Gazeta Transilvaniei, decembrie 1892 (Anul 55, nr. 265-289)

1892-12-01 / nr. 265

Braşovu, 30 Noemvre 1892. Ca ocasiunea congregaţiuniloră estraordinare comitatenae, ce s’au ţinutu şi se voră mai ţinu în luna acésta, s’a pornitu, fara indoiéla la unu semnă data din Pesta, o mişcare cu scopu de a se adresa noului ministeriu adrese de feli­citare. Astfelu a primită cabinetulu Weckerle deja din mai multe co­mitate adrese de felicitare şi de­ încredere, aşa de pildă dela re­­presentanţa comitatului Torontalu în unanimitate, căci aici oposiţiu­­nea germană-română-serbăscă, care şi aşa nu este mare, a fostă ab­sentă. Şi congregaţiunea comita­tului Caraşă-Severină a votată o adresă de felicitare guvernului, dar nu în unanimitate, ci numai cu majoritate de voturi, căci aici o­­posiţiunea română a fostă la pos­tulă seu şi şi-a împlinită datoria sa naţională în modulă cela mai lăudabilă, declarândă categorică, că Românii n’au încredere în gu­­vernulă de faţă şi de aceea nici nu potă consemţi la adresa de fe­licitare a majorităţii. Românii din comitatulă Caraşă- Severinului, cari n’au majoritatea în congregaţiunea comitatensă, s’au purtată aşadar — precum arată şi raportulă de mai josă — bărbă­­tesce, şi se poate cfice, că învinge­rea morală este pe partea loră. Se vede că acuma, cum s’au pur­tată Românii din comitatulă Fă­găraşului în congregaţiunea estra­­ordinară dela 7 Decemvre , ţinută în Făgăraşă. In comitatulă Făgăraşului Ro­mânii nu numai, că formezâ aproape esclusiva poporaţiune, der au de faptă o majoritate precumpenitoare și în representanța comitatensă. Eramă în dreptă doar a aștepta, că representanța acestui comitată, care a fostă atâtă de vitregă trac­tatu de toate guvernele unguresc!, va lua acuma celă puținu, după atâtea pățanii, o posițiă mai demna şi mai energică faţă cu guvernulu şi că va evita ori­ce manifesta­­ţiune în favorea lui, pe câtă vreme acesta guvernă n’a datu încă nici cea mai mică probă, că va ţină samă de interesele vitale ale po­­poraţiunei comitatului şi pe câtă vreme programuid seu este totu­ aşa de infectatii, ca şi ală guver­­nelor­ precedente în ce privesce politica faţă cu naţionalităţile. Dar, cu durere trebue se-o spu­neam, că aşteptarea acesta, care, repeţimii, ar fi fostă îndreptăţită, nu s’a împlinită, pentru că şi con­gregaţiunea comitatului Făgăraşă a trimesă o adresă de felicitare şi de încredere cabinetului Wec­kerle. Ajunge se spuneau, că dacă Românii se înfăţişau în numeră indestulitoră la congregaţiune, ei puteau să împiedece ori ce mani­­festaţiă de feliulă acesta, prejudi­­ţiosă interesei oră şi drepturilor­ poporaţiunei române din ţara Fă­găraşului, care forméza în acestă comitată 95 procente. Der ei au fostă nepăsători, ca de obiceiu, şi resultatulă fu, că majoritatea în congregaţiune o compuseră con­trarii noştri, cari apoi s’au şi fo­losită de ocasiune şi au votată, cum li s’a dictată de susă. Şi era încă bine decâ Românii din minoritate, rămâneau pe lângă oposiţia, ce-o făcură propunerei de a se felicita şi vota încredere „în­tregului cabinetă“. Celă puţină puteamă se le­gh­emu în casulă acesta, că au rămasă consecenţî şi au căciulă cu onăre, rămâindă ruşinaţi numai acei membri, cari nu s’au înfăţişată, cum era datoria loră, pe arena de luptă spre a face posibilă învingerea Româ­­nilor­. Insă nici atâta nu se pote zice despre Românii Făgărăşeni, cari au fostă în minoritate în şedinţa dela 7­­. c. pentru că ei înşi­şi şi-au răsturnată mai târziu votulă, votândă cu toţii o adresă de feli­citare şi adresare cătră ministrulă de interne Hieronymi. Nu vomă întră aici în amă­nunte, pe aceste le voră afla ce­titorii noştri în raportulă de mai josă, ce’lă primirămă din Făgă­raşă. Destulă, că s’a propusă din partea unoră funcţionari români „din incidentul­ ocasiunei atâtă de îmbucurătore“, o adresă spe­cială cătră ministrulă de interne şi aceasta a fostă primită în una­nimitate. Făgărăşenii noştri au, cum ve­­demă, vederi foarte ciudate poli­tice, căci, pe când au refusată ade­rarea la programul­ Weckerle, ei voteaza încredere unuia dintre membri acestui cabinet­, care a subscrisă acelă programă. Nu cumva credă fraţii noştri din ţara Oltului, că d-ră Hiero­nymi va răsturna politica cabine­tului şi îşi va validita „principiile sale şi direcţiunea sa politică le­gală, dreptă, singură salutară şi în adevără patriotică“? Naivitatea, ce se esprimă în adresa, ală căreia tecstu îlă pu­­blicămă mai la vale, e atâtă de surprinzătore, încâtă ne vine a crede, că membrii români din cestiune nici n’au sciută ce votéza, nici n’au cetită cu atenţiune acea adresă. Căci la din contră ar fi ob­servată, că prin solemna promi­siune, ce se face într’însa: „că ne vomă sili să satisfacemă cu­­devo­ta­mentă datorinţelor­ nóastre le­gale conformă disposiţiunilor­ Es­­celenţei tale şi ale înaltului regim­...“ se retracteaza şi se resterna votulă loră, prin care au refusată încre­derea cabinetului întregă. Ei au facutu ca şi acela, care printr’unu codicilu a răsturnată totu testamentulu. Şi cum stă lucrulu cu lăuda­tele „principii“ ale d-lui Hiero­nymi? E vorba aici de cunoscuta enunciaţiune ce a fâcut’o acestă ministru, ca persona privată, când şi-a luată remasă bună de la ale­­getorii sei din Jombolea. Atunci, precum scimă, d-lă Hieronymi­a desfăşurată în adeveră unele pă­reri mai liberale despre modulă, cum ar trebui tractate naţiona­lităţile. Noi ne-am o ferită de a da o valoare deosebită aces­­toră vederi, şi după ce a ajunsă ministru celă ce le-a espusu, or faptele ne-au dată dreptate. D-lă Hieronymi nu numai, că a sub­scrisă programulă guvernului, care este opusă aceloră vederi, dar­a declarată chiar prin graiulu șefu­lui seu din cabinetă, că „lărgirea dreptului electorală“ și „arondarea cercuriloră electorale“ nu se va face în favoarea unei desvoltărî mai libere a naţionalităţilor­, ci toc­mai din contră. Şi totuşi Oltenii noştri din con­gregaţia extraordinară se pună — cu o umilinţă neesplicabilă — sub „scutură graţiosă“ ală acestui ministru, care pănă acuma n’a dată nici cea mai mică probă despre bunăvoinţa sa faţă cu Ro­mânii ! S’admitemă înse, că pretinsele „principii“ ale noului ministru de interne ară corespunde în adeveră vorbelor­ sale, rostite în cuvân­tarea amintită. Oare ar fi admi­sibilă chiar şi în casul­ acesta, ca Românii Făgărăşani se le declare ca „singură salutare“, când „vali­­ditatea“ loru nu ar pute satis­face nici măcară în parte mică postulatelor­ noastre naţionale ? De sigură că nu ! Atunci ce sensă a avută primirea acelei adrese n FOILETONUL. CAZ. TRANS.“ Nervositatea secolului şi căuşele ei. După Paul Mantegazza, (Urmare)" Acastă viaţă încordată, şi grăbită ne face ori­ce necumpătare de obiceiu şi acestă atmosferă nouă reclamă o con­­sumare enormă de mijloace espilante. Atunci noi ne putem­ asămăna cu o lo­­comotivă, care cu atâtă consumă mai mulţi cărbuni, cu câtă trebue să alerge mai multă. Cateva, tea, vinulă, absintulă, tu­­tunulă, cognaculă şi o sută alte escitante, acestea sunt şi biciurile noastre, a cărora codorişte se schimbă, ală căroră efectă escitantă rămâne însă acelaşi. Şi după ce deja şcola ne-a făcută nervoşi, căile ferate şi telegrafuia ne facă şi mai ner­voşi, şi pentru ca să ne susținemă cons­tantă în acea stare de iritare, ce ni­ s’a prefăcută în a doua natură, punemă mâna totă pe alte noué mijloace esci­­tante, dintre cari singuratică flă­care în felulă seu escită, gâdile şi galvaniseza de nou sărmanii noştri nervi bolnavi de atâta espitare. * * * Mai ’nainte rămânea apărată de nervositate ceia puţina cealaitâ jumătate a familiei omenesci, adecă aceea, care transmite şi nutresce germenii de viaţă dela o generaţia la alta. Era una timpu, în care femeia cu tine egoisma preîngrijitoră nu studia, nu fuma, nu bea liceuri, şi când bărbatul­ se apropia de ea, afla una locii de re­fugiu recreatorii, ca şi-o pajişte cu orba verde, pe care se putea aşeeta, ca să-şi odihnască nervii, când ei erau obosiţi de vieţa febrilă, la care era condamnat­. Cumpătarea şi nesciinţa femeilor­ era ca o luncă veselă, pe care te vinde­cai de ori­ce nervositate. Acji studiézá şi fumézá şi femeia, aefi din nefericire se îmbată şi femeia cu alcohole, cafea şi morfină. Şi pânte­cele femeiei s’a prefacuti în areeră, şi pântecele nervoşti ale mamei nasce în nemărginiţii oameni totu mai nervoşi. Preoţii catolici suntu cela puţina supuşi celibatului; însă femeile, a carora chiă­­mare e a transplanta genulu omenescu, contragi acil o legătură preotósa cu cărţî,­­fiare şi drame sfăşietare de inimă, şi degetele lor, delicate şi albe, a carora menire e să desmierde și să cose, se a­iurdarescu cu cernelă negră, răsfoiesc­ codicele de legi și comenteaza egali­tatea drepturiloră _și inegalitatea dato­rințelor­. * • * Toate aceste cause la­olaltă și alte mai neînsemnate, peste cari putemă trece aci, producă efectulă , că omula mo­dernă se nasce într’o atmosferă nervosă, care dela naştere îi imprimă ună tim­bru, ce nu se poate şterge, precum o face, după credinţa poporală, apa sfinţită de preotă, cu omulă creştină. De aci resultă, nu numai, că fiă­­care cină stă sub influinţa nervosităţii, ci că şi fiă­care lucru omenescu, e supusă acestei influinţe. Decă punem­ în atingere cu ună magnetă puternică ace, cuie, fărîmături de feră, fiecare moleculă a acelora se magnetiseza; decă vomă privi ună pei­sagiu prin o sticlă galbenă, fiă­care o­­biectă va lua o coloare galbenă; şi aşa în acestă secolă cine­va ar trebui să se nască frămentată cu pastă de napi, ca să nu sucumbe puternicei influenţe a at­mosferei de nervositate electrică, care ne încungiura. Şi acesta ne şi esplică, pentru ce avem­ o literatură nervosă, o politică ner­vosă şi o filosofie nervosă. * * * Literatura nostră, cu pre puţine es­­cepţiuni, e nervos, şi ea sufere anume de acea nervositate, pe care eu o aşi numi-o decrepitudine. Bărbatulă june e totdeuna mai castă şi mai curată ca celă în verstă, şi când elă iubesce cu passiune seu chiar şi cu deliră de friguri, mai nici­odată elă nu e lascivă, tocmai pen­­tru-că e în vigoare. Omulă îmbătrânită însă e adesea las­civă, şi în vorbire de sigură mai puţină pastă, ca junele. La dânsul, fapta devine flecărcă şi în locă de pasiune, de care elă nu mai e capabilă, ofere lasci­vitate. Aşa se întâmplă şi cu literatura nos­tră, care caută în neobicinuitură o re­­compensă pentru frumosulă şi simplulă, care nu mai e suficientă pentru nervii noştri sleiţi şi devine cutezătore, necastă, grotescă şi adesea monstruosă. Omulă caută în cărţile, pe cari le ci­­tesce, mai ’nainte de tóte ocasiune de „Gazeta“ ese în fie­care 4*» Afionamente pentru Austro-Ungaria: Pe un anu 12 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 f1. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ana 40 franci, pe ş0se luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. ABotamentulu pentru Brasuri a administraţiune, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 8 luni 6 fl., p© trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele cât­ şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. şi Tipografia BRASOVU, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Sarisori nefrancate nu se primescu­. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de auunciuri: Bracova, piaţa mare, TSrgulu Inului Nr. 30. Incerate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois J­erndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. Z. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria Sarmond pe o coloana 6 cr. şi­­ cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a ii-a o­fertă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Hr. 265. Braşov­, Luni-Marţî, 1 (13) Decemvre im.

Next