Gazeta Transilvaniei, iunie 1893 (Anul 56, nr. 118-141)
1893-06-11 / nr. 127
Sidacauaea, idministiatlassati Tipomiia: SRAŞOVU, piaţa mare, Tirgulu Inului Nr. 30. Struori nefrancate nu te prinţesei. Manuscripte nu se retrimite. Birourile da anuncin: Sraşovu, piaţa mare, TSraului Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Ylena R. Mosse, traasenstein & Vogler (Otto Maas), ti. Schalek, Alois tierndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Denneberg; In Budapesta: A. V. Goldberger, Fecketein Bernat; In Frankfurt: G. I. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuia inserţiuniloru: o seria gurmond pe o coloana 6 cr. şi B0 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. „Ghizela“ ese în fiă carecţi Abonamente pentru Austro-IMaria. Pe un anu 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unui anui 40 franci, pe șăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasovu: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe unu anü 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplai cu 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele câtu și inserțiunile suntu _____a se plăti înainte. Nr. 127. Brașovii, Vineri, 11 (23) Iunie 1893. Brașovii, 10 lucie v. Șovinismulu ungurescă a raportatu cjilele acestea unu nou triumfă. Triumfulu seu este de astă-dată cu atâta mai strălucită, fiind-că se raporta chiar la armata comună, care până acum, cu escepţiunea unoră caşuri de „curtoasia“, totu a mai resistată cu ore care tenacitate curentului șovinista maghiară. E vorba de confiictură, ce s’a iscată filele acestea între comandantulă de cârpă Lobkowitz și între primăria capitalei Budapesta. Acesta din urmă a declarat, pură și simplu, că ea nu mai vrea se primăscă dela comanda militară nici o hărită scrisă în limba germană, ci numai unguresce. Comandantulă de cârpă înse, principele Lobkowitz, basată pe practica de pănă acum, cum şi pe disposiţiunile legei din 1840, a răspunsă, că de orece îndatorirea de-a coresponda cu autorităţile unguresce în limba maghiară e prevezută numai faţă cu comandele regimentelor maghiare, or nu şi faţă de comandele altor regimente, astfel, comanda militară din Budapesta nu este datore se corespondeze cu autorităţile unguresc! în limba maghiară, ci-şi va reserva şi pe mai departe dreptulă de a coresponda în limba germană, cum a făcută şi pănă acum. Conflictulă acesta, dintre principele Lobkowitz şi primăria Budapestei, a produsă în primele momente o iritaţie mare în tabăra şoviniştilor maghiari. Presa ungurească de toate nuanţele prinsese se strige în contra lui Lobkowitz, ei cei din oposiţie începuseră a lovi în guvernă, împutându-i, ca de obiceiu, lipsă de energiă faţă cu cei dela Viena. Confiictulă înse n’a durată multă. Abia ia câteva ctib elă a fostă resolvată şi încă într’ună modă atâtă de satisfăcetoră pentru şoviniştii maghiari, încâtă a întrecută pete chiar şi cele mai exagerate aşteptări ale lor. Acestă de ajunsă, ca deputatulă Széll Kálmán se adreseze, în delegaţiunî, o interpelaţiă ministrului comună de resboiu, pentru ca acesta numai decâtă, încă prin fira telegrafică, „se ia la raportă“ pe principele Lobkowitz, care a „cutezată“ se se parte atâtă de „bruscă“ faţă cu primăria dela Pesta. Sigură, că membrii delegaţiunei Ungare voră fi remasă uimiţi de acestă triumfă neaşteptată ală loră. Acum presa ungurescă tace şi liniştea s’a restabilită pe deplină în tabera şoviniştilor maghiari, cari saltă de bucuriă ve- zendu-se atâtă de satisfăcuţi în aşteptările loră. Legea e numai lege, şi deca principele Lobkowitz a vrută se se ţină de lege, eta că astăzi e caracterisată între oamenii, „cari aparţină trecutului“. Datatere de tonă suntu astăciî ordinaţiunile, în cari se esprimă adeveratură „spirită ală timpului“. După cea mai nouă ordinaţiune a ministrului comună de resboiu, de astăci, înainte tote autorităţile armatei comune voră trebui se corespondeze cu autorităţile unguresc! în limba maghiară, ba şi dela particulari sunt o datare a primi hârtiile, ce li se voră trimite în limba maghiară. Nu încape Indoela, că acesta este unu succesu, la care Ungurii cu câţiva ani înainte n’ar fi cutezată nici măcară se aspire. Apetitură loră înse a crescută mâncândă şi va cresce încă. Cei ce dela începută i-au menagiată în tendinţele loră de maghiarisare şi-i menagiéze şi a ei, va trebui neapărată se-i menagieze şi în viitoră, căci altfelă s’a isprăvită cu „frățietatea“. Astfelă vedemu, că șovinismulă ungurescă ocupă terîmă din inumai mare. Poate că aceasta, întru câtă a începută să trécă binişoră și în socotela limbei germane, să nu le prea convină celor dela Viena. Dar cine e de vină? FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ VENUS IN CAPITOLIU. De Marc Twain. PARTEA I. (Scena se petrece in atelierul unui sculptorii din Roma). — George, te iubesc așa de multe ! — Dumnecreu să-ți binecuvinte inima credinciosă, Mario, dar de ce tatala teu este atâta de nemilosit ? — Iartă-i, dar elă ține arta de-o prostiă și nu se pricepe decâta la neguțătoriă. Elă crede, că cu tine voiu muri de foame. — Părere afurisită ! De ce nu m’am făcută mai bine ună precupeță, decâtă artistă inspirată, care n’are ce mânca ? — Nu despera, iubitulă meu George, prejudiciulă tatălui meu va înceta, îndată ce vei primi 50.000 dolari... — Cincideci de mii de draci! Ce copilării, dera datoresc și chiria casei. PARTEA II. (Scena : o locuință din Roma). — Iubite domnule, e păcată a discuta mai departe cestiunea; eu n’am nimică contra d-tale, dar nu-mî potă da fata unui omu, care este alcătuită din amoră, artă și — foame. — ’Ți mărturisescă, d-le, că-să omă săracă. Der renumele, gloria ? Una amică din Arcanza, cfice, că statua mea nouă, ce representă America, este o operă foarte de artă și elă crede tare, că odinioara numele meu va fi vestită. — Hăbăncie! Ce pricepe, la astfelă de lucruri, acelă măgară din Arpanzas ? Gloria este uimică , lucrulă de căpetenia e, că ce presă au spărietorele de paseri în marmură, pe faci d-ta ? Lucri la una o jumătate de ană, ș’apoi o virufi cu 100 dolari. Arată-mi 50.000 dolari, și capeţi fata. Decă nu, o dau altuia. Ai timpă de-o jumătate de ană, ca să câștigi aceşti bani. Salutare! — Oh, vai mie! PARTEA III. (Scena : unii atelierii.) — Ah, John, prietinulă meu din tinereță, sunt omulă celă mai nefericită ! — Ești fiicău de bâtă! — N’am nimică, ce mi-ar plăce, numai o biată statuă și nici aceea nu mă compătimesce. Priveste fața ei de marmoră, câtă e de frumoasa şi — nesimţitore. — Ași, prostiă! N’aifi8** tu mai înainte, că ai timpă de o jumătate de ană, să procuri banii ? — Amice, nu-ți bate jocă. De aşi are timpă de şese vecuri,—ce mi-ar folosi? Ce poate începe ună bietă omă nenorocită, decă n’are nici capitală, nici amici ? — Nebunule! Laşule! O jumătate de ană — nu, suntu destule şi cinci luni. — Eşti deşteptă ? — O jumătate de ană! Aştăptă, acuşi îţi câştigă eu banii. — Ce-ai zcisă? Pentru Dumneczeu, în ce chipă mi-ai pute tu câștiga acea sumă colosala ? — Nu te amesteca, te rogă, în afacerile mele. Spune, mă lași să lucreză liberă? Juri, că te vei împăca eu toate ce voiu face? — Amețescă... dar jură ! John lua în mână ună ciocană și rupse cu multă precauțiune nasulă dela statua Americei. Mai lovi odată și două degete căciură, — a treia oră, și o parte a urechii era nimicită, pe urmă piciorulă stângă dela genunche în josă zăcea la pămentă în ruine.John își luâ pălăria și se depărta. In curendă se întorse într’o birjă, luâ cu elă pe artistulă cu inima sdrobită și statua cu piciorulă ruptă. Pe sculptoru ila duse acasă, cu statua mâna spre Via Quirinal. PARTEA IV. ( Scena atelierulu). — Jumătatea de ani espiră aci la 2 ore. Oh, ce chină! Sfîrşitul vieţii mele! Ieri n’am cinată nimica. Nu cuteza a merge în restaurantul. Pantofarul mă persecută, croitorulă mă chinuesce de morte, stăpânul casei mă supără ală dracului. Pe John, din acea cji, nu l’am mai vădută. Ea, decă ne întâlnime, îmi zîmbesce cu gingașiă, dar tatălă ei cu inima împietrită îi interejice... CRONICA POLITICA. — 10 (22) Iunie. Din incidentul numirii unui nou nunciu papalii (Agliardi) în Viena. „Pol. Corr.“ dice urmatorele: „Nunciule Agliardi a adusă cu sido din Roma îndrumările cele mai avantagioase politicei bisericesci. Dacă e adevărată acesta și decă întru adevéru Curia romană este hotărîtă a face confesiuni în toate pestiunile, cari se pot uni cu basele fundamentale ale bisericei, atunci misiunea acesta, făcută in interesulă păcei confesionale, nu poate să producă decât o bucurie, fiindcâ atitudinea Curiei față de Francia și Belgia dovedesce, că programul bisericescă politica alu lui "Weckerle se poate împăca cu condiţiile fundamentale bisencesci. * ^Politik“ află din cerouri bine informate, că după reintoarcerea minstruluipreşedinte conte Taaffe din Elischau, se vor începe din nou consiliile miniştrilor cu privire la cestiunea boemă. Conducătorii stângei îndemnă pe guverne, se îndeplinescu în curenda pe cale administrativă înfiinţarea unei judecătorii cercuale în Trautenau. La casa, deci ministrul de justiţia va persista în punctul său de vedere, vor cere dimisionarea ministrului de justiţiă şi înlocuirea sa prin unii aderenta alai stângei. Dacă contele Taaffe nu va corespunde acestora cereri, atunci i se va pune în perspectivă cea mai crâncenă oposiţiune din partea Gemanilor liberali. — Din Viena se anunţă, că ministrulă-preşedinte austriacă Taaffe după o petrecere de câteva «fii® a sosită alaltăeri din i Boemia în Viena. Indata ne a sositu în capitala austriacă s’a adunatu consiliulu de miniştri la locuinţa lui Taaffe. In acestu consiliu s’a disputată situaţia din Boemia şi mai alesu postulatele Germanilor din Bremia, care se potu numi cu totă uşurinţa: ultimatum. Contele Schönborn şi ministrul Dr. Steinbach se opune înfiinţării unei judecătorii cercuale în Trautenau, deşi aceşta constitue prima condiţia a Germanilor ; ceilalţi miniştri propun şi disolvarea dietei imperiale. Remediul, acesta înse cu greu se va putea aplica. Se mai spune, că Cehii feudali au rupt’o de toti cu politica Cehilor tineri. * piarula bulgară „Svoboda“ publică una articula vehementă in contra Serbiei și în termini necuviincioşi insultă și pe regele Alexandru. Acestă procedare a numitului rjiară a produsă mare indignaţiune în cercurile diplomatice din Sofia. „Coresp. Ung.“ anunţă, că representantulu austro-ungara la Sofia, Bucrian, şi-a esprimato faţă de ministrula Grecov indignarea sa cu privire la acestă articola. Ministrulu Grecov s’a şi grăbit a să şi esprime părerea sa de rău despre cele întâmplate, accentuândă totdeodată, că conținutul numitului articolu nu representă vederile ministeriului. In cerourile diplomatice rusé se crede, că acesta articola a fostă inspirată de ministrul preşedinte bulgară Stambulov. * Din Petersburg se anunţă, că guvernulu rusescu a făcută paşii de lipsă pe lângă guvernulu bulgară, ca Bulgaria se restitue Rusiei cheltuelile cu ocupaţiunea din 1878—79. Ministrulu rusescă de esterne a rugată pe girantulu de afaceri din Sofia ală Germaniei, să atragă atenţiunea guvernului bulgară la aceasta gestiune. Suma reclamată face două milione de ruble, cari cu percente se urcă la trei milioane.