Gazeta Transilvaniei, decembrie 1893 (Anul 56, nr. 266-289)

1893-12-01 / nr. 266

Nr. 266 1893. GAZETA TRANSILVANIEI. curescu, şi în Cameră îşi vom­ ridica vocea în cestiunea română d-nii de­putaţi Stolojanu, Ionii Grădişteanu, Mi­­chăescu şi Porumbari­. SCieiLE ORLEI. v — 30 Noemvre. Serbare şcolară. Astădi,­­Tua S-tului Andreiu, s’a ţinuta obicinuita serbare şco­lară. Tinerimea studiasă dela şcolele româ­nesc­ din locu, s’a adunată în sala cea mare a gimnasiului, unde d-la profesoru I. Popea a ţinută o cuvântare despre Metropolitul­ Andreiu Barona de Şaguna, răposată la 1873. Vorbitorul­ a arătată în colori vii activi­tatea lui Şaguna pe toate terenele, precum şi meritele lui neperitoare pentru biserică şi naţiune. Dela gimnasiu, tinerimea şco­lară, în frunte cu corpură profesorală, s’a dusă la biserica Sf. Nicolae, unde s’a ofi­ciată ună parastasă în memoria neuitatului Metropolită Şaguna. — p — Formarea noului cabinetă italiană. Prin ună decretă dela 9 Dec. d. Crispi e însărcinată cu formarea nou­lui cabinetă. Conferinţele urmeză între d-nii Crispi, Saracco şi Sonnino în scopă de a fixa programulă financiară ală noului cabinetă. D-lă Crispi a convorbită de ase­menea cu d-nii Zanardelli, generalulă Co­­senz şi Brin. Z­iarele ce apară diminaţa anunţau, că d. Crispi va lua preşidenţia şi ministerulă de interne; d-nii Saracco, lu­crările publice ; Sonnino, financele; sena­­torulă Peraszi, tesaurulă; Boselli, agricul­tura ; Maggiorino Ferraris, poştele şi tele­­grafulă; generalulă Cosenz seu Bicotti, răs­­boiulă; Brin seu Racchia, marina, z­iarele ce apară sora confirmă acestă împărțire a portofoliilor­. Se vorbesce de ducele de Sermoneta la afacerile străine. Toate solrile asupra programului noului cabinetă suntă premature. Crispi a ţinută numerose con­ferinţe cu diferite personagii politice, între alţii cu d-nii Nicotera şi Cavalotti. —o— „Agitator!“ puşi sub pnetă Cetimă în „Magyar Hírlap“ de la 10 Dec., că ru­dele de tribunală Jakubovics şi subprocu­­rorulă Megyeri au colindată săptămâna tre­cută comitatele Neogradă, Bars şi Hontă pentru a pune sub padă poliţienescă pe toţi „agitatorii“ slovaci de pe teritoriul­ numitelor­ comitate. — Se pare, că se re­­întorcă timpurile de inchisiţiă. — o — Repausul» de Duminecă, Ministrulă un­­gurescă de comerciu a dispusă, cu ordo­nanţa Nr. 85356 din 25 Nov. a. c. că avendă în vedere, că în anulă acesta aju­­nulă Crăciunului cade Dumineca şi anulă nou Lunea, în Duminecile din ajunulă Cră­ciunului şi ajunulă Anului nou, escepţiune fâcendă dela legea repausului de Duminecă, toate stabilimentele de comerciu şi indus­­tiriă potă să fiă deschise totă diua. — o— Complota în contra vieței Tarului. Piarulă „Le Patriote“ din Bruxella publică •o depeșă din Petersburg, după care s’ar fi descoperită ună atentată în contra Țarului. S’a arestată ună studentă. Atentatulă tre­buia să se facă pe timpulă plimbării Taru­lui în saună. —o— Cununia. D-lă Mih­ailă I. Avrigeanu din Ploesci și d-ra Reveica T. Zernoveanu din locă, se voră cununa Duminecă, în 5 (17) Decemvre c., la orele 3 p. m, în biserica Sf. Treimi de pe Tocile. — Adre­­sămă tinerei părechî sincerile nostre feli­citări ! — o — O rugare. D-lă Teodoră Papp, parochă română gr. or. (în Alsó-Lugos, p. n. Élesd) caută unii 99, 100 şi 101 a­i fetei „Albina“ din 1871. Arendă d-sa mare trebuinţă de acei numeri, pe cari i-a căutată în mai multe locuri, fără de ai afla, rogă pe cei ce ar dispune de acei numeri, ori şi mă­­cară numai de vre-unulă din ei, să bine­­voiescă a-i­ lă împrumuta spre folosinţă, eventuală e gata a-lă rescumpăra cu pre­­ţulă dorită. Recomandămă atenţiunei ceti­­torilor­ noştri acestă rugare. O scenă grozavă a fostă în menageria „de Jonkheere“ din Hautem=Saint - Lie­­vin în timpul­ unei representațiuni. Inblân­­ditorulă de fiare sălbatice dădu unei pan­tere, care nu se supunea, câteva lovituri de biciu. Turbată se repedi pantera asupra lui, care însă voindă s’o apuce de capă aluneca. In timpulă acesta întră proprie­­tarulă menageriei în cuşcă și apucă pantera de gâtă. Pantera lăsă atunci prada sa şi se repedi asupra stăpânului menage­riei. In timpul­ acesta îi reuşi îmblândito­­rului de fiare să deschidă cuşca şi să iasă în arenă, unde căciu rosă scăldată în sânge. Servitorii menageriei alergară şi înfipseră în gâtul­ bestiei o suliţă de feră, or alţi spectatori din menagerie traseră de cadă pe panteră astfelă, că stăpânulă menageriei putu să scape. Şi elă ca şi îmbrâncjitorulă de fiare este gravă rănită. — o — Furnitură. O publicaţiune a călei fe­rate c. şi r. priv. Kaschau -Oderberg asupra furniturei de lemne necesare la în­treţinerea liniei, este espusă la vederea tu­turora în biureulă camerei de comerciu şi industrie din Braşovă. Termină pentru pre­­sentarea ofertelor. 22 Dec. a. c. — p — Călin­darul fi plugarului pe an 1894, constătătoră din 9 cele de ţipară, cu ună bogată cuprinsă literară pentru poporă, cu feliurite scrieri economice, mulţime de poesii frumoase, totă feliglă de poveţe pen­tru trebuinţele zilnice, câte­va pagini de glume, proverbe, gâcituri şi alte multe. Acestă călindară, redigiată de Ioană Geor­­gescu, se poate cumpăra de la Tipografia A. Mureşianu în Braşovă, dela Librăria Ciurcu în Braşovă, dela Societatea de Consumă în Blaşiv, cum şi dela toate librăriile din ţară. Preţuia 25 cr., cu porte cu totă 30 cr. Pentru România: 80 bani. Reforma camerei magna­­ţiloru. In şedinţa dela 9 Dec. a dietei un­­guresci, la posiţia petiţiiloră, a venită în discuţiă şi reforma Camerei magnaţiloră. Raportorulă Szuhányi a propusă, ca peti­ţiile comitateloră, cari urgiteză reforma ca­merei magnaţiloră, să fiă îtranspuse minis­­teriului Madarász I. audendă, că raportorulă propune estradarea petiţiiloră la ministe­­rială întregă, adecă la guvernă, protestéza. Elă cere, ca petiţiile să fiă predate comi­­siunei petiţionare. Dieta respinge propunerea lui Ma­darász. Madarász I.: După­ ce camera a hotă­­rîtă desbaterea meritoriă, părerea mea este, ca camera magnaţiloră să se constitue cu­rată pe basă electorală. Cestiunea acesta este de­ o deosebită importanţă acum, când se poate crede, că camera magnaţilor­, stândă între naţiune şi domnitor­i, va împiedeca voinţa naţiunii. Elă este aderentură siste­mului cu o singură cameră, dar deca gu­­vernulă voesce şi o corporaţiă de modera­­ţiune, atunci să pună celă puţină acesteia margini. Hermann O­­dise, că dieta numai ma­cină petiţiile, dar nici nu le citesce, nici nu le desbate. Dieta nu este de locă ori­entată asupra petiţiiloră, cari urgiteza re­forma camerei magnaţiloră. Şi elă este aderentură sistemului c’o singură cameră, şi crede, că camera magnaţiloră nu e nici îndreptăţită, nici necesară. Ea nu s’a năs­cută din rădăcina constituaţiei naţiunei, ci dintr’o întâmplare neprevedută, când adecă sala desbateriloră era prea strimtă şi aşa adunarea trebuia se se ţină în două sale deosebite. In petiţiile comitatelor, elă vede espresiunea spiritului timpului, ba cere chiar să se reformeze şi parlamentară, primindă în sînulă său pe representanţii clasei munci­­torilor­. Horcinszky clise, că ţine de necesară sistemulă, representativă şi pentru camera magnaţiloră nu crede însă, că ar fi opor­tună să se desbată acum acesta cestiune. Ministrulă Wek­erle declară, că guver­­nulă n’a luată în programulă său şi re­forma camerei magnaţiloră. N’a luat’o din causă, că lansarea acestei cestiuni nu este necesară acum şi deci guvernulă încă se alătură pe lângă părerea lui Horanszky. Una sau alta dintre hotărârile unilaterale ale camerei magnaților­, nu poate să ne îndemne de urgență pentru aceasta reformă, căci a­­ceasta n’ar fi politica convingerei, ci a ner­­vosității. Dar, în, dietă, eu negă, că cineva ar pute susţine cu dreptă, că camera mag­naţilor­ ar fi luată posiţiă în cestiunea proiectelor­ bisericesci politice. Ună votă de neîncredere incidentală, care nu stă în legătură imediată cu cestiunile bisericesci, şi care, în trecéta fră­­jisă, s’a pusă pe ta­petă ca o surprindere, negă, că ar involva în sine posiţiunea camerei magnaţilor, con­tra reformele bisericesci politice. Din con­tră în mine este puternică convingerea, că camera magnaţiloră nu va folosi dreptu­rile mari şi puterea, ce-o are în mână aşa, ca prin acestea se devină o piedecă în calea progresului. (Vii aprobări) In înţelesul, a­­cesta primescă petiţiile comitatelor­. Atentatula din Parisa. Scriile telegrafice din Parisă, cu data de 10 Dec., spună următorele: Adevăratulă nume ală autorului aten­tatului este Vaillant. In timpul­ nopţii, funcţionarii prefec­­turei au verificată exactitatea stării civile date de spectatorii interogaţi la palatul­ Burbon. Vaillant, transportată la Hotelă Dieu, a declarată, că se chiamă Marchal. Interogatoriulă însă a descoperită, că are două domicilii: unulă la Choisy-le-Roy şi altul, în strada Daguerre la Parisă. Vaillant se fâlesce multă de crima sa, şi afirmă, că n’are complici. S’au găsită în odaia lui lichide şi diferite prafuri, ună mare numeru de diare şi publicaţiuni a­­narchiste, scrisori dela tovarăşi şi cărţi de chemiă. S’a găsită de asemenea o oră des­tulă de mare, care fusese preparată, ca se servesca de bombă. însuși Vaillant a dată detalii asupra bombei, de care s’a servită; era o olă de fieră umplută cu pilitură de fieră ; în mij­­locă era ună tubă, care conținea două acide, a căroră amestecare a provocată esplesia. Vaillant s’a însurată acum câţi­va ani, şi a avută doi copii. A fostă la Buenos- Ayres; s’a întorsă în Francia; elă a fostă condamnată de cinci ori pentru furtă şi vagabondagiu. Dupuy a primită cri u­ă mare nu­mără de telegrame şi de scrisori de feli­citare. Starea deputaţilor­ răniţi este foarte satisfacătoare. Parisă, 10 Decemvre. Individii, cari erau supraveghiaţi la Hotel Dieu au fostă puşi în libertate; po­liţia n’a oprită, decâtă pe Vaillant şi pe vre-o cinci, sau şăse suspecţi. D. Lépine, prefectură poliţiei, d. Roul­­lier, procuroră, şi d Meyer, judecătoră de instrucţiă, au stată mai toata dimineața la Hotel Dieu. In urma număroselor­ cestiuni puse de acești magistrați, autorulă atenta­tului a recunoscută, că dăduse ună nume falsă, se numesce Intr’adeveru Auguste Vadlant; s’a născută la Méziéres (Ardennes) în 1861. Elă a locuită la Montmartre, unde a fostă membru în comitetulă socialistă revo­luţionară din al­ 18-lea arondismentă. Iden­titatea lui e acum stabilită. Elă a declarată, că pentru a produce mai multă efectă, ochise şi voise să lo­­vesca pe preşedintele Camerei, se fâlesce de actulă seu criminală şi regretă, că bra­­ţulă său a deviată, când a aruncată bomba. Vaillant, care este rănită la naşă şi la piciorură dreptă, va fi îngrijită la Hotel Dieu pădită de mai mulţi agenţi până la ună nou ordină. Parisă, 10 Decemvre. Miniştrii au ţinută dimineaţa ună con­siliu sub preşedinţia d-lui Casimir Périer; s’a vorbită întâia de măsurile administrative ce se voră lua imediată pentru a apăra societatea în contra atentatelor­ anarchiste. Consiliulă a studiată în urmă mijloacele de luptă pentru a complecta legea din 1875 Pagina 3. asupra dinamitei şi a introduce în ea dis­­posiţiuni destinate să reguleze între­buinţarea, transportul­, fabricaţiunea şi păstrarea materiile explosive. Miniştrii au discutată de asemenea, dăcă nu trebue adăogată la legea asupra presei ună arti­­colă, pedepsindă apologia faptelor­ califi­cate de crime şi provocarea la aceste fapte, chiar dăcă provocarea nu e urmată de efectă. O decisiune definitivă se va lua în­­tr’un­ nou consiliu, care se va ţină mâne la Elyseu. Literatură. Administraţia lăudatei reviste „Lu­mea Ilustrată“ din Bucuresci, care cu dreptă cuvântă a devenită atâtă de apre­­ciată din partea societăţii române, face cu­noscută, că nr. 11—12 (broşura 6.) din aceasta revistă, care cuprinde numerala es­cepţională de Crăciună, apare la 11 Decem­vre şi va costa 3 lei pentru neabonaţi. Pen­tru abonaţi însă, cum şi pentru toţi, cei cari au cumpărată toate numerile apărute în anulă al­ 2-lea, postulă va fi numai de 1 leu. Cine doresce deci să aibă escelen­­tulă numără escepţională de Crăciună nu­mai pe preţuia de 1 leu, să-lă cumpere totă de acolo, de unde a cumpărată şi cele­­l’alte numere, seu să-şi procure de-odată toate broşurile 1 — 6. Abonamentulă pe ană la revista „Lumea Ilustrată“ costă numai 20 lei în România şi 23.60 în streinătate. Atragemă atenţiunea cetitorilor­ asu­pra urmatorelor­ articole, forte interesante, cari facă parte din bogatulă sumară ală numărului escepţională de Crăciună: Sfân­­tulă munte Athos, după Georg. Ebers, cu 8 ilustraţii; Vae Victus, (Sophia Kowale­­wsky) de Z. C. Arbore, cu ilustraţiuni; Din Şomcuta Mare, cu ilustraţia „Pluga­rului“ ; Elegie de A. Naum, cu ilustraţie ; Sora pe Lună, de A. Vlahuţă; Ce­dice D-deu, anecdotă de Th. D. Speranţă ; Vieţa, de Antonă Bacalbaşa; Doina dorului de mamă, de N. Beldiceanu; Trandafiri, de Artur Stavri; Iama, de Traiană Demetres­­cu, cu ilustraţiă; Politica la sală, de Coş­­bucă; Copaculă sfântă, de A. Steuermann; Bate ventură..., de Alexandrina Mihăiescu; Călătorulă, după Schiller, de Endimion; Poesie, de I. Iuliu Roşea şi suplimentă mare „Domne Iartă-11“, tablou de H. Hoffmann. Abonamentele suntă a se adresa la administraţia revistei „Lumea Ilustrată“ în Bucuresci, (sub Hotelă de France). DIVERSE. O jertfă ciudată. — Că Chinesii aducă jerfa tunuriloră loră, se probeza prin ur­­mătorulă faptă: O j­ertfă a avută locă îna­intea generalului de brigadă și ală ofice­­riloră superiori ai regimenteloră, cari for­­mézá garnisoana în portulă Tschin-kiang. La gura fiă­cărui lună se așectâ ună capă de porcă, ună cocoșă viu și ună pesce, înaintea acestora îngenunchiară oficerii şi se rugară la spiritele, cari dirijeră direc­ţiunea glonţelor­, ca să le fiă în ajutoră, în casă de răsboiu ast­felă, ca glonţele să lovescă tot­deuna ţînta, pe urmă, ca ţava să nu se spargă etc. După acesta ceremo­­niă tunurile fură încărcate şi pe urmă li se dădură focă, ast­felă jerfele sburară în bu­căţi. Amorfi de maimuţe. Profesorulă Gar­dner, care se ocupă cu limbagiulă maimu­­ţeloră, adusese, cum scimă, 2 cimpanzi din Africa. Animalele se num­escă Aaron şi Elis­­baba. Elisbaba a căc­ută victima climei as­pre a Angliei. A fostă o scenă forte miş­­cătore. Aaron ţinea pe soţia sa în braţe. Cândă profes. Gardner îi puse mâna pe ini­mă pentru a vedea, dacă mai bate, Aaron făcu şi el­ aşa, şi se uita în ochii profeso­rului, ca să vadă, ce elice. Murindă Elis­baba, Aaron era nemângăiată, a trebuită ca să-­i răpescă cu forţa pe iubita sa din brațe. Pe nici o față omeneasca nu s’ar fi putută ceti durerea într’ună modă mai clară, ca pe a bietului cimpanză. Proprietarii: EBi„ Aurei “Vlis^esianu­. Redactori responsabili: Ghregoriu ^laionă.

Next