Gazeta Transilvaniei, decembrie 1892 (Anul 55, nr. 265-289)
1892-12-01 / nr. 265
Braşovu, 30 Noemvre 1892. Ca ocasiunea congregaţiuniloră estraordinare comitatenae, ce s’au ţinutu şi se voră mai ţinu în luna acésta, s’a pornitu, fara indoiéla la unu semnă data din Pesta, o mişcare cu scopu de a se adresa noului ministeriu adrese de felicitare. Astfelu a primită cabinetulu Weckerle deja din mai multe comitate adrese de felicitare şi de încredere, aşa de pildă dela representanţa comitatului Torontalu în unanimitate, căci aici oposiţiunea germană-română-serbăscă, care şi aşa nu este mare, a fostă absentă. Şi congregaţiunea comitatului Caraşă-Severină a votată o adresă de felicitare guvernului, dar nu în unanimitate, ci numai cu majoritate de voturi, căci aici oposiţiunea română a fostă la postulă seu şi şi-a împlinită datoria sa naţională în modulă cela mai lăudabilă, declarândă categorică, că Românii n’au încredere în guvernulă de faţă şi de aceea nici nu potă consemţi la adresa de felicitare a majorităţii. Românii din comitatulă Caraşă- Severinului, cari n’au majoritatea în congregaţiunea comitatensă, s’au purtată aşadar — precum arată şi raportulă de mai josă — bărbătesce, şi se poate cfice, că învingerea morală este pe partea loră. Se vede că acuma, cum s’au purtată Românii din comitatulă Făgăraşului în congregaţiunea estraordinară dela 7 Decemvre , ţinută în Făgăraşă. In comitatulă Făgăraşului Românii nu numai, că formezâ aproape esclusiva poporaţiune, der au de faptă o majoritate precumpenitoare și în representanța comitatensă. Eramă în dreptă doar a aștepta, că representanța acestui comitată, care a fostă atâtă de vitregă tractatu de toate guvernele unguresc!, va lua acuma celă puținu, după atâtea pățanii, o posițiă mai demna şi mai energică faţă cu guvernulu şi că va evita orice manifestaţiune în favorea lui, pe câtă vreme acesta guvernă n’a datu încă nici cea mai mică probă, că va ţină samă de interesele vitale ale poporaţiunei comitatului şi pe câtă vreme programuid seu este totu aşa de infectatii, ca şi ală guvernelor precedente în ce privesce politica faţă cu naţionalităţile. Dar, cu durere trebue se-o spuneam, că aşteptarea acesta, care, repeţimii, ar fi fostă îndreptăţită, nu s’a împlinită, pentru că şi congregaţiunea comitatului Făgăraşă a trimesă o adresă de felicitare şi de încredere cabinetului Weckerle. Ajunge se spuneau, că dacă Românii se înfăţişau în numeră indestulitoră la congregaţiune, ei puteau să împiedece ori ce manifestaţiă de feliulă acesta, prejudiţiosă interesei oră şi drepturilor poporaţiunei române din ţara Făgăraşului, care forméza în acestă comitată 95 procente. Der ei au fostă nepăsători, ca de obiceiu, şi resultatulă fu, că majoritatea în congregaţiune o compuseră contrarii noştri, cari apoi s’au şi folosită de ocasiune şi au votată, cum li s’a dictată de susă. Şi era încă bine decâ Românii din minoritate, rămâneau pe lângă oposiţia, ce-o făcură propunerei de a se felicita şi vota încredere „întregului cabinetă“. Celă puţină puteamă se leghemu în casulă acesta, că au rămasă consecenţî şi au căciulă cu onăre, rămâindă ruşinaţi numai acei membri, cari nu s’au înfăţişată, cum era datoria loră, pe arena de luptă spre a face posibilă învingerea Românilor. Insă nici atâta nu se pote zice despre Românii Făgărăşeni, cari au fostă în minoritate în şedinţa dela 7. c. pentru că ei înşişi şi-au răsturnată mai târziu votulă, votândă cu toţii o adresă de felicitare şi adresare cătră ministrulă de interne Hieronymi. Nu vomă întră aici în amănunte, pe aceste le voră afla cetitorii noştri în raportulă de mai josă, ce’lă primirămă din Făgăraşă. Destulă, că s’a propusă din partea unoră funcţionari români „din incidentul ocasiunei atâtă de îmbucurătore“, o adresă specială cătră ministrulă de interne şi aceasta a fostă primită în unanimitate. Făgărăşenii noştri au, cum vedemă, vederi foarte ciudate politice, căci, pe când au refusată aderarea la programul Weckerle, ei voteaza încredere unuia dintre membri acestui cabinet, care a subscrisă acelă programă. Nu cumva credă fraţii noştri din ţara Oltului, că d-ră Hieronymi va răsturna politica cabinetului şi îşi va validita „principiile sale şi direcţiunea sa politică legală, dreptă, singură salutară şi în adevără patriotică“? Naivitatea, ce se esprimă în adresa, ală căreia tecstu îlă publicămă mai la vale, e atâtă de surprinzătore, încâtă ne vine a crede, că membrii români din cestiune nici n’au sciută ce votéza, nici n’au cetită cu atenţiune acea adresă. Căci la din contră ar fi observată, că prin solemna promisiune, ce se face într’însa: „că ne vomă sili să satisfacemă cudevotamentă datorinţelor nóastre legale conformă disposiţiunilor Escelenţei tale şi ale înaltului regim...“ se retracteaza şi se resterna votulă loră, prin care au refusată încrederea cabinetului întregă. Ei au facutu ca şi acela, care printr’unu codicilu a răsturnată totu testamentulu. Şi cum stă lucrulu cu lăudatele „principii“ ale d-lui Hieronymi? E vorba aici de cunoscuta enunciaţiune ce a fâcut’o acestă ministru, ca persona privată, când şi-a luată remasă bună de la alegetorii sei din Jombolea. Atunci, precum scimă, d-lă Hieronymia desfăşurată în adeveră unele păreri mai liberale despre modulă, cum ar trebui tractate naţionalităţile. Noi ne-am o ferită de a da o valoare deosebită acestoră vederi, şi după ce a ajunsă ministru celă ce le-a espusu, or faptele ne-au dată dreptate. D-lă Hieronymi nu numai, că a subscrisă programulă guvernului, care este opusă aceloră vederi, dara declarată chiar prin graiulu șefului seu din cabinetă, că „lărgirea dreptului electorală“ și „arondarea cercuriloră electorale“ nu se va face în favoarea unei desvoltărî mai libere a naţionalităţilor, ci tocmai din contră. Şi totuşi Oltenii noştri din congregaţia extraordinară se pună — cu o umilinţă neesplicabilă — sub „scutură graţiosă“ ală acestui ministru, care pănă acuma n’a dată nici cea mai mică probă despre bunăvoinţa sa faţă cu Românii ! S’admitemă înse, că pretinsele „principii“ ale noului ministru de interne ară corespunde în adeveră vorbelor sale, rostite în cuvântarea amintită. Oare ar fi admisibilă chiar şi în casul acesta, ca Românii Făgărăşani se le declare ca „singură salutare“, când „validitatea“ loru nu ar pute satisface nici măcară în parte mică postulatelor noastre naţionale ? De sigură că nu ! Atunci ce sensă a avută primirea acelei adrese n FOILETONUL. CAZ. TRANS.“ Nervositatea secolului şi căuşele ei. După Paul Mantegazza, (Urmare)" Acastă viaţă încordată, şi grăbită ne face orice necumpătare de obiceiu şi acestă atmosferă nouă reclamă o consumare enormă de mijloace espilante. Atunci noi ne putem asămăna cu o locomotivă, care cu atâtă consumă mai mulţi cărbuni, cu câtă trebue să alerge mai multă. Cateva, tea, vinulă, absintulă, tutunulă, cognaculă şi o sută alte escitante, acestea sunt şi biciurile noastre, a cărora codorişte se schimbă, ală căroră efectă escitantă rămâne însă acelaşi. Şi după ce deja şcola ne-a făcută nervoşi, căile ferate şi telegrafuia ne facă şi mai nervoşi, şi pentru ca să ne susținemă constantă în acea stare de iritare, ce ni s’a prefăcută în a doua natură, punemă mâna totă pe alte noué mijloace escitante, dintre cari singuratică flăcare în felulă seu escită, gâdile şi galvaniseza de nou sărmanii noştri nervi bolnavi de atâta espitare. * * * Mai ’nainte rămânea apărată de nervositate ceia puţina cealaitâ jumătate a familiei omenesci, adecă aceea, care transmite şi nutresce germenii de viaţă dela o generaţia la alta. Era una timpu, în care femeia cu tine egoisma preîngrijitoră nu studia, nu fuma, nu bea liceuri, şi când bărbatul se apropia de ea, afla una locii de refugiu recreatorii, ca şi-o pajişte cu orba verde, pe care se putea aşeeta, ca să-şi odihnască nervii, când ei erau obosiţi de vieţa febrilă, la care era condamnat. Cumpătarea şi nesciinţa femeilor era ca o luncă veselă, pe care te vindecai de orice nervositate. Acji studiézá şi fumézá şi femeia, aefi din nefericire se îmbată şi femeia cu alcohole, cafea şi morfină. Şi pântecele femeiei s’a prefacuti în areeră, şi pântecele nervoşti ale mamei nasce în nemărginiţii oameni totu mai nervoşi. Preoţii catolici suntu cela puţina supuşi celibatului; însă femeile, a carora chiămare e a transplanta genulu omenescu, contragi acil o legătură preotósa cu cărţî,fiare şi drame sfăşietare de inimă, şi degetele lor, delicate şi albe, a carora menire e să desmierde și să cose, se aiurdarescu cu cernelă negră, răsfoiesc codicele de legi și comenteaza egalitatea drepturiloră _și inegalitatea datorințelor. * • * Toate aceste cause laolaltă și alte mai neînsemnate, peste cari putemă trece aci, producă efectulă , că omula modernă se nasce într’o atmosferă nervosă, care dela naştere îi imprimă ună timbru, ce nu se poate şterge, precum o face, după credinţa poporală, apa sfinţită de preotă, cu omulă creştină. De aci resultă, nu numai, că fiăcare cină stă sub influinţa nervosităţii, ci că şi fiăcare lucru omenescu, e supusă acestei influinţe. Decă punem în atingere cu ună magnetă puternică ace, cuie, fărîmături de feră, fiecare moleculă a acelora se magnetiseza; decă vomă privi ună peisagiu prin o sticlă galbenă, fiăcare obiectă va lua o coloare galbenă; şi aşa în acestă secolă cineva ar trebui să se nască frămentată cu pastă de napi, ca să nu sucumbe puternicei influenţe a atmosferei de nervositate electrică, care ne încungiura. Şi acesta ne şi esplică, pentru ce avem o literatură nervosă, o politică nervosă şi o filosofie nervosă. * * * Literatura nostră, cu pre puţine escepţiuni, e nervos, şi ea sufere anume de acea nervositate, pe care eu o aşi numi-o decrepitudine. Bărbatulă june e totdeuna mai castă şi mai curată ca celă în verstă, şi când elă iubesce cu passiune seu chiar şi cu deliră de friguri, mai niciodată elă nu e lascivă, tocmai pentru-că e în vigoare. Omulă îmbătrânită însă e adesea lascivă, şi în vorbire de sigură mai puţină pastă, ca junele. La dânsul, fapta devine flecărcă şi în locă de pasiune, de care elă nu mai e capabilă, ofere lascivitate. Aşa se întâmplă şi cu literatura nostră, care caută în neobicinuitură o recompensă pentru frumosulă şi simplulă, care nu mai e suficientă pentru nervii noştri sleiţi şi devine cutezătore, necastă, grotescă şi adesea monstruosă. Omulă caută în cărţile, pe cari le citesce, mai ’nainte de tóte ocasiune de „Gazeta“ ese în fiecare 4*» Afionamente pentru Austro-Ungaria: Pe un anu 12 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 f1. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ana 40 franci, pe ş0se luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. ABotamentulu pentru Brasuri a administraţiune, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 8 luni 6 fl., p© trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. şi Tipografia BRASOVU, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Sarisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de auunciuri: Bracova, piaţa mare, TSrgulu Inului Nr. 30. Incerate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Jerndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. Z. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria Sarmond pe o coloana 6 cr. şi cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a ii-a ofertă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Hr. 265. Braşov, Luni-Marţî, 1 (13) Decemvre im.