Gazeta Transilvaniei, februarie 1893 (Anul 56, nr. 24-46)

1893-02-02 / nr. 24

2îr. 24—l­fiB aale regrete faţă de acastă perdere, ce a suferit’o naţiunea boemă. —x— O grea lovitură a sorţii a îndurată am­abilili parochii din Braşovul, vechi, d-lu George Perşinariu, prin pierderea fiului său Valeriu Perşinariu, care răposa tocmai la isprăvitura studielor­ sale de medicină, întristatei famili, şi mai alesă meritaţiioră sei părinţi, cari s’au distinsă prin mari jertfe şi abnegaţiune intru buna crespere a număroşilor­ săi fii, le adre­­sămă condolenţele nóstre cele mai sincere. —x— Facultate de medicină in Cernăuţi. Foile polone din Lembergă împărtăşesc i­­spirea, că guvernul­ austriacă ar fi fă­cută paşi pregătitori pentru înfiinţarea unei facultăţi de medicină pe lângă uni­versitatea din Cernăuţi. — x— iDesminţire. „Kreuzzeitung“ aduce, din celă mai acreditata isvora,­soirea, că Ţarevici, când a petrecută la Berlină, nu a­cuisă, că între Francia și Rusia n’ar esista o alianță. — x— Cununiă. D-lu Josef W. Filtsch, fostă redactoră ală cjiarului „Kronstädter Zog.“ din Braşovă, or astăcfi deputata dietsla, anunță căsetoria sa cu d­ra Ida ,Schust­r din Roznovo. In contra luxului, „Românulă“ din Bucuresci a publicată în numerulă seu dela 20 ianuarie v. o corespondenţă din Braşov­, în care se descrie balulă Reuniunei femeiloră ro­mâne, ce­a da dată aci la 12 (24) Ianuarie c., accentuându se cu pre­­dilecţiune „eleganţa şi gustulă“ dameloră române în alegerea toa­­letelor­. Cu privire la acestă co­respondenţă, suntemă rugaţi a pu­blica următorea întimpinare, ce ni­ se trimite din partea unei sti­mabile dame române din Bra­şov­ şi căreia cu plăcere îi damă locă, crede eu, că am­ putè-o face şi acesta, deja nu astfelă, că ne place a ne împo­dobi cu toalete scumpe şi strălucite, ci prin aceea, că spri­jini mii, fie care după po­­siţia sa, frum­osulă scopu ală nobilei nóastre Reuniuni. Asta ar fi, după părerea mea, ade­vărata şi distinsa nostră podoba, cu care amu avè toţii dreptuia a ne făli. O­est­­fel­ de solie ar primi-o damele bucu­­rescene din partea surorilor­ lor­ Tran­silvănene au multă mai mare plăcere. Căci ce folosit, că ne facem ei toalete e­­legante şi distinse, şi fetiţele nóstre or­fane, pentru cari anume este înfiinţată Reuniunea, gemu în miseriă? Ce folosă, că vestmintele nóstre suntu împodobite cu dantele și felii de felii de garnituri prețiose, și pentru scopulu humanitru, spre oare s’a dato balulu, nu s’a înca­sata nici dece fi.? Ar trebui, decă avemu simți, nu se ne tălimă, ci sé ne mâh­­nimu, că unu astfelü de resultatu poate ob­­ținâ unu balu alț frumoasei nóastre reu­niuni. De cumva, d-le corespondentă, d-ta ca buna Româna, după cum te socotesci că ești, voiesc, se primesci sfatala unei femei, te consilieza, ca pe viitoru, când vei mai avea de gândit se faci vre-o re­­pensiune de balți, se binevoiescl a o face acesta nepreocupată fie grandonomiă, ci după bunula simţit, ţinândă contă de starea adevărată a lucruriloră şi împrejurărilor­ nóastre. In înţelesulă acesta aşi dori, ca In anulu viitoru se avemu prilegiu a ne întâlni la unu bala frumosu românescu mai puţină distinsă şi impunătorii, cum a fostă în anula aceeta, şi într’o sale mai puţină, gold, ceea ce s’ar realisa, dapă amu voi, ca toaletele nóastre să fiă mai simple. Toate acestea sunt, aproape de pri­ceperea ori­ cărui binevoitoră ala Reu­­niunei, şi creda, că acum şi d-ta eşti de acordit cu mine, şi însuflețită de idea mea, mai alesă,Judecă vei fi m­ulți dintre cei ce în auuiu acesta a avuta rara fe­­rieire de a figura ca arangeră la balulu nostru. O binevoitore a Reuniunei. Braşovă, 30 Ian. v. 1893. Am petita în „Românulă“ dala 20 Ianuarie p. (nr. 22) o corespondenţă din Braşovă, în cere se descrie într’ună mode forte curiosit balulu nostru românescc, date din partea Reuniunei femeilor­ ro­mâne pentru ajutorarea fetiţelor­ or­fane. Pe pata de plăcută este introduce­rea, pe atâtft de nemulţ­ămitire este con­tinuarea articolului, deorere se vede, că “corespondentul”, ca bună Română, are în vedere, la una bală de binefacere, nu­mai scopul­ de a fi petrecerea „elegantă şi distinsă“, propaganda în modula a­­cesta incunoscienta luxulu şi fala, une p­cate, cari la noi Românii, cu durere trebue să mărturisim!!, e binişoră des­­voltata, aşa că nu ar avea trebuinţă a mai fi aţîţatfi şi nutrita. Nu sciu, ce va fi cugetate d-la co­respondentă, când a descrisu astfelu ba­lulu nostru într’ună (jlarft din România! Dară nu va fi avutu de gânda a impune suroriloru nóstre din B­curesci cu stră­lucirea toaleteloro dameloră din Braşov! ? Dacă e vorba de aşa ceva, apoi dóm­­­nele de pe malulu Dâmboviți au oca­­siune de a vedea toalete neasemenate mai elegante și multu mai de guste, decata ale noastre dela balula Reuniunei. Eră decă este vorba de a se distrage prin cetitula despre toalete elegante și im­­­punătoare, nu de multa și opasiunea asta li­ s’a oferita atâta în coloanele cl­arului „Românulă­*, unde amu avutu şi noi pri­legiuiți, se petimi câte şi mai câte mi­nuni despre strălucita dotă a princesei Maria de Edimburg, căreia ’i se şi po­trivescu asemenea lucruri, poate ceva şi m­ai bine, ca noué. Aşi mai înţelege, decă amu avéa în oraşulă nostru cine spie pe aristocraţia; dar noi ne cunóscem­ unii pe alţii aşa de bine, că n’avem o trebuinţă a ne im­pune unii altora prin „toalete elegante ,şi distinse“, cum a binevoita d-la cores­pondenta a­ le numi. Decă la astfel­ de ocasiuni amu vre totuşi să ne distingem, în vre-unu chip, caZETjuni ■ ss ! ,ts NT Tinerii români şi „scaunulu de onore“ din Dobriţina. Pe la sfîrşitul­ anului tr. s’a arătată pe scurtă în „Gaz. Tr.u starea tinerilor” români dela academia de dreptu din Dobriţină faţă cu junimea maghiară, care ’i acasă pentru purtarea lor­ „an­tipatriotică“, — după cum cr­ou Maghiarii — dovedită cu opasiunea procesului de pressă al­ d-lui Dr. Vasilie Lucaciu, a­­ducendu hotărîrea, ca tinerii români se fi d eschiși din toate societățile, precum și dela ori­ce atingere privată cu ei. Hotărîrea lor t fnse o nimici corolă profesorală academiofi, care dete lucrului cu totul, o altă direcțiune ejipendu, că uriștii să-și compună uni „scaunu de onoare“, care apoi se decidă in acastă pausă, or hotărîrea acestuia se o comu­nice corpului profesoralii sure aprobare și numai după aceea se se comunice cu intregit junimea. Pentru prima­ dată s’a fostă hotărîtă, ca în causa acesta acusații să se apere ver­bală, dar hotărîrea acesta a fostă numai pentru ună momentă, căci în 21 Ianua­rie a. c. tinerii români, cari au fostă membrii în societatea de ajutorare, anume: Alexandru Popă, și Ti­tu Mălaiu, au căpătată câte-o acasă, compusă de Ujvárossy Szabó Lajos, jurist, curs. Ill­a, ca acusatorit csmisii din partea societăţii de ajutorare a juriştilor­. Ceilalţi doi tineri români, Spiridonă Boita şi George Urdea, au fost­ de asemenea provocaţi în scrisă de preşedintele „scaunului de onoare“, ca în timpi! de 8 ci'10 să răs­pundă la acasă. Fiindă timpulă colo­­quieloră, la acusă nu s’a răspunsă, ci ti­nerii români cerură a li­ se prelungi ter­­minulă de apărare pănă in 8 Febr. st. D. La cererea acesta nu primiră nici una răspunsă, ci pur şi simplu, în 1 Febr. st. n., sunt­ toţi patru din nou provocaţi, ca toţi în aceeaşi cţi­se se presente înaintea, „scaunului de onore” pentru a se apăra ver­bală şi nu în scrisă, după cum a fostă hotărîrea loră de mai nainte. Acasă contra tinerilor, Boita şi Urdea este următdrea: „D-ta eşti apusată pumpă cu ceasiu­­nea procesului lui Dr. V. Lucaciu, îm­preună cu ceilalţi jurişti români, ai fi salutată pe numitură agitatoră în contra naţionalităţilor ei, ai fi petrecută şi te-ai fi fotografată cu eli şi suita lui, ca prin acesta se dovedesci, că nutresci aceleaşi principii, ca şi eli.“ Acasa contra tinerilor„ Al. Popă şi Tită Mălaiu este mai interesantă, fiindcă autorulă ei se iisuesce a espune nere­­cunoscinţa poporului română faţă de celă maghiară dela venirea lui aci pănâ astfeel. Acésta acasă se estiude pe două cele, noi o publicămă numai în es­­trasă, înainte de tóate autorulă ei face o introducere, în care descrie „marinimo­­sitatea“ Maghiarului, cum a tractatu ela popoarele conlocuitore, cum le-a apărată (!!) contra Tatariloru, Turciloră, le-a lă­sată naţionalitatea şi limba loră. (sic !) Şi după atâtea binefaceri, care le-a fostă răsplata, mai cu semă din partea popo­rului valachii ? — „Tradarea“ pe câmpiilă Mih­ei, a voivodului Mihaiu, faptele lui Horia şi Cloşca, precum şi ale anului 1848. Ba în timpul­ mai nou s’au ivită între Valachi unii agitatori, intre aceştia mai însemnată e Dr. V. Lupaciu. Spune mai departe, că Maghiariilă rabdatorii a suferită agitaţiunile acestuia pănă la unu timpu, dar ne mai putendu suferi, l’au citatu­­n 12 Noemvre 1892 înaintea scaunului cu juraţi din Dobri­­ţină. Tinerii români, prin petrecerea lor, cu Dr. V. Lucaciu şi fotografarea cu elă, ofice acusatorală, au vătămată nu numai pe colegii loră, dar pe întregă naţiunea maghiară. Termină apoi cu cuvintele „dreptu aceea cerit pedepsirea loră, res­plătirea va servi de satisfacere nu numai nouă, ci fie-cărui omă cu simţăminte un­gureşei.“ In 1 Febr. a. o. au fost­ citaţi , ti­nerii români înaintea „scaunului de o­­noare“, care a fost­ compusă din 9 ju­rişti, cu preşedintele Kovács József, jur. curs. IV-a. Afară de aceştia încă 5 mar­tori. Preşedintele la 5 ore şi jumătate deschide şedinţa prin o vorbire scurtă, arătândă causa conchiămarei şedinţei. Se cetesc­ acasele amintite mai sus­, în contra tinerilor­ români. După cetire, preşedintele adresându se cătră tinerii români, îi rogă a răspunde la urmatorele întrebări: 1) Intru câtă suntu adevărate cele cuprinse în acasă şi întru câtă nu ? 2) Unde şi când s’au întâmplata? 3) Cu intenţiune de a demonstra s’au făcută, seu nu? La întrebarea primă, adecă: ade­vărată e sau nu, că tinerii români au fostu în cjiua pertractărei în sala de mân­­care a hotelului „Bika“, au plângfită cu Dr. V. Lucaciu şi cu alţii—tinerii români respundu: că au fostu la otelul­ „Bika“, unde s’a întâmplată fotografarea în ti­m­pul­ prânzului, s’au fotografatu cu ele, după fotografare au rămasă cu ceilalţi Români pănă ce aceştia s’au dusă la per­­tractare. La întrebarea a doua, că, unde şi când s’au întâmplată acestea — tinerii români răspundă, că în otelul­ „Bika.“ La întrebarea a treia, dacă s’au fă­cută toate aceste cu intenţiune de a de­monstra sau nu? tinerii români răspundă, că nu le au făcută cu intenţiunea de a demonstra contra nimănui. Afară de acestea singuraticii mem­brii ai „scaunului de onoare“ au mai pusă tinerilor­ români unele întrebări. Aşa, că ce părere au ei despre procedura lui Dr. V. Lucaciu, după ce dânsulă e con­damnată? Tinerii români răspundă: că lora nu li-e iertată a judeca procedura nimănui. Apoi i-au mai întrebată, că au bi­­neventată pe Dr. V. Lucaciu la gară, c­ând a sosită în Dobriţină, toat'au cu elă în teatru şi luat’au parte la pertrac­tarea lui? Tinererii români răspundă, că ei nici nu au sciută, când a venită Dr. V. Lucaciu, deorece a venită incognito. La teatru au fostă dar Dr V. Lucaciu nu a fostă , asemenea nu au luată parte nici la pertractare, deorece nu au putută căpăta bilete. Președintele întreba apoi pe tinerii români, deea le pare rău, că au făcută aceste şi dacă da, întru câtă le pare rău?— Tinerii români răspundă, că le pare rău numai întru câtă s’a stricată ar­monia, ce a esistată mai ’nainte între ei şi juriştii maghiari. Finindu-se întrebările, se ascultă martorii, despre cele ce sciu în afacerea acesta. Declaraţia martorilor­ se întâmpla după formula: „Eu N. N. declară pe cuvântulă meu de onoare, cum că am măr­turisită dreptă şi după cea mai bună soiinţă a mea şi nu am refăcută nimică din ceea ce am soiută şi despre ce am fostă întrebată.“ In genere martorii au declarată totă ce au aucjită unulă dela ună chelnerii, altulă dela ună servitorii, dar nu ceea ce au văzută ei singuri. După ascultarea martorilor­, preşe­dintele declară şedinţa de închisă, apróape la 9 ore. A doua cji „scaunulă de onóare“ a ţinuta singură o şedinţă, în care a a­­dusă judecata urmăitoare: Alexandru Popă să se elimineze dela academia, Spiridonă Boita și George Urdea se se eschidâ dela toate societățile și se se pedepsescă cu câte 15 fi., or Titu Malaiu se fiă aspru doje­nită. Corolă profesorală în ședința sa din 6 Faură a. p., a hotărâtă asupra jude­cății acesteia următoarele: Lui Alexandru Popă i­ se dă consilium abeundi obligatorii, lui Spiridonă Boita și Urdea George i se cred pedeapsa în bani și dimpreună cu Tită Mălaiu se dojenesc­ aspru. X. l—VH .i,­imagin. 3. Necrolog­u. Valeriu Perșinariu, doctorandă în medicină, după o scurtă suferinţă, îm­părtăşită fiindă cu sf. taine, şi­ o dată nobilulă său sufletă în manile Creatoru­lui, astăzi în 30 Ianuarie (11 Februarie) 1893, la ora 1 p. m. în etate de 26 ani. Despre acestă durerosă şi ireparabilă pierdere, adâncă întristaţii părinţi încu­­nosciinţăză pe toate rudeniile, pe toţi amicii şi cunoscuţii decedatului. Rămă­şiţele pămentesc ale scumpului decedată se vor­ ridica din casa parochială dela biserica din Braşovu-vechiu, Luni în 1 Februarie a. c. la orele 3 p. m. şi se voră aşetta spre odihnă eternă in cimi­­terulă acelei biserici. Braşovă, 30 Ian. (11 Febr.) 1893. Fiă-i ţărîna uşoră şi memoria bine­cuvântată ! George Perşinariu, paroehă şi Susana Perşinariu n. Scurtu, ca părinţi; Elena V. M. Laizără şi Eugenia Dr. Saftu, surori, Aurela Perşinariu, ingineră sub.­inspec­­toră de tracţiune, Corneliu Perşinariu, stud. phil. ca fraţi, Vasile M. Lazără, ingineră, Dr. Vasilie Saftu, cumnaţi. DIVERSE. Şoimii călători, piarele streine spună că uuă ouiperă rusă, d. Smoilov, a reu­şită să dreseze şoimi, pe cari îi destina transportării depeşitor d in timpă de răs­­boiu. D. Smoilov, după nişte numeroase experienţe, a constatată marea superio­ritate a şoimului asupra porumbelului că­­lătoră. Puterea de resistenţă faţă de ac­cidentele atmosferice, greutatea pe care acestă pasăre poate să­­ o porte fără ca iuţala-i să seaeră­­în clipă simţitoră, şi chiar acestă iu­ţelă, toate suntă în avan­­tagiul­ şoimului. Acesta din urmă, în a­­devăr­, cu o povară de 1640 de grame, ajunge la o iuţelă medie de onă kilo­metru pe minută şi acesta pentru o dis­tanţă de o sută de miiuri. Proprietaru Str. Aurel Ifi­ureşlmtu» Redactori responsabili! Cregoriu Maloru.

Next