Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)

1892-10-01 / nr. 216

Nr. 216—1892 GAZETA transilvaniei. Mari inundaţii in Italia superiora. In urma unei ploi torenţiale, care a ţinutii aproape o cji întrâgă, orăşelul San Pier d’Arena a fostă inundată de apă. Rîulă P o c e v e r a, umflându-se teribilă de numeroşii curenţi de apă, o ruptă uu podă mare de feriială căiloră ferate. Apele riului, revărsându-se în oraşă, au distrusă cu desăvîrşire o stradă a orăşelului. Tole stabilimentele industriale aflate pe acestă riu, au fostă inundate şi distruse. Totă din cauza ploiloră mari a esundată şi torentele S e c c a. Apele au dărîmată căsuţa unui bietă luprătoră, înecându-lă pe elă, pe femeea sa şi pe bâeţi. O bătrână orbă, care umbla per*şindă prin împrejurimi, s’a înecată în valurile furioase ale torentelui. O altă întâmplare de felulă acesta a fost* la Genua. Rîuleţulă Bisagno, umflându-se în urma ploiloră celoră mari, s’a răvărsată peste ţărmuri. Apa a intrată în Genua, a inundata două salone mari ale ‘exposiţiei, causândă stricăciuni însemnate. Unele mahalale mai joase ale oraşului au fostă cu desăvârşire inundata de apă. In aceste trei ţinuturi, pe unele locuri recolta a fostă distrusă şi mai multe case dărîmate. —x— Din B.Comioşii ni se scrie, că porpură didactică de-acolo, a ţinută Dumineca trecută, 27 Octomvre v. o., ună parastasă solemnă în biserica română gr. or. întru amintirea distinsului şi regretatului loră colegă, Ioachima Boncea, din Ghiroda. —x— Serată concertă. Duminecă în 16 Octomvre a. c. se va da o serată concertă în favorulă fondului pentru pensionarea maestrului capelei militare, în sala hotelului Central Nr. I. D-lă Sommer, muăestrulă capelei militare, a procurată multe ore de petrecere publicului de aici, de aceea sperămă, că acestă serată va fi bine cercetată. Inceputulă la Y28 are sera. Preţulă de intrare 50 cr. Bilete se pobă căpăta în librăria d lui W. Hiemesch şi sera la cassă. Pressa streină şi cestiunea română „Le Voltaire“ dela 28 Sept. publică următorulu interesanta articolă asupra Replicei, sub titlul: „Cestiunea română în Ungaria“. In momentul, acesta percurserămă cu mare interesă Replica studenţilor români din Ungaria la răspunsulă, pe care studenţii maghiari l’au dată Memoriului de protestaţiune, presentată opiniunei publice europene de cătră studenţii României libere. Toţi ne aducemă aminte, că acum doi ani studenţii Universităţilor din România, alarmaţi de persecuţiunile şi opresiunile de nesuferită, la cari sunt despuşi fraţii lor. Româul de dincolo de Carpaţi, au redactată protestaţiunea, de care vorbimă mai susă. La acestă protestaţiune au respunsă studenţii maghiari printr’o broşură, care e departe de a lumina opiniunea publică. Lipsită de ori-ce dovadă, şi prin urmare supusă cauţiunei, răspunsulă Maghiarilor nu stabilesce nimică, ce te-ar pute convinge; ei nu facă decâtă să recurgă la subterfugii, în speranţă de a induce lumea în erore. Causa era moralminte câştigată pentru Români, şi nu a fostă atâtă pentru a răspunde la nişte aserţiuni de rea credinţă, câtă pentru a afirma mai puternică revendicaţiunile loră regiune, că studenţii români din Ungaria au preparată acestă lucrare judiciosă, de care ne ocupăm. Nu încape nici o îndoiela, că ceea ,ce se petrece în Ungaria, este de natură a atrage atenţiunea lumei civilisate. Replica studenţilor români, pe care o avem dinaintea nostră, aruncă o nouă lumină asupra acestei grave pestiuni. Analisa acestei Replice ne pune în stare să cunoscem în amănuntă totă sistemulă de asuprire, pe care îl întrebuinţeză Maghiarii, prin totă felulă de mijloace greu de mărturisită, în contra celorlalte naţionalităţi cu cari trăescă împreună. Intr’o ţară, care se pretinde a fi stăpânită printr’o lege a naţionalităţilor, dar care lege esistă numai în aparenţă şi ca reclamă, se vede, că printr’o falsă aplicaţiă a acestei legi 3/4 din populaţiunea Transilvaniei nu este representată în parlamentă. Nu avemă nevoie să întrămă şi în alte amănunte, dar vomă spune, că aeastă mare majoritate a Româniloră plătescă impozite esorbitante pentru a întreţină guvernului şcoli destinate la maghiarizarea naţionalităţilor. Ne-am mira multă să vedem şi îngâmfarea Maghiariloră şi laudele ce-şi voră trage, dacă se voră avânta să răspundă acestei Replice. Ei s’ar găsi într’adevără într’o mare greutate de a pute să nege toate isvorele din cari se găsesce redactată Replica română. Documentarea Replicei este mai presusă de ori-ce bănuială. Ea este basată în mare parte pe autoritatea scriitorilor străini, cari, firesce, au putută să judece afacerile cu nepărtinire. Demnitatea şi francheţa Replicei nu potă decâtă să inspire simpatiă, şi nici fanatismulă maghiară, nici balele renegaţilor, nu potă s’o reducă la neantă. O şcolă română în pericula. Zizinii, 30 Septemvre v. 1892. Comuna nostra bisericăscă Zizmu (Zajzon), amestecată cu Maghiari, în protopresbiteratură Braşovului, nu are încă nici pănă de presinte învăţătoră la solia confesională greco-orientală pro anulă şcolară 1892/93, din causă, că numărulă familiiloră de 40, cari au mai rămasă în urma emigrăriloră, pe lângă tota bunăvoinţa nu mai potă din mijloacele proprii salarisa pe învăţătură nici pe jumătate, cum pretinde legea şcolară. Noi pănă acuma amă contribuită şi vomă contribui şi pe viitoră după debilele nóstre puteri materiali numai să nu-şi perdă şcola caracterulă său confesională. Esistenţa acestei soble cu caratileră confesională o reclamă chiar şi ambiţia nostră naţională, fiindă în acesta comună lopă de băi şi visitată de diferiţi străini. Bărbatulă progresului, în Domnulă adormită protopresbiterală losifă Baracă, se esprima adeseori: „Mi-e temă, să nu perdemă şoola din Zizina“, şi-a şi lăsată în testamentulă său 200 fi. v. a. şoolei noastre confesionale. Amă cerută dela Măritură Consistoră Archidiecesană gr. pr. ună ajutoră anuală din fondurile sale, sau încuviinţarea unei coleote spre înfiinţarea unui fondă din ale cărui triaci, or cu timpulă să putemă salarisa ' Fiet feliora salarulă învăţătorului, dar aiueie cereri nu s’au încuviinţată. Acum, înainte de a căde şcola nostră confesională gr.or. în mânile inimicului, apelămă la marinimoasa naţiune romană de pretutindenea, rugându-o a ne tinde mână de ajutoră întru înfiinţarea unui fond, cu sublima menire de a se ameliora salariilă învăţătorescă. Contribuirile benevole adresate subsemnatului comitetă parochială se vorcuita la timpul său pe calejiaristică. Comitetulu parochial, gr. or. româna. Singura esperienţă a Australiei nu ajunge şi chiar proletarii nu sunt toţi de aceeaşi ideiă. Socialiştii trebue să aibă numai răbdare; nici o revoluţiune nu este imediată şi radicală în acelaşi timp. E de lipsă deci o transformare încetă a ideilor şi a inoravurilor, ceea ce se va întâmpla prin silinţele proletariatului, prin energia lui, mai bine decâtă prin lege. Spre acestă scopă este necesară de a constitui sindicate litcratore şi consilii de conciliaţiune. In acelaşi sensă combate D-lă Strauss (preşedintele congresului). Cestiunea socială nu pote fi resolvată prin trase elocvente. Decă clasa lucrătore voieşte să-şi impună ideile, poate că va reuşi, însă prin forţă ei nu după dreptă şi acţiunei îi urmeză reacţiunea. Socialiştii se mărginescă la reglementarea muncei; industriele, cari surită, aşa 4,Gâncă, socialisate; reclamările loră cadă, fiindă vorba de industria mică seu de agricultură, unde lucrătorulă trebue să profite de timpă. Colectiviştii suntă conduşi simplu de ură in contra capitaliştilor, ei predică hoţia printre poporă. Discuţiunea a durată astfelă forte multă; cifrele şi argumentele unora erau răsturnate prin altele, ba de sigură, că s’or fi strecurată statistice şi argumente nu pre pline de adevără. Doi oratori, D-lă Lepersonne şi D-lă Legraud, au combătută reglementaţiunea prin argumentări solide basate pe technica industrială. După d-lă Lsgrand, reglementaţiunea ar slăbi numai industria în lupta sa de concurenţă. Inginerii, cunoscători ai traiului muncitorilor şi a trebuinţelor organisaţiunei usineloră, consideră libertatea absolută pentru toţi, ca prima condiţiune a dasvoltărei activităţii. Reglementaţiunea muncei este aproape imposibilă în industriile unde lucrură este discontinuu, în acelea unde se lucră pe bucată şi în cele ce depindă de condiţiunile climatice. D-l. Lepersonne declară de neesapte unele cifre, în care se confundă durata de muncă efectivă cu durata presenţei la fabrică şi spune ună casă, când lucrătorii cerură menţinerea 40 lei d® 10 ore şi 20 de minute. Societăţile industriale nu sunt indiferente faţă de muncitori, din contră, ele caută mai totdeuna ca să le îmbunătăţescă sortea. Alcoolulă face celă mai mare rău lucrătorilor. Consumaţiunea lui anuală să ridică la 125 milione franci (în Belgia). Cu acăstă sumă s’ar construi pe ană 25.000 de case de 5000 fi. In 30 de ani fia-care lucrători ar fi proprietară, or în 60 de ani lucrătorii belgiani ar deveni proprietarii tuturoră stabilimentelor industriale din ţara. In acestă cestiune de-asemenea, neîntervenţioniştii păreau a fi în majoritate. — Restulă de cestiuni nu a fostă discutată, sau a fostă puţină atinsă în discuţiunile precedente. Intre Gestiunile rămase erau: Cami au fostă consecinţele adoptărei unui maximum de ore de lucru şi ale unui minimum de salară în contractele publice ? Să poate oare reglementa munca femeilor adulte ? Clasa lucrătore, are ea interesă la o reglementare oficială a muncei ? Este acestă reglementaţiune posibilă? Decă ar fi posibilă, ar fi ea altfelă decâtă internaţională? S’ar puteare ajunge la o înţelegere internaţională cu o sancţiune eficace ? Învoiala internaţională trebue să se estindă la toate industriile seu să potă proceda gradată cu industrii speciale? Ce influinţă exerciza regimulă protecţionistă asupra salarului? O consecinţă logică a reducerei legale a 4 lei de lucru, cu deosebire când acastă reducere să face în proporţiune mare, este şăderea salarului, de unde resultă, că ună maximum de ore trebue încoronată cu ună minimum de salară. In lucrările publice nu este justă să se procedă astfelă; prin o asemenea măsură cheltuelele producţiunei s’ar muri şi totulă ar căde pe spinarea contribuabililor. — R glementaţiunea femeiioră adulte, nu ar fi de locă favorabilă interesului acestora; să poate chiar, ca ea să producă o scădere în salariilă bărbaţilorii. D-lă Donat (Paris) analiseză bine în raportul său cestiunea reglementaţiunei. Formula de trei-optă este cam ridicolă. Productivitatea muncei, exprimată prin salară, este singura măsură scienţifica a ostenelei date de muncitoră. Reglementaţiunea este imposibilă din cauza concurenţei internaţionale, ea este o operă de reacţiune, prin ea voes că socialiştii se ajungă treptată la o reglementaţiune generală la „Statul, fabricanţii agricultură şi comersante“, la omorîrea activităţii individului. — In tratarea gestiunei de reglementaţiune internaţională D. Van der Rest (prof. la Univers, din Bruxella) conclude, că libertatea şi sciinţa suntă singurii agenţi fundamentali ai progresului. — Intre cele două sisteme: între plata pe 4'u®1 9* plata pe bucată D-lă Centuer (Verviera) e favorabilă celei de a doua, ca fiindă celă mai bună mijlocă de a lega interesele patronului şi ale lucrătorului. — In raportul D-sale D. Krejosi espune in modă de tăiată istorioară şi natura diferitelor legi de reglementaţiune, de protecţiune în Ungaria şi crede, că au desvoltarea economică a industriei mari va fi de lipsă o estindere a protecţiunei muncitoriloră. loana Popa, Congresul economicii din Anvers. Anvers, 16 Septemvre v. (Fine.) Dr. Van der Velde ia in apărare declaraţiunile oraterei şi spune, că cei ce vină din ţările unde esistă reglementaţiunea muncei, sunt partisani ai acestei reforme. Gestiunea „opta orelorii“ este o gestiune morală şi intelectuală. Ună tânără avocată, socialistă creştină, susţine că lucratorul, după cele 14 şi 15 ore de lucru, ce le presteză înjiuade a4b iese din fabrică ostenită, ruptă de munca, încât et nu mai vine să se gândăscă la bibliotecă populară, la teatru sau la altă recreaţiune. D-ră Corra (Parisă): Micşorarea 40lei de lucru se va adopta cu timpul. Pagina. 3 TELEGRAMELE „Gazetei Transilvaniei.“ (Serviciul biuroului de cor. din Festa) Budapesta, 12 Octomvre. Erî au intrată în apitalulă de barace 34 bolnavi, 15 au murită, 18 au eșită sănătoși. Numerulă bolnaviloră 105. In baraca din Buda, bolnavi 6. Viena, 12 Octomvre. împăratul ă Germaniei a cercetată după amiaz î pe văduva principesa de coronă, apoi pe Kalnoky în timpă de o jumătate de ora. După aceea depuse o coroana pe sicriulu lui Rudolf. După amiazi la 5 ore a fostă o masa în familia la Schönbrunn. A4i-diminăţă a fostă venătoarea în grădina zoologică din Lainz. Delegaţiunea austriacă a decisă să începă fără amânare lucrările delegaţiunei. Călăreţii germani ai cavalcadei de emulaţiune au părăsită asără Viena, plecândă cătră Dresda. DIVERSE. Jocul de popice în Rusia. De o vreme încace în Rusia, şi mai alesă în Petersburg, joculă de popice a luată o mare întindere, mai alesă printre ofiţeri. Deosebirea e numai că ofiţerii ruşi jucă pe sume mari de bani. Pe vremea Ţarului Nicolae, ofiţerii din garda sa jupaă multă la popice, cu toate că elă pedepsea aspru şi pe cei cari câştigau şi pe cei cari perdeau. Cea mai mare sumă de bani, pe care a perdut’o vre-odată cineva la popice, a fostă aceea, care a perdut’o băiatulă bătrânului Jacoblev, care era forte iubită de Ţarulă Nicolae. Locotenentulă Jacoblev, era ună risipitoră și jumătate, a perdută în anul 1840, într’o singură după amiră, la popiei ună milionă de ruble! Acestă întâmplare a ajunsă la urechile Ţarului, care, supărându-se teribilă, a dată numai decâtă afară dia armată pe tânărulă risipitoră. Cu toate acestea lui Nicolae îi era milă de bătrânulă Jacoblev și de aceea trămise ună ajutantă cu însărcinarea să-i spue lucrulă mai pe ocolită și să ’lă asigure de favorulă Țarului. Cândă auzî bătrânulă, că băiatulă lui a fostă dată afară dip armată că nu josă, leșinată. Peste .se- .* minute se scolă în susă, își ștergi: rtd. dorea rece de pe frunte și întrebă tremurândă: „Pentru Dea\ der pe crimă a făcută băiatulă meu Ajutatulă îi spune, că pentru v^rdurs .a jocă de popiei , or.ă d ^ile. Atunci betrrKa'.i) . j. uflâ liniștită și țîse : — Slavă ,B.wnului, că-i numai atâtă! Credeam c . cine s-.-ie ce isprăvi grozave a săvîrșită băiatulă! Dar să fiă pedepsită așa de aspru pentru ună lucru de nimică! Bătrânulă Jacoblev avea o avere de 80 de milione ruble ! O specialitate austriacă. Esperienţele de mai mulţi ani arată, că Prafurile Seidliz ale lui Moll se probeza ca singure locuitoare a tuturor belelor, ce provină din causa unei rele şi slabe mistuiri. Preţuia unei sticle 1 fl. Se espedeză în tote ciitele cu rambursă poştală prin farmacistul A. MOLL, furnisorul curţii c. şi r., Viena, Tuchlauben 9. In farmaciile din provincia se se ceră anume preparatele lui MOLL, prevădute cu marca de apărare şi subscrierea sa. Promistare: Andrei Mureşîsnu. Rudacîoitt resmsa&ilr. Maioa-ă.