Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)
1892-11-01 / nr. 241
Pigu rieei noastre, ne aduce în lupte turburătoare de spirite, lovescu în moralitatea Evangelică şi ne ameninţă biserica cu nimicire totală, să se pună odată capeta. Sinodulii archi-diecesanți ale Albei- Iulie, întrunita astăzi în numele Tatălui şi alț Fiiului şi ale Spiritului sântă, mai înainte de a păşi la alegerea archiereului şi metropolitului său, aşecă şi decretază cu putere obligatoriă pentru sine şi pentru totă clerule representate în acesta sinodi, cum şi pentru toţi urmaşii săi în serviciul bisericei Domnului nostru Isus Christos, următorele: Condiţiuni de alegere: 1. Autonomia constituţională şi sinodală a s. biserice greco-catolice românescî este şi va rămâne restaurată pentru toţi secolii întru înţelesulă canoanelor, emanate dela cele 8 concilii economice, pe câtă acelea asigura drepturile dieaeselor şi ale archidieceselor, cum şi după analogia praorei noastre bisericesci observate din seculii mai înainte de a se fi alterată aceea prin măiestriile absolutismului. 2. Uniunea nostră cu biserica romano-catolică este şi va rămâne în seculi numai dogmatică în cunoscutele patru puncte şi alta nimica. 3. Dependenţa Ierarchiei nóastre dela scaunulu Romei, este cea prevăzută în conciliu dela Fiorenţa. Acea dependenţă percuscrisă prin canonele acelui consiliulă o recunóscem şi suntemă determinaţi a o susţină, er ştirbirea mai departe a libertăţei şi drepturilor şi bisericei nóstre, nu o vomă suferi sub nici una felu de împrejurare. 4. Ori-care membru al bisericei nóstre greco-catolice, fiă acela eterion şi chiar arohiereu, fiă ieromonachii seu mirer,nu de ambe sexele şi de orice condiţiuni, ar mai cuteza a lua recursu seu apelaţiune la vreunulă dintre archiereii sau consistoarele romano-catolice în orişice causa bisericesca, acela ca călcătoriu de canone, despreţuitorii alii ierarchiei şi alț jurisdicţiunei noastre bisericesc!, să fiă trasa la judecată sinodală. 5. Acesta sinodii îşi reuoesce manifestarea voinţei sale respirate şi în 29 Sept. 1850, ca sinodele alegătore de archiereu să se compună în viitorii atât ei din membrii clerici, cât şi mireni, după o proporţiune, care se va statoli în cele mai de aproape sinodi, ce se va ţine în urma ohirotonirei noului archiepiscopă şi metropolita. 6. Sinodulu acesta recunosce totodată coreligionarilor săi mireni dreptulu de a consfătui în sinodu cu vota decisiva la tote afacerile, câte se reducu la administraţiunea moşielorii, fondurilor, mobilelor bisericesci şi la instrucţiunea tinerimei. Er pentru ca acestu dreptu ala mirenilor, să se pătă esercita in moda cuviinciosu, se va conchiăma ad hoc o conferință amestecată, carea se va compune pe jumătate din cleri, jumătate din mireni. Cu elaborarea unui Regulament, spre scopul, acesta este însărcinată o comisiune, ce se va compune din membrii consistoriului metropolitan, cum şi din stmla clerului, şi din totii atâția membrii mireni, pe care astă dată îi va denumi noula Metropolita. 7. La pertractarea gestiunilor strânsi dogmatice și la toate celelalte câte sunt reservate Ierarchiei prin canoane, membrii mireni nu voru pute lua nici o parte. 8. Archiereii bisericei nóastre, îndatorați fiindu prin canoanele bisericesci a tine sinodu în fiăcare anu, archipăstorilorii noștri se aduce aminte prin vocea acestui sinodu acestü strínsü obligamentu alu lorü, — prin urmare cu atâta mai vertosi se aşteptă dela archipastorula, carele se va alege și chirotoni, ca în vigoarea Jurisdicțiunei sale canonice să adune mai anteiu sinodula bisericescu compusi din clerici, cari se pregătâscă calea spre efeptuirea decisiunei aduse în cele două puncte precedente. 9. Jurisdicţiunea scaunelor protopopescu este restaurată, şi ori-ce disposiţiunî luate spre desfiinţarea lor, fără desuirea şi fără de voia clerului introduse în biserica nostra pe cale anticanonică, remativ nule. Alti 10 lea şi cele din urmă. Eră pentru ca aceste condiţiuni ale nóstre, puse cu scopulu celü mai curata de a ne salva biserica de apunere, clerulu şi poporulu de umilire, să se pota efectua patu mai curendü, ne obligamu toţi membrii acestui sinod, in numele, nostru şi ala trimiţătorilor noştri, în faţa cerului şi a creştinătăţei adevărate. a) că ori carele ar fi destinată de spiritura santa a ocupa scaunulu metropoliei Alba-Iuliane, sau vre-unula dintre scaunele episcopesci greco-catolice, va observa şi va face a se observa toate aceste condiţiuni până In ultimele lora consecinţă şi nu va ceda a se mai știrba din drepturile bisericei noastre nici o iotă, prin niai o putere seu lumeasca, seu eclesiastică, ci mai vertosu va fi totdeauna gata a trage și a suferi ca Sava, seu a merge pe urma lui Claiaă și a lui Maioru, depara a-și vedea biserica ca batjocurită și umilită, b) ne obligamu, ca pe Arohiereulu nostru, carele va lupta pentru autonomia bisericei nóstre, pentru propagarea moralităţii creştine şi a cultural genuine, cu ajutorultt spiritului sântit, ilu vomu ajuta cu cre* In şedinţa comitetului centrală alu reuniunei honvecjiloru din ţeră, ce s’a ţinută în zilele trecute în Budapesta, a venită de nou în desbatere afacerea des velirei monumentului honveditorii din Buda. La aceasta ședință au luată parte număroși membri, deoarece se credea, că se va face o îndreptare a resoluțiunei luate mai înainte. Dar aceasta nu s’a întâmplată. O surprisă a făcută o putiă de lemn la adresa comitetului, în care se afla o coronă de copoi provăilată cu o pantlică tricoloră maghiară. La aceasta coroana nu era alăturată nici o scrisoare, dar se presupune ca sigură, că aceasta coronă a fostă destinată pentru monumentală lui Hentzi. — Şedinţa a deschis’o preşedintele Ladislau Tisza, care zise între altele, că nu trebue să se mai pardă vremea degeaba, cu cele din trecută. El e de părere, că afacerea întreagă trebue aşternută unei adunări generale de honvezi din totă ţara, care însă deocamdată nu se va pută ţină, din causa iernei și a polerei, dar se va ține la primăveră. După aceea lua cuventula Alois Degré, care se esprima în tonă de indignare în contra reuniunei de honvezi din Buda-veche. După dasbaterea mai multoră puncte s’a decisă, ca adunarea generală a honvezilor să se facă astfel, ca aceştia să aibă destulă timpu a se pregăti pentru desvălirea monumentului, ce se va face în 21 Mai 1893. * In şedinţa dela 9 Noemvre a dietei unguresc!, contele Apponyi ţinu una discursa, oare a fostă primită cu aplause sufletulu meu e numai simţă şî sentimentu ? Suntu omen! cu însuşiri înalte şi rare ale spiritului, pe cari numai a-i admira îi poţi; pe aceşti omeni îi respectezi, dar nu-i poţi iubi, sau cela puţină desnădăjduesel, că se fi vre-odată iubită de dânşii. In amiciţiă trebue ambele părţi se dea şi se primască egală. Ori ce superioritate prea mare dintr’o parte, iotă ce turbură egalitatea, turbură totdeodată şi amiciţia. 3. De ce are omenii bogaţi şi distinşi au unit sentimente atâta de neînsemnată pentru amiciţie? Ei nu simtă acastă trebuinţă nobilă a sufletului, deoarece întrega lor crescere şi modă de vieţă au ucisu în ei sentimentală de compătimire şi i-au făcută sclavi ai egoismului. Aşi satisface pasiunile, a alerga după plăceri furtunoase şi ameţitare, totdeauna a gusta, a fi lăudaţi, onoraţi, aceste gânduri îi preocupă. De personaje de semia lor, suntu despărţiţi prin gelosiă, pismă şi alte patimi; pe cei mai distinşi ca ei îi caută, când au lipsă de ei, pentru favorisarea intenţiunilor loră egoiste şi ambiţiose; pe cei mai de josă şi seraci îi ţină într’o aşa mare depărtare de ei, încâtă dela ei nu potu primi adeverul, şi nici nu potu suferi idea, ca să se pună pe aceeaşi treapta cu ei. Chiar şi la cei mai buni dintre ei se deşteptă mai curenda sau mai târziu idea falsă, că ei ar fi din unii soiu mai buni, şi împrejurarea acesta recesce seu ucide amiciţia. 4. Dar chiar şi între oamenii, cari suntă cu tine egali în starea socială, avere, vârstă şi capacitate, poţi conta la o amiciţie trainică numai din partea acelora, cari nu suntă stăpâniţi de patimi urîte, vehemente seu nebune, şi nici nu sunt mânaţi încole şi încolo de capriţii şi de zodii. Cine se dă cu totală bucuriilor şi petrecerilor, cine e în stare se jertfescă totală pentru porcele sălbatice, pentru desfrîu, beţiă seu jocula nenorocită de cărți, ala cărui Dumnezeu este onoarea falsă, aurulu seu propriulu seu eu; acela, care şovăesca în principii şi păreri, şi are una caracteră, care ca şi ceva ia tote formele, ce i le dai, acela poate fi unu bunu omu în societate, dar niciodată nu va fi una amică statornică şi credinciosă. Unde e vorba de abnegațiune, jertfire, perseveranţă şi tărie, una astfel de amici te va părăsi; er tu vei sta singura, credându-te, că te-a înşelată, dar tu singură te-ai înşelată, deoarece fără prevedere ţi-ai alesă amici. In genere, fantasia nostră ne zugrăveşte pe omeni astfel, cum amă dori ca se fiă, şi când vedemă, că oamenii din realitate nu semănă de lopă cu cei din fantasia nóstra, atunci cârtimă împotriva vieţii. GAZETA TRANSILVANIEI dinţă neclătită şi-le vomu apăra de toate loviturile din afară, adoperându-ne a le lua noi înșine asupra noastra. (IKONIGA POLITICA. — 31 Octomvre v. Foia oficială ungurescă dela 10. c. anunță, că Majestatea Sa a primitu dimisiunea întregului cabinetu ungurescu și a ordonatu, ca pănă la formarea noului ministeriu, fiecare ministru să-şi continue activitatea sa oficială. Contele Szapary a facut cunoscută acesta încă de Miercuri dietei, spunându, că Majestatea Sa a hotărîtă să se sfătuască cu corifeii partidei de la guvernă. Au fost chiămaţi la Viena Tisza, Szell, Szapary, Weckerle şi preşedintele camerei lor, Banffy. Majestatea Sa, a însărcinată pe ministrul de finance Weckerle cu formarea noului cabinet. La vre-o schimbare a sistemului de guvernare nu ne putem dor aştepta. E vorba de schimbări în favoarea libertăţi Evreilor şi a căsătoriile mixte, ci nici decum pentru uşurarea sorţii naţionalităţilor nemaghiare, prelungite şi însufleţite atâta de cătră partida guvernamentală, câtă şi de cătră membrii din oposiţiă. Din acesta lungă discursi, despre care se Zi°6* că Colomană Tisza l’ar fi dusă la Viena ca să lă arate Maj. Sale, estragemă câteva părţi mai marcante. Vorbitorulă Zise, că acela, care a urmărită cu atenţiune evenimentele petrecute în anii din urmă în Ungaria, a putută esperia o nemulţumire faţă cu Gestiunile politice pe totă linia, a putută esperia acestă nemulţumire în valorarea drepturilor „naţiunei“ pe basa pactului dela 1867, a putută să vede nemulţumirea în toate caşurile, când guvernulă trebuia să apere consciinţa de sine a naţiunei. Apponyi, după ce critica sistamulă de guvernamentă în cei 25 ani dela pactură dualistă, Ziser oft crisa de faţă va fi punctulă de mânecare ală unei ere politice mai liniştite, mai salutare şi mai ducătoare la scopă. Decă acesta nu se va întâmpla, atunci crisa a fostă provocată de geba; atunci crisa de faţă va aduce, în timp şi scurtă, alte crise mai mari. Vorbitorul accentua între altele, că e nevoie a se reforma legea electorală, libertatea și curățenia alegerilor, spiritulă de guvernare și e lipsă mai alesă de-o radicală vindecare a parlamentarismului. Poesii poporale. Fu-me, Domne, ce mi-i face. Fu-me puiu de curcubeu Să mă ducă la Dumnezeu, Se scoboră Dumineca, Peste totă Lipova; Ca să îmi véde iubita Cum o bate maică-sa; Cum o bate şi-o mustreza, Unde seara-mi d’însereză, Insăreză la fântână Cu iubitulă ei de mână. De mi-i bate, maico, bate, Şi mi-i pune pe-ună cărbune Eu iubitu nu l’oiu spune, Câ-i frumosă şi tinerelă Şi mi-e tare dragă de elă. * * * Nu gândi, brato,*) gândi, Că ca mine n’or mai fi! — Nu mi-e frică, mândro, nu, Că nu-i lumea ca odată ţ)ece feciori la o fată, Ci-i plină lumea de doră, ţ)ece fete la ună fecioră! * * * Cine strică dragostile Mânce-i grâulă pasările; Sedă ’n sânge pănă ’n brâu, Se-la mânce corbii de viu; Mânca-i-ar casa pustia Și copiii sărăcia; Se margă prin sată a cere, Ca cătanele ’n cortele. * * Codrule solgăbirău, Nu judeca capulă meu, ^ Vocativula „brato“, în nominativă „brata“, derivă dala serbesculă b r a t^*frate Românii bănățeni ilți folosescu mai multă in ironia. Nr 241—1892 Vienesii şi politica maghiară. Fata ungurescă „Magyar Hírlap“ primesce din Viena nisce comunicaţii forte caracteristice privitoare la disposiţia ce domnesca la curte şi în cercurile politice austriace faţă cu tendinţele politicei şoviniste unguresc!. Cătă, ce i se scrie foi unguresc!: Majestatea Sa nu va mai merge curândă la Budapesta. Mai ales Maj. Sa regina e foarte mânia sa pe capitală (Budapesta) și s’a declarată de repeţite ori, că multă vreme nu va mai merge la Budapesta, ba acjisă chiar, că atâta ingratitudine n’a aşteptată dela Maghiari. Una dintre întrebările, ce le-a adresată Maj. Sa cătră bărbații de stată maghiari a fosti, că in ce chipn s’ar pute împedeca lățirea partidei estreme (independente) în Ungaria și a provocată pe respectivii bărbaţi politici, se-i aștârna propuneri in privința acesta. In Viena se temu foarte multă, că Ungaria e subminată aproape întregă de idei de independenţă. Unul dintre scopurile principale ale cercurilor* curţii este să se aplice astfel de mijloace, cari să pună stavilă tendinţeloru de independenţă. In cercurile bancherilor, vienesi este mare temere, că presa parlamentară ungurescă va influința nefavorabila asupra regulării valutei; se mai teme, că complicațiunile politice vor înrîuri şi asa