Gazeta Transilvaniei, iunie 1892 (Anul 55, nr. 121-143)

1892-06-11 / nr. 129

f Dumitru Brătianu. Braşovă, 10 Iunie v. Fără de veste ne sosesce acel trista scrre despre moartea marelui patriotu românii Dumitru Brătianu, întâmplata Luni seara în Bu­­curescî. Scirea acesta durerosă umple de tristeță şi doliu toate inimile, cari simt­ românesce. De-odată cu moartea lui dispare încă unii lu­­ceferii, care a strălucită cu gloriă în trecutulă României şi a lumi­nată inimile şi minţile Românilor, în căile grele, pentru numulă ro­­mânescu. Dumitru Brătianu a fostă unulă din acei mari luptători ai causei române, cari prin sacrificii şi lupte necurmate au pusă basa României de aciî. A muncită şi a îndurată lipsuri o viaţă întrega, pentru ca se lase urmaşiloră sei moştenire esemplele sale de patriotismă şi virtute naţională, se lase în urma sa o generaţia devotată causei sfinte a românismului. Figura bătrânului şi devotatu­lui luptător, Dumitru Brătianu, va rămâne în tote timpurile o no­bilă şi curată figură în istoria na­ţională a Românilor­. încă din cea mai fragedă tine­­reţă, Dumitru Brătianu n’a avută altă ideală, decâtă liberarea şi înălţarea neamului seu, o Ro­mânia independentă şi fericită. El, a luată parte la tote lup­tele şi sbuciumările Românilor, în marile mişcări politice dela 1848 şi mai târcfiu. Ca studentă în Parisă elă se luptă pe baricade în 1848 în Parisă, apoi plecă în Transilvania spre a încerca o în­ţelegere între revoluţionarii Un­guri şi între Români, cari se scu­laseră pentru a-şi elupta drepturile naţionale îngropate de vecuri. Ca toţi bărbaţii din acea ilus­tră şi nobilă generaţia a suferită şi elă amarulă esiliului şi a apă­rată causa română la Londra pe lângă lordul­ Palmerston, succe­­ctendu-i a câştiga parlamentulă en­­glesă pentru causa României. De atunci încependă, Dumitru Brătianu prinse cu multă iubire de namulă seu condeială şi pu­blică prin foile streine, mai alesă din Anglia, o mulţime de articule în formă de scrieri, seu de memo­­­­rii, în cari tracta şi desvolta cu erudiţiune şi entusiasmă istoria şi drepturile principatelor­ ro­mâne. La 1858, reîntorcendu-se în ţară primi se apere divanulă ad-hoc în congresulă de la Parisă. Marile şi nobilele sale lupte din timpul­ din urmă suntă pre bine cunos­cute. Este cu deosebire de toţi sciută câtă de multă a stăruită Dumitru Brătianu pentru purifica­rea moravurilor­ şi formarea de caractere integre şi statornice în sin­lă conaţionalilor­ sei. In toata vieţa lui publică, Dumitru Bră­tianu a fostă condusă de idei mari şi nobile şi a fostă ună esem­­plu de caracteru, de corectitudine şi statornicie. Cu inimă pătrunsă de durere ne asociămă şi noi la dolinlă ce-lă îmbracă fraţii noştri de dincolo, pentru pierderea marelui patriotă şi naţionalistă Dumitru Brătianu, ale căruia nobile fapte- voră ră­mână pururea esemple de mărâţă abnegaţiune şi de jertfă pentru bi­nele Românilor­. Minciuni tendenţiose esrtra, muros et intra, . Braşovui, 10 Iunie v. Numai era m­­amă manifestată mirarea şi părerea de rău pentru­ că vedemu, că „Tribuna“ din Sibiiu se face mereu ecoală minciunilor­ tendenţiose colportate de foile străine duşmane causei noastre, şi astăciî deja din nou trebue să con­­statămă acesta tristă apariţiune. Intr’o notiţă publicată la locă de frunte sub titlulă : „Unde suntă patrioţii români?“. „Tribuna“ de axil (nr. 130 dela 10 (22) Iunie n. c.) reproduce o telegramă teden­­ţiosă, ce a primit’o din Pesta 4L- rulă vienesă „Fremdenblatt“, în care se­­fice : „In decursul­ acestei luni se va ţine o adunare generală a Românilor­ ungu­reni, care va lua posiţiă contra demons­­traţiunei vienese cunoscute a deputaţiu­­nei române şi în care adunare progra­muin sibiianu se va purifica de toate ech­ivo­­cităţile“. La acesta „Tribuna“ face ur­­mătorulă comentară: „Astfel, deci toate câte s’au putută face din partea guvernului s'au făcută pentru ca convenirea din redacţia „os­­pitală“ a „Gazetei Transilvaniei“ să aibă resultatură dorită de toţi „patrioţii“. „Tribuna“ dar nu numai că aprobă miciuna tendenţiosă a te­legramei foii vienese, dar o mai şi mistifică şi falsifică, căci acolo e vorba de-o „adunare generală“ şi nu se spune unde şi cum, pe când „Tribuna“ vorbesce de întrunirea de alaltaeri din Braşov­, pe care ea singură o declară de-o „con­venire“ numai a „câtorva persoane“. Şi tote aceste le facă „amabilii“ noştri confraţi întrună momentă, când au înaintea lor, acelă nu­mără ală „Grazetei“, din care se vede neîndoiasă, că numai şi nu­mai păstrarea solidarităţii naţionale şi susţinerea nealterată a programului naţională din 1881 a formată basa discusiunei în memorata convenire. Dar nu-i destulă. In acelaşi număru, cu câteva rânduri mai josă, „Tribuna“ publică sub tit­lulă : „Fiasculă d-lui Alexandru Mo­­csonyi în Braşovă“ ună feliu de co­respondenţă de aici, în care se de­­natureză faptele petrecute şi se falsifică adevărulă în modulă celă mai revoltătoră, susţinendu-se în­tre altele absurditatea, că „sco­pulă d-loră Mocsonyi era de a se constitui într’ună nou partidă po­litică“ şi acesta tinde? tocmai în redacţiunea „Grazetei Transilva­niei“, care a fostă martoră viă a marilor­ principii naţionale pro­clamate la 1848, cari forméza basa programului nostru! Puţină respectă manifestază­­ţiarulă sibiiană faţă de inteligenţa cetitorilor­ săi, decă îi crede ca­pabili a lua de banî buni nisce minciuni atâtă de încornurate. Dar nu voimă să polemisâmă cu „Tribuna“, ci voimă numai a constata faptulă şi suntem­­ ne­voiţi a-o face, căci, precum amă dovedită, aici se vede intenţiunea de a seduce opiniunea nostră publică. In faţa acesta întrebămă din nou: Amă vrea să scimă cum se face şi ce interese crede a susţină „Tribuna“, când cu atâta revnă şi chiar plăcere se face ecoulă neadevărurilor­ răutăciose colpor­tate cu intenţiune de cătră foile străine şi când — ce e mai multă — ea însăşi colporteaza asemeni neadevăruri despre fraţii săi Ro­mâni? * Totă „Tribuna din Sibiiu pu­blică în fruntea numărului său de erî, Marţi 9 (21) Iunie, o tele­gramă a d-lui George Popă de Bă­­sesci, întâiulă vice-preşedinte ală comitetului, care în ultimul­ ei pasagiu conţine o insinuaţiune scandalosă, făcută la adresa nos­tră, a „Grazetarilorfi“. Nu este timpulă acuma de a amări spiritele trăgendu ne sema cu d-lă Greorge Popă de Băsesci. Azi, în faţa urgiei, ce o întîmpi­­nămă cu toţii din partea adversa­­rilor­ noştri, trebue mai multă ca ori şi când să căutămă a ne stăpâni şi a fi cu toţii strînsă uniţi în respingerea atacu­­riloră duşmane. Dor îlă asigurămă că nu vomă întâria la timpulă său a ne lămuri posiţiunea faţă de ataculu d-sale necali- FOILETONOXY „GAZ. TRANS.“ (2) Principesa dormitândă. Naraţiune de I. I. Iasinshj (Maxim Bjelinskij). Magulft fu încungiurată şi de alţi o­­fiţeri, cari tocmai terminaseră o partidă „à la guerre“ ei îlă apucară de mâni şi­ la bătură pe umeri. — „Mă găsiţi cu totulă nepregătită, domniioră “1 cfise doctoră Tim­oni salu­­tândă cu politeţă şi totu aşa de politi­­cosu sufub­ându şi mânecile. „Voiţi să-mî daţi câteva monede de argintă ?“ Elă căpăta şepte piese de câte două- deeî de copeica. Mai întâiu le ţinu în palmă, pentru ca banii sĕ fie vătfuţi de toţi, apoi îşi închise mâna, o deschise după aceea şi monedele dispărură. De­­oarece toţi cei de faţă nu-şî luaseră ochii de pe mânile escamatorului, toţi fură foarte surprinşi din causa repedei dispa­­riţiuni a banilor­ şi oficerii aplaudară viu. Doctoră Tim­oni însă începu : — „D-loră! Inţelegă, că ori câtă de mică e suma, totuşi nu voiţi ca să se părdă. Aide să căutămă banii — pate îi vomă găsi acolo pe masă, lângă ono­­rabilulă domnă ospătară, vădă zece ouă. In care voiţi să aflaţi suma?“ Câţiva ofiţerî designară ună au, alţii, altulă : ei bănuiau, că ospătarulă s’a înţelesă cu magula. In­­ne aleseră ună ou, îlă priviră cu îngrijire şi-lă puseră pe binardu. Magula, îşi sufurră mânecile şi mai tare, îşi arătă mânile sale gole, luă oală şi-lă sparse. Pe postavulă celă verde se rostogoliră şăpte piese de ar­gintă. Tinerii dedeau uimiţi din umeri. O­­ficerulă cu faţa spoită şi încreţită bău cu Tirioni o sticlă de şampaniă de Don şi-lă rugă să-i esplice măestria asta. Doctor Tirioni disa misteriosă, că totulă depinde de la desteritatea degetelor­, to­tuşi oficerii nu-lă crezură. Târziu se întorsa magulă în camera sa. Lumina de seu arsese cu totulă și fumega. Marilka dormea cu papulă dată înapoi, lângă copilul­ ei; acesta răsufla sforăind, dar în generală se liniștise. Doctor Tim­oni se pleca asupra celei ce dormea şi o sărută pe umeră. Apoi își procură o altă luminare şi se ocupa pănă la miedulă nopţii cu compunerea afişului teatrală. III Copilulă gemu totă nóaptea, striga din când în când, văetându-se, „mamă“ şi în aţipire auzi magulă, cum Marilka se sculă, aprinse luminarea şi încapi lapte la lampa de spirtă. Dar elă voia să dorma, în capulă său vîjâia şi afară de aceea nici nu era treaba lui să ajute pe femeea sa în îngrijirea copilului. El­ se învălise cu covorulă, căci era forte frigă în odaiă. Când se deşteptă, zorile zilei deja se zăriau prin ferestră. Magulă bău una paharele de ra­chiu şi scutură pe Marilka din somnul­ ei adâncă de diminaţă. Şi Jenika se deşteptă; faţa ei era galbenă ca căra şi ochii ei, tare deschişi, privea asupra ta­tălui. Acesta, ca să înveselescă copi­lulă, îşi strînse obrazii săi laşi şi slabi şi făcu una semnă cu nasură său lungă; copilulă însă se spăria. Marilka făcu im­putări bărbatului și acesta întrebă cu tristeță: — „Nu suntă cu tatălă copilului ? De ce mă opresc, dar să mă apropiu de elă?“... — „Janika se teme de tine, când e bolnavă,“ răspunse Marilka. „E timpă, ca să-lă desvățămă !“ zise magulă posomorită și voi să ia pe fiulă său în brațe. Marilka nu-lă lăsă — ea încă era somnorosă și supărată. Ea era îmbră­­cată cu o jachetă roșie scurtă și perulă ei galbină ca flosulă cădea despletită pe umerii ei goi. Ea era „sîlnică“, după cum obicinuia să zică Doctoră Tim­oni, deore-ce însă lui nu-i plăcea acesta, își mușcă buza de josă și- i dede Mariikei o lovitură. Ea începu să plângă, elă o lovi a doua oră și persistă în hotărîrea sa: purtă copilulă de câteva­ ori în susu și in josă prin odaiă, apoi îlă deda mamei sale, care plângea. .AATxnLrcr „Gazeta“ ese în fia­care di. Abonamente pentru Austro-Ungarii. Pe unu anu 12 fl. ,pe șase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anii 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brașovn­­a administrațiune, piața mare, Târgulu Inului Nr. 80 otagiulu I.: pe­ unü anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă: Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamen­tele cât­ și inserțiunile sunt­ a se plăti înainte. Mactin­ea, Armestiatraea­­ şi Tipografia:­­ BRAŞOVU, piaţa mare, Târgulu ’ Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc­. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciurî: Braşovă, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena K. Mosse, Hausenstein & logier (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi BO cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. p. 129. Brașovt, Joi, 11 (23) Iunie 1892.

Next