Gazeta Transilvaniei, mai 1893 (Anul 56, nr. 95-117)

1893-05-01 / nr. 95

Nr. 95—1893. GAZET A TRANSILVANIEI. naţiloră n’are chemarea de a se provoca la sentimentala poporaţiunei şi puse Gestiunea, că are in ce măsură are ca­mera magnaţilor a dreptulu de-aşi apro­­pria budgetula ? Episcopulă ev. ref. Zelanlea Pal ţinu una discursa foarte caracteristica, in care recunoscu, că întregă preoţimea este păr­taşe la păcatură, că a denegata supu­nerea faţă cu legile în vigore ale ţării. Guvernulă n’a greşita, decâto că prea s’a încrecjuta in preoţime şi nu e responsabila pentru­ că reformele bisericesc! au ajunsa la acesta grada de desvoltare. Primesce budgetula. Episcopala br. Carol Hornig din Vesprimu­­lSei cu toata causa răului este ordinațiunea din Februarie a ministrului Csaky, cu toate că acesta sciea foarte bine, că va provoca o mare furtună. Ministrula Csarcy ținu una discursa foarte semnificativa. Polemisândă cu epis­copula Hornig dovedi, că tocmai acesta este, care a concipiatu ordinaţiunea din 1884 a lui Trefort, la care d-la episcopii se provocă cu atâta plăcere. Nu se miră deci de locă, pentru­ că Hornig nu con­simte cu ordinaţiunea din Februarie 1890. Miniscrulă Weckerle vorbi foarte liniş­tită. Elfi declara de repeţite ori, că ţine foarte urnită la programula său biseri­­cescă. Ely­rise, ca propunerea lui Ge­za Szapary ar avea înţeleşii numai atunci, când desaprobarea politicei bisericesci a guvernului ar ave consecvenţe politice. In casulă de faţă însă acesta nu este permisă să se întâmple. Primul- mi­nistru declara in fine, că desaprobarea camerei magnaţilor­ nu formeză pentru elă motivă de-a trage din ună astfelă de votă consecvenţeie parlamentare şi pănă când are încrederea Coronei şi a parlamentului, nu-i pasă de nimic­. A urmată apoi votarea asupra pro­punerii lui Geza Szapary, despre care amă făcutii amintire la incepută. SGinn.l­ gilEî. — 30 Aprilie. Ospeţi imperătescî la Bucuresci. „Pester Corresponded“ primesce din Viena din isvoră sigură spirea următoare: „Even­tualitatea, că gloriosulă nostru monarchă, împreună cu înaltulă său espe, împăra­­tulă germană, va visita pe regele Ro­mâniei în toamna acesta, a intrată în sfera de mare probabilitate. In urma acesteia și pertractările comerciale în curgere vor­ lua de aici încolo ună cursă mai repede. Ar trebui, ca să stămă pe piciorulă celă mai amicală cu statuia vecină înaintea visitei, nu numai pe tă­­râmă politică, ci şi economică“. —x— In locu de cunună, a prediată „Reu­niunea femeiloru române din Braşoviiu în­tru amintirea ilustrului răposată George Bariţiu 10 fl. v. a. la fondulă destinată pentru ajutorarea şcolarilor­ săraci dela şcolele medii în pasuri de vorbă, ceea ce cu mulţumită se constată pe acestă cale din partea direcţiunei acestor­ şcoli. — x— Academia Română a primită din partea tânărului Bamberg, fiulă cunos­­cutului profesoră Bamberg din Parisă, o însemnată donațiune constândă din peste 300 de volume, toate privitoare la istoria mai nouă orientală. Intre acestea se află mai multe avragie valoroase pre­cum și atlasuri geografice devenite afil forte rare. Unele dintre acestea valoreză mai multe mii de lei. —x— Adresă contra căsătoriei civile. Ce­timfi in „Budapesti „Hírlap“, că catolicii din Comitatul­ Somogy au trimisă Ma­­jestății Sale monarchului o adresă pre­văzută cu 18.681 de iscălituri, prin care protesteaza contra căsătoriei civile. — x— Monumentul­ Ţarului Alexandru II. In 14 Main se va duce Ţarulă Rusiei Alexandru III împreună cu familia sa, la Moscva, ca să asiste la punerea petrei fundamentală la monumentulă lui Alex­andru 11. — x—­­ Em. Protopopescu Pache, fostulă primară ală Bucuresciloră, a răposată alaltaerî, în urma unui atacă de ane­­vrism. Răposatulă a fostă cândva deputată, şi vice-preşedinte ală camerei deputa­­ţilor­. Activitatea sa ca primară se vede din multele imfrumseţări ale capitalei române. Numele lui e legată şi de o frumosă instituţiune filantropică, „Asilulă de noapte“, în care mulţi nenorociţi gă­­sescă adăpostă şi hrană. Răposatură a fostă în vârstă de 48 ani. —x— Revistă maritimă. Țarul­ Rusiei va țîne în săptămâna viitoare o mare revistă a flotei în portulă din Sevastopole. Toate corăbiile din flota de pe marea neagra voră lua parte la aceasta revistă. Sinuciderile in armata germană au începută să se înmolţască. După statis­tica oficială, s’au sinucisă în anulă 1891, 240 soldaţi. In anulă 1892 încâ s’au si­nucisă 252 soldaţi. Cele mai multe sinu­­cideri s’au întâmplată din causa severi­tăţii regulamentelor­. —x— Concerte. Husica militară va da Du­minecă în 14 Haiti ună concertă în sala hotelului Centrală Nr. 1. Intre alte piese se va esecuta. „Eine musikalische Welt­­umseglung“ de Belfögel. Inceputură la Corespondența „Gaz. Trans­u Merişoră, Maiu 1893. Comuna noastră a hotărîtă să ridice 0 biserică nouă de pâtră în looală celei de pănă acum, altcum bunicică. Spre scopulă acesta parochienii, pe lângă pres­tarea materialului de petră și a lucrului cu jugulă și cu mâna, mai au a con­­tribui și 2316 fl. v. a., câtă s’a socotită in proiectulă de spese pentru terminarea totală a bisericei. Cu toate că comuna e mică, îneâtă abia numără 96—98 fumuri, totuşi însufleţirea pentru ridicarea „Casei Domnului“ atâtă a fostă de mare şi no­bilă între credincioşi, încâtă suma rece­­rută astăzii este aproape încassată şi lu­crul ă s’a începută. Durere însă, cu tote, că noi avem­ aci în sută măeştri zidari foarte buni şi cu sciinţe technice, aceea s’au încungiu­­rată și ni­ s’au adusă pe capă ună antre­­prenoră streină nu șoimă de unde (cu numele Imre Péter), care e ună bețivă și ne lucră numai în batjocură. Cauțiune nu a depusă nimică, căci nu are nimică, oi din capitală totă soate, cu toate că contractulă încheiată cu elă îi pune con­­diţiuni şi termini, când are se scotă banii. Are să procure valută necesară şi anu­mită cuantă de cărămidă pe lângă patra oferită de comună, pănă acum însă nu a procurată nimică, deşi contra condiţiu­­nilor­ stipulate în contractă, pănă acum­­ s’au dată apropo 700 fl. v. a. Fundamentală e gata şi zidulă încă e ridicată mai bine de ună metru. Ten­cuiala­­marterală­i folosită pănă acum a fostă apróape numai nisipă gole, or de vară a folosită nisce materială rămasă de când cu edificarea caselor­ parochiale înainte cu trei ani şi astfelă îngheţată şi nefolositoră, apoi şi acela nu spimă cine i-la dată, căci pe noi nime nu ne-a întrebată. Am dori deci, ca cei competenţi, cari ni-l’au adusă pe capă, să ne da samă şi să ne spună causa acestei nere­­gularităţi şi astfelă să ne liniştască, căci noi suntem­ tare îngrijaţi de sortea nos­tră cu biserica și presupunemă multe lu­cruri vécenda, că tóate să facă fără scirea nostra, cari purtămă greutățile. Când lu­crurile ar merge bine, atunci am fi cu totă inima, dar văc­ândă, că se îndreptă totă spre răulă și sărăcirea nostra, caută să strigămă când nu mai putemă. Altcum tóta încrederea nostră ne este în înalta Episcopie, care credemă, că se va îngriji de noi părintesce nelă­­sându ne la rău şi dândă altă direcţiune lucrului. Suntemă datori cu mulţămită totă din acesta causă şi d-lui fisolgăbirău din Petroşeni, Carolă Buda, care ne-a spri­­jinită la alegerea de comiteţt şi artistie comunală, întâmplată în 4­­. o. a mă­surată dreptăţii şi dorinţelor­ noastre. Dela noii funcţionari comunali aşteptămă o păşire mai energică şi o deslegare bună a lucrului, şi avem o nădejde, că acesta ne va şi succede, cu atâtă mai vârtosă, că între dânşii figureză şi d-lă Christiană Stelzner, ospătară comunală, care e ună omă onestă recunoscută, şi iubitoră de dreptate. Dânsul, deşi e de altă confesiune, a luată parte dimpreună cu noi la toate sarcinele împreunate cu ridicarea bisericei pănă acum şi promite a ne mai ajutora, şi în viitorii. Pe lângă acestea, de când a venită între noi, a re­gulată forte multă pe omeni şi i-a des­­văţată de multe datini rele de prin crîsme, ce şi­ le contraseră în urma nepăsărei altoră ospătari, ce fuseră aci înaintea dânsului. Acestea am avută a vi­ le aduce la cunoştinţă de astă dată, Domnule Re­dactară, şi acum încheiu, promiţându-vă, că de altă dată vă voiu împărtăşi şi alte lucruri de prin părţile noastre. Unu merişoreanu­. 7­/2 are sara. — Musica orăşenescă va da ună concertă totă Dumineca în 14 Maiu, în sala hotelului Europa, cu pro­gramă foarte interesantă. Intre alte piese amintimă: Cuvertură la opera „Die ver­kaufte Braut“ de Smetana. Mare fan­­taziă din „Cavaleria rusticana“ de Mas­cagni etc. Aceasta serată, probabilă, va fi cea din urmă în sală. Inceputură la 7­/2 ore sera. Inundaţii în România. Foile, ce te­amă primită, cu mari întârzieri, din Bucuresci, aducă solri des­pre inundaţii grozave, ce-au fostă aproape în totă ţara. Mare şi înfricoşată a fostă inundaţia din Bucuresci, capitala României. Asă, în estrasă, cum descrie „Tim­­pulu“ acesta inundaţia . Apele Dâmboviţei veneau­­mari încă de alalta­eri (Marţi) naptea, din causa to­­pirei subite a zăpeluii la munte şi a ul­­timelor­ ploi. Pe la orele 4, Dâmboviţa venea cu mare furiă, apa se urcase pănă la nivelul­ ţărmului între Cărămidari şi Grozăveşti şi forma talazuri mari ca pe o mare agitată. Repeziciunea apei făcea că malurile se mâncau necontenita în diferite puncte, ameninţândă in totă mo­­mentulă să lase iocă apei să se reverse peste târmă. In adevără, în curândă apa îşi făcu drumă peste ţermură stângă, în spre Cărămidari, într’ună punctă depăr­tată cam de 200 metri dela viaductă. Pănă la orele 5­2 nu se revărsase decâtă puțină apă, pe o întindere cam de vre-o trei pogoane, formândă m­ă iapă !­­ Dar nu putu­ să adorme. O voce in­ternă părea că-i spune, că depeșa stă în oare­care legătură cu hotărîrile conferen­­ței. Elă se decisa să o desfacă. Conținutul­ consta din șese rânduri scurte: „Comisarulă Campbel a sosită toc­mai acum în portă, a întrebată, că pre Napoleon nu e aici ? Acesta a dispărută din Elba. In casulă unui răspunsă nega­tivă fregata englesă neamânată a ple­cată pe mare“. „Acela vine la timpă potrivită!“ esclama principele sărindă din pată și îmbrăcându se. „Acesta mântuesce Eu­ropa !“ încă înainte de 8 ore era elă la îm­­păratură. Acesta nu spera de lopă. „Na­poleon erăși in Europa“ ’i se părea ună periculă mai mare, ca decâ toate popoa­­rele s’ar fi răsboită împreună. Dar se reculese îndată, căci la tote ocasiunile mari dovedea linişte şi presenţă de spi­­rită. „Dacă lucrurile stau astfel­“, 41 de elă, „atunci Napoleon trebue să fie pri­vită ca simpla aventurieră, dar şi foarte periculosă, care e capabilă să tulbure din nou liniştea Europei. Ei, asta e treaba lui. Treaba nostră e, ca să asigurămă li­niştea Europei. Aşa dară du-te fără a­­mânare la împăratul­ Rusiei şi regele Prusiei şi spune-le, că suntă gata să dau ordină armatei mele, ca să plece spre Francia. Nu mă îndoescă, că ambii mo­narchi vor­ fi de aceeaşi părere ca şi mine“. Metternich se conformă imediată po­­runcei şi deja după ună pătrară de oră era la împăratulă Rusiei, care se alătura intru toate păreriloră monarchului aus­­triacă. Erăsi ună pătrară de oră mai târziu primi dela regele Fridericu "Wil­helm deplina aprobare. Când se întorsa acasă, sfla acolo pe mareșalulă principe Schwarzenberg. O faimă nehotărîtâ, ce circula prin Viena, ’lă aduse aici. „Bine, că vii!“ esclama Metternich. „Napoleon e prășl pe pă­­mântă franceză. Armata nostră va pleca îndată spre Francia. Ordinulă împăra­tului e pe drumă!“ „Bine!“ răspunse Schwarzenberg cu sânge rece. „Intr’o jumătate de oră voră pleca adjutanți la toate corpurile de armată. Aceasta e treaba mea“. El dispăru, și abia acum se gândi Metternich să bea cafeua. Dar trebuia să se grâbescă, căci pe 10 ore convocase la sine pe miniștrii puterilor­ aliate. Aceștia se și adunară cu punctualitate și se sfătuiră asupra noului actă cutreeră­­toră. Apoi sosiră ambasadorii Austriei, Rusiei, Angliei, Spaniei, Portugaliei şi Suediei, şi toate aceste naţionalităţi dife­rite, care conferiră o lună întregă, fără nici ună resultată pentru pacea Europei, acum în mai puţină de o jumătate de ora se înţeleseră în privinţa următorei declaraţiuni: „Napoleoni­a ruptă tratatură, care i-a designată ca locuinţă insula Elba şi prin acesta a nimicită titlură de dreptă, de care era legată esistenţa sa. Călcândă pe teritoriulă francesă, nu scapă să facă tulburări şi complicaţiuni, însuşi s’a lipsită de ocrotirea legală şi în faţa lu­­mei întregi se face declaraţiunea, că cu elă nu se poate face nici pace, nici ar­mistiţiu.“ Puterile mari făcură următorea de­­claraţiune: „Napoleon Bonaparte e­eschisă din toate relaţiunile publice şi civile şi este dată tribunalelor­ penale publice, ca duş­­mană şi turburătoră ală liniştei lumei. Puterile, cari au încheiată tratatură dela Parisă, ’lă voră susţine pe acesta cu tóate mijloacele posibile şi voră ajuta atâtă pe regale Franciei, câtă şi pe naţiunea fran­cesă pentru restabilirea liniştei publice“. După hotărîrea aceasta, unanimă se puseră la uină banchetă și sigilară alianța de amintită cu nobilulă supă ală stru­­guriloră. Da! Napoleon se întoarse la timpă potrivită și lucru ciudată, elă ar fi do­rită bucurosă să intre în alianța aceasta. Elă voia cu totă seriositatea pacea, voia „să nu mai cunosca altă cărtă, decâtă emulaţiunea în fapte bune“. Dar elă are pretenţiuni la coroana Franciei cu gra­niţele ei din 1792. Restaurarea tronului imperiala e necesară pentru fericirea Francesiora, pentru stabilirea liniştei în Europa. Acesta o spuse elă într’o scri­­soare adresată tuturora suveraniloră din Europa, dar nimenea nu-i dede răs­punse. Elă convocă o comisiune pentru cercetarea declarațiunei din Viena și a­­cesta decise, că Napoleon ca suverană ală Eibei nu poate fi considerata, că pro­cedura sa e pe deplină justificată, căci nu i ama dată pensiunea promisă, au re­tuşată să-i dea soţiei sale ţerile promisol Pag. 2.

Next