Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1893 (Anul 56, nr. 1-23)
1893-01-14 / nr. 9
Pagina 2 lani, una bărbată robustă, de 88 ani numai, dar hasardata şi nenorocosi în toate planurile lui, într’o bună diminaţi aţâţă focula disuordiilor, între el şi frumoasa lui soţiă, şi urmarea a fostu unu divorţu nenorocita. Ce s’a putută întâmpla, ca de odată cei doi soţi divorţaţi să si uite totu trecutul, şi din nou să se arunce mnulu în braţele celuilaltu ? Oare s’au redeşteptată în inimile loră amintirile dulci ale primei iubiri, ori doart motive politice suntă, oari i-au îndemnată se se apropie erăşi unulă de altulu, se şi dea mâna şi se traescu mai departe vieța conjugală? Viitorulă va arăta căușele acestui evenimentă familiară ală dinastiei Obrenovici. Sârbii facă acum pregătiri pentru a primi noua familiă recăsătorită. întrebarea înse este, că ce voesce regența, ce vrea Ristici și cu Avaoumovici, despre cari se susține, că n’ar vedea cu ochi buni intrarea în ţară a unui rege, care s’a detronată elă însuşi şi o regină, care a fostă alungată peste hotare cu forţa brachiului. Şi chiar deoă Milană şi Natalia se voră reîntorce în Serbia, ce posiţiune voră lua ei faţă cu tronulă, faţă cu constituţia şi mai alesă faţă cu partidele politice din ţară, cari au ajunsă să se lupte între sine pe viaţă, pe morte, după putere ? Este semnificativă, că chiarulă francesă „Gaulois“ aduce spirea, că mijlocitorulă împăcărei între Milano şi Natalia ar fi fostă ambasadorulă rusă din Paris, Mohrenheim. De altă parte lui „Egyetértés“i se telegrafiază din Belgradă, că Gladstone, petrecândă 4 zl0le trecute în Biaritz, a influințată personală asupra actului împăcărei. Viitorul va arăta secretulă acestei împăcări. CRONICA POLITICA — 13 (25) Ianuarie. Pressa rusască se ocupă cu vorbirea recentă a cancelarului Caprivi, în care voespe a recunosce o deviare dela politica lui Bismark. Așa „Novoie Vremia“ crede, că cancelarulă a fostă neliniștită, din causă, că s’ar pute presupune, că dânsulă ar fi c*8^) că Rusia în drumulă ei cătră Constantinopole ar întîmpina pe depl în Berlină. Elă voesce de sigură, ca să nu se presupună despre elă, că ar voi să delăture politica lui Bismark despre „oasele grenadirului pomerană.“ Dar din vorbirea sa reiese, că Germania are lipsă de o acțiune ofensivă. Caprivi vorbesce despre o situațiune, care eschide orice ideiă la o înclinare spre Rusia, în cestiunea drumului cătră Constantinopole. Rosbomli, din causa căruia elă nisuesce la o augmentare a armatei gerse făcuseră, pentru ca aceea să fie uşoră şi plăcută. Mama lui voise să joace rolul Provedinţei şi a fostă răsplătită, ca şi acesta, cu nebăgare în seamn şi uitare. Ea insaşi începea a o simţi acesta în modă durerosa, dar nu cuteza să o spună nimănui. Cinstea copilului e şi mai vîrtosă cinstea mamei înseşi. Cum ar fi putută ea apusa pe Augustă de ună defectă de caracteră, care ar fi putută fi luată dreptă nemulţămire? Niminea altuia, decâtă numai ea sora, ce e ascunsă sub acelă defectă, dală trăda ar fi însemnată deci a e spune pe junele bărbată unei judecăţi nedrepte. Intrebându-l deci fratele ei, ea aminti numai calităţile cele bune, reale şi necontestabile ale finului ei. Fericită, că a putută inventa o cuvântare de apărare în favorulă lui, prin care se convinse ea însuşi, ea uitase cu totulă oboseala oaspelui ei, pănă ce o păsoare fără voiă a aceluia, i-o reaminti de nou. — „Smintită mai sunt şi eu, că după două nopţi obositoare şi nedormite încă totu te mai reţină dela repaosă“, Mse ea ridicându-se. „Dar mai avemă noi timpă destulă să vorbimă despre Augustă, că dară nu ne vei părăsi eră, şi apoi în totu pasulă îlă vei vedè tu însuţi. Culcă te puţină, frate La redeşteptarea ta, probabilă, că studentulă nostru va fi acasă“. Cu acestea ea îmbrăţişa de nou pe marinară şi apoi se depărta. Tribert se arunca îmbrăcată, cum era, pe ună divană şi în curenda adormi. Când se redeşteptă, începuse deja a însera, şi razele soarelui, ce apunea, inundau perdelele alcovului*) cu o zare de lumină roşietică, întărită prin somn, însă cuprinsă încă de acea ameţelă voluptosă, care de obiceiu urméza deștaptărei, Tribert începu să privescă în giurulă său și a esamina mai cu de-amăruntulă odaia, ce i se avisase, Intregă mobiliarulă și arangeamentulă aceleia proba atențiunea plină de iubire a domcei Fourcard pentru elă. Mobilele erau aceleași, cari se aflaseră în odaia tatălui său și păreau, că voiescu se i reamintescu bătrânului marinară *) Petula francesa închisă cu perdele. — Trad. copilăria sa. Ună dulapă de bibliotecă cuprindea puținele părți, pe cari le cumpărase elă mai de multă, de păreţi atânuau harte geografice, pe partelă revedea mările peste care plutise, susă de tavană spânzura o mică corăbiură, o lucrare din juneţa lui şi totodată o dovadă elocventă despre chiămarea lui de marinară şi deasupra divanului însuşi era aşezată o trofeă compusă din arme străine, pe cari le adunase elă în călătoriile sale și le trimisese odinioră lui Fourcard. Elă contempla tocmai toate singularitățile acestui mobiliară, care dovedea delicata iubire a surorei sale pentru elă, când se audi deodată glasulă d-nei Fourcard într’o odaiă laterală, alternândă cu ună glasă mai tinără, mai fină, în cere Tribert, fără multă bătaiă de capă, recucunoscu pe acela ală nepotului său. Se părea, că mama făcea fiiului unele observări, la care acesta răspundea în acelă tonă răstită ală unui oină, care e dedată să afle la oponentul său totdeuna cruţare şi iertare. — „Nu mă ducă acolo!“ 4i°®a eră în acelă tonă rebelă, care e pre obicinuită la copiii de „dragul mamei“ şi răsfăţaţi. — „Tu nu te pugeţi la aceea, Augustă“, răspunse doamna Fourcard cu insistenţă amabilă. „D-ra Lorin contază cu siguranţă, că o vei conduce la acea petrecere. Dacă n’ar fi sosită unchiulă tău, te-ași fi cruțată eu însumi de ostenelă, dar nu potă să-lă lasă singură îndată în ziua cea dintâiu“. —„Ei, și eu dorescă să-i facă cunoscința“, răspunse Augustă scurtă. „D-ra Lorin lasă să fiă petrecută de vărulă ei“. — „Dar tu sei bine, că vărulă ei a plecată“ — „Apoi dor să rămână acasă“. — „Ceea ce spui tu, Augustă, e lipsită de orice considarare. Nu șei tu, că buna domnișoră n’are altă plăcere, decâtă partida ei de Boston*) și că în etatea ei ună obiceiu e o trebuință?“ — „Ce-mi pasă mie?“ răspunse junele totu mai supărăciosă. „Am eu oare nesoaiva trebuinţe faţă cu domnişlra Lorin?“ *) Una, joca de cărţi eşită acum din modă. — Trad. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 9-1893. mane pentru o parare a loviturilor, adversarilor, alianţei triple, presupune, fireşce, o acţiune comună a Rusiei şi a Franciei. Se presupune o combinaţiune politică, care celă puţină deocamdată, lasă la o parte cestiunea orientală. Ingenunchiarea Franciei şi „pedepsirea“ Rusiei este scopulă armatei germane. * Conducătorii marilor partide din Anglia au adresată circulare din incidentală întrunirei parlamentului englesi. Ei accentueză importanţa sesiunei viitoare. Gladstone, duce în circulara sa adresată partidei liberale, că voesce a atrage atenţiunea camerei comunelor asupra unor lucruri de mare importanţă. Ducele de Devonshire şi Chamberlan, ca conducători ai partidei liberale unioniste, au adresată de asemenea o circulară, în care se îcer că sesiunea viitoare va fi de mare importanţă. Justin Mac Carthy face cunoscută membrilor partidei irlandeze, că acastă sesiune va fi de mare importanţă pentru interesele Irlandei. Labouchere, membru radicală ală parlamentului, declară, că pentru ca să se potă primi proiectul, home rule trebue mai întâiu să se resolve definitivă Gestiunea; al doilea, că o asemenea resolvare trebue să fiă primită de partida națională irlandesă. Gladstone speră, că acestă proiectă va fi primită de camera de jos, dar nu e probabilă, că camera lordiloră îlă va primi. Intr’o vorbire ținută în Leicester, de 80 procurorulă generalu Sir Charles Russel, că după camera lordiloră va respinge proiectulă, atunci acesta va fi din nou presentată în sesiunea viitoare, în timpulă acesta guvernulă şi ar pute îndrepta atenţiunea asupra unei legislaţiuni interne folositoare. Decă camera lordiloră va respinge şi pentru a doua oră proiectulă, atunci guvernulă va chibzui, ce are de făcută. SCIRILE EXLEI. — 13 (25) Ianuarie. Sosirea părechei moştenitore române in ţară. Relativă la serbările, ce se voră da cu ooasta sosirei în ţeră a A. A. L. L. Regale principelui Ferdinandă şi principesei Maria, „Timpulă“ află, că cele 82 de căsătorii (câte o păreche de fiecare judeţe) se vor săvârşi toate în aceeaşi zi şi aceeaşi biserică: biserica sf. Spiridonă. Cununia se va oficia de cătră I. P. S. S. Mitropolitulă Primată, asîstată de 12 archierei şi de 32 de preoţi. A. A. L. L. regale vor asista ca nuni şi deosebită de A. A. L. L. Regale pentru fie-care părehe va mai fi ună nună şi o nună, care în numele A. A. Loră, voră lua parte la ceremonie. In momentulă când se va cânta „Isaia dănțuesce“ tóate părechile cu nunii loră voră forma ună singură rondă. D. Al. Odobescu se ocupă cu aranjarea acestei serbări, care promite a fi pe atâtă de interesantă, pe câtă este de nouă. —x — înarmarea României. O depeşe din Steyr, a darului „Neue Freie Presse“ spune că pușcile, care se fabrică actualmente acolo pentru România, suntă după părerea unanimă a specialiştiloră austriaci, cele mai perfecte arme dintre toate sistemele cunoscute păntt acum, în toate privinţele. România va fi deci, peste ună ană, celă mai bine înarmată stată din Europa. Ca in Rusia. Cetimă în „Budapesti Hírlap“, că vicespanuă comitatului Turda-Arieşă a depusă din funcţiunea sa pe primarulă comunală din Căpuşulă de Câmpia, Petru Thebanu, pe motivă, că a luată parte în deputăţia română, care a dusă Memorandulă la Viena. — x — Croaţii contra musicei maghiare. Lui „Egyet“ i se scrie din Agramu, că primarură orăşenescă din capitala croată a dată o ordinaţiune prin care opresce, în modulă celă mai strictă, aşa numitele musici maghiare de Ţigani, cărora le este interdisă de a cânta în localuri publice. Cei ce voră călca ordinațiunea vor fi pedepsiţi foarte aspru. Din causa aceasta baială ungurescă proiectată nu se va da în Agramă. — x— Daruri reciproce. Oiubulă velocipediștiloră cehia primită dela cei din Nancy, ca dară, ună palmieră aurită, cu tricoloră şi cu o dedicaţiune. Cehii au trimisă pentru acosta o corona de teiu cu monogramă, cu colorile slave şi cu o dedicaţiune. —x— Ciocnire pe calea ferată. O ciocnire s’a întâmplată Sâmbătă diminaţa lângă Timişora, între trenura Fulgeră, care venia dela Pesta, şi acceleratură, care mergea dela Vârciorova spre Budapesta. Ciocnirea a fostă foarte violenta şi &oausată sfârimarea mai multora vagoane ; ună călâtoră nâmţă a fostă greu răniţi». Se face, că n’au fostă alte victime. Călătorii Fulgerului au trebuită se aştepte trecerea acceleratului dela Pesta pentru aşi continua drumul spre Vârciorova. In acestă din urmă trena se afla şi d. Al Lahovari, ministrulă română de esterne care plecase din Viena scurtă timpă după plecarea Fulgerului. —x— O nouă alianţă. O nouă alianţă defensivă şi ofensiva este pe cale a se încheia intre Francia, Germania, Belgia, Luxemburg și Elveția, Insă aoastă alianță nu e politică și n’are în vedere decâtă unii resboiu în contra — lupiloră, cari au devenită forte amenințători in unele departamente ale Franciei. In 1892 s’au ucisă 491 de lupi, dintre cari 396 numai în departamentele Charente, Vienne, Creuse, Haute-Vienna, Meuse și Haute- Marne. De când s’a ivită gerulă, lupii se arată în multe puncte locuite. De aceea guvernele țărilor, de mai susă, s’au învoită se le facă impreună uni resboiu de esterminare. —x — O inscripțiune neo-punică. D. Philippe Berger a presentată Academiei de inscripţiuni din Paris, o importantă inscripţiune neo-punică, găsită la Meotar (Tunisia) de cătră d-nii Bordier şi Debherbe şi comunicată de d. Gauckler, inspectoră de antichităţi şi arte. Inscripţiunea acesta, cea mai considerabilă din câte se cunoscut pănă acum, e de 2 metri lungime. Ea e săpată pe o piatră, care trebuia să formeze bolta unei uşi. Ea se compune din 40 de colace juxtapuse, a căroră lungime variază dela 4 la 6 linii. Inscripţia dedicaţia unui templu, mai exactă a părţii orientale a unui templu, pare inscripţia, purta numele de Mizrach. Din prima încercare de descifrare, f’acută de d-lă Berger, pare a resulta, că templulă a fostă construită în urma unei „arătări" a 4®ătă,ţilor. Tat şi Amon D. Berger apropie Mizrach-ului de inscripţia Mirab-ului din moscheieie arabe. Cele din urmă 7 colone relatază numele acelora cari au contribuită la cheltuielile edificiului. Ele presintă aceeaşi amestecătură de nume punice berbere şi de nume latine transcrise în caractere punice, pe care d. Berger a relevat-o deja pe celelalte inscripţiuni neo punice descoperite la Maotar. — x— Colera. Din Halle (Germania) se telegrafiază cu data de 21 ianuarie, că în acea zi s’au ivită 66 casuri de coleră în casa de nebuni din Niedebeu, dintre cari 22 au murită. In 22 Ianuarie s’au ivită alte 9 casuri dintre cari 7 decese. Autoritățile au luată cele mai energice măsuri sanitare. —x — Recitatorul, Hans Stopf, va ţine r sera de 31 Ianuarie n. a. o conferinţă în sala hotelului Centrală Nr. 1. Bilet se potă căpăta in librăria W. Hiemeso şi sera la passă. Preţuia : perdle 80 or. stală 60 or.; partere 30 or.; studeniţi 20 or.; galeria 25 or. Inceputul la l/28 ore sera. Programa este urmatoarea: 1. „Der Prediger von Marienbürg“ de Fr. Teutsch. 2. „Ein Voksfeind“ Act IV de Ibsen. 3. Gedichte von Petőfi, de Melar. 4. „Der Pfarrer aus dem Haterland“ de Albert. 5. „Sächsische Humoresken“ de Stoofsen. La alegerea de Metropolita. Fota bisericască din Blasiu, „Unirea“, 40 per că în 60 privesce contingentură voturiloră la alegerea de Metropolită, archidiecesa nu stă în proporţiă drepta cu diecesele sufragane, a Gherlei şi a Lugoşului. La 1868 au participată la alegere 4 cerouri protopopesci din diecesa Lugoşului și 29 carouri protopopesci din diecesa Gherlei, dândă în totală ună contingentă de 99 voturi. Din archidiecesă au participată cele 39 carouri protopopesci de atunci cu ună contingentă de 117 voturi. La acestea mai suntă a se adauge voturile membrilor capitulări, cari după dreptă, suntă 10, în faptă inse de astă-dată abia voră fi 7—8; apoi votulă notarului capitulară, votulă superiorului dela Mănăstirea Sf. Treimi din Blasiu şi 2 voturi ale corpului profesorală. Iu totală așa-dară, ar