Gazeta Transilvaniei, iunie 1893 (Anul 56, nr. 118-141)

1893-06-11 / nr. 127

Sidacauaea, idministiatlassa­ti Tipomiia:­­ SRAŞOVU, piaţa mare, Tirgulu Inului Nr. 30. Struori nefrancate nu te prinţesei. Manuscripte nu se retrimite. Birourile da anuncin­: Sraşovu, piaţa mare, TSraului Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Ylena R. Mos­se, traasenstein & Vogler (Otto Maas), ti. Schalek, Alois tierndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Denneberg; In Budapesta: A. V. Goldberger,­ Feck­­etein Bernat; In Frankfurt: G. I. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuia inserţiuniloru: o seria gurmond pe o coloana 6 cr. şi B0 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. „Ghizela“ ese în fiă­ carecţi Abonamente pentru Austro-IMaria. Pe un anu 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unui anui 40 franci, pe șăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasovu: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe unu anü 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplai cu 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamen­tele câtu și inserțiunile suntu _____a se plăti înainte. Nr. 127. Brașovii, Vineri, 11 (23) Iunie 1893. Brașovii, 10 lucie v. Șovinismulu ungurescă a ra­­portatu cjilele acestea unu nou triumfă. Triumfulu seu este de astă-dată cu atâta mai strălucită, fiind-că se raporta chiar la ar­mata comună, care până acum, cu escepţiunea unoră caşuri de „curtoasia“, totu a mai resistată cu ore care tenacitate curentului șovinista maghiară. E vorba de confiictură, ce s’a iscată filele acestea între coman­­dantulă de cârpă Lobkowitz și între primăria capitalei Budapesta. Acesta din urmă a declarat, pură și simplu, că ea nu mai vrea se primăscă dela comanda militară nici o hărită scrisă în limba ger­mană, ci numai unguresce. Co­­mandantulă de cârpă înse, princi­pele Lobkowitz, basată pe prac­tica de pănă acum, cum şi pe dispo­­siţiunile legei din 1840, a răspunsă, că de ore­ce îndatorirea de-a co­responda cu autorităţile unguresce în limba maghiară e prevezută numai faţă cu comandele regi­­mentelor­ maghiare, or nu şi faţă de comandele altor­ re­gimente, astfel, comanda mili­tară din Budapesta nu este da­tore se corespondeze cu autorită­ţile unguresc! în limba maghiară, ci-şi va reserva şi pe mai de­parte dreptulă de a coresponda în limba germană, cum a făcută şi pănă acum. Conflictulă acesta, dintre prin­cipele Lobkowitz şi primăria Bu­dapestei, a produsă în primele momente o iritaţie mare în ta­băra şoviniştilor­ maghiari. Presa ungurească de toate nuanţele prin­sese se strige în contra lui Lob­kowitz, ei cei din oposiţie înce­puseră a lovi în guvernă, împu­­tându-i, ca de obiceiu, lipsă de energiă faţă cu cei dela Viena. Confiictulă înse n’a durată multă. Abia ia câte­va ctib­ elă a fostă resolvată şi încă într’ună modă atâtă de satisfăcetoră pen­tru şoviniştii maghiari, încâtă a întrecută pete chiar şi cele mai exagerate aşteptări ale lor­. A­cestă de ajunsă, ca deputa­­tulă Széll Kálmán se adreseze, în delegaţiunî, o interpelaţiă minis­trului comună de resboiu, pentru ca acesta numai decâtă, încă prin fira telegrafică, „se ia la raportă“ pe principele Lobkowitz, care a „cutezată“ se se parte atâtă de „bruscă“ faţă cu primăria dela Pesta. Sigură, că membrii delega­­ţiunei Ungare voră fi remasă ui­miţi de acestă triumfă neaşteptată ală loră. Acum presa ungurescă tace şi liniştea s’a restabilită pe deplină în tabera şoviniştilor­ ma­ghiari, cari saltă de bucuriă ve- zendu-se atâtă de satisfăcuţi în aşteptările loră. Legea e numai lege, şi deca principele Lobkowitz a vrută se se ţină de lege, eta că astăzi e caracterisată între oamenii, „cari aparţină trecutului“. Datatere de tonă suntu astăciî ordinaţiunile, în cari se esprimă adeveratură „spirită ală timpului“. După cea mai nouă ordinaţiune a ministrului comună de resboiu, de astăci, înainte tote autorităţile armatei comune voră trebui se corespondeze cu autorităţile un­guresc! în limba maghiară, ba şi dela particulari sunt o datare a primi hârtiile, ce li­ se voră tri­mite în limba maghiară. Nu încape Indoela, că acesta este unu succesu, la care Ungurii cu câţi­va ani înainte n’ar fi cu­tezată nici măcară se aspire. Ape­­titură loră înse a crescută mân­­cândă şi va cresce încă. Cei ce dela începută i-au menagiată în tendinţele loră de maghiarisare şi-i menagiéze şi a ei, va trebui nea­părată se-i menagieze şi în viitoră, căci altfelă s’a isprăvită cu „fră­țietatea“. Astfelă vedemu, că șovinis­­mulă ungurescă ocupă terîmă din inu­mai mare. Poate că aceasta, întru câtă a începută să trécă bi­­nişoră și în socotela limbei ger­mane, să nu le prea convină ce­­lor­ dela Viena. Dar cine e de vină? FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ VENUS IN CAPITOLIU. De Marc Twain. PARTEA I. (Scena se petrece in atelierul­ unui sculptorii din Roma). — George, te iubesc­ așa de multe ! — Dumnecreu să-ți binecuvinte inima credinciosă, Mario, dar de ce ta­­tala teu este atâta de nemilosit ? — Iartă-i, dar elă ține arta de-o prostiă și nu se pricepe decâta la ne­­guțătoriă. Elă crede, că cu tine voiu muri de foame. — Părere afurisită ! De ce nu m’am făcută mai bine ună precupeță, de­­câtă artistă inspirată, care n’are ce mânca ? — Nu despera, iubitulă meu George, prejudiciulă tatălui meu va înceta, în­dată ce vei primi 50.000 dolari... — Cincideci de mii de draci! Ce copilării, dera datoresc­ și chiria casei. PARTEA II. (Scena : o locuință din Roma). — Iubite domnule, e păcată a dis­cuta mai departe cestiunea; eu n’am nimică contra d-tale, dar nu-mî potă da fata unui omu, care este alcătuită din amoră, artă și — foame. — ’Ți mărturisescă, d-le, că-să omă săracă. Der renumele, gloria ? Una amică din Arcanza, cfice, că statua mea nouă, ce representă America, este o operă foarte de artă și elă crede tare, că odinioara numele meu va fi vestită. — Hăbăncie! Ce pricepe, la astfelă de lucruri, acelă măgară din Arpanzas ? Gloria este uimică , lucrulă de căpetenia e, că ce presă au spărietorele de paseri în marmură, pe faci d-ta ? Lucri la una o jumătate de ană, ș’apoi o virufi cu 100 dolari. Arată-mi 50.000 dolari, și capeţi fata. Decă nu, o dau altuia. Ai timpă de-o jumătate de ană, ca să câștigi aceşti bani. Salutare! — Oh, vai mie! PARTEA III. (Scena : unii atelier­ii.) — Ah, John, prietinulă meu din tinereță, sunt omulă celă mai nefe­ricită ! — Ești fiicău de bâtă! — N’am nimică, ce mi-ar plăce, numai o biată statuă și nici aceea nu mă compătimesce. Priveste fața ei de marmoră, câtă e de frumoasa şi — ne­­simţitore. — Ași, prostiă! N’ai­­fi8** tu mai înainte, că ai timpă de o jumătate de ană, să procuri banii ? — Amice, nu-ți bate jocă. De aşi are timpă de şese vecuri,—ce mi-ar fo­losi? Ce poate începe ună bietă omă ne­norocită, decă n’are nici capitală, nici amici ? — Nebunule! Laşule! O jumă­tate de ană — nu, suntu destule şi cinci luni. — Eşti deşteptă ? — O jumătate de ană! Aştăptă, acuşi îţi câştigă eu banii. — Ce-ai zcisă? Pentru Dumneczeu, în ce chipă mi-ai pute tu câștiga acea sumă colosala ? — Nu te amesteca, te rogă, în afa­cerile mele. Spune, mă lași să lucreză liberă? Juri, că te vei împăca eu toate ce voiu face? — Amețescă... dar jură ! John lua în mână ună ciocană și rupse cu multă precauțiune nasulă dela statua Americei. Mai lovi odată și două degete căciură, — a treia oră, și o parte a urechii era nimicită, pe urmă piciorulă stângă dela genunche în josă zăcea la pămentă în ruine.­­John își luâ pă­lăria și se depărta. In curendă se în­­torse într’o birjă, luâ cu elă pe artis­­tulă cu inima sdrobită și statua cu pi­­ciorulă ruptă. Pe sculptoru ila duse acasă, cu statua mâna spre Via Qui­­rinal. PARTEA IV. ( Scena­ atelierulu). — Jumătatea de ani espiră ac­i la 2 ore. Oh, ce chină! Sfîrşitul­ vieţii mele! Ieri n’am cinată nimica. Nu cu­­teza a merge în restaurantul. Pantofa­­rul­ mă persecută, croitorulă mă chi­­nuesce de morte, stăpânul­ casei mă su­pără ală dracului. Pe John, din acea cji, nu l’am mai vădută. Ea, decă ne în­­tâlnime, îmi zîmbesce cu gingașiă, dar tatălă ei cu inima împietrită îi interejice... CRONICA POLITICA. — 10 (22) Iunie. Din incidentul­ numirii unui nou nunciu papalii (Agliardi) în Viena. „Pol. Corr.“ dice urmatorele: „Nunciule Agli­ardi a adusă cu sido din Roma îndrumă­rile cele mai avantagioase politicei bise­­ricesci. Dacă e adevărată acesta și decă întru adevéru Curia romană este hotă­­rîtă a face confesiuni în toate pestiunile, cari se pot­ uni cu basele fundamentale ale bisericei, atunci misiunea acesta, fă­cută in interesulă păcei confesionale, nu poate să producă decât o bucurie, fiindcâ atitudinea Curiei față de Francia și Bel­gia dovedesce, că programul­ bisericescă politica alu lui "Weckerle se poate îm­păca cu condiţiile fundamentale bisen­­cesci. * ^Politik“ află din cerouri bine infor­­mate, că după reintoarcerea minstrului­­preşedinte conte Taaffe din Elischau, se vor­ începe din nou consiliile miniştri­­lor­ cu privire la cestiunea boemă. Con­ducătorii stângei îndemnă pe guverne, se îndeplinescu în curenda pe cale ad­ministrativă înfiinţarea unei judecătorii cercuale în Trautenau. La casa, deci ministrul­ de justiţia va persista în punc­­tul­ său de vedere, vor­ cere dimisio­­narea ministrului de justiţiă şi înlocuirea sa prin unii aderenta alai stângei. Dacă contele Taaffe nu va corespunde aces­­tora cereri, atunci i­ se va pune în per­spectivă cea mai crâncenă oposiţiune din partea Gemanilor­ liberali. — Din Viena se anunţă, că ministrulă-preşe­­dinte austriacă Taaffe după o petrecere de câteva «fii® a sosită alaltăeri din i Bo­­emia în Viena. Indata ne a sositu în capitala austriacă s’a adunatu consiliulu de miniştri la locuinţa lui Taaffe. In acestu consiliu s’a disputată situaţia din Boemia şi mai alesu postulatele Germa­­nilor­ din Bremia, care se potu numi cu totă uşurinţa: ultimatum. Contele Schönborn şi ministrul­ Dr. Steinbach se opune înfiinţării unei judecătorii cer­cuale în Trautenau, deşi aceşta consti­­tue prima condiţia a Germanilor­ ; cei­lalţi miniştri propun şi disolvarea dietei imperiale. Remediul, acesta înse cu greu se va putea aplica. Se mai spune, că Cehii feudali au rupt’o de toti cu poli­tica Cehilor­ tineri. * piarula bulgară „Svoboda“ publică una articula vehementă in contra Ser­biei și în termini necuviincioşi insultă și pe regele Alexandru. Acestă proce­dare a numitului rjiară a produsă mare indignaţiune în cercurile diplomatice din Sofia. „Coresp. Ung.“ anunţă, că repre­­sentantulu austro-ungara la Sofia, Buc­rian, şi-a esprimato faţă de ministrula Grecov indignarea sa cu privire la acestă articola. Ministrulu Grecov s’a şi grăbit a să şi esprime părerea sa de rău despre cele întâmplate, accentuândă tot­deodată, că conținutul­ numitului articolu nu representă vederile minis­­teriului. In cerourile diplomatice rusé se crede, că acesta articola a fostă inspi­rată de ministrul­ preşedinte bulgară Stambulov. * Din Petersburg se anunţă, că gu­­vernulu rusescu a făcută paşii de lipsă pe lângă guvernulu bulgară, ca Bulgaria se restitue Rusiei cheltuelile cu ocupa­­ţiunea din 1878—79. Ministrulu rusescă de esterne a rugată pe girantulu de afa­ceri din Sofia ală Germaniei, să atragă atenţiunea guvernului bulgară la aceasta gestiune. Suma reclamată face două mi­­lione de ruble, cari cu percente se urcă la trei milioane.

Next