi a drepturiloru nóstre, de cari s’au folosită întotdeuna; că dinadinsu se străduescu a sădi ură şi desbinare între noi; că se folosescu de arma bănuirilor, a denunţărilorii şi a căluminărilor, numai ca se omore încrederea poporului nostru în bărbaţii sei devotaţi binelui şi se învenineze isvarele iubirei şi ale stimei împrumutate între fraţi. Astăzi voimă se esplicămă mai de-aproape afirmaţiunea de mai sus. Este învederată, că o causă nedrepta, ca aceea a maghiarismului violentă, numai prin mijloace nedrepte se poate susţine. Şi adversarii noştri s’au şi sciutu folosi şi se folosescu încă cu prisosu de astfel de mijloace. Intre tote înse juca rolula cel mai principală sistematica denaturare a adevărului asupra Românilor, a faptelor şi a atitudinei lor private şi publice, din partea pressei maghiare. In timpul din urmă foile maghiare s’au folosită de acesta ticălosă armă în mesură forte mare. N’a fostă o întâmplare în viaţa noastra naţională, ba chiar şi în cea socială, ca se nu fiă esploatată de ele, într’ună chipa sau altulă, numai spre a nutri în sînulu Ungurilor, ura în contra Româniloră; de altă parte înse foile maghiare n’au lăsată se trecă nici cea mai mică ocasiune spre a da nutrementa spiritului de neînţelegere între Români prin aceea, că conflictele ivite dintr’o causă, ori alta în sînulu nostru, totdeuna le-au înfăţişată în acea lumină, care le convenea loră mai bine din punctă de vedere ală scopurilor duşmane. Aşa s’au petrecută lucrurile cu deosebire dela conferenţa nóstra trecută încoce, îndată ce au aflată despre deosebirile de vederi ivite în cestiunea aşternerei memorandului, contrarii noştri, încă a doua cei după conferenţă, înfăţişau motivele, din cari s’au născută acele deosebiri de vederi, într’o lumină cu totulă falsă, dar care le convenea loră. Astfel, „Pester Lloyd“ a susţinută, precum soima, că cei ce n’au fostă pentru aşternerea imediată a memorandului, ar fi intenţionată modificarea programei dela 1881 etc. în sensă maghiaronă. Firesce că de aici urma, ca şi motivulă votului lor, în cestiunea memorandului se fia declarată totă ca maghiaronă. De atunci şi până acei d-nii Veigelsberg et Comp. dela numita Joia n’au încetată de-a înfăţişa lucrurile din adinsă totă în aşa falsă lumină şi din când în când resuflă prin coloanele ei câte-o corespondenţă sau „entrefilet“, ori chiar articulî, cari varieza tema de mai sus, în tóate tonurile. Tote acestea înse nu ne surprindă. Duşmanii noştri se folosescă de armele, ce le credă ei mai bine venite. Ceea ce ne surprinde înse este, că tote minciunile reutăciose ale monitorului jidano -maghiară le vedemă reproduse la locă de frunte și în modă bătetară la och!în colonele „Tribunei“ din Sibiiu. Şi — în ce privesce insinuările duşmane la adresa acelora dintre membrii partidei nóstre naţionale, cari s’au fostă pronunţată în contra aşternerei imediate, — le vedemă reproduse sau fără de comentară sau cu comentare chiar aprobătore. „Tribuna“ susţine a fi acia singurulă organă ală comitetului din Sibiiu. Amă vrea se scimă prin urmare cum se face şi ce interese crede a susţină acestă chiară, când cu atâta revnă şi chiar plăcere se face ecoulă neadeverurilor rentaciuse colportate cu o intenţiune de cătră foile unguresc!? FOILETONULU „&AZ. TRANS.“ Principesa dormitândă. Naraţiune de I. I. Iasinshj (Maxim Bjelinskij). I. Era o sora ploiosă de temna. Caii obosiţi trăgeau cu greu valagula*) spre oraşă, aţîţaţi de conducătorul lora, und Jidovoi, singuratice laterne luminau cu flacăra lord licoritoare noroiuld de pe stradă, care plecicăia monotonă sub copitei© cailord. Pânza covâltirului era udă, or din interiord se aucjia und plânsd de copild, însoțită de-o tuse bolnăviciosă. La începută avusese valagula foarte mulți pasageri, dar pe drumd săriră unul câte unul din echipagiulă greoiu şi dispărură în întunerec: ei aveau oase şi cuartire proprii în cetate. Când valagula se opri înaintea ospătăriei la „Oraşul Paris“, mai adăpostea numai două persoane: o femeă cu und copilă în braţe şi una bărbată înaltă şi slabă. Din coridorul îngustă dela intrarea ospătăriei căcifi o viuă lumină pe stradă, reflectată de oglinda refractare a unei lampe. *) Und felii de trăsură. Lumina stîrni una efectca plini de bucuriă asupra călătoriloră ; femeia, care până acum tăcuse, cflse cătrăcopilulu ei: „îndată, puiule! îndată vine lapte! „Nu plânge, nu plânge!“ şi-lă legăna uşoră pe braţe. Bărbatul îl sări din valagură şi întră în coridoru, unde fu primită de os petarula, una omu neînsemnată, cu cdlorea feţei întunecată, îmbrăcată în haine cenuşii şi cu una lanţit de ciasornion peste vesta sa. După înfăţişare părea a fi Rusu, dar după ce aruncase o privire piecişă asupra părului străinului, care-i atârna pe umeri, rosti câteva cuvinte în limba ebraică adresându-se cătră cei din casă; din întinstecă răsuna un răspuns, pe care ospătarul nu-l aştepta şi se întorse imediată spre străină. — „Pentru multă timpu?“ — „Ei, pentru trei, patru crai“— „Cu femeia și cu una copilă mică?“ — „Da, da! Lasă— să-mi aducă bagagiulu.... Hei, Salmann!“ Erăși rosti ospătarul, câteva cuvinte evreesci, totuși, răspunsula păru, că nu’l mulțumesce, căcî fața ’i se făcu posomorită. — „Bagagiula va putea fi adusă, totuși la noi e regula, ca pentru fiăcare cji să se plătescă înainte“. Se părea, că pe călătoră nu-lă înstrăineză o astfel de primire; elfi lăsa să-i arate numărulă — elă se afla chiar în coridoru și ferestrile dau spre curte — își băga mâna în pardisiul său de veră şi cjise: — „Bani mărunţi n’am, ci numai bancnote — trebue să împrumută dela D-ta, iubite ospătară“, pipendă acestea apucă nasulă ospătarului şi spuse, ca şi dintr’ună portmoneu, două piese de câte 20 de copeici şi una de 10. — „Te rogă primesce!“, cjise elă și-i întinse cu îndemânare banii. Ospetarula își pipăi nasulă și surise alene. După ce numără banii și se convinse, că nu suntu falsi, cjise: — „Mai dăunădire a fostă și aici una astfel de artistă, dar la noi nu facu trabă bună: n’avea ce să mănânce, făcu datorii și plecă cu buzunarele gole. Te sfătuescă să nu stai în orașulă acesta“. — „Ei, n’am lipsă!.....Marilka, dăte josă... Aucil, domnule ospătară, o mașină de ceaiu, mă ulcioră cu lapte și ceva de mâncare. Salmann, adă lucrurile ! ...E frigă astădi!... D-ta cjici așadară, că a mai fostă mnulă pe aici? Cine să fiă? Ei, profesorulă Jaques, nu? Ei, acesta este ună șarlatană; n’are nici o desteritate în degete, lucră numai cu aparatele. Din contră, mă recomandă: Doctoră Tironi; șahulă Persiei mi-a conferită ordinulă leului și ală soarelui... Ei, Salmani, înainte!“ Ospătarul arunca o privire, jumătate curiosă, jumătate despreţuitore, asupra magului cu pletele negre, zăngăni în palmă banii, ce-i primise, şi faţa sa îngrijată, cu fruntea boltită şi cerbicosă, inspira puţină încredere. Magulă îi făcu cu coda ochiului, îlbătu pe umeri şi zise: — „Ei, mișcă-te, d-le ospătară! Ni-e feme și copilului meu îi este frigă... seu trebue totulă plătită înainte ? Acesta nu se obicinuesce nicăiri.... Ei, acă încă cinci-cinci de copeici, să te ia dracu!“ Elă lua din buzunară o pungă și IL.TZ". „Gazeta“ ese în fiăcare cai. Momente pentru Austro-Ungaria: Pe anu anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovu: a administraţiune, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30 etagiulu I.: pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu ciusula în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele cât şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Macţiunea, Administraţianea şi Tipografa: BRAŞOVU, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimite. Birourile de anunciuri: Braşovu, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Inserate mai primesc în VienaR. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi, inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. 128. Braşovt, Mercurî, 10 (22) Iunie 1892. CRONICA POLITICĂ. — 9 (21) Iunie. Foile din România discută viu împru mutulu de 75 milioane, ce l’a contractată Româniainstreinătate. „Timpulü® polemisândă cu organulă liberală „La Patrie,“ care susţine în unulă din numerii săi trecuţi că conservatorii nu se gândeau şi nu se gândescă, decâtă a contrage împrumuturi; că politica loră economică n’ară da garanţii de prosperitate, cum dădea cea a lui I. Brătianu şi că în sfîrşită în politica esternă (a conservatorilor), simpatiile franco-ruse ale d-lor Galargiu şi Lahovary au creată ună curentă ostilă României, a f’ce între altele. Totă lumea scie, că politica vamală a României, adoptată la 1885, e şi astăzi în vigoare; producţiunea naţională e şi a«4î ocrotită prin toate mijloacele, ce stau la disposiţiă şi dovada cea mai bună despre acesta, este necontenita desvoltare a industriei naţionale. Nu numai că nu s’a schimbată nimică în rău dela liberali începe, continuă „Timpulu“, ci avemă chiar o superioritate asupra politicei economice a altora. In adevăr, noi (conservatorii) amă câştigată pentru^ Rormrâtkît--piaţa Serbiei—şi -amă obţinută oare-oari concesiuni dela Austro- Ungaria... Creditul statului nostru,j100 sfîrşindă „Timpulu“, e astăciî mai solidă de câtă ori când și decătre cari împrejurări neaternătore de noi ni-au făcută să împrumutămă cu 5 la sută, fiă siguri liberalii, că guvernulu conservatorii va sei să profite de împrejurări, ca să nu îngreuneze ţera. Nu trebue însă nimeni să cera de la conservatori, decâtă ce e omeneşte posibilă. * „Kölnische Zeitung“ află, că visita principelui bulgarii la Londra a avută mai alesă scopul de a mulţumi prinţului şi prinţesei de Wales pentru încercarea de mijlocire, ce a făcut-o chilele trecute la Copenhaga, pe lângă Țarulă Rusiei și în favorulă său. Scimă cu câtă entusiasma a vorbită pressa bulgară de primirea deosebită ce ’i s’a făcută principelui bulgară la Londra. Dar scimă și aceea, câtă de iritată este din causa acestei visita pressa^rusescă. O telegramă din Petersburg a fetei vienese „Neue Fr. Presse“ constată acestă iritare, deşi gazetele recunoscu unanima, că „provocaţia“ englesă nu ajută nimică principelui bulgară pentru a face mă pasă mai înainte spre realisarea scopului său. Biatulă rusescă „Novosti®, vorbindă de acesta visită cjice, că după scrii ca are din Berlină, întrevederea dela Kiel va avea urmări cu multă mai importante de câtă s’ar fi crecjută: pacea europeană este acum asigurată încă mulţi ani, prin urmare nu va reuşi Anglia să provoce ună răsboiu între Rusia şi tripla alianţă de hatârulă Bulgariei. Ună altă ,iare rusescă, „Novoie Vremia“ nu pote decâtă să mulţumască Angliei pentru ofensatarea „demonstrată“, deoarece ea reamintesc© din nou,că totă mai dureză neturburată intriga pentru eliminarea Rusiei din Peninsula Balcanică şi pentru îndreptarea căilor Austro-Ungare şi a aliaţilor ei spre Bulgaria, spre Marea Egeică şi chiar spre Constantinopolă. După întrevederea dela Kiel, continuă numita faia, Rusia n’are motive de-a judeca situaţia în modă optimistă. Liniştea berrnia nu este decât şi o scurtă pausă şi Rusia trebue să se folosescă de momentele preţiose, pentru ca să şi desvolte mereu puterile morale şi materiale pentru lupta împotriva coaliţiunei cu multe capete din Orientă. Telek. carta „Gaz. Trai." Bucurescu, 21 Iunie. O întrunire importantă a studenţilor, protesteza energică în contra vandalismului ungurescă dela Turda. Duminecă meetingu mare. Detalii urmeaza.