Gazeta Transilvaniei, martie 1893 (Anul 56, nr. 47-69)

1893-03-02 / nr. 47

cială. — E vorba acum de a se sei deoa nu s’ar pute obţine aceleaşi resultate ţinândă mai multă socotelă de interesele comerciului. Austro Ungaria a ajunsă să •facă cunoscute ideile sale guvernelor europene, cari au consimţită la întrunirea unei conferinţe. Principala grijă a conferenţii va fi de a fixa limitele maximum ale închiderii frontierelor şi de a stabili o disposiţiune generală prin care să se determine în ce casă va trebui iută acestă măsură. I I —x— Biserica in Bosnia şi Herţegovina. Metropoliţii ortodoxi din Sarajevo, Mostar şi Zvorin au adresată guvernului din Bosnia o declaraţie colectivă, protestândă contra apelului din „Moskowskija Vjedomostiu, care a întreprinsă colecte pentru cumpărarea de sfite şi de părţi bisericesci pentru Bosnia şi Herţegovina. Metropoliţii trateză de calomniă muncindsă espunerea pesimistă făcută despre situaţia bisericii din Bosnia şi Herţegovina. Biserica ortodoxă se bucură de o deplină libertate şi de o egalitate perfectă cu celelalte biserici, guvernulă ţării dându-i toate ajutoarele. Din dieta ungureasca. In şedinţa dela 10 Martie n. s’au continuată desbaterile asupra budgetului cultelor“. In şedinţa acesta a vorbită şi fostului ministru Colomană Tisza Eli s’a justificată faţă cu nesce aserţiuni senzaţionale ale lui Asboth, care îl învinuise, că a cerută ajutorulă Papei în pestivul da alegere. Tisza a „dovedită“ camerei, că acesta este cela puţină o insinuaţiune stupidă la adresa lui. Vorbindă apoi despre politica bisericesca a guvernului ,ise, că partida liberală şi elă însuşi au fostă acusaţi de repeţite ori, că nu s’au declarată nici odată, că ar voi căsătoria civilă. Ce-lă privesce pe elă poate spune, că gestiunea acasta a tractat’o într’ună articulă de chiară încă la 1861; elă nici-odată n’a trasă la îndoială îndreptățirea căsătoriei civile, ci dimpotrivă a declarată hotărîtă, că căsătoria civilă se va impune odată cu putere elementară. Nu nega insă, că de multe ori s’a esprimată, că aceste suntă cestiuni, cari numai atunci trebuescă resolvate, când necesitatea o pretinde şi fără de acesta nu este permisă a provoca agitaţiuni. pise apoi, că resolvarea cestiuniloră bisericesci actuale nu este în interesulă protestanţiloră, fiindcă protestanţiloră fie destulă decă să esecută art. de lege53 din 1868. Esecutarea acasta insă, fiă ori nu corectă, atinge principii de credinţă. Şi ore ar corăspunde păcii ţării, dacă s’ar pedepsi aceia, oari se provocă la consciinţa loră? Ar corespunde intereseloră statului, ca ocolindu-se acesta, să se lese legea numai pe hârtiă şi să se sguduescă respectulă, ce i se cuvine? Vorbitorula de multe ori a aucjită, că i se impută lui lansarea acestei cestiuni, căci a avută de scapă să dobore fostulă guverna, or ordinaţiunea din Februarie a urgitat’o, ca să facă imposibilă activitatea unui viitoră guvernă. Contra acesta protesteză. Ordinaţiunea din Februarie n’a iniţiat’o el, dar a contribuită la aducerea ei în consiliulă de miniştri, fiind-că n’a voită să refuze ună mijlocă pentru esecutarea legei. Se susţine, gi de Tisza, că nascerea răsboiului confesională s’a începută în Comarom. Asta nu i adevărată. In toate vorbirile și toastele din Comarom nu s’ar fi80 0 singură vorbă, oare ar vătăma confesiunile, ci dimpotrivă în acele vorbiri se esprima încrederea în patriotismul și în înțelepciunea clerului catolică. Arăta apoi oratorulă cu cifre, că în Germania d. es. prin căsătoria civilă s’a micșorată numărulă nasceriloră nelegiuite ; nu este adevărată așaderă, căcăsătoria civilă ar avea efecte demoralisatoare asupra moralului publică. Primeste budgetulă. Babo Emil combate politica bisericeasca a guvernului, urgiteză autonomia catolică, a cărei îndrepţire, rjiso, guvernulă o néga, deşi ea este o mai mare pretensiune a liberalismului, decâtă căsătoria civilă. Nu primesce budgetulă. Molnár Bela ţine de lucru corectă, ca faţă de agitaţiunile clerului catolică să se declare câtă se poate mai mulţi catolici. Pacea confesională, crise, nu se poate susţine decâtă prin politica inaugurată de actualulă guvernă. Okolicsanyi crede, că reformele guvernului nu se pot duce în îndeplinire. Dăcă guvernulă a deşteptată spiritele, atunci să şi soie trata cu ele, decă nu scie şi nu pote, atunci să se depărteze dela loculă ce-lă ocupă. In şedinţa dela II Martie deputatulă Asboth, revenindă la descoperirile sale din şedinţa precedentă, a arătată, că Spusa lui Tisza n’are nici o basă, deorece nota de care este vorba a condipiat’o elă însuși, în urma îndrumării primite dela Szögyeny, care ar fi80 poft Tisza voespe, ca Papa să fiă rugată a influința asupra preoților catolici, ca se lii sprijinesed la alegeri. Tisza s’a încercată să răspundă lui Asboth, dar fără succesă. Elă a cjise, că în calitatea ea de ministru preşedinte nu a recursă la ajutorul Papei, nici nu-şi aduce aminte să fi rugată pe ministrulă de «eterne s’o facă acesta; decă totuşi acesta a făcut’o, punendă ca condiţiă retragarea proiectului despre căsătoria civilă a făcut’o numai pe socotala lui. Dieta a continuată apoi desbaterea budgetului culteloră. In gestiunea acesta celă dintâiu a luată cuvântulă Kemény Pal, care vorbindă despre politica bisericăscă a guvernului a trisit, că nu poate crede, ca reformele intenționate, să poata fi duse în deplinire. Oratorulă urgitâ apoi autonomia catolică, esprimându-şi totodată regretele, că nici pănă acum guvernulă n’a făcută promisiune potrivită în direcţia acasta. Luâ apoi cuventulă Horvath Gyula, în afacerea Tisza- Asboth. Elă îşi esprima părerea de rău, că ună fostă ministru preşedinte maghiară stă sub o acasă atată de gravă, ca cea a lui Asboth. Fiă-care membru ală dietei, ori ală guvernului este interesată să scie, că are împlinitu-şi-a cineva datoria faţă de patriă, ori nu? Decă datoria acesta s’a vătămată, ori călcată de cineva, atunci fiă acela chiar şi Tisza Kalman, nu are loc în sala acesta. Rogă deci pe d-n ă ministru-preşedinte să erueze adevărulă, ca situaţiunea să se clarifice câtă mai curendă. Vorbi apoi ministrulă Cyaky în gestiunea personală, er la sfîrşită cţise, că guvernulă va aşterne unele dintre proiectele bisericesci, spre desbatere, încă în decursulă acestei sesiuni și că la nici o întâmplare nu va lua dela ordinea cailei proiectele sale bisericesci. 19 ACADEMIA DOMÂNA. Sesiunea generală din anulă 1893. Raportulă secretarului generală asupra lucrăriloru făcute în anulă 1892—93. Domnilor Colegi! Indeplinindu-mi datoria de a vă presanta la deschiderea sesiunei generale espunerea obicînuită asupra activităţii Academiei în anulă încetată, cu durere mă vădă silită a începe şi de astă dată cu amintiri nu mai puţină triste, decâtă la cele din urmă câteva sesiuni trecute. In anii din urmă Academia a suferită grele loviri; amă perdută din mijloculă nostru unulă după altulu mă numără însemnată de bărbaţi, cari prin talentele, sciinţa, patriotismulă şi meritele loră erau fala Academiei Române, cari prin presenţa loră între noi dedeau acestei instituţiuni respectulă, prestigiulă şi autoritatea, ce trebue se aibă spre a-şi îndeplini înalta sa misiune. In anulă, pe care acum îl încheiămă, Academia a perdută pe trei din membrii ei cei mai distinşi, cei mai iubiţi: Episcopală Melchisedecă, Grigorie Cobălcescu şi Gheorghe Sionter dintre membrii corespondenţi pe Dr. Felix Bamberg. Cu câtă durerea lausată de aceste continue mari perderi este mai puternică în noi, cu atâtă mai multă ea ne îndemnă la o mai strînsă unire, la o mai încordată activitate spre a micşora, pe câtă se poate, urmările acestoră crude loviri ale morţii nemilose. Cunosceţi cu toţii meritele mari şi variate ale regretaţilor noştri colegî, pe cari astăcil nu-i mai putemă saluta în mijloculă nostru, ca la sesiunea generală a anului trecută. Le voiu aminti deci numai în câteva cuvinte : Episcopulu Melchisedecă es’a strămutată dintre cei vii la 16 Maiu 1892. Elă a fostă unulă dintre cei mai învăţaţi prelaţi din întrega istorie bisericeasca a neamului nostru. O jumătate de secolă aproape, incependu dela 1843, elă a lucrată spre a respândi lumina culturei şi a sciinţei în cleră şi în naţiune, atâtă ca profesoră la Sopola şi la Huşi, câtă şi ca părinte sofistescă şi ca scriitoră. Elă a luată o însemnată parte activă la luptele pentru Unire în anii 1857 şi 1858, a fostă Episcopă ală Huşiloră, ală Dunărei de josă, la Ismailă şi apoi la Galaţi, or de 1879 er a păstorită eparehia Romanului. Scrierile sale Cronica Huşilor (1869), Lipovenismul (1871), Cronica Romanului (1874, 1875), precum şi o mulţime de altele mai puţină voluminose, au câştigată o posiţiune între cei mai de frunte ai noştri învăţaţi şi scriitori. La 1870 Academia l’a chiămată să ocupe în sînulă ei locală, la care ii dau dreptulă meritele invăţâturei sale vaste şi a actitivităţei sale neobosite. Prin testamentulă său, ilustrulă Prelată a dată o nouă dovadă de iubire şi interesulă ce nutria pentru Academia Română, lăaându-i intrega biblioteca sa. Grigorie Cobălcescu, încetată din viaţă la 21 Maiu, 4 cjl© după episcopulă Melchisedecă, a fostă unulă din cei mai de frunte naturalişti români. Singura preocupaţiune a vieţiei sale a fostă sciinţa, anume sciinţele naturale şi în speciala geologia, pe care o iubea şi o studia, cu o pasiune puna rară se întelnesce. Eră a cutreerată mulţi ani dearândulă munţii, văile şi câmpiile ţărei pentru cercetările sale geologice. Rudele acestor cercetări se arătau mai alesă în cursurile sale de la Universitatea din Iaşi şi în alte lecţiuni, pe cari le făcea. Diferite studii şi note geologice publicate de elă în revistele speciale din străinătate i-au câştigată ună nume stimata în sciinţa. Cobălcescu a publicată, în vieţă fiind, o singură lucrare de întindere mai însemnată, anume Studia geologicii şi paleontologicii asupra unorii tărâmuri terţiare din unele părţi ale României (1883). Sciinţa şi Academia l’au perdută tocmai când începuse a pregăti publicarea unor lucrări mari din bogatele materiale spiinţifice adunate de dânsul,i cu atâta zelă şi iubire, timpă de ună lungă şiră de ani. George Sionu, dela 1868, când a fostă alesă membru ală Academiei, şi pănă la cele din urmăfile ale vieţei, a luată parte cu celă mai statornică interesă la viaţa acestei instituţiuni. In anii 1876— 1878 elă a condusă lucrările cancelariei, ca secretară generală. Sionă a făcută parte din generaţiunea eroică şi fericită, care a dusă cu succesă strălucită lupta pentru înălţarea naţiunei atâtă în situaţiunea politică, câtă şi în cultură. Elă a făcută parte din pleiada scriitorilor, în fruntea cărora strălucea Alecsandri, şi cam timpă de o jumătate de secolă s’au inspirată de aspiraţiunile năţiunei, au cântată gloriile nemului nostru, şi au luminată şi întărită sufletele, au înălţată inimele prin scrierile lor. La 1 Octomvre Sion şi-a încheiată viaţa, din care cea mai însemnată parte a fostă dată activităţii literare. Poesii patriotice, fabule, compuneri dramatice, traduceri în versuri din scriitorii clasici ai poesiei dramatice francese, traducerea din limba greca a scrierilor istorice despre Români, şi alte multe scrieri mai mari şi mai mici, originale sau traduceri, au fostă rodulă neadormitei sale activităţi literare. (Va urma.) Convocare. Alegătorii români din cercurile electorale Alba Iulia, Vinţură de josă,Igbiu din cuce de delula mare, se convocă prin acesta la o Adunare publică, ce se va ţine Marţi în 21 Martie st. n. la 10 ore a. m. în grădina hotelului „la Sere“ în Alba Iulia. Obiectele: 1) Deschiderea şi constituirea adunărei. 2) Discuţiunea asupra proiectului de lege despre salarisarea invăţătoriloră, introducerea matriculelor de stată, căsătoria civilă 3) Luarea resoluţiuniloră. 4) Inchiderea adunărei. Alba Iulia, la 11 Martie 1893. Sim. Micu m. p. Hic. Ivan m. p. protop. adm. protopr. Ioachim Fulea m. p. F. Filip m. p. advocat, n. Nic. Florescu m. p. JVic. Barbu m.p. propr. Fag 3. Imprméntarea lui Gr. T. Brătianu. (Telegr. part. a „Gaz. Trans.) Bucuresc”, 18 Martie. Imprméntarea președintelui Ligei pentru unitatea culturală a Românilor, Grigorie T. Brătianu, se va face mâne. Marţi. Corpul neuitatului luptătorii pentru causa românismului, a fostu aşeitată, după autopsiă, în biserica Sf. George. De aici va fi transportata de-a dreptulu la moşia sa, Tigveni, în biserica părinților sei. NECROLOG. Din Satulungă (Săcele) primimă trista solie, că zelosula directoră ală șc0ei capitale române gr. or. de acolo, Ionii Dorea, a răposată ori seara la orele IO1/... Imormântarea se va face Mercuri. DIVERSE. Maxime. Ună înțeleptă şi ună nebună se înțelegă mai lesne, decâtă doi înțelepți. .. — Omulă care e concentrată în sine e bruscă și îndărătnică,—cine poate pătrunde în inima lui? Hippel. — Nu vădă comițendu-se erore, pe care eu să nu o fi comisă, Gothe. Ună superior, să se ferască mai multă de acei omeni, cari i se aruncă poate în brațe și cari se întindă după fiăcare putere nouă, pentru ca înșiși să eserciteze putere, — aceia suntă cei dintâiu, pentru că suntă cei mai necredincioși, cari nimicescă pe ună directore. Lud. Speidel. — Vanitatea e și rămâne ună motorii. Unulă golașă se scârțâie negenată, celălaltă o unge cu modestie, ca să nu o audă nici cea mai fină ureăhe. La care oare din aceștia funcționază ea mai tare? A. Betthcer. — Voința se j desvolta în umbra resemnărei. Viața înfloresce în lumina soarelei fericirei. — Bărbatul are lipsă de o femeiă care se’la întrebe când reintră în casă, că cea vorbită, cea făcută și decă și nu spune toto dauna adevărulă, totuși simte că esista o ființă care să îngrijesce de elă. F. de Girardin. — Cuvintele netede și precise, reprezentante ale ideilor clare, suntă moartea ori-cărei diseusiuni. Eugenă Bespois. — Când o femeiă e credincioşi e admirată; însă suntă femei modeste, cari nu au vanitatea de a voi să fie admirate. Marivaux.—Măriţişială nu e adesea, decâtă trebuinţa de a sfirşi şi dorinţa de a începe, care să întelnescă laolaltă. M-me Ackermann. — Culese şi traduse de Cărnii B... Proprietara Str. Aurel iîf iuregiaceu. Redactori rCSPOlSaMlli Uregorlu jMaîoră.