Gazeta Transilvaniei, august 1893 (Anul 56, nr. 168-192)

1893-08-05 / nr. 171

liractUnea, iiraistratim 1 Tipozrala: ’ BKIASOVU, piața mare, Tlrgulfi Inului Nr. 30. amsorî­nt francat* nu u prime* cu. Manuscripte «w st rstrimitii. Birourile de anunciuii: Brasova, piața mare, Tfirgulfi Inului Nr. 30. Inserate mai primescu In Visna R. Masse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Serndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Danneberg; In Budapesta: A. Z. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; In Hamburg: .4. Steiner. Preţulu inserţianilora: o aeriă garmond pe o coloana 6 or. şi 30 cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 111-a o seria 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Qageta“ ege In fia­careţi Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ani. Pentru România şi străinătate. Pe urm anii 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brasovi a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 171. Braşovu­, Joi, 5 (17) Augusts 1893. jfcT TT TJ TJ LVI. Ce face d-lu Hieronymi? Braşovu, 4 Augustă st. v. Suntu trei septemânî, de când „patrioţii de stradă“ din Turda au pusu în spaimă lumea civilisată cu vandalismul f­loru îndreptată în con­tra pacîniciloru locuitori români de acolo şi încă nu scimu nimicii, n'ame au uitit nimicu ca urzitorii acestui atentată în contra libertăţii şi a li­­niştei cetăţeniloră se fi fostu­ traşi la răspundere şi pedepsiţi cum se cuvine. Cei culpabili, cei ce au aţîţatu massele şi au comandată atacurile cu bolovani asupra caselor­ româ­nesc!, ameninţândă averea şi vieţa locuitoriloru loru, se plimbă şi acuma cu capula ridicată prin Turda şi se laudă, de sigură, între ai loră pen­tru vitejia „patriotică“, ce au docu­mentare în sera aceea. Cum se pote uni faptulă acesta cu legile statului, cu idea de ordine şi de drept­, cu îndatoririle ce le are guvernele pentru apărarea averei şi a vieţii cetăţenilor­? Ce poate răspunde ministrulu de interne, d-lă Hieronymi, la întrebarea de mai susă ? Decă Escelenţa Sa nu s’ar crede obligată de a intreveni pentru apă­rarea cetăţeniloră de naţionalitate română, dăcă aceştia i s’ar pare atâta de „nepatriotici“, încâtă se nu mai merite nici în asemeni ca­şuri scutură, ce li­lă oferă legile, atunci de ce nu intervine cela pu­ţină cu scopă de a constrînge pe patrioţii privilegiaţi, aderenţi ai ideei de stată, să respecteze ordinea pu­blică? Repetămă, că nu ne este cu­noscută să se fi făcută nici una pasă seriosă şi energică din partea guvernului, pentru a trage la răs­pundere şi a pedepsi pe urzitorii tur­­burărilor­ dela Turda. Şi avem o causă a bănui că ei şi de astădată vor­ scăpa totă aşa de nepedepsiţi, ca şi în anul­ trecută, când cu bom­bardarea casei lui Raţiu. Nu vede d-lă Hieronymi, că prin cruţarea plină de slăbiciune, cu care se purtă guvernulă faţă de şovinis­­mulă violentă, elă turna numai pleiu pe tocă, încurajăză numai pe agi­tatorii şi resvrăjitorii masselor­ ma­ghiare la nouă fapte ale eroismului vandalică de stradă? Puţine 4 de după Turda, au ur­mată scenele și mai sălbatice dela Oradea-mare. Mărturisăscă d-lă mi­nistru de interne, că ore s’ară fi putută petrece aceste orgii ale șo­vinismului turbată în Oradea-mare, decă cei ce le-au inscenată n’ar fi fostă conduși de convingerea, că nu li se va întâmpla nici loră nimică? Dar cu privire la Oradea-mare, s’anunţă acuma, că d-lă Hieronymi şi-au luată cuventură de a face o cercetare forte rigurosa şi a numită spre scopulă acesta chiar ună comi­sarii guvernialu. Suntemă păţiţi şi scimă ce va să 4i°ă numirea unui „comisară gu­­vernială“, când e vorba de raportu­rile dintre Români şi Unguri! Fost’au destui comisari de ai guvernului pe la noi, dar n’amă soi, pe lângă cea mai bună voinţă, să citămă măcară una singură casă, ca aceştia să fi făcută dreptate Ro­­mâniloru loviţi în libertatea şi drep­turile lor­! De aceea nu ne promitemă ni­micii nici dela noulă comisară, pe care d lă Hieronymi l’a însărcinată cu cercetarea agitaţiiloră şi demon­­straţiuniloră din Bihoră. Ne tememă chiar, că acestă cer­cetare, ca şi multe altele anteriore, în locă să aibă ca resultată pedep­sirea răsvrătitoriloră maghiari, se va îndrepta totă în contra Românilor­, a „hoţilor­ de păgubaşi“. Şi în a­cestă temere ne întăresce faptulă, că şoviniştii din Oradea-mare pre­tindă acuma, ca noulă comisară gu­­vernială să dea satisfacţie causei pr maghiare, ce a fost­ „ofensată prin agitaţiile trădătore de patrie ale Ro­mânilor­ !“ Deja unele foi maghiare îşi es­­primă nemulţumirea cu alegerea per­­soanei comisarului şi nu s­ă credă aptă de a-şi împlini cum se cade acea chiămare. Frumosă trabă! Totă lumea aş­teptă să li­ se dea satisfacţie acelora cetăţeni, cari au fost­ atacaţi în modă barbară şi mişelescă în averea şi în viaţa loră, ei ei ceră satisfac­ţiă pentru causa celoră ce au arun­cată cu bolovani şi au jăfuită casele Românilor­ ! In asemeni împrejurări sun­tem­ curioşi să vedemu în ce va consista acea „cercetare foarte rigu­rosă“, ordonată din partea ministru­lui Hieronymi. Noi scimă una şi bună. Când s’aruncă cu petrii şi suntă mii de oamen! adunaţi, nu pote să fiă se­cretă cine au aruncată şi cine i-au îndemnată şi i-au harangiatu. Ce lipsă mai era de comisară guvernială, când tata Oradea scie, că scandalu­rile le-a pregătită şi înscenată fai­­mosulă inspectoră şcolară distric­tuală de acolo, cu redactorii dela foile maghiare din localitate? De ce nu cere d-lă Hieronymi dela colegulă său Csaky, să tragă în cercetare pe acelă inspectoră ală său răsvrătitoră ? De ce mai umblă şi acuma gu­vernulă ungurescă cu doi bani în trei pungi? Nu-i e ruşine de lume care privesce aşî cu cea mai mare atenţiune la cele ce se petrecă în Bihoră ? Răspunderea ministrului de in­terne şi a guvernului faţă cu bar­bariile comise este multă mai mare, decâtă ca să mai potă fi încungiu­­rată cu cunoscutele tertipuri ungu­resc!. Resultatul­ cercetării din Ora­dea-mare va dovedi, dacă acestă gu­vernă mai are ceva autoritate în aceasta ţeră. FOILETONUL­ „GAZ TRANS.“ Epistole cătră unu amicii. ii. — Dela Graz la Budapesta. — Sună clopoţelulă a treia oră ! Una cu­­erată ascuţită ale locomotivei — şi eu pă­răsii gara, şi cu gara oraşulă, poate pentru tot­deuna!.... Eră începutulă stereotipă ală tuturoră călătoriloră! Sună clopoţelulă odată, de două ori, de trei ori, apoi urmeză ună flu­­erată şi trebulă pleca. Unii, cari suntă mai versaţi în stilistică şi sciu arangia mai bine frasele, mai adaugă câteva cuvinte onoma­­topoetice despre zuruitură ratelor­, şi mai stiu eu despre ce. Tu n’ai să aştepţi dela mine probe de stilă, pe câtă te cunoscă eu, vestea îmbrăcată în cele două cuvinte: ram plecatul“ va face mai mare impre­­siune asupra ta, decâtă o sumedenie de frase onomatopoetice. Pentru­ că noi trăimă într’o lume, în care frasele sbârnie prin aeră şi nu mai soui alege din cuvintele cele multe sinatore, care e esenţa? Să rămâ­­nemă baremi noi la simplicitate! Când îţi scrisesem epistola din urmă, nici eu însumi nu credeam, ca să ajungă, într’ună timpă atâtft de scurtă, din o parte estremă a monarchiei nóastre în cealaltă parte estremă. Şi s’au întâmplată multe, în timpă relativă scurtă — quae fieri posse ne­­gabam. Dar să trecemă la călătoriă! Să lă­­sămă la o parte meditaţiunea!.... Eşită odată din periferia oraşului, sta­ţiunile căilor­ ferate se perândau cu iu­­ţelă mare. Aici nu suntă staţiunile atâtă de îndepărtate, ca pe la noi ; suntă mai multe locuri însemnate şi centrele suntă mai apro­piate de-olaltă. Priviam pe ferestră şi mă delectam în ţărişora acesta de Alpi, cu munţii ei veriji şi cu colinele sale drăgă­lașe. Mă cuprinse o jale. Oare voiu ve­­de-o încă odată?.... In trenă se schimbau pasagerii ; unii se depărtau după o călătoriă scurtă și ve­­niau alții în locuia loră. Cei mai mulți s’au urcată la Feldbach. Aceasta e stațiunea cea mai apropiată de renumitulă lopă de pură Gleichenberg. O mulţime de călători, mare parte tuberculoşi, se întorceau acasă dela oură. A şedea în apropierea unui tu­­berculosă o oră, două, sau poate chiar totă cjiua, nu e prea plăcută, şi eu mă siliam să-i ţină departe pe câtă puteam; slobo­­cjiam fumuri dintr’o Virginia de se făceau nori. N’a folosită nimica. Ni se umplu cu* peală de pasageri, cari veniau dela Glei­chenberg. Mai ântâiu veni ună domnă. Ilă cu­­noscui, că e din „poperulă alesă.“ își asârjă geamantanulă pe rețeaua de-asupra, și-și alege looală. Aici am să ședă! gândia elă înșine. Der s’a sfetită altcum. Deodată în­tră în pupeu o damă câtă ună colosă, plină de sănătate, însoţită de-o altă damă mai tânără şi se aşeză pe booală, pe şi l’a fostă alesă domnulă, care într’aceea eşise pe ună momenta. Dama era şi ea din „poporul ei alesă“. Tipulă și jargonulă o trădau de de­parte. Era ună casă de controversă! O per­­sonă îşi alege m­ă lopă, îşi aşeză, ce are de­asupra lui, şi într’aceea vine o altă per­­sonă şi­ lă ocupă. „Locuia e ală domnului!“ era părerea unisonă a călătoriloră. „Dar eu nu mă ducă de aci nici pentru unu miliona, căci şi eu plătescă, ca şi domnulă“ răs­pundea dama. După ună vehementă schimbă de cuvinte, doamna a învinsă, căci declarase energică, că nu cedeaza decâtă forței bra­­chiale. Domnulă eși ciulită pe peronă. Sex­­ulă tare, represantată în pupeu, își aco­­peria fața de rușine..... Dar nu s’a sfârșită cu atâta. După ce eșise domnulă, dama crezândă, că printr’o apucătură şiretă va câştiga inimile soţilor­ de călătorie şi va delătura impresiunea ne­plăcută, ce provocată, făcu observarea: „Das ist ein ungarischer Jüdt“ — Observarea aceasta din gura unei evreice făcu asupra mea impresiunea paradoxă, care mi s’a mai re­petată de atunci odată, când cetisem adecă prin foile unguresci, că Maghiarii din Ora­dea-mare, ameninţaţi in naţionalitatea lorii, au trebuită să ia măsuri de represiune­..... Povestea cu: „Qi-i buzată, ca se mi-ţi­aţicâ!u Şi lucruri de acestea le facă omeni mari! O, ce comediă e lumea! Observarea damei spuse însă din să­rită pe ună altă pasageră asemenea Ovreu, care pănă aci călătoria incognito în privinţa naţională şi dădu damei o lecţiă despre toleranţă. Disputa s’a finită cu declaraţiunea damei, că şi dânsa e „Ingarinu. No, că-i bine, am ajunsă într’o societate de Evrei unguri, eu singură botezata. Acuma putemă merge la „ Grosswardein!.... La Fehring se schimbă personalulă şi conductorii noi, îţi dau de solie, că ai ajunsă pe pământă maghiară „dela Carpaţî — pănă la Adria“. După patru ani de ab­senţă, pentru prima oră am trecuta graniţa ungurescă Când am văzută celă dintâiu Vandalii în Oradea-mare. Oradea mare, 14 Augusta. (Raportă speciala ala „Gaz. Trans.“) Pressa jidano-maghiară din locă, care la tote ocasiunile buciumă „li­bertatea“ şi „cavalerismulă“ ungu­rescă, a recunoscută în organele sale, că ataculă neaşteptată din 9­­. c., făcută asupra bisericiloră, ins­­tituteloră şi a tuturoră caseloră ro­­mânesci, a fostă o furiă, sălbătăciă şi o infracţiune ne mai pomenită, şi care a trecută peste imaginaţiunea d-loră. Bolovanii, jumătăţile de ţigle şi securile asverlite în tereştri, în uşi şi porţi, decă atingeau fiinţe ome­nesce, acestea deveniau de sigură prada morţii; spart’au porţi, păreţi, într’at­au în odăi, de unde au arun­cată pe stradă mobile, vestminte, sferticându-le, tăvalindu-le prin no­­roiu, şi nimicindu-le. Gona Tătari­­lor a lui Csingis Chan numai, a putută să lase asemenea urme triste şi neu­mane. Apoi urletele sălbatice de „­ah zug oláh, le az oláhokkal, halál az oláhoknak11 (rosu cu Românii, mórte Româniloră), cutrierau atmosfera. Acestă potopă de vandalismă, s’a începută la 8 ore şi 10 minute sara, şi o durată pănă la 11, adecă 3 ore neîntreruptă reşedinţa episcopesca, institutele şi şcolele românesc! şi unele case românesc!, în acestă in­­tervală au fost­ năpădite şi asal­tate de câte 4—5 ori. Poliţia orăşe­­nască în acestă timpă a stată gardă de onoare tumultuanţiloră. Se vor­­besce, că fişpanulă comitatului, carele este şi ală oraşului, Baron Döry, mânca îngheţată cu secretarulă său

Next