Gazeta Transilvaniei, februarie 1893 (Anul 56, nr. 24-46)
1893-02-02 / nr. 24
2îr. 24—lfiB aale regrete faţă de acastă perdere, ce a suferit’o naţiunea boemă. —x— O grea lovitură a sorţii a îndurată amabilili parochii din Braşovul, vechi, d-lu George Perşinariu, prin pierderea fiului său Valeriu Perşinariu, care răposa tocmai la isprăvitura studielor sale de medicină, întristatei famili, şi mai alesă meritaţiioră sei părinţi, cari s’au distinsă prin mari jertfe şi abnegaţiune intru buna crespere a număroşilor săi fii, le adresămă condolenţele nóstre cele mai sincere. —x— Facultate de medicină in Cernăuţi. Foile polone din Lembergă împărtăşesc ispirea, că guvernul austriacă ar fi făcută paşi pregătitori pentru înfiinţarea unei facultăţi de medicină pe lângă universitatea din Cernăuţi. — x— iDesminţire. „Kreuzzeitung“ aduce, din celă mai acreditata isvora,soirea, că Ţarevici, când a petrecută la Berlină, nu acuisă, că între Francia și Rusia n’ar esista o alianță. — x— Cununiă. D-lu Josef W. Filtsch, fostă redactoră ală cjiarului „Kronstädter Zog.“ din Braşovă, or astăcfi deputata dietsla, anunță căsetoria sa cu dra Ida ,Schustr din Roznovo. In contra luxului, „Românulă“ din Bucuresci a publicată în numerulă seu dela 20 ianuarie v. o corespondenţă din Braşov, în care se descrie balulă Reuniunei femeiloră române, cea da dată aci la 12 (24) Ianuarie c., accentuându se cu predilecţiune „eleganţa şi gustulă“ dameloră române în alegerea toaletelor. Cu privire la acestă corespondenţă, suntemă rugaţi a publica următorea întimpinare, ce ni se trimite din partea unei stimabile dame române din Braşov şi căreia cu plăcere îi damă locă, crede eu, că am putè-o face şi acesta, deja nu astfelă, că ne place a ne împodobi cu toalete scumpe şi strălucite, ci prin aceea, că sprijini mii, fie care după posiţia sa, frumosulă scopu ală nobilei nóastre Reuniuni. Asta ar fi, după părerea mea, adevărata şi distinsa nostră podoba, cu care amu avè toţii dreptuia a ne făli. Oestfel de solie ar primi-o damele bucurescene din partea surorilor lor Transilvănene au multă mai mare plăcere. Căci ce folosit, că ne facem ei toalete elegante şi distinse, şi fetiţele nóstre orfane, pentru cari anume este înfiinţată Reuniunea, gemu în miseriă? Ce folosă, că vestmintele nóstre suntu împodobite cu dantele și felii de felii de garnituri prețiose, și pentru scopulu humanitru, spre oare s’a dato balulu, nu s’a încasata nici dece fi.? Ar trebui, decă avemu simți, nu se ne tălimă, ci sé ne mâhnimu, că unu astfelü de resultatu poate obținâ unu balu alț frumoasei nóastre reuniuni. De cumva, d-le corespondentă, d-ta ca buna Româna, după cum te socotesci că ești, voiesc, se primesci sfatala unei femei, te consilieza, ca pe viitoru, când vei mai avea de gândit se faci vre-o repensiune de balți, se binevoiescl a o face acesta nepreocupată fie grandonomiă, ci după bunula simţit, ţinândă contă de starea adevărată a lucruriloră şi împrejurărilor nóastre. In înţelesulă acesta aşi dori, ca In anulu viitoru se avemu prilegiu a ne întâlni la unu bala frumosu românescu mai puţină distinsă şi impunătorii, cum a fostă în anula aceeta, şi într’o sale mai puţină, gold, ceea ce s’ar realisa, dapă amu voi, ca toaletele nóastre să fiă mai simple. Toate acestea sunt, aproape de priceperea ori cărui binevoitoră ala Reuniunei, şi creda, că acum şi d-ta eşti de acordit cu mine, şi însuflețită de idea mea, mai alesă,Judecă vei fi mulți dintre cei ce în auuiu acesta a avuta rara ferieire de a figura ca arangeră la balulu nostru. O binevoitore a Reuniunei. Braşovă, 30 Ian. v. 1893. Am petita în „Românulă“ dala 20 Ianuarie p. (nr. 22) o corespondenţă din Braşovă, în cere se descrie într’ună mode forte curiosit balulu nostru românescc, date din partea Reuniunei femeilor române pentru ajutorarea fetiţelor orfane. Pe pata de plăcută este introducerea, pe atâtft de nemulţămitire este continuarea articolului, deorere se vede, că “corespondentul”, ca bună Română, are în vedere, la una bală de binefacere, numai scopul de a fi petrecerea „elegantă şi distinsă“, propaganda în modula acesta incunoscienta luxulu şi fala, une pcate, cari la noi Românii, cu durere trebue să mărturisim!!, e binişoră desvoltata, aşa că nu ar avea trebuinţă a mai fi aţîţatfi şi nutrita. Nu sciu, ce va fi cugetate d-la corespondentă, când a descrisu astfelu balulu nostru într’ună (jlarft din România! Dară nu va fi avutu de gânda a impune suroriloru nóstre din Bcuresci cu strălucirea toaleteloro dameloră din Braşov! ? Dacă e vorba de aşa ceva, apoi dómnele de pe malulu Dâmboviți au ocasiune de a vedea toalete neasemenate mai elegante și multu mai de guste, decata ale noastre dela balula Reuniunei. Eră decă este vorba de a se distrage prin cetitula despre toalete elegante și impunătoare, nu de multa și opasiunea asta li s’a oferita atâta în coloanele clarului „Românulă*, unde amu avutu şi noi prilegiuiți, se petimi câte şi mai câte minuni despre strălucita dotă a princesei Maria de Edimburg, căreia ’i se şi potrivescu asemenea lucruri, poate ceva şi mai bine, ca noué. Aşi mai înţelege, decă amu avéa în oraşulă nostru cine spie pe aristocraţia; dar noi ne cunóscem unii pe alţii aşa de bine, că n’avem o trebuinţă a ne impune unii altora prin „toalete elegante ,şi distinse“, cum a binevoita d-la corespondenta a le numi. Decă la astfel de ocasiuni amu vre totuşi să ne distingem, în vre-unu chip, caZETjuni ■ ss ! ,ts NT Tinerii români şi „scaunulu de onore“ din Dobriţina. Pe la sfîrşitul anului tr. s’a arătată pe scurtă în „Gaz. Tr.u starea tinerilor” români dela academia de dreptu din Dobriţină faţă cu junimea maghiară, care ’i acasă pentru purtarea lor „antipatriotică“, — după cum crou Maghiarii — dovedită cu opasiunea procesului de pressă al d-lui Dr. Vasilie Lucaciu, aducendu hotărîrea, ca tinerii români se fi d eschiși din toate societățile, precum și dela orice atingere privată cu ei. Hotărîrea lor t fnse o nimici corolă profesorală academiofi, care dete lucrului cu totul, o altă direcțiune ejipendu, că uriștii să-și compună uni „scaunu de onoare“, care apoi se decidă in acastă pausă, or hotărîrea acestuia se o comunice corpului profesoralii sure aprobare și numai după aceea se se comunice cu intregit junimea. Pentru prima dată s’a fostă hotărîtă, ca în causa acesta acusații să se apere verbală, dar hotărîrea acesta a fostă numai pentru ună momentă, căci în 21 Ianuarie a. c. tinerii români, cari au fostă membrii în societatea de ajutorare, anume: Alexandru Popă, și Titu Mălaiu, au căpătată câte-o acasă, compusă de Ujvárossy Szabó Lajos, jurist, curs. Illa, ca acusatorit csmisii din partea societăţii de ajutorare a juriştilor. Ceilalţi doi tineri români, Spiridonă Boita şi George Urdea, au fost de asemenea provocaţi în scrisă de preşedintele „scaunului de onoare“, ca în timpi! de 8 ci'10 să răspundă la acasă. Fiindă timpulă coloquieloră, la acusă nu s’a răspunsă, ci tinerii români cerură a li se prelungi terminulă de apărare pănă in 8 Febr. st. D. La cererea acesta nu primiră nici una răspunsă, ci pur şi simplu, în 1 Febr. st. n., sunt toţi patru din nou provocaţi, ca toţi în aceeaşi cţise se presente înaintea, „scaunului de onore” pentru a se apăra verbală şi nu în scrisă, după cum a fostă hotărîrea loră de mai nainte. Acasă contra tinerilor, Boita şi Urdea este următdrea: „D-ta eşti apusată pumpă cu ceasiunea procesului lui Dr. V. Lucaciu, împreună cu ceilalţi jurişti români, ai fi salutată pe numitură agitatoră în contra naţionalităţilor ei, ai fi petrecută şi te-ai fi fotografată cu eli şi suita lui, ca prin acesta se dovedesci, că nutresci aceleaşi principii, ca şi eli.“ Acasa contra tinerilor„ Al. Popă şi Tită Mălaiu este mai interesantă, fiindcă autorulă ei se iisuesce a espune nerecunoscinţa poporului română faţă de celă maghiară dela venirea lui aci pănâ astfeel. Acésta acasă se estiude pe două cele, noi o publicămă numai în estrasă, înainte de tóate autorulă ei face o introducere, în care descrie „marinimositatea“ Maghiarului, cum a tractatu ela popoarele conlocuitore, cum le-a apărată (!!) contra Tatariloru, Turciloră, le-a lăsată naţionalitatea şi limba loră. (sic !) Şi după atâtea binefaceri, care le-a fostă răsplata, mai cu semă din partea poporului valachii ? — „Tradarea“ pe câmpiilă Mihei, a voivodului Mihaiu, faptele lui Horia şi Cloşca, precum şi ale anului 1848. Ba în timpul mai nou s’au ivită între Valachi unii agitatori, intre aceştia mai însemnată e Dr. V. Lupaciu. Spune mai departe, că Maghiariilă rabdatorii a suferită agitaţiunile acestuia pănă la unu timpu, dar ne mai putendu suferi, l’au citatun 12 Noemvre 1892 înaintea scaunului cu juraţi din Dobriţină. Tinerii români, prin petrecerea lor, cu Dr. V. Lucaciu şi fotografarea cu elă, ofice acusatorală, au vătămată nu numai pe colegii loră, dar pe întregă naţiunea maghiară. Termină apoi cu cuvintele „dreptu aceea cerit pedepsirea loră, resplătirea va servi de satisfacere nu numai nouă, ci fie-cărui omă cu simţăminte ungureşei.“ In 1 Febr. a. o. au fost citaţi , tinerii români înaintea „scaunului de onoare“, care a fost compusă din 9 jurişti, cu preşedintele Kovács József, jur. curs. IV-a. Afară de aceştia încă 5 martori. Preşedintele la 5 ore şi jumătate deschide şedinţa prin o vorbire scurtă, arătândă causa conchiămarei şedinţei. Se cetesc acasele amintite mai sus, în contra tinerilor români. După cetire, preşedintele adresându se cătră tinerii români, îi rogă a răspunde la urmatorele întrebări: 1) Intru câtă suntu adevărate cele cuprinse în acasă şi întru câtă nu ? 2) Unde şi când s’au întâmplata? 3) Cu intenţiune de a demonstra s’au făcută, seu nu? La întrebarea primă, adecă: adevărată e sau nu, că tinerii români au fostu în cjiua pertractărei în sala de mâncare a hotelului „Bika“, au plângfită cu Dr. V. Lucaciu şi cu alţii—tinerii români respundu: că au fostu la otelul „Bika“, unde s’a întâmplată fotografarea în timpul prânzului, s’au fotografatu cu ele, după fotografare au rămasă cu ceilalţi Români pănă ce aceştia s’au dusă la pertractare. La întrebarea a doua, că, unde şi când s’au întâmplată acestea — tinerii români răspundă, că în otelul „Bika.“ La întrebarea a treia, dacă s’au făcută toate aceste cu intenţiune de a demonstra sau nu? tinerii români răspundă, că nu le au făcută cu intenţiunea de a demonstra contra nimănui. Afară de acestea singuraticii membrii ai „scaunului de onoare“ au mai pusă tinerilor români unele întrebări. Aşa, că ce părere au ei despre procedura lui Dr. V. Lucaciu, după ce dânsulă e condamnată? Tinerii români răspundă: că lora nu li-e iertată a judeca procedura nimănui. Apoi i-au mai întrebată, că au bineventată pe Dr. V. Lucaciu la gară, când a sosită în Dobriţină, toat'au cu elă în teatru şi luat’au parte la pertractarea lui? Tinererii români răspundă, că ei nici nu au sciută, când a venită Dr. V. Lucaciu, deorece a venită incognito. La teatru au fostă dar Dr V. Lucaciu nu a fostă , asemenea nu au luată parte nici la pertractare, deorece nu au putută căpăta bilete. Președintele întreba apoi pe tinerii români, deea le pare rău, că au făcută aceste şi dacă da, întru câtă le pare rău?— Tinerii români răspundă, că le pare rău numai întru câtă s’a stricată armonia, ce a esistată mai ’nainte între ei şi juriştii maghiari. Finindu-se întrebările, se ascultă martorii, despre cele ce sciu în afacerea acesta. Declaraţia martorilor se întâmpla după formula: „Eu N. N. declară pe cuvântulă meu de onoare, cum că am mărturisită dreptă şi după cea mai bună soiinţă a mea şi nu am refăcută nimică din ceea ce am soiută şi despre ce am fostă întrebată.“ In genere martorii au declarată totă ce au aucjită unulă dela ună chelnerii, altulă dela ună servitorii, dar nu ceea ce au văzută ei singuri. După ascultarea martorilor, preşedintele declară şedinţa de închisă, apróape la 9 ore. A doua cji „scaunulă de onóare“ a ţinuta singură o şedinţă, în care a adusă judecata urmăitoare: Alexandru Popă să se elimineze dela academia, Spiridonă Boita și George Urdea se se eschidâ dela toate societățile și se se pedepsescă cu câte 15 fi., or Titu Malaiu se fiă aspru dojenită. Corolă profesorală în ședința sa din 6 Faură a. p., a hotărâtă asupra judecății acesteia următoarele: Lui Alexandru Popă i se dă consilium abeundi obligatorii, lui Spiridonă Boita și Urdea George i se cred pedeapsa în bani și dimpreună cu Tită Mălaiu se dojenesc aspru. X. l—VH .i,imagin. 3. Necrologu. Valeriu Perșinariu, doctorandă în medicină, după o scurtă suferinţă, împărtăşită fiindă cu sf. taine, şi o dată nobilulă său sufletă în manile Creatorului, astăzi în 30 Ianuarie (11 Februarie) 1893, la ora 1 p. m. în etate de 26 ani. Despre acestă durerosă şi ireparabilă pierdere, adâncă întristaţii părinţi încunosciinţăză pe toate rudeniile, pe toţi amicii şi cunoscuţii decedatului. Rămăşiţele pămentesc ale scumpului decedată se vor ridica din casa parochială dela biserica din Braşovu-vechiu, Luni în 1 Februarie a. c. la orele 3 p. m. şi se voră aşetta spre odihnă eternă in cimiterulă acelei biserici. Braşovă, 30 Ian. (11 Febr.) 1893. Fiă-i ţărîna uşoră şi memoria binecuvântată ! George Perşinariu, paroehă şi Susana Perşinariu n. Scurtu, ca părinţi; Elena V. M. Laizără şi Eugenia Dr. Saftu, surori, Aurela Perşinariu, ingineră sub.inspectoră de tracţiune, Corneliu Perşinariu, stud. phil. ca fraţi, Vasile M. Lazără, ingineră, Dr. Vasilie Saftu, cumnaţi. DIVERSE. Şoimii călători, piarele streine spună că uuă ouiperă rusă, d. Smoilov, a reuşită să dreseze şoimi, pe cari îi destina transportării depeşitor d in timpă de răsboiu. D. Smoilov, după nişte numeroase experienţe, a constatată marea superioritate a şoimului asupra porumbelului călătoră. Puterea de resistenţă faţă de accidentele atmosferice, greutatea pe care acestă pasăre poate să o porte fără ca iuţala-i să seaerăîn clipă simţitoră, şi chiar acestă iuţelă, toate suntă în avantagiul şoimului. Acesta din urmă, în adevăr, cu o povară de 1640 de grame, ajunge la o iuţelă medie de onă kilometru pe minută şi acesta pentru o distanţă de o sută de miiuri. Proprietaru Str. Aurel Ifiureşlmtu» Redactori responsabili! Cregoriu Maloru.