Gazeta Transilvaniei, iulie 1892 (Anul 55, nr. 144-169)
1892-07-01 / nr. 144
Nr. 144—1892. GAZETA TRANSILVANIEI şi de economii „ALBINA“ şi delegaţii ale direcţiunei pe lângă filiala din Braşovă., membru aid comitetului parochiald gr. or. din Braşovdcetate, representanţii alu fundaţiunei jugaiane, membru aid comunităţii Braşovului şi membru fundatord aid şcoleloru centrale gr. or. rom. din Braşovd, fostd comerciantă, directorii de bancă, censord aid băncei naţionale, membru aid camerei comerciale şi aid gremiului pentru comerciu levantină, fostd membru ală delegaţiunilord şcolare, aid Eforiei şcolelord centrale gr. or. şi fosti profesoru suplentd aici şcolei de corn. rom. gr. ort. După lungi suferinţa, împărtăşită fiindă cu sfintele taine, a încetată din viaţâ în 29 Iunie st. v. 1892 în etate da 78 ani. Ile jelescu neconsolabila sa soţiă Eufrosina, cumnaţii, cumnatele, nepoţi şi nepoate şi alte numeroase rudenii. Rămăşiţele pământesci ale defunctului se vor ridica Miercuri în 1 Iulie st. v. din casa propriă, strada orfanilor. Nr. 29 la 3 ore d. a. şi se vor d asefia spre eternă odihnă în cimiterial bisericei sfintei Treimi pe Tocile. Braşovu, 30 Iunie (12 Iulie) 1892. Fiăţărâna uşoră şi memoria binecuvântată. Convorbiri asupra cestiunei române. Sub titlulă acesta amu publicaţii în numerii 141 şi 142 ai foii noastre nisce convorbiri, ce le-a avută ună„omă de încredere“ ală clarului „Budapesti Hirlap“ cu mai mulţi bărbaţi români. Vrendă se reveni cu asupra cestiunei principale atinse în aceste convorbiri, aflămă de lipsă a completa estrasulă nostru, aduceadă şi părţile acele din convorbirile diferite, cari în iuţala condeiului au fostă lăsate afară. La convorbirea cu metropolitan Mironu. După ce Escelenţa Sa îşi spuse părerile cu privire la deputaţii români, ce ar fi să se alegă (vede „Graz. Trans. Nr. 141 peg. 3) corespondentul fon unguresc! îl întrebă, dacă nu consideră de sosită timpulă, ca însuşi Escelenţa Sa se la iniţiativa la Români, ca aceştia să se apropie de elementul „susţinătorii“ de stată, Metropolitul răspunse: „Eu sunt cam isolate. In stăruinţele mele încercate de mai multe ori, n’am isbutiti nici într’o parte. Ba m’au ajunsă chiar multe supărări, fiindcă din locuri foarte competente am primită destule imputări, că ceea, seu ceea, nu este în ordine, dér pentru aceasta aceia, cari ar fi putută face ceva, au stată în cumpănă cu sprijinula lor. Nu vreau să mă plânge dere faptă, că aceia ia cari am gândită, că potu conta, nici în drepta nici în stânga n’au ținută să mă ajute. Ș’apoi e și lucru greu a te ferici cu o mare parte a actualilor conducători ai Românilor“... Ei şi-au începută rolulă într’o epocă, când sub absolutismu, pentru Românii din patriă, erau vremuri mai bune şi pretensiunile lor şi şi le acomodeză după acele vremuri“..... (continuarea vecii „Graz. Trans.“ Nr. 141). La convorbirea cu metropolitulu Tancea. La partea unde Escelenţa Sa vorbi despre înţelegerea împrumutată dintre Români şi Unguri, este a se adauge: „Dară tóte interesele nóastre suntu avisate unele la altele, şi va veni timpulă, când atâtu Maghiarii, câtă şi Românii cu mirare îşi voru aduce aminte, că au fostă şi astfeliu de timpuri, când vederile loră politice şi sentimentele lor se opuneau.“ El la sfîrşitul convorbirei este a se adauge următorea observaţie a corespondentului foii unguresc: „După ce Escelenţa Sa se pronunţă cu mare stimă despre bărbaţii din guvernă, şi mai alesă despre ministrul preşedinte Szapary, a amintită, că în generală consideră, ca forte grea situaţiunea politicilor, conducători maghiari faţă cu cestiunea naţionalităţilor, fiindcă alţi domnesce unii puternica curentă, maghiarii, care puţină e cam impacientă. „Dér“, sfirşi în altulă prelată, „raporturile frăţescî dintre Români şi Maghiari suntă o necesitate istorică şi aceste bune raporturi trebue să devină realitate mai curende, ori mai târcjiu“. Convorbirea cu episcopul Szabó. M’a primită cu bună voinţă, bine corespondentule, dar îmi observă îndată, că mai că mă voiu depărta înșelată dela elă, fiindcă torémura politică îi este străină. Apoi îmi spuse, că dânsulă,în înțelesulă strânsă ală cuvântului, stă departe de polifcioă și de evenimentele politice scie numai atâtă, câtă citeșce din ziare. Dela densul, încă n’a cerută nimeni o părere politică, de aceea n’a studiată nici o Gestiune, nici pe aceea a naţionalităţilor. Doresce din inimă perfecta înţelegere între Români şi Maghiari şi regretă, că acesta nu esistă încă a ei. De altfel, pentru deslegarea gestiunei află de competentă numai pe guvernă. Decă guvernulă ar lua în mâna sa afacerea şi din întâmplare l’ar învita şi pe densulț să-şi dea părerea, la totă pasulă şi-ar ţine de o datoriă a studia cestiunea de naţionalitate, fiindcă înainte de a proceda astfelă, nu s’ar pute declara, mai alesă cu privire la amănunte. Convorbirea cu episcopul Pavelu dela Oradea-mare. Elă zise scurtă ! „E de lipsă, forţe de lipsă înţelegerea. Cestiunea însă are multe părţi şi eu mărturisescă, că asupra amănuntelor încă nu m’am cugetată. Mai înainte ar fi bine să se stabilescă, ce-ar fi de făcută ; aici e nevoie de cumpănire temeinică. Iniţiativa nu poate veni decâtă de la guvernă, şi în decursulă consultărilor se va vede, ce e de făcută“. La convorbirea cu episcopul Meţianu. După partea unde P. S. Sa îşi esprimă pretensiunile sale (rezi „Gaz. Trans.“ nr. 141 pag. 3), este a se adauge : „Iniţiativa asupra deslegării certiunei române, trebue să emaneze dela guvernă. După mine succesulu nu poate lipsi, deca guvernată va procede în înţelegere cu noi, întrega preoţime superiorii. Stiu bine, că în cestiunea de naţionalitate domnesce la noi una asferă de curentă, cu care a sta faţă să temă chiar şi cercurile dătătore de tonă, dar acum raporturile frăţesci între Maghiarii şi Românii din patria nostră sunt de dorită în toate privinţele, căci dară toate interesele ne suntă comune. Nu renunţă la speranţa, că mai curândă, ori mai târziu aceste raporturi se voră realisa. Convorbirea cu episcopula Mihályi. Arătându-i scopulă visitei mele, episcopul îmi răspunse declarândă, că dânsulă n’ar da răspunsă nici chiar lui Apponyi cu privire la aceea, cum crede, că s’ar putea resolva cestiunea națională română. Cestiunea acesta, zise Episcopula, numai contele luliu Szapary este chiămată a o pune în discuţie, fiindcă singură numai guvernul o poate deslega. De altmintrelea, observă Episcopula, programulă său emaneza din principiile religiunei creştine. Pănă când e vorba, ca în lipsa iubirei, să ne apăsămă unii pe alţii, înţelegerea nu se va efectui. In politică suntă pretensiuni necesare, pe cari trebue să le respecteze fiă-care, dar suntă şi lucruri, cari nu se potă deslega, decâtă pe calea înţelegerei împrumutate. Astfelă de pretensiuni şi lucruri suntă legate şi de cestiunea de naţionalitate. La convorbirea cu P. Cosma. La partea unde este vorba de modulă cum s’ar putea face o împăciuire (ve4l „Gaz. Trans.“ Nr. 142, pag. 2) suntă a se adauge următorele: „Tată mereu au simă, că între părţile ungurene şi ardelene nu este nici o liniă de despărțire în sensă politică, dar pentru aceea mereu se ivescă pretensiuni din partea maghiarimei din Ardele, cari le accentueaza ca ardelenesc!. Lucru e regretabilă, dar maghiarimea din Ardély este aceea, care nici nu face secretă din împrejurarea, că ea de aceea are lipsă de disposiţiunî deosebite şi de sprijinit, fiindcă vre să facă să simtă Românii, că le este superioră. Maghiarimea ardelenă cere mereu dela stată, dar în schimbă nu-i dă nimică şi toate acestea se întâmplă sub cuvântul,că faţă cu noi Românii, ca elementă nepatriotică şi distrugătoră de stată, trebue să continue lupta, ceea ce nu este aşa. „însuşi şovinismul o aruncă în braţele ultraiştilor, pe elementele române moderate din patriă, prin caşuri ca celă dela Turda. Elementele moderate române, după întâmplarea dela Turda, au o posiţie forte grea faţă cu ultraiştii neînfrânaţi, cari esploateză acestă lucru în favorulă loră. Pasagială din urmă, unde e vorba ca guvernulu, se nu câră sfată delă Ungurii ardeleni este a se citi astfelă : „In privinţa acesta însă guvernulu nici să nu ceră sfată dela Ungurii ardeleni, nici să nu primescă, fiindcă ei au fostă răi sfătuitori în trecută, şi după ce deja şi răscumpărarea regalielor este în descrescere, vor fi şi mai răi sfătuitori în viitor.“ La convorbirea cu C. Diaconovich se adaugă următorele la locul unde este vorba despre imposibilitatea unei împăciuirî: „Dar posibilitatea împăciuirei o vădă eschisă şi pentru motivul, că ună astfelă de guvernă, care s’ar sili în modă seriosă şi sinceră a mijloci o înţelegere între Maghiari şi Români, şi-ar ataca însăşi esistenţa. Mă provocă numai la aceea, că d.e. împăciuirea nu se pote închipui fără de a nu li se asigura Romănilor, în administraţia locală ce le compete. Asta însă ar însemna, că mulţi funcţionari maghiari ar trebui să şi pardă pânea, ceea ce ar provoca ună adevărată resboiu civilă. La pasulă acesta guvernulă numai atunci s’ar hotări, decă trebuindă să alâgă între două rele,răulă celă mai mică ar fi o astfelă de revoluţia“. Esamenulu şcolei froebeliane române în Braşovîi. Cu o viă plăcere am asistată eri la esamenulu şcolei froebeliane, ce s’a ţinută în sala cea mare a gimnasiului română gr. ort. din lopă. Atâtă jocurile câtă şi cântecele au fost conduse cu multă pricepere şi îndemânare de conducătoarea acestei şcoli, domnişora Augusta Glodariu. Esamenul s’a începută cu intonarea cântecului „Copilă de Română sunt eu“, după care a urmată rugăciunea. Apoi au venită la rândă mai multe alte jocuri, în decursulă cărora, conducătoarea vorbea cu copiii, le punea întrebări privitoare la jocă și căpăta dela micui răspunsurile cele mai precise, ceea ce dovedeste cumcă jocurile nu suntă conduse într’ună modă mecanică, ci suntă conduse cu pricepere, îndemnândă pe micii copii la cugetare propriă. După jocurile aşa numite de cercă a urmată o lecţiune cu cutiile de clădită. Mai întâiu au formată copiii din cuburi diferite forme geometrice, la cari arătau părţile, unghiurile şi marginele, apoi au clădită obiecte, ce le vădă în tobe dilele, precum: masa, scaunulă etc. toate aceste ocupaţiunî erau însoţite de convorbiri potrivite firei copilăresci. Am constatată cu bucurie, că multe din melodiile cântate sunt originale românesci, cântece populare, aranjate pe textula tradusă din limba germană de însăşi domnişora Glodariu, ceea ce dovedesce că tânăra dirigentă este pe deplină console de chiămarea ei şi că va sădi aşa pe nesimţite în inima micuţilor, germenulă iubirei de nemii, de totă ce este românescă. A. C. Convocare. Conformă decisiunei comitetului, adunarea generală a „Reuniunei femeilor române solăgiane“ prin presintele e convocată pe 1 Augustă n. c., la 9 ore a. m. în comuna B obota. Toţi membrii reuniunei şi iubitorii culturei femeii române sunt poftiţi să binevoască a participa la acestă adunare. Din şedinţa comitetului, ţinută în Şimleu la 26 Iunie 1892, Clara Maniu, A. Cosma, preş. secret. In t e r a t u r ă. AYISU. Subsemnatul are onoare a însciinţa pe dnii profesori de limba română ai cursului secundară, că a scosă de sub presă „Principie de literatură“, seu manuală de stilistică şi retorică, cu esemple şi deprinderi de composiţiune. Textul manualului e întocmită pentru cl. V, conformă programei oficiale. Insă regulele de stilu şi composiţiune se pot întrebuinţa şi în cursulă inferioră; Pr exemplele şi materialul de composiţiune sunt necesare şi în cl. VI. şi VII. Avândă în vedere dificultatea, ce întâmpină la noi asemeni lucrări didactice, autorulă speră în sprijinulă colegilor sei şi ală junimei studiose. Cererile, atâtă pentru acestă manuală, câtă şi pentru gramatica română ediţiunea a V, cum şi pentru gramatica italiană de subsemnatul, doritorii vor binevoi a le adresa subsemnatului şi librăriei Windwar din Craiova. Preţulărincipielor d e 3 lei, ală Gramaticei 2.50. Craiova, Maiu 1892. M. Strajană, doctorii în filosofiă şi profesorii de limba şi literatura română la cursula superioră din Craiova. * A apărută: Nopţi de iărnă, novele pentru poporu, de Georgia Simu. Volumul I. Editura şi tipariul tipografiei „Aurora“ A. Todorană în Gherla (Szamosujvár). Formată 8° de 250 pag. — Opulă e dedicată dascălilor români şi conţine 6 novele scrise în spirita morală şi instructivă. Stilul e poporală, sugetulă e luată din viaţa poporului română dela noi, — toate aceste împrejurări voră contribui, ca opulă a lui Sima să fiă cetită cu plăcere din partea poporului nostru din Ardealy, care va găsi în elă o lectură nu numai de distragere, ci şi folositoare. SCIRÎ TELEGRAFICE. (Serviciul biuroului de cor. din Pesta). Budapesta, 12 Iulie. Comisiunea a opta judiciară verifică mandatul de deputată a lui Corneliu Abrony. Berlind, 12 Iulie. Scirea, ca posiţiunea ambasadorului Reuss ar fi sguduita, este desminţită. Paris, 12 Iulie. In camera deputaţilor propuse deputatulu Pourquery o ordine de 4b în urma căreia trupele teritoriale și maritime în Dahomey se se încredințeze unui ofițeră. Ministrulă de marină Cavaignac nu acceptă acesta ordine de 4L Camera înse primi aceasta ordine de 4* a deputatului Pourquery, în urma căreia înse ministrulă de marină dimisionă. Consiliulă de miniștrii hotări, că cabinetulă remâne în oficiu, numai ministrulă de marină dimisioneza. Cleve, 12 Iulie. In procesulă Buschloff declară consilierulă judiciară Brissius, că din cercetarea de pănă acum e convinsă, că Buschloff este nevinovată. Referendarul Frayoux adeveri acesta. Catania, 12 Iulie. Erupţiunea vulcanului Aetna se pare, că se va termina. Petersburg, 12 Iulie. In Riga s’au constatată 4 caşuri de coleră. Din Moscva şi Nicolaiev se refugiază poporaţiunea mai cu avere. NECROLOGII. Văd. Ana Diamandină86. Zsiga, din Oradea-mare, a răposată la 7 Iulie n. a. în al 63-lea ană al c etăţii. O jălesoft întristaţii fii Nicolau şi losifă, fratele său Nicoliu şi alte rudenii. Răposata a fostă fiica fericitului în Domnulu Nicolae Zsiga, fundatorulu institutului Zsigaianu din Oradea-mare. Ea s’a bucurată înaintea concetăţeniioră săi de mare stimă, ceea ce s’a putută vede şi cu opasiunea îmormântărei, la care a luată parte întregă inteligenţa română din Orade şi mulţime de poporă. — Dumnezeu s’o odihnéscu în pace! DIVERSE Arta de a scruta. Poetul englesă Harkins e de părere, că din toate femeile din lume, englesele pricepă mai bine arta sărutatului. Din sărutarea unei englese, poţi cunoasce sentimentele ei cele mai intime. Decă ai ajunsă atâtă de departe, Încâtă să capeţi o sărutare de la o tînără miss, nu mai ai nevoe să-ţi esplice sentimentele ei. Dacă te iubeste, ea te sărută atâta de iute şi cu atâta focă, înoată te crezi isbită de ună trăsnetă; décá nu-i eşti indiferentă, te sărută cu ore-şi pare resistenţă şi totuşi cu pasiune, dér décá îi eşti cu totul indifentă, sărutarea ei pare a fi de ghiaţă. Despre pasiunile primei sărutări, o tînără lady din Londra se esprimă astfel, într’o scrisoare trimisă unei prietine: „La 20 Maius... m’a sărutată pentru întâiași dată. Mi se părea, că înotă într’ună ciubără plină de apă de Colonia, șampanie, miere și trandafiri. Simțeam că-mî alerga prin nervi ceva cu piciore de diamante și că prin vine mi se rostogolescă globuri mici de aură. Totă corpulă îmi era scăldată de lumina magică a curcubeului“. P^g 6. Proprietara: Dr. Aurel Mureșifmu. Redactorii responsabilă: Cre*«rfu ffiai®«-«.