Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1893 (Anul 56, nr. 242-265)

1893-11-02 / nr. 242

Pagina 2 oarece acesta nu póate fi vătămătora nici măcar pentru uni cetăţâna maghiare. Nisuinţa nóstra a fosta, oa se dama statului ceea ce e ala statului, dar aşa, oa nimica sa nu luama din ceea ce este ală individului. N’amu recomandatu măsuri deosebite pentru cetăţenii noştri români, de óarece datorinţa nóstra este de a măsura într’o formă pentru fie care locuitorii ala acestei patrii drepturile, ca şi sarcinele. Nu aţîţăma ura, ci cautama pacea; nu facema aşa de slăbiciunea Românilor, ci voima să tuturima ţara. Din adunarea generală ordinară de toimnă a locuitorilorü din comitatulu Coşoonei, ţinută în Clusiu la 30 Octomvre 1893 . In numele locuitorilorü din comitatulu Coşioonei: Gyarmathyi Miklós, vicespana. Cum se împărtăşesc. Românii de „dreptatea“ unguresca. Braşovu, Novembre 1893. Intregă maghiarimea buciumă, cu mica cu mare, în lumea largă, că „libertate“ şi „dreptate“, ca în Ungaria, pe totu rotogolula pământului nu se mai află. „Libertate“, „dreptate“! Frumóase cuvinte, plăcute espresiuni, dereşite din gura Maghiarului, suntu vorbe goale, suntu cuvinte luate în deşertă. Că pe libertate esistă în Ungaria pentru Nemaghiari, ni-o dovedescu multele caşuri de întemniţări ale Nemaghiarilor, pentru-că aceştia cuteză a şi apăra drepturile; ni-o dovedescu multele opriri de adunări, concese de lege, şi mai pe susi de tóate bâjbăitul si gendarmiloru unguresc!, cari cutreeră ţinuturile locuite de Nemaghiari, ca aceştia să nu potă cere unula dela altul, nici maoara unu mica împrumută de făină, fără să nu fiă controlaţi de gendarmeria ungurósoá. Câta de mare este de altă parte dreptatea ungurósoá pentru Nemaghiari o dovedescu şi au dovedit’o faptele puternicilor cjilei, în tóate privinţele şi la toate opasiunile. Cum-că miniştrii unguresci îmblătescfi în dietă numai la paie, când cjiofi, că Nemaghiarii în Ungaria suntu la feliu împărtăşiţi de „dreptate“ şi „libertate“ cu membrii naţiunei domnitoare, o dovedescu faptele lorü, cari întru tóate stau în cea mai flagrantă contracrcere cu afirmaţiunile. Cbiară în dietă, numai ca să se audă peste graniţele Ungariei, că sunt„ „liberali“ şi drepţi“, în timp ce tóate faptele lorü îi denotă, ca pe cei mai despoţi şi nedrepţi faţă de Nemaghiari. Din multele caşuri vom aminti aci numai multi mai recentă, care sigură este de ajunsă pentru a dovedi, ce mari neadevăruri a grăita ministrulă-preşedinte Wekerle, când a disă în dietă, că: „fiindu vorba de ocuparea unora singuratica posturi, și nu atâta posturi administrative, câta mai alesu posturi de stată, nu vom deschide pe nimenea din motivată, că este Românăa. Ei bina, fata oficiosă din Pesta aduce soirea, că la postula de subjudeț, la tribunalulâ de aici din Brașova, este numita unula cu numele Mihály János. Cercetânda amu aflatu, că fostula subjude la tribunalula din loou şi-a ceruta permutarea la unu tribunalu curata ungurescu din emisa nesciinţei limbei române şi germane, şi ela a şi fostă permutata. Nou numitula sub jude, pe câta suntemu informaţi, nu scie românei ce chiar nimică, nu scie cjice mai multa de: „tu moi, ce vre?“ Din alte puncte de vedere nu cunoscema cualificaţiunea nou numitului subjude, ni se asigură însă, că la acesta postă a concurata şi ună funcţionara româna, care scie limbile pretinse de lege, servesce statului de 18 ani, a avuta totdeuna, ea funcţionara, purtare benă, aşa că în decursa de 18 ani nu l’a putută învinovăţi nimeni cu nimica, n’a lipsita din oficiu nici 24 de ore, ba, după cum ni se spune, a fosta în mai multe rânduri lăudata de superiori, că şi-a împlinita şi-şi împlinesce datorinţa cu multa punctualitate şi diligiaţă. Cu tote acestea cererea lui a fosta respinsă, în timp ce unu băeţandru, care numai de scurta timpa a fosta aplicata în funcţiune şi care abia cu 5 luni înainte a fosta numită notara de tribunalu , a fostă preferată. Pentru ce ? Pentru că cela dintâi este Română, or celă de-al doilea e Maghiară! In faţa acestui casă şi a altor nenumărate asemenea, cine are nu va recunoste, că cuvintele de mai sus ale ministrului-preşedinte Wekerle sunt, numai şi numai, ca să îmbete lumea cu apă rece, făcându-o să credă, că stăpâniijilei ar fi cei mai „liberali“ şi mai „drepţi“, pe când în faptă cele mai mari nedreptăţi ei le comită. Când vorba e de ună Română, este de ajunsă pentru regimulă ungurescă, ca motivă de respingere, ună „«“ la finea numelui. Căci nu ajunge dela ună Română să scie limbile ţării, să fiă omă de omeniă, să fiă diligentă, cinstită şi bună lucrătură, nu, acestea tóte suntu lucruri de a doua mână înaintea stăpânitorilor. O maghiarisare de nume şi desbrăcarea de totu cea moştenită Românulă dela străbunii săi, trage cu multă mai multă în cumpănă. Dară fiă siguri contrarii noştri, că celă ce a suptă odată pieptu românescă şi şi-a câştigată primele intuiţiuni ale vieţei la au- culă sunetelor românesci, nu va face ceea ce pretindă, nici chiar de i s’ar da fotoliuri ministeriale, ba nici atunci, decă ar fi silită să-şi câştige pânea de toate cjilele cu sapa şi cu săcurea. am. GAZETA TRANSILVANIEI. Adresa comitatului Făgaraşd. (Contra „agitatoriloră“ români). Ia numenală trecută amu adusă, după „Budapesti Hírlap“, spirea, că în adunarea de tomna a comitatului Făgăraşă, ţinută la 14 Octomvre n. s’a luată hotărîrea a se înainta guvernului o adresă, prin care se cere administraţiă de stată „în Ardelă celă puţină“, dreptă mijlocu de-a se pune stavilă „agitaţiunilor“ române, cari „tindă la ruperea Ardelului de cătră Ungaria pentru a fi incorporată României“. Publicămă acjidin din cuventă în cuvântă acésta nouă donchisotiadă unguresca, faţă cu care Românii Făgăşenî, cu durere frăţişă, au remasă surerî şi muţi. Iată-o: In privinţa poporaţiunei, dintre toate comitatele celă mai românescă este comitatui Făgăraşului, care înainteza următorea adresă cătră dietă şi guvernă cu scopă, ca să înfrâneze agitaţiunile valache antimaghiare şi contrare statului, ce se face în părţile ardelene ale patriei noastre. Onorată dietă ! Escelenţa voastra, d-le ministru-preşedinte ! Adunarea noastra generală administrativă a ridicată unanimă la valoare de condusă propunerea făcută de 16 membri, care ţină, că § 1 alți art. de lege XXXIII din 1891 referitora la administraţia de stat, să se aplice câtă se poate mai purcoda în părţile ardelene ale ţării, este o necesitate inevitabilă şi una dintre agendele cele mai urgente şi mai principale a dietei şi a guvernului. Acestă hotârîre a nostra de mare însemnătate, nu trebue să o mai motivămă,stările publice din părţile Ardealului şi uneltirile cutezate, ce se nutrescă cu îmbelşugare din ţară străină, uneltiri, cari păşinda peste peroala unei activităţi suterane de subminare, gata de luptă, cu pumnala ascuţita şi şi pe furişa sa indreptă contra unităţii statului şi a naţiunei, şi are de gândă să nimicască hotarele nostre milenare şi firesc! pănâ la Tisa; aceste uneltiri periculose au sunata ele însăşi clopotula de alarmă de-asupra nostră şi ameninţând ne impună, ca să ne deşteptămă odată, căci valurile mârei turburate au trecută deja peste plaiurile înalte ale Carpaţilor, şi ameninţă a înghiţi părţile ardelene ale Ungariei. Nu cu arma, ci cu minciuna, amăgirea, cu bani şi trădare voesou să cucerésca şi să ne râpesca acestă bastionă de apărare a Ungariei; după voima mântuire, atunci prima și cea mai urgentă datoriă a nostră, dar mai alesă a acelora, cari suntu factorii legislativei statului maghiară, este, ca numai decâtă să înlocuescâ garda poporală a acestei bastiane periclitate, care deja s’a epuisată și care nu mai poate merita încredere întru tóte, ca o gardă tînără, capabilă de fapte, probată şi credinciosă statului şi a lua din mânile acelora stindardele statului maghiară, armele legale şi cheile părţiioră temute de dincoaoe de muntele Craiului, pentru a le preda şi încredinţa paciei fidele a slujbaşilor statului maghiară, dar altmintrelea — din causa unui indiferentismă neiertată — este destulă, ca numai prin curată minciună şi amăgire, să fie cucerită uşor şi şi pentru totdeuna acestă bastiană a Ungariei, lăsata fără garnisonă suficientă. Acesta ne silesce pe noi, ca cu incredere şi stimă patriotică, să rugămă pe înaltulă guvernaşi pe onorata dietă, că , după ce disposiţiunile cuprinse în § 2 din art. de lege XXXIII din 1891, nu suntu suficiente în estensiunea ioră deplină pentru tota tara, să se îndure aşi lua autorisaţiă dela dietă , ca celă puţina în părţile ardelene ale ţăriimame, adminstraţia comitatensă să fiă esecutată prin organe de stata numite. Adresa acesta purta iscălitura faimosului vice-şpană Kapocsányi Mor, care fii0©, că a înaintat’o „în numele Comitatului“ şi din încrederea acestuia. Intr’adever, mare ticăloşiă! Ceţie© Românii Făgărăşenî? Voră suferi ei acestă mişelesca şi amară lovitură? SOIRILE OBLEI. — 1131 Noemvre. Navigabilitatea braţului Chilia. In Petersburg se desbate de multă timpa planulă de a face navigabila braţula Chilia la intrarea Dunărei în mare. Causa este incidentală întâmplata în anul trecut, ca vaporul „Olga“ ale principelui Gagariu, care nu voia să ţină semă de carantina de la Sulina. Atunci se propusese mai întâiu de a adânci braţu la Chilia pentru a obţine astfel o linie de comunicaţie independentă de comisiunea europenă dunărenă la gurile Dunărei. Braţu la Chilia este bogată da apă, însă nu este potrivita la navigaţiune, de oarece se ramifică de mai multe ori. El percurge o regiune pustiă din teritoriul rusesca, care acum n’are nici o însămnătate, pentru că menţionata la braţă nu poate fi întrebuinţată, ca liniă navigabilă. Va fi însă altfel, îndată ce braţula Chilia va fi navigabila pentru corăbii mai mari. Negreşita, că adâncimea precum şi crearea unui porta va înghiţi sume enorme. Cu toate acestea planul s’a luata deja serios în lucrare. O comisiune lucrază deja la ministerul de comunicațiune pentru a stabili amănuntele planului. După cum se vorbeste, planul va fi pusă deja, în primăvara viitoare, în lucrare. —x — Na ! coleră. La 5 Noemvre n. c. a răposat?! aici o femeiă cu numele Carolina Schadt, despre care se credea, că ar fi murită de coleră. După cercetările bactereologice însă, ce s’au făcută ulterioră, s’a adeverită, că causa morții sale n'a fostă colera. Prin urmare în ceea ce privesce grija de coleră, putemă fi deocamdată liniștiți, căci acesta a dispărută cu desăvârșire din orașul nostru. —x— In biroul camerei de comerciu şi industria din loou este espusă. Ună prospectă pentru materialele şi obiectele de inventară necesare în anul 1894 cailorii ferate ungare; mai departe o ofertă din partea administraţiunei cǎilorii ferate din Budapesta pentru furnisarea de pietrii, ţigle de zidărie (cărămid) și calc. Terminul pentru înaintarea ofertelor este 20 Novembre n. a. —x— Gazetă pentru orbi. La Elthalm, comitatul Kent (Englitera), apare o gazetă pentru orbi. Se numește „ Weekly Summary” și e tipărită cu scrierea punctată inventată de Francesula Braille, orbit el însuşi Nr. 242—1893, de la vârsta de 3 ani. Gazeta apare în fiecare Miercuri şi conţine revista noutăţilor de peste săptămână, solri generale politice, artistice, etc. culese de prin diferite alte ziare. Redacţiunea gazetei „ Weekly Summary“ nu e plătită; câştigula gazetei servesce pentru îmbunătățirile, ce i se aducă mereu. —x— Logodnă. D la Ioană B. Gaetană din Ploesol, s’a logodită 4i lele acestea cu d-ra Cleopatra 1. Nistoră din Satulungă (Sipele). — Adresămă tinerei părechi sincerile nóastre felicitări! Inaugurarea bustului lui Kogălniceanu. (Din discursul d-lui C. V. Vasiliu în numele studenţiloră. universitari din Bucuresti, la inaugurarea bustului lui Kogălniceanu in Galaţi) Onorată publică, Sărbătorindă astăzi pe marele învăţători ale neamului românescă, sărbătorimă o generaţiă întregă de titani, evocămă în amintirea 4*i®i de ani epoca cea mai glorioasa din istoria redeşteptărei nóastre. Pe piedestalulă, pe care admirămă figura în bronză a genialului fruntaşă ală acestei mari generaţii, radiază într’o puternică lumină epoca acelei pleiade de eroi, carl au esiută să redea unui popură uitată în suferinţe trecutulă lui răpită, viitorulă lui aproape pierdută. Astăzi, scoborândă pe scara vremei în acele timpuri aproape neînţelese pentru noi, rămânemă împietriţi de uimire, ne simţimă ca şi străini între ei, privindă acea prodigiosă activitate, împreunată cu atâtea greutăţi şi atâtea sacrificii. Puţini la numără, dar adâncă îndureraţi de sarta nemului lor, ei se aruncă într’o luptă uriaşă, legândă de viitorul ţârei însaşi vieţa loră, şi, vecinică călăuiţî de o nestrămutată încredere în isbânda causei, luptă din răsputeri, pentru a da poporului libertate, societăţii moderne măstată nou. Incercările îndrăsneţe nu-i înspăimântă piedecile puse nu i oprescă în cale; surghiunile, espatiiarea, mortea chiar nu-i înfricoşază; ei mergă înainte, şi în faţa avântului loră triumfalnică, robii pieră pentru a renaste liberi, jugurile se sfarmă, poporul se trezesce, şi reîntinerită, prin consoiinţa uriaşei lui puteri, merge la glasulă tunătoră ală emancipărei, să sgudue tronurile, cari nu voră să-l asculte. Mulţămită acestei măreţe mişcări, firulă desvoltărei noastre, — ruptă printr’unii vecii şi mai bine de suferinţe şi umiliri, — se reînodă. Unirea, Autonomia, Dinastia streină, Regimul parlamentară, se cucerescă rândă pe rândă; poporul se îndrumeză pe o cale nouă, câştigându-şi raţiunea lui de a fi; origina nu i se mai perde în noaptea timpurilor, oresistenţa lui, ca ună fără luminătură în acestă colţă ală pământului, e acum o necesitate istorică. Etă opera lui Mihailă Kogălniceanu, stă pe datorită lui şi viguroasei lui generaţii. Decă înverigăma acum aceste mari resultate, astfel obţinute, de evenimentul cailei de alb şi scrutamin relaţiunea intimă ce le uneşce, sărbătorirea lui M. Kogălniceanu, nu mai e una simplu omagiu de admiraţia şi recunoscinţă, însemnătatea ei depăşeşce pe aceea a unei manifestaţii trecătoare, pentru a revendica rolul unui momenta istorica, urmărindă o ţintă comună întregei nóstre activităţi naţionale, piua de a4î e uni punctu oarecum organioa în istoria actuală a ţârii, avândă o anumită ohrămare, contribuindă a arunca o ramă de lumină în confusia, ce stăpânesce vierea nostră politică şi socială. In adevéru, onor, publică, astăzi când trecutul îşi pledeză gloria lui, o întrebare pare a ni se pune: Acţiunea nostră, ca poporă, atins la punctulă ei de culminaţie? Nu mai suntă suferinţi şi nedreptăţi? Nu mai sunt asupriţi şi asupritori ?... ....Opera generaţiei de la 48 şi 59 nu e terminată, şi revine urmaşiloră acelei generaţii de a o desăvîrşi... Domniloră ! Acesta conclusiă a marelor fapte istorica, intrase adâncă în convingerile lui Kogălniceanu; pătrunsa de acesta adeveri, elă continua lupta, cu în