Gazeta Transilvaniei, aprilie 1893 (Anul 56, nr. 70-94)
1893-04-01 / nr. 70
Pag 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 70—1893. cârmuirea din mână, și este unii iesuită lângă densul, pururea, fără de a căruia scrie și voia nici o carte poate scrie cuiva. Bucuroșii s’ar lăsa de unire ca acesta, der nu’lă lasă. De au mâncații sărată bee, că adevărată i-or huple paharulă (Chronica An. 1701).“ Şincai tota acolo declară unirea nóastra cu Biserica Romei, ca o simplă alianţă cu drepturi egale pe terenu bisericescu, er nu ca supunere: „Că şi acum, ojice densula, se află nebuni ca aceia, cari gândescă că greco-catolicii, pentru că se numescu uniţi, trebue se fiă supuşi catolicilorii, ci înţelepciunea arată, că a fi unita cuiva atâtă însemnézâ câtă a fi lui asemenea, şi nu supusă“ (Chronica An. 1701). Intr’altu locă Şincai arată nebunia acelora, cari susținu, că nu poate fi episcopia adevărată, deca nu va fi întărită de patriarchuiu Romei. Eată cuvintele densului: „Vlădiculu Ionii Patachi, ca unulu ce şi latinii se făcuse mai înainte de a fi vlădică românescă, după rău obiceiulu acelora carii ţinu că în lege stă credinţa şi nemula cuiva, precum scrie Samuilă Claviu de Sacă, îşi băgase în capii încă de tinerii, că nu poate fi vre-o episcopiă adevărată pe lume de nu va fi întărită de patriarchuiu Romei......... Insă Biserica Româniloru din Ardealii alu căreia archiepiscopă S. Theofilă au secintit în săborulu celă de ântâiu a totă lumea și ântâiu dela Nichea, mulți fiindu din cei 318 părinți. ... ce lipsă au avută de întărirea patriarchului Romei. Au nu pentru aceea s’a făcut episcopia Făgăraşului, ca se se îngrope mitropolia Belgradului? Dar pentru ce să se îngrope mitropolia? Au nu pentru aceea, ca Românii să fiă supuşi nemuritor acelora, pe cari ei le au întorsă la creştinătate“. (Chronica, An. 1721.) Totă despre foloasele unirei Şincai se esprimă în următorulă modă: „Dintru aceste poţi culege, câtu s’au nevoită duşmanii spre stricarea neamului românescă. Iesuiţii încă aşa lucra pentru folosula Româniloru, ca ei apoi să obladuesca peste Români... Dreptă aceea n’au numitu Fater Barani, care a făcută mărturisirea credinţei, ... pe Teofilă mitropolită cum era, ci numai episcopu.“. (Chronica, An. 1697). „Ci noi Românii, de vomă lua afară clerulă celă unită, care încă mai numai atâta se socotesce câtă a cincea rată la cară, ce folosă amu avută sau avemă din tote aceste (unire)“. (Chronica, An. 1699). Intr’altă locu Şincai, cu adencă durere se esprimă astfelu despre aservirea poporului română de cătră alte nemuri străine, şi anume sub pretextulă religiunei creştine: „Vai, némului românescă, şi arăşî vai! carele uitându şi viţa şi semenţa, geme sub jugulă altoră némuri, nu pentru altceva, ci numai pentru neînveţătura, nedragostea între sine, nepriceperea sa şi vicleşulugulă nemurilora celoră străine, care cu frumóse pretesturi, mai alesă ale legei creştinesci .... înşală pe bieţii Români, de-i stăpânescă şi în criua de acum. Nu vreau eu se numescă nemurile aceste, ci numai fiică. Ce păstoră ai, ale căruia cuvinte nu le înţelegi? Vezi, SOCOtesce şijudecă, ce vreau archiereii aceştia? se te înveţe se ţi printră partea pe lumea acesta, au se te ducă la ceriuri.Nu crede, o, Române!.. voescă ca.............tu se rămâi robă acelora, pe cari mai marii tei i-au stăpânită oare când. Deșteptă-te, dreptă aceea, o iubită nemulu mieu și ai minte!“ (Chronica, An. 1563.) (Va urma.) FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ in gura chițiloru. Novelă de A. Oscar Klaussmann. (12) (Urmare.) Noaptea ce o petrecuse Carol Angermann a fost cea mai înfricoşată din viaţa sa. Ea îi păru nemărginita de lungă. Lampa se stinse mai înainte de a se face dimineţă, însă când primelejori alejilei străbătură în pivniţă simţi Angermann o mângăere. Eld se adânci într’und somnd din care însâ visuri înfricoşate îl redeșteptară. Eia credea deja, că l’au uitată, când îngrijitorul sâu întră șifise: „Trebue sâ pleci în sara acesta, s’a ivita o schimbare favorabilă pentru d-ta, deorece nu se mai aude nimiod despre amiculd d-tale Lang. Se pare, că te a părăsita, pr ospătarul, de aici pare că nu voește să cheltuescă sume mari de dolari. Destulă pagubă ai cansato prin fapta d-tale nenorocită. Vei putea să pleci cu o corabiă, care se află deja în Growers Cliff și care în câteva ore va părăsi portuld. Noi te vomd duce cătră sera cu o trăsură spre țărmuld unde ne va aştepta o luntre a corăbiei. Bagajulă ți-lă vei lăsa aici. Păfiesae-te de a veni vr’odată în Boston. Poliţia încă nu soie nimica despre asasinatuld, ce l’ai săvârşitd, dar mă temă, că va soi în curândă. Decă te vei reîntorce vreodată vei fi spânfiurată fără milă. Mulțămesce lui Dumnefteu, deca vei putèa mâne părăsi portul, mai înainte de a sosi escadra germană. „Freya“ se află încă în portă, or pe d-ta încă tată te caută“. „Ai pute“, întreba Angermann, „să-mi înlesnesci trimiterea unei epistole?“. „O scrisoare?“, întrebă cu banuela necunoscutură. „Ce, eşti nebună ? O scrisoare, pentru ca să’ţi dea de urmă, pentru-ca să ne nenorocesci pe toți! — Cui vrei să-i seri?“. „Verişorei mele“ (zise Angermann. „Ah, lasă comediile la o parte!“ răspunse străinul), „mai tarefiu vei pute scrie, când tóte vor fi uitate.“ „Cătră amecil ţine-te gata, ca să fi transportată de aici. Firesce, că trebue să’ţi iei alte haine. Mai ai ceva la d-ta, ce să fiă de preţd ?“. Angermann îşi căuta prin buzunare şi efise în fine : „Am avută câţiva baci în punga mea atunci, când am fostă venită la uscată. Dar mi-au dispărută“. „De sigură că în timpul dinpăerărei“ răspunse repede străinuld. „Când te-a trântită la pământă, ţi-a fi căcfiild şi punga“. „Mai am încă şi cesoruiould“ ,zise Angermann. Străinuld îl desamina și cfise : „Nu prea fac« parale! Gândesce-te, pote totu mai ai undeva bani. Eu sciu că voi matrosii purtaţi cu voi banii voştri“. Angermann scoase în fine trei piese de aură, cari erau cusute în căptuşela pantalonilor“. „Eu am gândită erl“ (fise streinul), „e puţind, dar totuşi îţi vord pute cumpăra nisce haine vechi, căci cu aceste sângerate nu vei pute merge pe stradă. Iți vor aduce apă ca să te speli“. După câtva timp, se. Intoarse streinulfi urmată de ajutorul său, care înainte îi adusese lui Angermann mâncare și băuturi. Angermann începu să se gătească, dar când arunca o privire în oglindă se întoarse înspăimântată înapoi, căci era palidă și perfid la față. Ii mai dete o bucată de pâne și ceva brânză, afară de aceea und ulcioră de apă, căci acum nu lă mai tractau ca mai înainte. „Culcă-te“,fise streinută „pe mătreța aceasta, şi cercă-te să adormi, deoare-ce de80ră vei avea să faci pe jos o dramă lunga.“ Agermann se culca şi perspectiva de a se vedea orăşi în aeră liberă îl liniştise întru pătva, deşi soia, că vieța pe corabiă e foarte aspră. Daar ce-i pasă lui de aceste. Poate în curând, sortea îi va lua viața, care era acum pentru el, numai o sarcină. Acum după ce spie, ce scarte îld aşteptă, căfiu într’o apatiă adâncă. Eld simţi o ostenelă crescândă şi în curând, căfiui într’ună somnd adâned.— — — — — — — _ [Va urma]. CRONICA POLITICA. — 31 Martie. Ia şedinţa camerei austriaca dela 18 Martie a. c. n. deputatuld Dr. Zacch a ţinutd und discursd îndreptată în contra liberalilor« şi a politicei lord, cficânda că liberalii austriaci atragd sărmanele victime pentru a le sugruma naţionalipesoe; şi pentru că ele cunoscd acesta, se luptă din răsputeri pentru esistenţa lord naţională. Este lupta pentru esistenţa celorlalte naţiuni ale Austriei; acestă luptă o portă Cehii, Slovenii, Polonii şi aceştia au mai multă norocd decâtă noi — şi apoi Rutenii. Până când acestă luptă nu va fi sfirşită — şi ea nici când nu va fi adusă la capătă astfel, cum credeţi D-voastre, căci este absolută imposibilă, ca naţiunile să se lase înăduşite şi comandate de liberalii nemţi — pănă când ei sunt dispuşi a crede, că numai singuri au dreptul, şi ceilalţi trebue să se supue, pănă atunci va dura şi duşmănia, pentru care vina cade numai asupra liberalilor, fiind-că ei voiesc să aibă prerogativele și und oarecare plus la masa ootiua la care ședd popoarele Austriei. Cu toate că liberații ceru in programuid lord ca cestiunile naționale și politice să fiă eliminate, aceasta este imposibild: ele vord reveni în fie-care (fi, pănă când nu vord fi așe(]ate toate popoarele în drepturile lord naționale. Altfel, nu se poate, și decâ deputații popoarelord respective ar voi să facă, altă, politică, ar fi desavuați, căci consoiința s’a deşteptată nu numai la Germani — aceasta nu trebue considerată, ca o imputare — ci și la noi (Cehi) și la toate popoarele atâtd de tare înoată nici o forţă din lume n’ar fi in stare s'o inăduşăscă şi totă politica întrebuinţată pentru a obţină acestă înăduşiră, vatămă înflorirea şi puterea statului şi la altereza în desvoltarea sa naţională. Rasolvirea tuturoră certeloră naţionale este deci dară întâia cestiune a Austriei, decă statul d voesce să înfioreacă; acésta resolvire trebue să se întâmple. Dar numai atunci pote fi pace, când fiăcare va dobândi dreptuld său şi liberalii trebue să înceteze a crede ceea, de ce au fostă prea ocupaţi pănă acuma, adecă că dânşii suntd în dreptd, trebue să înceteze a crede, că o înţelegere se va pute stabili, până când egala îndreptăţire nu va fi interpretată ca „valoare egală-1 şi ca „posiţiune egală.“* Amd anunţată deja, că în cureodd se va desvăli statua honvediloru pătraţi la Buda. Comitetuld centrală aid honverjilord dela 48/49 a ţinută la 8 Aprilie n. o adunare, în care au luată hotărîri în merita cu privire la desvățirea statuai. Despre acastă adunare publică „Budapesti Hírlap“ dela 9 Aprilie und raportă mai detailată. Ideia fundamentală a planului sărbărilord este, ca să aibă caracterd îndoită : „sărbarea lealităţii şi a iertării“, din care pausa s’a făcută propunerea, ca ea să se amâne pefiua de 8 iunie. Honvezi vord da caracterul sărbârii, guvernuld să ia şi elă parte, ba să fiă invitata şi primatele a peti missa şi în fine o deputaţiă a honveifilord să ducă o adresă de supunere Majestăţii Sale monarohului, dacă se va afla atunci în Budapesta, dacă însă nu, atunci adresa să o predea ministrului preşedinte. In programuid sărbărilord să nu se facă amintire despre armata comună şi despre convechimea din activitate. In raportul numitei foi se mai cfice, că mulți s’au opusă, ca desvălirea statuai să se facă în 21 Maiu, pentru că aceasta estefiua în care armata austriacă a fostă învinsă. Nu se scie deca hotărîrile acestea vor rămâne statornice. Se cfice însă, că ministruld Wecker le ar fi declarat, că dacă sărbările desvălirei statuei se vor face în 8 iunie, atunci în frunte cu toţi membrii cabinetului se sară presenţa în ţinută de gală, decr insă nu, atunci va rămâne acasă. „Budapesti Hírlap“ considera de o mare concesiune faţă cu armata comună împrejurarea, că comitetul- centrală aici honvecfilord a notârîtd să nu se facă nici o serbare în cimiterd, nici să nu se încununeze mormentuld honvecfilord păciuţi, ca nu cumva să se mai ivescâ o a doua afacere Hentzi. Cu toata oposiţia d lui Weckerle însă, preşedintele adunării a enunţată (fiua de 21 Maiu, ca cfi a desvălirii statuei şi a sărbărilord. * Soirile telegrafice mai nouă, ce sosescd din Serbia, vorbescd de-o mare crisă internă prin care trece acesta ţărisură. Dela ultimele alegeri dietale situaţia politică din regatul de pr'pesod s’a incurcato foarte rău şi nori posomoriţi se înalţă pe orizontală Serbiei. Este solutd, că partida liberală a eșitd mai multă învinsă decâtă Invingetoare la alegeri, pe când radicalii s’au întărită puternioci. Urmările frecăriloră mari dintre aceste două partide suntd funeste, căci ce poate fi mai funestă decâtă hotărîrea radicaliloră de a nu mai lua parte la dezbaterile Sovpstinei? Hotărirea acesta involve în sine und feld de lovitură de stată, de vreme ce este solutd, că în sensul constituţiei, legislativa sârbască numai atunci poate funcţiona, când are 67 membri. Cifra acesta însă nu va pute fi atinsă, dacă radicalii şi progresiştii vor părăsi Siupstina, liberalii representândă a fi numai 65 de voturi. Guvernul şi partida liberală verjenda acesta se legă de ultimul paiu de scăpare: vrea să nulifice mandatele deputaţilor şi să provoace poporul a face nouă alegeri. Espedientulă acesta, deşi forte periculosă pentru pacea şi ordinea publică, dă puţină speranţă liberalilor sârbi. Vor fi dâră nouă lupte, nouă vărsări de sânge. Cu ajutorul glonţului şi aici baionetelor, pote să sucoadă liberalilord a-şi înjgheba o majoritate, dar chiar şi în casu'd acesta este forte cu greu a crede, că partida radicală se ve linişti, din contră e mare temerea de o revoluţiă. Şefii partidei liberale su adresată und manifestă cătră poporă un oare ciioe, că euntd hotărîţi aşi susţină mandatele chiar cu preţulă vărsării de sânge. In sensul acesta primesce şi „Daily Chronicle“ o corespondenţă din Belgrads, in care se descrie situaţia, ca fiind foarte seriosă. Ţara stă pe pragulă revoluţiunei — cfi00 corespondentală numitei foi — regenţa va fi alungată, scmtLEgitiEi. — 31 Martie. Spaima Ungurilor. Se telegrafiază din Porond, că din America sosescă aproape in fiecare săptămână lăcfi cu tipărituri „agitatorice“ contra Ungariei. Tipăriturile aceste suntă răspândite printre Slovacii din Ungaria nordică. Procurorul ungurescu, Victor Kramplin, care a susţinută acusa in procesul lui