Gazeta Transilvaniei, aprilie 1893 (Anul 56, nr. 70-94)

1893-04-01 / nr. 70

Pag 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 70—1893. cârmuirea din mână, și este unii iesuită lângă densul, pururea, fără de a căruia scrie și voia nici o carte poate scrie cuiva. Bucuroșii s’ar lăsa de unire ca acesta, der nu’lă lasă. De au mâncații sărată bee, că adevărată i-or huple pa­harulă (Chronica An. 1701).“ Şincai tota acolo declară uni­rea nóastra cu Biserica Romei, ca o simplă alianţă cu drepturi e­­gale pe terenu bisericescu, er nu ca supunere: „Că şi acum, ojice densula, se află nebuni ca aceia, cari gân­­descă că greco-catolicii, pentru că se numescu uniţi, trebue se fiă supuşi catolicilorii, ci înţelep­ciunea arată, că a fi unita cuiva atâtă însemnézâ câtă a fi lui a­­semenea, şi nu supusă“ (Chro­nica An. 1701). Intr’altu locă Şincai arată ne­bunia acelora, cari susținu, că nu poate fi episcopia adevărată, deca nu va fi întărită de patriarchuiu Romei. Eată cuvintele densului: „Vlădiculu Ionii Patachi, ca unulu ce şi latinii se făcuse mai înainte de a fi vlădică românescă, după rău obiceiulu acelora carii ţinu că în lege stă cre­dinţa şi nemula cuiva, precum scrie Samuilă Claviu de Sacă, îşi băgase în capii încă de tinerii, că nu poate fi vre-o episcopiă ade­vărată pe lume de nu va fi întă­rită de patriarchuiu Romei......... Insă Biserica Româniloru din Ar­­dealii alu căreia archiepiscopă S. Theofilă au sec­intit în săborulu celă de ântâiu a totă lumea și ântâiu dela Nichea, m­ulți fiindu din cei 318 părinți. ... ce lipsă au avută de întărirea patriarchu­­lui Romei. Au nu pentru aceea s’a făcut episcopia Făgăraşului, ca se se îngrope mitropolia Belgradului? Dar pentru ce să se îngrope mitro­polia? Au nu pentru aceea, ca Ro­mânii să fiă supuşi nemuritor­ acelora, pe cari ei le au întorsă la creştinătate“. (Chronica, An. 1721.) Totă despre foloasele unirei Şincai se esprimă în următorulă modă: „Dintru aceste poţi culege, câtu s’au nevoită duşmanii spre stricarea neamului românescă. Ie­­suiţii încă aşa lucra pentru fo­­losula Româniloru, ca ei apoi să obladuesca peste Români... Dreptă aceea n’au numitu Fater Barani, care a făcută mărturisirea credinţei, ... pe Teofilă mitropo­­lită cum era, ci numai episcopu.“. (Chronica, An. 1697). „Ci noi Românii, de vomă lua afară clerulă celă unită, care încă mai numai atâta se socotesce câtă a cincea rată la cară, ce folosă amu avută sau avemă din tote aceste (unire)“. (Chronica, An. 1699). Intr’altă locu Şincai, cu adencă durere se esprimă ast­felu despre aservirea poporului română de că­tră alte nemuri străine, şi anume sub pretextulă religiunei creş­tine: „Vai, némului românescă, şi arăşî vai! carele uitându şi viţa şi semenţa, geme sub jugulă altoră némuri, nu pentru altceva, ci nu­mai pentru neînveţătura, nedra­­gostea între sine, nepriceperea sa şi vicleşulugulă nemurilora celoră străine, care cu frumóse pretes­­turi, mai alesă ale legei creşti­nesci .... înşală pe bieţii Ro­mâni, de-i stăpânescă şi în criua de acum. Nu vreau eu se numescă nemurile aceste, ci numai fiică. Ce păstoră ai, ale căruia cuvinte nu le înţelegi? Vezi, SOCOtesce şi­­judecă, ce vreau archiereii aceş­tia? se te înveţe se ţi printră par­tea pe lumea acesta, au se te ducă la ceriuri.Nu crede, o, Române!.. voescă ca.............tu se rămâi robă acelora, pe cari mai ma­rii tei i-au stăpânită oare când. Deșteptă-te, dreptă aceea, o iubită nemulu mieu și ai minte!“ (Chronica, An. 1563.) (Va urma.) FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ in gura chițiloru. Novelă de A. Oscar Klaussmann. (12) (Urmare.) Noaptea ce o petrecuse Carol Anger­­mann a fost­ cea mai înfricoşată din viaţa sa. Ea îi păru nemărginita de lungă. Lampa se stinse mai înainte de a se face dimineţă, însă când primele­­jori ale­­jilei străbătură în pivniţă simţi Anger­­mann o mângăere. Eld se adânci într’und somnd din care însâ visuri înfricoşate îl­ redeșteptară. Eia credea deja, că l’au uitată, când îngrijitorul­ sâu întră și­­fise: „Trebue sâ pleci în sara acesta, s’a ivita o schimbare favorabilă pentru d-ta, deore­ce nu se mai aude nimiod despre amiculd d-tale Lang. Se pare, că te a părăsita, pr ospătarul, de aici pare că nu voește să cheltuescă sume mari de dolari. Destulă pagubă­­ ai can­­sato prin fapta d-tale nenorocită. Vei putea să pleci cu o corabiă, care se află deja în Growers Cliff și care în câte­va ore va părăsi portuld. Noi te vomd duce cătră sera cu o trăsură spre țărmuld unde ne va aştepta o luntre a corăbiei. Bagajulă ți-lă vei lăsa aici. Păfiesae-te de a veni vr’odată în Boston. Poliţia încă nu soie nimica despre asasinatuld, ce l’ai săvârşitd, dar mă temă, că va soi în curândă. Decă te vei reîntorce vre­odată vei fi spânfiurată fără milă. Mulțămesce lui Dumnefteu, deca vei putèa mâne părăsi portul, mai înainte de a sosi escadra germană. „Freya“ se află încă în portă, or pe d-ta încă tată te caută“. „A­i pute“, întreba Angermann, „să-mi înlesnesci trimiterea unei epistole?“. „O scrisoare?“, întrebă cu banuela necunoscutură. „Ce, eşti nebună ? O scri­soare, pentru ca să’ţi dea de urmă, pen­tru-ca să ne nenorocesci pe toți! — Cui vrei să-i seri?“. „Verişorei mele“ (zise Angermann. „Ah, lasă comediile la o parte!“ răspunse străinul), „mai tarefiu vei pute scrie, când tóte vor­ fi uitate.“ „Cătră amecil ţine-te gata, ca să fi transportată de aici. Firesce, că trebue să’ţi iei alte haine. Mai ai ceva la d-ta, ce să fiă de preţd ?“. Angermann îşi căuta prin buzunare şi efise în fine : „Am avută câţi­va baci în punga mea atunci, când am fostă ve­nită la uscată. Dar mi-au dispărută“. „De sigură că în timpul d­inpăerărei“ răspunse repede străinuld. „Când te-a trântită la pământă, ţi-a fi căcfiild şi punga“. „Mai am încă şi cesoruiould“ ,zise Angermann. Străinuld îl d­esamina și cfise : „Nu prea fac« parale! Gândesce-te, pote totu mai ai unde­va bani. Eu sciu că voi matrosii purtaţi cu voi banii voştri“. Angermann scoase în fine trei piese de aură, cari erau cusute în căptuşela pantalonilor“. „Eu am­ gândită erl“ (fise streinul), „e puţind, dar totuşi îţi vord pute cum­păra nisce haine vechi, căci cu aceste sângerate nu vei pute merge pe stradă. Iți vor­ aduce apă ca să te speli“. După câtva timp, se. Intoarse strei­­nulfi urmată de ajutorul­ său, care îna­inte îi adusese lui Angermann mâncare și băuturi. Angermann începu să se gă­­tească, dar când arunca o privire în o­­glindă se întoarse înspăimântată înapoi, căci era palidă și perfid la față. Ii mai dete o bucată de pâne și ceva brânză, afară de aceea und ulcioră de apă, căci acum nu lă mai tractau ca mai înainte. „Culcă-te“,­­fise streinută „pe mătreța aceasta, şi cercă-te să adormi, deoare-ce de80ră vei avea să faci pe jos o dramă lunga.“ Agermann se culca şi perspectiva de a se vedea orăşi în aeră liberă îl­ li­niştise întru pătva, deşi soia, că vieța pe corabiă e foarte aspră. Daar ce-i pasă lui de aceste. Poate în curând, sortea îi va lua viața, care era acum pentru el, numai o sarcină. Acum după ce spie, ce scarte îld aşteptă, căfiu într’o apatiă a­­dâncă. Eld simţi o ostenelă crescândă şi în curând, căfiui într’ună somnd a­­dâned.— — — — — — — _ [Va urma]. CRONICA POLITICA. — 31 Martie. Ia şedinţa camerei austriaca dela 18 Martie a. c. n. deputatuld Dr. Zacch a ţinutd und discursd îndreptată în contra liberalilor« şi a politicei lord, cficânda că liberalii austriaci atragd sărmanele victime pentru a­ le sugruma naţionali­­pesoe; şi pentru­ că ele cunoscd acesta, se luptă din răsputeri pentru esistenţa lord naţională. Este lupta pentru esis­tenţa celorlalte naţiuni ale Austriei; acestă luptă o portă Cehii, Slovenii, Polonii şi aceştia au mai multă norocd decâtă noi — şi apoi Rutenii. Până când acestă luptă nu va fi sfirşită — şi ea nici când nu va fi adusă la capătă astfel­, cum credeţi D-voastre, căci este absolută imposibilă, ca naţiunile să se lase înăduşite şi comandate de liberalii nemţi — pănă când ei sunt­ dispuşi a crede, că numai singuri au dreptul, şi ceilalţi trebue să se supue, pănă atunci va dura şi duşmănia, pentru care vina cade numai asupra liberalilor­, fiind-că ei voiesc­ să aibă prerogativele și und oarecare plus la masa ootiu­a la care ședd popoarele Austriei. Cu toate că li­berații ceru in programuid lord ca cestiunile naționale și politice să fiă eli­minate, aceasta este imposibild: ele vord reveni în fie-care (fi, pănă când nu vord fi așe(]ate toate popoarele în drepturile lord naționale. Altfel, nu se poate, și decâ deputații popoarelord respective ar voi să facă, altă, politică, ar fi desavuați, căci consoiința s’a deşteptată nu numai la Germani — aceasta nu trebue consi­derată, ca o imputare — ci și la noi (Cehi) și la toate popoarele atâtd de tare înoată nici o forţă din lume n’ar fi in stare s'o inăduşăscă şi totă politica în­trebuinţată pentru a obţină acestă înă­duşiră, vatămă înflorirea şi puterea sta­­tului şi la altereza în desvoltarea sa na­ţională. Rasol­virea tuturoră certeloră na­ţionale este deci dară întâia cestiune a Austriei, decă statul d voesce să înfio­­reacă; acésta resolvire trebue să se în­tâmple. Dar numai atunci pote fi pace, când fiă­care va dobândi dreptuld său şi liberalii trebue să înceteze a crede ceea, de ce au fostă prea ocupaţi pănă acuma, adecă că dânşii suntd în dreptd, trebue să înceteze a crede, că o înţelegere se va pute stabili, până când egala îndreptăţire nu va fi interpretată ca „valoare egală-1 şi ca „posiţiune egală.“* Amd anunţată deja, că în cureodd se va desvăli statua honvediloru pătraţi la Buda. Com­i­tetuld centrală aid hon­­verjilord dela 48/49 a ţinută la 8 Apri­lie n. o adunare, în care au luată hotă­­rîri în merita cu privire la desvățirea statuai. Despre acastă adunare publică „Budapesti Hírlap“ dela 9 Aprilie und raportă mai detailată. Ideia fundamen­tală a planului sărbărilord este, ca să aibă caracterd îndoită : „sărbarea lealităţii şi a iertării“, din care pausa s’a făcută propunerea, ca ea să se amâne pe­­fiua de 8 iunie. Honvezi vord da caracte­­rul­ sărbârii, guvernuld să ia şi elă parte, ba să fiă invitata şi primatele a peti missa şi în fine o deputaţiă a honveifi­­lord să ducă o adresă de supunere Ma­­jestăţii Sale monarohului, dacă se va afla atunci în Budapesta, dacă însă nu, atunci adresa să o predea ministrului preşedinte. In programuid sărbărilord să nu se facă amintire despre armata comună şi despre convechimea din acti­vitate. In raportul­ numitei foi se mai cfice, că mulți s’au opusă, ca desvălirea sta­tuai să se facă în 21 Maiu, pentru că aceasta este­­fiua în care armata austriacă a fostă învinsă. Nu se scie deca hotă­­rîrile acestea vor­ rămâne statornice. Se cfice însă, că ministruld Wecker le ar fi declarat­, că dacă sărbările desvălirei statuei se vor­ face în 8 iunie, atunci în frunte cu toţi membrii cabinetului se sară presenţa în ţinută de gală, decr insă nu, atunci va rămâne acasă. „Bu­dapesti Hírlap“ considera de o mare concesiune faţă cu armata comună îm­prejurarea, că comitetul- centrală aici honvecfilord a n­otârîtd să nu se facă nici o serbare în cimiterd, nici să nu se încununeze mormentuld honvecfilord pă­­ciuţi, ca nu cumva să se mai ivescâ o a doua afacere Hentzi. Cu toata oposiţia d lui Weckerle însă, preşedintele adu­nării a enunţată (fiua de 21 Maiu, ca cfi a desvălirii statuei şi a sărbărilord. * Soirile telegrafice mai nouă, ce so­­sescd din Serbia, vorbescd de-o mare crisă internă prin care trece acesta ţă­­risură. Dela ultimele alegeri dietale si­tuaţia politică din regatul d­e pr'pesod s’a incurcato foarte rău şi nori posomoriţi se înalţă pe orizontală Serbiei. Este solutd, că partida liberală a eșitd mai multă în­vinsă decâtă Invingetoare la alegeri, pe când radicalii s’au întărită puternioci. Urmările frecăriloră mari dintre aceste două partide suntd funeste, căci ce poate fi mai funestă decâtă hotărîrea radica­­liloră de a nu mai lua parte la dezba­­terile Sovpstinei? Hotărirea acesta in­volve în sine und feld de lovitură de stată, de vreme ce este solutd, că în sensul­ constituţiei, legislativa sârbască numai atunci poate funcţiona, când are 67 membri. Cifra acesta însă nu va pute fi atinsă, dacă radicalii şi progresiştii vor­ părăsi Siupstina, liberalii repre­­sentândă a­ fi numai 65 de voturi. Gu­­vernul­ şi partida liberală verjenda acesta se legă de ultimul­ paiu de scăpare: vrea să nulifice mandatele deputaţilor­ şi să provoace poporul­ a face nouă ale­geri. Espedientulă acesta, deşi forte pe­­riculosă pentru pacea şi ordinea publică, dă puţină speranţă liberalilor­ sârbi. Vor­ fi dâră nouă lupte, nouă vărsări de sânge. Cu ajutorul­ glonţului şi aici baionete­­lor, pote să sucoadă liberalilord a-şi în­­jgheba o majoritate, dar chiar şi în casu'd acesta este forte cu greu a crede, că partida radicală se ve linişti, din contră e mare temerea de o revoluţiă. Şefii partidei liberale su adresată und manifestă cătră poporă un oare ci­ioe, că euntd hotărîţi aşi susţină mandatele chiar cu preţulă vărsării de sânge. In sensul­ acesta primesce şi „Daily Chronicle“ o corespondenţă din Belgrads, in care se descrie situaţia, ca fiind­ foarte seriosă. Ţara stă pe pragulă revoluţiunei — cfi00 corespondentală numitei foi — regenţa va fi alungată, scmtLE­gitiEi. — 31 Martie. Spaima Ungurilor­. Se telegrafiază din Porond, că din America sosescă a­­proape in fiecare săptămână lăcfi cu tipă­rituri „agitatorice“ contra Ungariei. Ti­păriturile aceste suntă răspândite prin­­tre Slovacii din Ungaria nordică. Procu­­rorul­ ungurescu, Victor Kramplin, care a susţinută acusa in procesul­ lui

Next