Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)
1892-10-24 / nr. 235
O serescre „modestă.“ Braşovu, 23 Octomvre v. Intre discipulii şcolei dela Roma, cari, precum amu arătatu, propagă unu felii de catolicismu pană acuma necunoscuţii şi nepracticatu în biserica nostră unită, jocă unu rolii cu totulii particularii părintele Dr. Demetriu Radu, dela Episcopia latină din Bucurescî. De când s’a auejtti pentru prima oră, că unii preoţii alu archidiecesei române unite din Ardealu, cu scirea Archiereului seu, a fostu aşa 4*cenda ataşată pe lângă archiepiscopulu latină din Bucurescî, o mare nedumerire a cuprinsă obştea Românilor uniţi şi toţi se întrebau, împreună cu noi, ce caută părintele Radu la Episcopia latină? Aceasta nedumerire era cu atâtă mai firească, cu câtă pănă atunci nu se mai pomenise ună asemenea casă, ca ună preotă română unită se între în serviciu la o Episcopiă străină, de care ne despartă şi ritulă, şi disciplina şi aşectămintele bisericei noastre orientale. Presenţa părintelui Radu la Episcopia romano-catolică este cea mai viuă ilustraţiune a curentului nefastă, ce s’a introdusă, în cele două decenii din urmă, în sînulu bisericei române unite în prejudiţiul drepturiloră şi aşeelăminteloră ei străvechi. Acesta „clarissimă doctoră în s, teologia“ vine acuma, din posiţia sa cu totulă particulară şi exemtă în sînulă clerului română unită, şi că o „modestiă“ caracteristică pentru ună discipulă ală călugăriloră din Roma, vrea se ne dea într’ună tonă magistrală lecţiunî asupra aşecţămintelor bisericii şi a canonicescei sale constituţiunî. Cetitorii noştri îşî voră aduce aminte de scrisarea părintelui Radu, ce amă publicat’o în numerulă dela 10 (22) Octomvre ala feiei nóstre din anulă curentă. S’a scandalisată d sa de-o notiţă, ce amă făcut’o la scrrea despre trimeterea cheiloră bisericeloră parochiei de la Şişescu şi a filialeloră ei la Papa dela Roma. Amă cjisit atunci, că ună asemenea casă nu s’a mai pomenită în biserica română unită, că ela pote se aibă urmări rele pentru independenţa bisericei unite, care în cele disciplinari şi administrative nu aternă dela Roma, şi amă adausă în fine: „Curatorii bisericesci din Şişescu, decă odată au ocolită Gherla şi Blaşiulă, puteau trimite cheile totă aşa de bine şi primatelui din Strigoniu, cum le-au trimisă Papei dela Roma, cu care biserica română unită, afară de cele patru puncte dogmatice, n’are nimică de a face“. Nu s’a aflată nimeni în toata Transilvania și Ungaria, care se combată acesta afirmare a noastra, a trebuită se vină teologulă „unită“ dela Episcopia latină din Bucurescî, ca se ne arate în scrisarea lui „modestă“, câtu de ignoranţi amă fi, susţiindă ceea ce amă susţinută. Ca se ne pbtă combate înse mai uşoră pe temeiulă doctrinelor catolice universale, ce le profeseză, părintele Radu întrebuinţâză apucătura de-a declara din capulă locului, că di sa „nu se dimite la esaminarea caşului din cestiune“, „se mărginesce numai la observaţiunile nóastre.“ Dar observaţiunile aceste noi numai la „casulă din cestiune“ le-amu făcută şi numai în strînsă legătură cu elă se potă interpreta cum se cade! Părintelui Radu înse îi arde altceva pe inimă. Elă vrea se ne documenteze, că s. scaună apostolică de la Roma este autoritate directă şi imediată şi asupra celor disciplinare şi administrative în biserica română unită. De aceea face ună saltă primejdiosă peste casulă dată, mângăindu-se cu aceea că „curatorii bisericesc! de la Silescuri au pututu ignora forurile de judecată stabilite în sînulă bisericei noastre“ şi că „casulă însuşi aparţine judecăţii autorităţiloru hierarchice“ ale acestei biserici. Aşadar mai esistă încă şi după d. Radu autorităţi hierarchice în biserica română unită! Atuncî de ce d-sa nu respunde nimică la întrebarea, deca bine orî nu au făcută amintiţii curatori când, ocolindă aceste autorităţi, au trimesă cheile bisericeloră la Roma? Şi de ce cu atâtă mai multă se încerca a dovedi, că bine au făcută ca au apelată la Roma? De unde şi pănă unde vine părintele Radu a 4i°e: „d-vóastru voindu a lovi printr’o zeflemea reu alésa în curatorii cu cheile din Şişescî, mai vértosu aţî atinsu prestigiulu bisericei nóastre11. Aucjiţî acolo! Atingemă prestigiulă bisericei române unite, când ceremu respectarea foruriloru ei hierarchic; atingemă prestigiulă acestei biserici, când susţinemă, că constituţia ei canonică nu admite ingerinţa Papei dela Roma în afacerile ei disciplinare şi administrative! Nici prin gândă nu una trecută a lovi în curatorii bisericelor parochiei dela Şişescu, daramă susţinută, că au fostă reu sfătuiţi, când au trimisă cheile la Papa, de orece Papa n’are nici ună dreptă de amestecă în afacerile bisericei române unite, care în cele disciplinare şi administrative, după pracsa cea mai vechiă totdeuna a avută mână liberă, s’a guvernată ca pe sine neaternată şi chiar şi Roma i-a recunoscută implicite acésta neatârnare. De aceea am ucisu, că amesteculumină dela Strigoniu, ori dela Roma totă amestecă periculosă drepturiloră bisericei române. Numai în sensulă acesta se potă înţelege cuvintele: „deca odată au ocolită Gherla şi Blaşiulă, puteau trimite cheile totă aşa de bine şi primatelui din Strigoniu, cum le-au trimisă Papei dela Roma“. N’aveamă lipsă de predica d lui Radu ca se scimă, că provincia română unită n’aternă dela Strigoniu. Dara organulă nostru a stată în fruntea lupteloră de emancipare de sub tutela impusă a acestui primată. Dară părintele Radu ne stă înainte cu aşa numitulă „Conciliu provincială dela 1872. Acesta parte a scrisorii d-sale atinge o cestiune pe câtă de importantă, pe atâtă de gravă, care merită se ne ocupămă în specială cu ea. Suntemă în plăcuta posiţiune de a împărtăşi cetitorilor noştri, că asupra acestei cestiunî amă primită unu studiu aprofundată dela distinsulă nostru istorică Nicolae Densuşianu, care lămuresce situaţiunea de dreptă istorică şi canonică a bisericei române unite faţă cu biserica Romei. Acestă studiu îlă vomă publica în numerulă următoră aluăfeiei nóastre. Elă va dovedi de ce valoare suntă și provocările părintelui Radu la Conciliulă provincială. „yOILSTONÜLÜ GAZ. TRANS.“ Apele nóstre. (Urmare). De amintitu este cu deosebire piscula Tepei, de lângă Rákos, de pe vîrfula căruia avem o privire fermecătore asupra împregiurimii, şi cu deosebire asupra vălei Oltului. Dela Rákos în josu valea Oltului se lărgesce şi ochiului uimit, i se presintă o nouă panoramă, care cu câta înaintăm la vale, cu atâtă devine mai mărâţă, mai impunetoare. Suntem aici în vestita „Ţara Oltului“, în patria figurei legendare a lui Radu-Negru Voevod. Oltul ia o direcţiune mai multă vestică şi paralelă cu ele, în depărtare de 3 — 4 mile, se întinde munţii uriaşi ai Făgăraşului, în lungime de vre-o 70 km. Pe ţărmură drepta ala râului se estinde una ţinută delurosu, care se începe imediată de lângă Oltü. Spre sudu se întide şesulă, cu sate dese şi udată de o mare mulţime de ruleţe, ce curga aproape paralele spre Oltü, or dincolo de şesul se înalţă maiestatică munţii, în totă grandiositatea lor, acoperiţi cu stejari, mai în susi cu brădetă şi arătându-na ici colo şi vârfuri gole, pleşuve, unde se adăpostescfi ciutele de munte frioase. Acestu tablou generalu alu regiunii ne presintă pasă de pasă variaţiuni, după cum, mergendă pa Olta în josă, ne ajungă în cerculă vederii unulă după altul, piscurile şi grupele dela ostă spre vestă, precum vîrful, Urlci, Viştea-Mare, Udia-Mare, Podragu, Vertop, Vertopelu, Buteană, Negoi, Surulă ş. a. cu grupele lor, toate grandiose şi impunătoare. Acesta din causă, că aceşti munţi în deosebire de alţi munţi ai noştri, se ridică repentină din şesă, aşa că predealurile abia se află în depărtare de 10 — 15 km. dela coma lorii şi de piscuri, care se înalţă la 1850 — 2000 metri peste valea Oltului şi la 2300—2500 metri peste niveul mării; o însuşire particulară, care în o astfel de estensiune chiar şi în Alpi este o raritate. Pe malulă Oltului este aşeejatfi Făgăraşulu, cu cetate veche şi cu una podu vestită, pe unde se află o trecătore însemnată peste Oltu; o altă trecătore este pe la Voila, care împreună pasula Breza cu Cinonlu. Mai în josu pe Oltu se află aşeejatfi Avrigulu, unde dorme somnulu vecinicu mareie dascălă ala poporului românescu, George Lazaru. Din süsu de Avrigu Oltulu se îndreptă spre sudu. Şesulă este imarginita aici de înălţimile dela Bradu, de pe cari ni se deschide o privire frumosă asupra şesului şi asupra munţilor Ţârii-Oltului, pe cari îi reclama în profilu, apoi spre vestă avemu o nouă panoramă, plăcutulu şesă ala râului Cibină, care se varsă în Oltu la Tălmaciu; lângă satulu acesta, pe vârfulu unui dela conică, se află pitoresci la ruine ale cetăţii „Landskron“, dela cari apoi spre sudvesta se înalţă piscurile puternice ale munţilor Cibinului, înainte de a urmări mai departe cursul Oltului, se cerceta în puţină valea Cibinului. In munţii de asemenea numire, la poalele Cindrelului, în două văi romantice, se află ascunse ca nişpe mărgăritare, două lacuri cristaline : lezerală-Mare şi Mică; din ele isvorescu Riulü-Mare şi Riulü-Miou, cari împreunându-se din susii de Gurariului, formeză Cibinulu, avendu pârtii pitoresci pe văile lor. Astfel, se află pe Riulu-Mare o interesantă strimtoare, cu numele „la Portă“, unde alina rîului este strîmtorată de stânci şi apa curge ca prin o portă on zuzeta printre bolovani, ei mai în jos, ni se presintă o frumosă cascadă a rîului, de vreo 12 m. de înaltă, care cu stâncile din apropiere şi cu împregiurimea pădurosă şi sălbatică formeză una tablou romantică. Cibinula, eşindă dintre munţi, udă micula dar placutulu şesă de asemenea numire şi din josu de Sibiiu, în semiceron, se îndreptă spre Oltu. Din colţulă acestui semiceron, de pe dealurile Guşteriţei, avenii o privire romantică asupra şesului şi munţilor Cibinului. De aci în josu ochiulu se deleoteză în frumósele peisagiuri de munte, ce le vedemspre sud, cr privirea cea mai încântatoare ni se ofere la gura Cibinului, de pe delulii, cu ruinele cetăţii Landskron. La picioarele noastre spre nord, se estinde frumosul şesă al Cibinului, spre vestă privirea ne pătrunde în valea romantică a Sadului şi mai departe asupra munţilor Cibinului, spre asta se înalţă Surulu, Scara, Negoiulu din munţii Făgăraşului, or spre sudu vederiii pastilu Turnului-Roşu, cum se afundă între munţi, ca o uriaşă cărare X10. Macţiunea, AdministraţiaM şi Tipografia: HRAŞOVU, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30. terisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciurî: Brafovu, piaţa mare, Târgului Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausensteinsie Vogler (Otto Maas), E. Schale J, Alois Herndel, Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; in Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : C. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniiorn: o seria carmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 235. Braşov), Sâmbătă, 24 Octomvre (5 Noemvre) ,Gazeta iese în fiecarezi, Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ana. Pentru România şi străinătate?* Pe unu ana 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentuli pentru Brasovn:a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 otagiulu I.,Jie unu anu 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. CRONICA POLITICA. — 23 Octomre v. De unu timpu incepe pressa rusescii se ocupă și ea cu Maghiarii. De curând a douăfiare rusescl vNovosti” şi „Novoje Vremia” au scrisu câte una articula asupra tendinţelor politicei maghiare. „Novosti“ dice, că Maghiarii, prin politica lor”, vor ruina monarchia austro-ungară, or la acestă ruină se lucrază din două părți. In Austria Nemţii lu