Gazeta Transilvaniei, iunie 1892 (Anul 55, nr. 121-143)
1892-06-11 / nr. 129
f Dumitru Brătianu. Braşovă, 10 Iunie v. Fără de veste ne sosesce acel trista scrre despre moartea marelui patriotu românii Dumitru Brătianu, întâmplata Luni seara în Bucurescî. Scirea acesta durerosă umple de tristeță şi doliu toate inimile, cari simt românesce. De-odată cu moartea lui dispare încă unii luceferii, care a strălucită cu gloriă în trecutulă României şi a luminată inimile şi minţile Românilor, în căile grele, pentru numulă românescu. Dumitru Brătianu a fostă unulă din acei mari luptători ai causei române, cari prin sacrificii şi lupte necurmate au pusă basa României de aciî. A muncită şi a îndurată lipsuri o viaţă întrega, pentru ca se lase urmaşiloră sei moştenire esemplele sale de patriotismă şi virtute naţională, se lase în urma sa o generaţia devotată causei sfinte a românismului. Figura bătrânului şi devotatului luptător, Dumitru Brătianu, va rămâne în tote timpurile o nobilă şi curată figură în istoria naţională a Românilor. încă din cea mai fragedă tinereţă, Dumitru Brătianu n’a avută altă ideală, decâtă liberarea şi înălţarea neamului seu, o România independentă şi fericită. El, a luată parte la tote luptele şi sbuciumările Românilor, în marile mişcări politice dela 1848 şi mai târcfiu. Ca studentă în Parisă elă se luptă pe baricade în 1848 în Parisă, apoi plecă în Transilvania spre a încerca o înţelegere între revoluţionarii Unguri şi între Români, cari se sculaseră pentru a-şi elupta drepturile naţionale îngropate de vecuri. Ca toţi bărbaţii din acea ilustră şi nobilă generaţia a suferită şi elă amarulă esiliului şi a apărată causa română la Londra pe lângă lordul Palmerston, succectendu-i a câştiga parlamentulă englesă pentru causa României. De atunci încependă, Dumitru Brătianu prinse cu multă iubire de namulă seu condeială şi publică prin foile streine, mai alesă din Anglia, o mulţime de articule în formă de scrieri, seu de memorii, în cari tracta şi desvolta cu erudiţiune şi entusiasmă istoria şi drepturile principatelor române. La 1858, reîntorcendu-se în ţară primi se apere divanulă ad-hoc în congresulă de la Parisă. Marile şi nobilele sale lupte din timpul din urmă suntă pre bine cunoscute. Este cu deosebire de toţi sciută câtă de multă a stăruită Dumitru Brătianu pentru purificarea moravurilor şi formarea de caractere integre şi statornice în sinlă conaţionalilor sei. In toata vieţa lui publică, Dumitru Brătianu a fostă condusă de idei mari şi nobile şi a fostă ună esemplu de caracteru, de corectitudine şi statornicie. Cu inimă pătrunsă de durere ne asociămă şi noi la dolinlă ce-lă îmbracă fraţii noştri de dincolo, pentru pierderea marelui patriotă şi naţionalistă Dumitru Brătianu, ale căruia nobile fapte- voră rămână pururea esemple de mărâţă abnegaţiune şi de jertfă pentru binele Românilor. Minciuni tendenţiose esrtra, muros et intra, . Braşovui, 10 Iunie v. Numai era mamă manifestată mirarea şi părerea de rău pentru că vedemu, că „Tribuna“ din Sibiiu se face mereu ecoală minciunilor tendenţiose colportate de foile străine duşmane causei noastre, şi astăciî deja din nou trebue să constatămă acesta tristă apariţiune. Intr’o notiţă publicată la locă de frunte sub titlulă : „Unde suntă patrioţii români?“. „Tribuna“ de axil (nr. 130 dela 10 (22) Iunie n. c.) reproduce o telegramă tedenţiosă, ce a primit’o din Pesta 4L- rulă vienesă „Fremdenblatt“, în care sefice : „In decursul acestei luni se va ţine o adunare generală a Românilor ungureni, care va lua posiţiă contra demonstraţiunei vienese cunoscute a deputaţiunei române şi în care adunare programuin sibiianu se va purifica de toate echivocităţile“. La acesta „Tribuna“ face următorulă comentară: „Astfel, deci toate câte s’au putută face din partea guvernului s'au făcută pentru ca convenirea din redacţia „ospitală“ a „Gazetei Transilvaniei“ să aibă resultatură dorită de toţi „patrioţii“. „Tribuna“ dar nu numai că aprobă miciuna tendenţiosă a telegramei foii vienese, dar o mai şi mistifică şi falsifică, căci acolo e vorba de-o „adunare generală“ şi nu se spune unde şi cum, pe când „Tribuna“ vorbesce de întrunirea de alaltaeri din Braşov, pe care ea singură o declară de-o „convenire“ numai a „câtorva persoane“. Şi tote aceste le facă „amabilii“ noştri confraţi întrună momentă, când au înaintea lor, acelă numără ală „Grazetei“, din care se vede neîndoiasă, că numai şi numai păstrarea solidarităţii naţionale şi susţinerea nealterată a programului naţională din 1881 a formată basa discusiunei în memorata convenire. Dar nu-i destulă. In acelaşi număru, cu câteva rânduri mai josă, „Tribuna“ publică sub titlulă : „Fiasculă d-lui Alexandru Mocsonyi în Braşovă“ ună feliu de corespondenţă de aici, în care se denatureză faptele petrecute şi se falsifică adevărulă în modulă celă mai revoltătoră, susţinendu-se între altele absurditatea, că „scopulă d-loră Mocsonyi era de a se constitui într’ună nou partidă politică“ şi acesta tinde? tocmai în redacţiunea „Grazetei Transilvaniei“, care a fostă martoră viă a marilor principii naţionale proclamate la 1848, cari forméza basa programului nostru! Puţină respectă manifestazăţiarulă sibiiană faţă de inteligenţa cetitorilor săi, decă îi crede capabili a lua de banî buni nisce minciuni atâtă de încornurate. Dar nu voimă să polemisâmă cu „Tribuna“, ci voimă numai a constata faptulă şi suntem nevoiţi a-o face, căci, precum amă dovedită, aici se vede intenţiunea de a seduce opiniunea nostră publică. In faţa acesta întrebămă din nou: Amă vrea să scimă cum se face şi ce interese crede a susţină „Tribuna“, când cu atâta revnă şi chiar plăcere se face ecoulă neadevărurilor răutăciose colportate cu intenţiune de cătră foile străine şi când — ce e mai multă — ea însăşi colporteaza asemeni neadevăruri despre fraţii săi Români? * Totă „Tribuna din Sibiiu publică în fruntea numărului său de erî, Marţi 9 (21) Iunie, o telegramă a d-lui George Popă de Băsesci, întâiulă vice-preşedinte ală comitetului, care în ultimul ei pasagiu conţine o insinuaţiune scandalosă, făcută la adresa nostră, a „Grazetarilorfi“. Nu este timpulă acuma de a amări spiritele trăgendu ne sema cu d-lă Greorge Popă de Băsesci. Azi, în faţa urgiei, ce o întîmpinămă cu toţii din partea adversarilor noştri, trebue mai multă ca ori şi când să căutămă a ne stăpâni şi a fi cu toţii strînsă uniţi în respingerea atacuriloră duşmane. Dor îlă asigurămă că nu vomă întâria la timpulă său a ne lămuri posiţiunea faţă de ataculu d-sale necali- FOILETONOXY „GAZ. TRANS.“ (2) Principesa dormitândă. Naraţiune de I. I. Iasinshj (Maxim Bjelinskij). Magulft fu încungiurată şi de alţi ofiţeri, cari tocmai terminaseră o partidă „à la guerre“ ei îlă apucară de mâni şi la bătură pe umeri. — „Mă găsiţi cu totulă nepregătită, domniioră “1 cfise doctoră Timoni salutândă cu politeţă şi totu aşa de politicosu sufubându şi mânecile. „Voiţi să-mî daţi câteva monede de argintă ?“ Elă căpăta şepte piese de câte două- deeî de copeica. Mai întâiu le ţinu în palmă, pentru ca banii sĕ fie vătfuţi de toţi, apoi îşi închise mâna, o deschise după aceea şi monedele dispărură. Deoarece toţi cei de faţă nu-şî luaseră ochii de pe mânile escamatorului, toţi fură foarte surprinşi din causa repedei dispariţiuni a banilor şi oficerii aplaudară viu. Doctoră Timoni însă începu : — „D-loră! Inţelegă, că ori câtă de mică e suma, totuşi nu voiţi ca să se părdă. Aide să căutămă banii — pate îi vomă găsi acolo pe masă, lângă onorabilulă domnă ospătară, vădă zece ouă. In care voiţi să aflaţi suma?“ Câţiva ofiţerî designară ună au, alţii, altulă : ei bănuiau, că ospătarulă s’a înţelesă cu magula. Inne aleseră ună ou, îlă priviră cu îngrijire şi-lă puseră pe binardu. Magula, îşi sufurră mânecile şi mai tare, îşi arătă mânile sale gole, luă oală şi-lă sparse. Pe postavulă celă verde se rostogoliră şăpte piese de argintă. Tinerii dedeau uimiţi din umeri. Oficerulă cu faţa spoită şi încreţită bău cu Tirioni o sticlă de şampaniă de Don şi-lă rugă să-i esplice măestria asta. Doctor Tirioni disa misteriosă, că totulă depinde de la desteritatea degetelor, totuşi oficerii nu-lă crezură. Târziu se întorsa magulă în camera sa. Lumina de seu arsese cu totulă și fumega. Marilka dormea cu papulă dată înapoi, lângă copilul ei; acesta răsufla sforăind, dar în generală se liniștise. Doctor Timoni se pleca asupra celei ce dormea şi o sărută pe umeră. Apoi își procură o altă luminare şi se ocupa pănă la miedulă nopţii cu compunerea afişului teatrală. III Copilulă gemu totă nóaptea, striga din când în când, văetându-se, „mamă“ şi în aţipire auzi magulă, cum Marilka se sculă, aprinse luminarea şi încapi lapte la lampa de spirtă. Dar elă voia să dorma, în capulă său vîjâia şi afară de aceea nici nu era treaba lui să ajute pe femeea sa în îngrijirea copilului. El se învălise cu covorulă, căci era forte frigă în odaiă. Când se deşteptă, zorile zilei deja se zăriau prin ferestră. Magulă bău una paharele de rachiu şi scutură pe Marilka din somnul ei adâncă de diminaţă. Şi Jenika se deşteptă; faţa ei era galbenă ca căra şi ochii ei, tare deschişi, privea asupra tatălui. Acesta, ca să înveselescă copilulă, îşi strînse obrazii săi laşi şi slabi şi făcu una semnă cu nasură său lungă; copilulă însă se spăria. Marilka făcu imputări bărbatului și acesta întrebă cu tristeță: — „Nu suntă cu tatălă copilului ? De ce mă opresc, dar să mă apropiu de elă?“... — „Janika se teme de tine, când e bolnavă,“ răspunse Marilka. „E timpă, ca să-lă desvățămă !“ zise magulă posomorită și voi să ia pe fiulă său în brațe. Marilka nu-lă lăsă — ea încă era somnorosă și supărată. Ea era îmbrăcată cu o jachetă roșie scurtă și perulă ei galbină ca flosulă cădea despletită pe umerii ei goi. Ea era „sîlnică“, după cum obicinuia să zică Doctoră Timoni, deore-ce însă lui nu-i plăcea acesta, își mușcă buza de josă și- i dede Mariikei o lovitură. Ea începu să plângă, elă o lovi a doua oră și persistă în hotărîrea sa: purtă copilulă de câteva ori în susu și in josă prin odaiă, apoi îlă deda mamei sale, care plângea. .AATxnLrcr „Gazeta“ ese în fiacare di. Abonamente pentru Austro-Ungarii. Pe unu anu 12 fl. ,pe șase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anii 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Brașovna administrațiune, piața mare, Târgulu Inului Nr. 80 otagiulu I.: pe unü anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă: Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele cât și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Mactinea, Armestiatraea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare, Târgulu ’ Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciurî: Braşovă, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena K. Mosse, Hausenstein & logier (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi BO cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. p. 129. Brașovt, Joi, 11 (23) Iunie 1892.