Gazeta Transilvaniei, iulie 1892 (Anul 55, nr. 144-169)

1892-07-01 / nr. 144

Nr. 144—1892. GAZETA TRANSILVANIEI şi de economii „ALBINA“ şi delegaţii ale di­­recţiunei pe lângă filiala din Braşovă., membru aid comitetului parochiald gr. or. din Braşovd­­cetate, representanţii alu fundaţiunei jugaiane, membru aid comunităţii Braşovului şi membru fundatord aid şcoleloru centrale gr. or. rom. din Braşovd, fostd comerciantă, directorii de bancă, censord aid băncei naţionale, membru aid camerei comerciale şi aid gremiului pentru comerciu levantină, fostd membru ală delega­­ţiunilord şcolare, aid Eforiei şcolelord centrale gr. or. şi fosti profesoru suplentd aici şcolei de corn. rom. gr. ort. După lungi suferinţa, împărtăşită fiindă cu sfintele taine, a încetată din viaţâ în 29 Iunie st. v. 1892 în etate da 78 ani. Ile jelescu neconsolabila sa soţiă Eufrosina, cumnaţii, cumnatele, nepoţi şi nepoate şi alte numeroase rudenii. Rămă­şiţele pământesci ale defunctului se vor­ ridica Miercuri în 1 Iulie st. v. din casa propriă, strada orfanilor. Nr. 29 la 3 ore d. a. şi se vor d asefia spre eternă odihnă în cimiterial­ bisericei sfintei Tre­imi pe Tocile. Braşovu, 30 Iunie (12 Iulie) 1892. Fiă­­­ţărâna uşoră şi memoria bine­cuvântată. Convorbiri asupra cestiunei române. Sub titlulă acesta amu publi­caţii în numerii 141 şi 142 ai foii noastre nisce convorbiri, ce le-a avută ună„omă de încredere“ ală clarului „Budapesti Hirlap“ cu mai mulţi bărbaţi români. Vrendă se reveni cu asupra cestiunei principale atinse în aceste convorbiri, aflămă de lipsă a com­pleta estrasulă nostru, aduceadă şi părţile acele din convorbirile di­ferite, cari în iuţala condeiului au fostă lăsate afară. La convorbirea cu metropolitan Mi­ronu. După ce Escelenţa Sa îşi spuse părerile cu privire la deputaţii români, ce ar fi să se alegă (vede „Graz. Trans. Nr. 141 peg. 3) corespondentul­ fon­ un­guresc! îl­ întrebă, dacă nu consideră de sosită timpulă, ca însuşi Escelenţa Sa se la iniţiativa la Români, ca aceştia să se apropie de elementul­ „susţinătorii“ de stată, Metropolitul­ răspunse: „Eu sunt cam isolate. In stăruin­ţele mele încercate de mai multe ori, n’am isbutiti nici într’o parte. Ba m’au ajunsă chiar multe supărări, fiindcă din locuri foarte competente am primită des­tule imputări, că ceea, seu ceea, nu este în ordine, dér pentru aceasta aceia, cari ar fi putută face ceva, au stată în cumpănă cu sprijinula lor­. Nu vreau să mă plânge der­e faptă, că aceia ia cari am gândită, că potu conta, nici în drepta nici în stânga n’au ținută să mă ajute. Ș’apoi e și lucru greu a te ferici cu o mare parte a actualilor­ conducători ai Românilor“... Ei şi-au începută rolulă într’o epocă, când sub absolutismu, pentru Românii din patriă, erau vremuri mai bune şi pre­­tensiunile lor şi şi­ le acomodeză după acele vremuri“..... (continuarea vecii „Graz. Trans.“ Nr. 141). La convorbirea cu metropolitulu Tan­cea. La partea unde Escelenţa Sa vorbi despre înţelegerea împrumutată dintre Români şi Unguri, este a se adauge: „Dară tóte interesele nóastre suntu avi­­sate unele la altele, şi va veni timpulă, când atâtu Maghiarii, câtă şi Românii cu mirare îşi voru aduce aminte, că au fostă şi astfeliu de timpuri, când vederile loră politice şi sentimentele lor­ se opu­neau.“ El la sfîrşitul­ convorbirei este a se adauge următorea observaţie a corespon­dentului foii unguresc­: „După ce Escelenţa Sa se pronunţă cu mare stimă despre bărbaţii din gu­vernă, şi mai alesă despre ministrul­ pre­şedinte Szapary, a amintită, că în gene­rală consideră, ca forte grea situaţiunea politicilor, conducători maghiari faţă cu cestiunea naţionalităţilor­, fiindcă alţi domnesce unii puternica curentă, maghiarii, care puţină e cam impacientă. „Dér“, sfirşi în altulă prelată, „raporturile fră­­ţescî dintre Români şi Maghiari suntă o necesitate istorică şi aceste bune rapor­turi trebue să devină realitate mai cu­­rende, ori mai târcjiu“. Convorbirea cu episcopul­ Szabó. M’a primită cu bună voinţă, bine corespon­dentule, dar îmi observă îndată, că mai că mă voiu depărta înșelată dela elă, fiindcă torémura politică îi este străină. Apoi îmi spuse, că dânsulă,în înțelesulă strânsă ală cuvântului, stă departe de po­­lifcioă și de evenimentele politice scie numai atâtă, câtă citeșce din ziare. Dela densul, încă n’a cerută nimeni o părere politică, de aceea n’a studiată nici o Ges­tiune, nici pe aceea a naţionalităţilor­. Doresce din inimă perfecta înţelegere între Români şi Maghiari şi regretă, că acesta nu esistă încă a ei. De altfel, pen­tru deslegarea gestiunei află de compe­tentă numai pe guvernă. Decă guver­­nulă ar lua în mâna sa afacerea şi din în­tâmplare l’ar învita şi pe densulț să-şi dea părerea, la totă pasulă şi-ar ţine de o datoriă a studia cestiunea de naţionali­tate, fiindcă înainte de a proceda astfelă, nu s’ar pute declara, mai alesă cu pri­vire la amănunte. Convorbirea cu episcopul­ Pavelu dela Oradea-mare. Elă zise scurtă ! „E de lipsă, forţe de lipsă înţelegerea. Cestiunea însă are multe părţi şi eu mărturisescă, că asupra amănuntelor­ încă nu m’am cu­­getată. Mai înainte ar fi bine să se sta­­bilescă, ce-ar fi de făcută ; aici e nevoie de cumpănire temeinică. Iniţiativa nu poate veni decâtă de la guvernă, şi în de­­cursulă consultărilor­ se va vede, ce e de făcută“. La convorbirea cu episcopul­ Meţianu. După partea unde P. S. Sa îşi esprimă pretensiunile sale (rezi „Gaz. Trans.“ nr. 141 pag. 3), este a se adauge : „Ini­ţiativa asupra deslegării certiunei române, trebue să emaneze dela guvernă. După mine succesulu nu poate lipsi, deca guver­nată va procede în înţelegere cu noi, în­­trega preoţime superiorii. Stiu bine, că în cestiunea de naţionalitate domnesce la noi una asferă de curentă, cu care a sta faţă să temă chiar şi cercurile dătătore de tonă, dar acum raporturile frăţesci între Maghiarii şi Românii din patria nostră sunt de dorită în toate privinţele, căci dară toate interesele ne suntă comune. Nu re­nunţă la speranţa, că mai curândă, ori mai târziu aceste raporturi se voră realisa. Convorbirea cu episcopula Mihályi. Ară­­tându-i scopulă visitei mele, episcopul­ îmi răspunse declarândă, că dânsulă n’ar da răspunsă nici chiar lui Apponyi cu privire la aceea, cum crede, că s’ar putea resolva cestiunea națională română. Ces­tiunea acesta, zise Episcopula, numai contele luliu Szapary este chiămată a­ o pune în discuţie, fiindcă singură numai guvernul­ o poate deslega. De altmintre­lea, observă Episcopula, programulă său emaneza din principiile religiunei creş­tine. Pănă când e vorba, ca în lipsa iu­­birei, să ne apăsămă unii pe alţii, înţe­legerea nu se va efectui. In politică suntă pretensiuni necesare, pe cari trebue să le respecteze fiă-care, dar suntă şi lu­cruri, cari nu se potă deslega, decâtă pe calea înţelegerei împrumutate. Astfelă de pretensiuni şi lucruri suntă legate şi de cestiunea de naţionalitate. La convorbirea cu P. Cosma. La par­tea unde este vorba de modulă cum s’ar putea face o împăciuire (ve4l „Gaz. Trans.“ Nr. 142, pag. 2) suntă a se a­­dauge următorele: „Tată mereu au simă, că între păr­ţile ungurene şi ardelene nu este nici o liniă de despărțire în sensă politică, dar pentru aceea mereu se ivescă pretensiuni din partea maghiarimei din Ardele, cari le accentueaza ca ardelenesc!. Lucru e regretabilă, dar maghiarimea din Ardély este aceea, care nici nu face secretă din împrejurarea, că ea de­ aceea are lipsă de disposiţiunî deosebite şi de sprijinit, fiindcă vre să facă să simtă Românii, că le este superioră. Maghiarimea ardelenă cere mereu dela stată, dar în schimbă nu-i dă nimică şi toate acestea se întâm­plă sub cuvântul­,­că faţă cu noi Ro­mânii, ca elementă nepatriotică şi dis­­trugătoră de stată, trebue să continue lupta,­­ ceea ce nu este aşa. „însuşi şovinismul o aruncă în braţele ultraiştilor, pe elementele române mo­derate din patriă, prin caşuri ca celă dela Turda. Elementele moderate române, după întâmplarea dela Turda, au o po­­siţie forte grea faţă cu ultraiştii neîn­frânaţi, cari esploateză acestă lucru în favorulă loră. Pasagială din urmă, unde e vorba ca guvernulu, se nu câră sfată delă Un­gurii ardeleni este a se citi astfelă : „In privinţa acesta însă guvernulu nici să nu ceră sfată dela Ungurii arde­leni, nici să nu primescă, fiindcă ei au fostă răi sfătuitori în trecută, şi după ce deja şi răscumpărarea regalielor­ este în descrescere, vor­ fi şi mai răi sfătuitori în viitor­.“ La convorbirea cu C. Diaconovich se adaugă următorele la locul­ unde este vorba despre imposibilitatea unei împă­­ciuirî: „Dar posibilitatea împăciuirei o vădă eschisă şi pentru motivul­, că ună ast­felă de guvernă, care s’ar sili în modă seriosă şi sinceră a mijloci o înţelegere între Maghiari şi Români, şi-ar ataca însăşi esistenţa. Mă provocă numai la a­­ceea, că d.­e. împăciuirea nu se pote în­chipui fără de a nu li se asigura Romă­­nilor, în administraţia locală ce le com­pete. Asta însă ar însemna, că mulţi funcţionari maghiari ar trebui să şi pardă pânea, ceea ce ar provoca ună adevă­rată resboiu civilă. La pasulă acesta gu­­vernulă numai atunci s’ar hotări, decă trebuindă să alâgă între două rele,răulă celă mai mică ar fi o astfelă de revo­luţia“. Esamenulu şcolei froebeliane române în Braşovîi. Cu o viă plăcere am asistată eri la esamenulu şcolei froebeliane, ce s’a ţi­nută în sala cea mare a gimnasiului ro­mână gr. ort. din lopă. Atâtă jocurile câtă şi cântecele au fost­ conduse cu multă pricepere şi în­demânare de conducătoarea acestei şcoli, domnişora Augusta Glodariu. Esamenul­ s’a începută cu intona­rea cântecului „Copilă de Română sunt eu“, după care a urmată rugăciunea. Apoi au venită la rândă mai multe alte jocuri, în decursulă cărora, conducătoa­rea vorbea cu copiii, le punea întrebări privitoare la jocă și căpăta dela micu­i răspunsurile cele mai precise, ceea ce dovedeste cumcă jocurile nu suntă con­duse într’ună modă mecanică, ci suntă conduse cu pricepere, îndemnândă pe micii copii la cugetare propriă. După jocurile aşa numite de cercă a urmată o lecţiune cu cutiile de clă­dită. Mai întâiu au formată copiii din cuburi diferite forme geometrice, la cari arătau părţile, unghiurile şi marginele, apoi au clădită obiecte, ce le vădă în tobe dilele, precum: masa, scaunulă etc. toate aceste ocupaţiunî erau însoţite de convorbiri potrivite firei copilăresci. Am constatată cu bucurie, că multe din melodiile cântate sunt­ originale ro­­mânesci, cântece populare, aranjate pe textula tradusă din limba germană de însă­şi domnişora Glodariu, ceea ce do­­vedesce că tânăra dirigentă este pe de­plină console de chiămarea ei şi că va sădi aşa pe nesimţite în inima micuţilor­, germenulă iubirei de nemii, de totă ce este românescă. A. C. Convocare. Conformă decisiunei comitetului, adunarea generală a „Reuniunei femeilor­ române solăgiane“ prin presintele e con­vocată pe 1 Augustă n. c., la 9 ore a. m. în comuna B o­b­o­t­a. Toţi membrii reuniunei şi iubitorii culturei femeii române sunt­ poftiţi să binevoască a participa la acestă adunare. Din şedinţa comitetului, ţinută în Şim­leu la 26 Iunie 1892, Clara Maniu, A. Cosma, preş. secret. In­­ t e r a t u r ă. AYISU. Subsemnatul­ are onoare a însciinţa pe d­nii profesori de limba ro­mână ai cursului secundară, că a scosă de sub presă „Principie de literatură“, seu manuală de stilistică şi retorică, cu esemple şi deprinderi de composiţiune. Tex­tul­ manualului e întocmită pentru cl. V, conformă programei oficiale. Insă re­gulele de stilu şi composiţiune se pot­ întrebuinţa şi în cursulă inferioră; Pr exemplele şi materialul­ de composiţiune sunt­ necesare şi în cl. VI. şi VII. Avândă în vedere dificultatea, ce întâmpină la noi asemeni lucrări didac­tice, autorulă speră în sprijinulă cole­­gilor­ sei şi ală junimei studiose. Cererile, atâtă pentru acestă ma­nuală, câtă şi pentru gramatica română ediţiunea a V, cum şi pentru gramatica italiană de subsemnatul­, doritorii vor­ binevoi a le adresa sub­semnatului şi librăriei Windwar din Craiova. Preţulă­rincipielor d e 3 lei, ală Gra­maticei 2.50. Craiova, Maiu 1892. M. Strajană, doctorii în filosofiă şi profesorii de limba şi literatura română la cursula superioră din Craiova. * A apărută: Nopţi de iărnă, novele pentru po­­poru, de Georgia Simu. Volumul­ I. Edi­tura şi tipariul­ tipografiei „Aurora“ A. Todorană în Gherla (Szamosujvár). For­mată 8° de 250 pag. — Opulă e dedi­cată dascălilor­ români şi conţine 6 novele scrise în spirita morală şi instruc­tivă. Stilul­ e poporală, sugetulă e luată din viaţa poporului română dela noi, — toate aceste împrejurări voră contribui, ca opulă a lui Sima să fiă cetită cu plă­cere din partea poporului nostru din Ardealy, care va găsi în elă o lectură nu numai de distragere, ci şi folositoare. SCIRÎ TELEGRAFICE. (Serviciul­ biuroului de cor. din Pesta). Budapesta, 12 Iulie. Comisiunea a opta judiciară verifică manda­­tul­ de deputată a lui Corneliu Abrony. Berlind, 12 Iulie. Scirea, ca po­­siţiunea ambasadorului Reuss ar fi sguduita, este desminţită. Paris­, 12 Iulie. In camera de­­putaţilor­ propuse deputatulu Pour­­query o ordine de 4b în urma că­reia trupele teritoriale și maritime în Dahomey se se încredințeze unui ofițeră. Ministrulă de marină Cavaignac nu acceptă acesta or­dine de 4L Camera înse primi aceasta ordine de 4* a deputatului Pourquery, în urma căreia înse ministrulă de marină dimisionă. Consiliulă de miniștrii hotări, că cabinetulă remâne în oficiu, nu­mai ministrulă de marină dimisio­­neza. Cleve, 12 Iulie. In procesulă Buschloff declară consilierulă ju­diciară Brissius, că din cercetarea de pănă acum e convinsă, că Buschloff este nevinovată. Refe­­rendarul­ Frayoux adeveri acesta. Catania, 12 Iulie. Erupţiunea vulcanului Aetna se pare, că se va termina. Petersburg, 12 Iulie. In Riga s’au constatată 4 caşuri de coleră. Din Moscva şi Nicolaiev se refu­giază poporaţiunea mai cu avere. NECROLOGII. Văd. Ana Diam­andi­nă86. Zsiga, din Oradea-mare, a răposată la 7 Iulie n. a. în al­ 63-lea ană al c etăţii. O jălesoft întristaţii fii Nicolau şi losifă, fratele său Nicoliu şi alte rudenii. Răposata a fostă fiica fericitului în Dom­­nulu Nicolae Zsiga, fundatorulu institu­tului Zsigaianu din Oradea-mare. Ea s’a bucurată înaintea concetăţeniioră săi de mare stimă, ceea ce s’a putută vede şi cu opasiunea îmormântărei, la care a luată parte întregă inteligenţa română din Orade şi mulţime de poporă. — Dum­­nezeu s’o odihnéscu în pace! DIVERSE Arta de a scruta. Poetul­ englesă Harkins e de părere, că din toate femeile din lume, englesele pricepă mai bine arta sărutatului. Din sărutarea unei en­­glese, poţi cunoasce sentimentele ei cele mai intime. Decă ai ajunsă atâtă de de­parte, Încâtă să capeţi o sărutare de la o tînără miss, nu mai ai nevoe să-ţi es­­plice sentimentele ei. Dacă te iubeste, ea te sărută atâta de iute şi cu atâta focă, înoată te crezi isbită de ună trăs­­netă; décá nu-i eşti indiferentă, te să­rută cu ore-şi pare resistenţă şi totuşi cu pasiune, dér décá îi eşti cu totul­ indi­­fentă, sărutarea ei pare a fi de ghiaţă. Despre pasiunile primei sărutări, o tînără lady din Londra se esprimă astfel, într’o scrisoare trimisă unei prietine: „La 20 Maiu­s... m’a sărutată pentru întâiași dată. Mi­ se părea, că înotă într’ună ciu­­bără plină de apă de Colonia, șampanie, miere și trandafiri. Simțeam că-mî alerga prin nervi ceva cu piciore de diamante și că prin vine mi­ se rostogolescă glo­buri mici de aură. Totă corpulă îmi era scăldată de lumina magică a curcu­beului“. P^g 6. Proprietara: Dr. Aurel Mureșifmu. Redactorii responsabilă: Cre*«rfu ffiai®«-«.

Next