Gazeta Transilvaniei, iunie 1894 (Anul 57, nr. 120-142)

1894-06-01 / nr. 120

Pag. 2, maghiarisarea tuturora naţionalităţilor­ ne­maghiare. Românii au reagata mai hotă­­ríta, ei s’au organisatu, s’au adunată, şi în urmă au depusă gravaminele lord într’unii Memorandii, pe care au vruto să-la dea Monarchului loru. Din pricina acestui Me­moranda s’a făcuta procesa naţionalităţii române. Juraţii maghiari aveau să judece asupra conducătoriloră Românilor­, cari au comisă unicula delicte, că nu vreu să fiă Maghiari. Despre proceda ama raportata deja întru câtă ni-au iertata referinţele de pressă dela noi. Din vorbirea procurorului de stata Vita se vede limpede, că totă acusa este ca trasă de perci. Procurorula de stata cjice, că „gravaminele înşirate în Memo­randa, deşi nu sunt­ întemeiate, nu con­ţină agitaţiune, deci nu formază obiectula acusei.“ Şi procurorula totuşi acusă pentru agitaţiune, pentru-că aceste gravam­ine, adecă Memorandula, s’a tipărită şi s’a lăţită. Unde-i aci logica? însă decă este vorba de agitaţiune, apoi ni­ se pare,­că tocmai acasa însa­şi este în acesta privinţă una capa de operă... Şi pănă când procurorula de stata ţine o vor­bire aşa agitatorică, Dr. Wekerle promite a sana după putinţă gravaminele Romă­nilora. Chiar şi decă seriosă ar fi acestă pro­misiune, poate ea are după astfel­ de ante­cedenţă mulcomi câta de câta pe Românii agitaţi dupa o apăsare într’una aşa lunga şird de ani? Nu ! Nu acesta este calea pe care se poate esopera împăciuirea na­ţionalităţilor din Ungaria cu organismula de stata maghiara. Şi sunta multe sem­nele, cari admonieză pe deţinătorii potes­­tăţii maghiare a devia dela calea lora de păn’acuma. Sistemulu inaugurata de 26 de ani a fosta nesănătosă dela Inceputulu său deja, şi pe acestă basă statualitatea ungară nu­­s’a putută dezvolta naturala Numai ast­­fela a fosta cu putinţă se fiă în ţera pro­­priă cetăţeni, cari nu s’au împrietenită cu acela sistema. Chiar şi între poporaţiunea maghiară fierbe şi clocote, şi mişcarea agrară­­socială în tota momentula pote erumpe în formală revoluţiune. Decă dară chiar şi membrii acelei rasse, care esploateaza până la escesă toate acele favoruri şi prerogative, ce i­ le ofere hegemonia peste celelalte naţionalităţi, nu sunt­ mulţămite, cum se potă fi mulţumiţi cei esploataţi, apăsaţi, espatriaţî? Mişcarea Românilor­ este firâscă, şi ea ar trebui recunoscută ca îndreptăţită chiar şi atunci, decă Dr. Wekerle n’ar fi recunos­cuta acesta indirectă. Foculă n’a erupta încă în flăcări, elfi numai a atinsă celelalte naţionalităţi ar fi deci încă timp şi dera a îndrepta nedreptă­ţile şi a împlini împăciuirea. E adevératfi, că suntfi puţine prospecte de îndreptare, căci lucru curiosfi, pe când Maghiarii în­­vinovăţescfi pe fiă­care naţionalitate din Ungaria cu tendenţe de gravitate în afară, pe atunci tocmai ei Maghiarii suntfi aceia, cari caută alianţe şi prietinii în ţe­­rile esterne pentru ajungerea scopurilor­ lor ei şi nu se sfieşefi nici de la o înfrăţire cu Turcii, în lăuntrul­ ţării însă respingi­ cerbicosii toate celelalte naţionalităţi treceri, şi care în mare parte nu are nici o pricepere pentru seriositatea vieţii. Femei de acestea nu prea observă aşa de strictă datorinţele lorfi, şi totă aşa puţină şi fide­litatea căsătoriei, şi suntfi chiar contrarulfi dela femeile, cari posedă mâni cu articoli esterni fini şi unghiulari, căci aceste sunta cele mai bune soţii, decă nu din instincte i­morale, dar totuşi din lipsa poftelorfi de multă dragoste. Ele suntfi pe deplină în­­destulite cu dragostea oferită de soţul fi lor, se dedică cu totulfi aceleia şi facil ună culţii formalii dintr’aceea, ca să fiă soţii bune. Femeile cu mâni lopătose se apropiă, prin predilecţiunea lorfi pentru aventuri amoroase, de cele cu degete conice. Cu toate că în urma însuşirilor!! se apropiă mai multă de bărbaţii, ca cele dintâiu, to­tuşi au cu acele comunii, că mai nici când nu se îndestulescă cu dragostea unui sin­gurii bărbaţii. Cu cât­ mai mulţi adoratori, cu atât şi mai bine, chiar şi decă prin a­­cesta se cam negligă datorinţele faţă cu celă alesă. V. S. GAZETA TRANSILVANIEI. Saşii şi guvernului ţ­ilele trecute, pe când se cre­dea încă în retragerea definitivă a cabinetului Wekerle, i­ s’a scrisă din Sibiiu lui „Deutsches Volksblatt“, despre ţinuta Saşiloru din Ardealu faţă cu crisa guvernului, următorele: „Demisionarea cabinetului Wekerle a produsă în cercurile săsesc­ dătătore de tonă o mişcare, ce­a cuprinsă tote ele­mentele interesate şi a aflată aprobare necondiţionată din partea poporului săsescu­. Saşii din Ardeal şi adecă, n’au fostă de loeu înţeleşi cu ţinuta deputaţiloră loră, cari au sprijinită în parlamentă proiectele bise­­ricesci-politice ale lui Dr. Wekerle. Dealt­­cum sprijinirea acesta a urmaţii pe basa unei pactări separate, ce­­s’a făcută în a­­nulă trecuţii între şefulii cabinetului şi de­putaţii săsăscî, în urma căreia ministrulfi preşedinte se obligă la anumite contra-ser­viții, mai alesii pe terenul»­ culturală. Dr. Wekerle însă nu numai, că n’a satisfăcută acestoră obligamente, ci din contră a lă­sată în anulfi trecută să se pornéscâ, fără nici ună scrupulii, prigonirile învăţătorilor­ dela Bistriţă, fără de-a lua în apărare pe învăţătorii de naţionalitate germana păgu­biţi. D­econsiderării acesteia i­ s’a dată deja pe atunci espresiune în numărose adunări de protestare ale Saşilorfi. Cu toate enun­ţările spontane ale voinţei poporului însă, deputaţii săsăsci rămaseră şi mai departe în sînulă partidei liberale şi faptul­ acesta de neînţelesă î­lfi esplicau pe atunci — de­că cu dreptii sau nedrepţii, nu voimfi să cer­­cetămfi — astfelă, că numiţii domni prin acesta şi-au asigurata unele avantagii per­sonale. Căderea lui Wekerle a înduplecati­ cercurile conducătoare ale poporului săsăsefi să păşescă cu energiă, ca deputaţii poporu­lui săsâscu se se în tor că eră fi la programa, naţională dela 1890, şi ca să fiă neutrali celil puţină măcarfi faţă cu Gestiunile cul­turale, ce atingă naţionalităţile. Conformă scriitoră autorisată, deputaţii deja au accep­tată acesta pretensiune. Alții momenta îm­­bucurătorii este modului de păşire pe faţă şi fără reservă a pressei germane Sibiiene, prin care se condamnă sentinţa, tribunalului din Cluşiu, adusă în procesulu Memorandului. Se face şi mare propagandă pentru o alianţă săsescă-română faţă cu violentările maghia­re, şi se speră cu totă dreptul fi ore­cari avantagiî dintr’o procedere comună Cum­ că acestei „amurgii sâsescu“ nu le convine dom­­niloră Maghiari, nu e de lipsă să se mai intoneze specială. Expunerile din corespondenţa de m­ai sus­ erau întemeiate pe fap­tul­ demisiunei cabinetului Wekerle, şi aveau în vedere, prin urmare, o situaţiune schimbată, chiar şi pen­tru deputaţii săsesc­ din dieta. Este întrebare acuma, deca şi după­ ce gu­­vernulü Wekerle a rămasu la cârmă, va continua in simula Saşilorfi miş­carea oposiţională, despre care se face amintire mai susu? Noi am fi dori, în interesulu Saşilorfi chiar, se nu se curme bunele porniri prin faptul­ reintegrării cabinetului We­kerle. După informaţiunile, ce le avem­fi înse din cercurile conduce­­tore săsesc!, acolo încă nu s’a luatfi în nici o seriosă consideraţiune ces­tiunea schimbărei ati­tu­dinei politice a Saşilorfi în direcţiune naţională oposiţională, când audă de raporturile şi sentinţa proce­sului memorandului română dela Oltasiu. Declaraţiunea, făcută de Dr. Raţiu în nis­­mele tuturorfi acusaţilorfi, în locă de dis­cursuri de apărare, a produsfi o adâncă­­impresiune asupra cetitorilorfi din tóate păr­ţile şi de toate naţiunile. Nouă, Gehilorfi, din motive bine înţe­lese ne suntfi forte simpatice luptele naţio­nalităţilor şi nemaghiare pentru drepturile lerii. Românii în timpul ei din urmă s’au insuitit forte multă să esplice lumei cer­tele şi neînţelegerile, ce le au ei cu Ma­ghiarii, au publicată articol­ prin foile streine, au daţii informaţiuni şi prin bro­şuri, între cari una din cele mai instruc­tive este: „Les lloumains de Transylvania“, apărută în Parisii. Aci „Narodni Listy“ descrie fa­sele, prin care au trecută Românii şi politica lor și dela 1848 încoce, apoi continuă: Dela introducerea dualismului în mo­narchia habsburgică încoce. Maghiarii şi-au pus ei în capă, de-a nimici în jumătatea lor, de imperiu toate limbile nemaghiare şi de-a rangia toate naţionalităţile sub o singură ideă de stată naţională. Idea acesta este genială (!): pe 16 milioane de locuitori ai Ungariei, cada abia 6 milioane de Maghiari, celelalte 10 milioane sunt şi Slavi, Români şi Germani. Insă Maghiarii au hotărîtă, ca ei să fie domni în ţară, că ceilalţi trebue să se supună şi că trebue să se lase a fi maghiarisaţi! Prin procesul ei memorandului, pe care totă lumea ilo ţine de parodia dreptăţii, ces­tiunea română nici nu s’a isprăvită, nici nu s’a delăturatfi. Nu este îndoiala, că cu ces­tiunea Românilorfi din Ungaria se va ocupa lumea politică încă forte serioșii. Cestiunea română. „Narodni Listy“ dela 5­­. c. scrie despre cestiunea română următo­­rele: Tuturorfi cetitorilorfi evenimentelor­ publice li­ se studue încă şi acuma nervii. Reconstituirea cabinetului. Privitorii la reconstituirea cabinetu­lui se anunţă din isvorii semi-oficiosă ur­­mătorele: Duminecă, în 10 iunie n. c., Maies­tatea Sa a primită în audienţă mai lungă pe ministru-preşedinte Wekerle, care a pre­­sentată monarchului lista membrilor şi nou­lui ministeriu, pe care monarchulă a şi aprobat’ o­. In sensulă acestei liste şoimii, că au rămasu în ministeriu aceiaşi membri, ca şi înainte, cu deosebire numai, că în loculă lui Albin Csáky, ministru de culte şi ins­trucţiune publică, a veniţii baronului Loránd Eötvös, ministru ad lutere în loculfi lui Lu­dovicii Tisza a fostă numita contele Iuliu Andrássy, er nu Teodoră Andrássy, după cum spuneau sorrile telegrafice comunicate în numărul­ de erl alfi feiei nóastre. In fine portofoliulu ministeriului de agricul­tură, ocupată pănă acum de contele An­drem Bethlen, a rămasă încă neocupatii. Pertractările privitoare la ocuparea acestui portofoliu se continuă și se crede, că în 3—4 zile se vor fi și termina. A fost și ofe­rită acesta portofoliu contelui Károlyi Ti­bor, care însă să fi declaraţii, că nu pri­­mesce­ asemenea declaraţiune să fi făcuţii şi contele Alexandru Appocyi. Afară de aceştia mai este luat şi în combinaţie şi con­tele Alexandra Széchenyi, fişpanului comita­tului Tolna. Cu conducerea provisoriă a portofo­liului de agricultură, Maiestatea Sa a în­­sărminatfi de­ocamdată pe ministrulfi de hon­­vedi, br. Fejérváry Géza. Eri, în 11 Iunie n., noii miniştri au şi depusă jurămentulil înaintea Maiestăţii Sale, fiind­ de faţă şi ministrulfi-preşedinte Wekerle şi contele Iuliu Széchenyi. Toţi erau îmbrăcaţi în uniformă ungurescu de mare ţinută, afară de ministrul ei ad latere Iuliu Andrássy, care era în uniformă de honvéde. După depunerea jurământului, Maies­tatea Sa a primită în audienţă mai întâi pe contele Iuliu Andrássy şi după aceea pe dr. Loránd Eötvös, cu cari s’a întreţi­nută timpii mai îndelungată. Pentru astăcji, 12 Iunie n. a fostă convocată o şedinţă extra-ordinară atâtă a camerei deputaţilorfi, câtfi şi a camerei 1ST. HI?--5894 msgnaţilorfî, în scopule de a 9®- presents nouîfi cabinet.fi ambelor­ camere. Totă as­­tâdî a apăruta şi în­ organulfi oficios© „Bu-­i­dapesti Közlöny“ publicarea autografiiloră preaînaltce privitóre la» numirea noului mi­­­­nisteriu. Notăm şi încă la acestă lucfi, că noulă ministru de culte şi instrucţiune pu­blică a făcută o lungă visită contelui Al­bin Csáky, dela care de­sigurii şi-a cerută informaţiunî privitoare la viitorea conducere a acestui portofoliu. Toţii asemenea minis­trului preşedinte Wekerle a făcutii era o lungă visită lui Szlávy József, alfi doilea presidentă alfi camerei magnaţilor ei, şi lui Bánffy Dezső, preşedintele dietei. „Procesu disciplinarii“. CLUSIU, 11 Iunie n. (Coresp. part.­a „Gaz. Trans.“) Sâmbătă în 9­­. c., la porunca minis­trului, eră şi am fi fostă citaţi toţi 43 univer­sitarii români înaintea unei comisiuni în­­vestigătore compusă din cei patru decani ai facultăţilorii. Protocolulă despre fasiu­­nile noastre din rândulți trecuţii s’a fostă trimişii la Pesta. Aici nu l’au aflaţii îndes­­tulitorii. De aceea ministrului c)*ce c&tră Rectoratil: Vedeţi şi scoteţi dela ei măr­turisirea, că cine a fostă acela, care a în­cepută mişcarea priraejdioasa, ce a băgată atâta spaimă în noi, faceţi-vă într’o ureche mei! şi căutaţi să-i înduplecaţi a vă spune, cine sunt şi conducetorii lorfi, după ce o astfelfi de mişcare nu se poate face fără conducători. La dracu! fiţi mai violent şi mai energici! Ei bine, la 2 ore d. a. toţi 43 ne­amă înfăţişată înaintea comisiunei. Preşedintele comisiunei ne face cunoscută, că în urma unei ordinaţiuni ministeriale (numărul ei ui­tasem a-l­ nota) suntemă traşi în cerce­tare disciplinară; apoi ne întreba, dacă susţinemil fasiunile nóastre din rânduita tre­cută ? Ba, da, da, răspunserămă toţi de­o­­dată, i­ar unii basso adause: da, între ori şi ce împrejurări! Luându-se acesta la protocol şi, ne-a dimisit şi a începută a chema totil numai pe câte mnulți în lăuntru. Cu felii de felii de întrebări crucişe i-a tormentată şi oste­niţii pe vre-o 12 inşi. Neputândă însă cons­tata*) că amă trăi cu ruble rusesci, şi că toţi amă fi fraţi de cruce cu Ţarulfi, s’au năcăjită rău, şi ne-au chiemat i arăşî pe toţi în sală. Aici în numele comisiunei (uitându­ însă, că ne-a fost spusă că „de susă“ vină tóte) preşedintele ne-a adresată întâiu în­trebarea, că cine a subscrisă mai întâiu şi cine a dată apoi „Manifestulfi“ şi „Ape­­lulii“, subscrisă de toţi, Ziaristului Dăianfi din Pesta. Ună studentă în filosofiă spuse, că elă a subscrisă prima oră (dér cum ar fi şi putută subscrie 40 de-odată ?— Culeg.) şi elfi a şi dată îndărăptfi lista, lui Dăiană. Lucru în sine e fără de nici o importanţă. Dar atâta scimă, că nu elfi a predat’o d-lui Dăianfi. Insă ce află ministru în aceea, că eu seu altulfi amfi fi predaţii lista subscrisă cjiaristului ? Apoi a cerată să-i arătămfi pe condu­cetorii noștri. La aceste cuvinte ale deca­nului s’a născută ună sgomotil foarte mare. Din 43 de piepturi de-odată a isbucnită unii murmură de legitimă indignare. Nici unii cuvântă n’am fi cjisti: din ochii noştri au putut fi domniile loră înţelege totu... Când a întrebată şi a doua oră, toţi am fi strigata : n’avem şi noi lipsă de „aţiţători“ şi „agita­tor!“, fiesce-care este consolit de faptele sale, fresce­ care îşi iubesce nemulţi în egală măsură. Da! Cineva însă totuşi ne-a condusă: Dumnedeu şi sfânta dreptate. Procurorii, unde eşti? Trage la bara justiţiei maghiare p’aceşti conducătorii *) Vecil! direcţiunea gimnasiului un­­gurescu­ din Sibiiu e mai dibace, căci în­trebări de aceste pune copiilorfi de 14 ani; aceştia suntfi „mai sinceri“ şi nu aşa de instruaţi, şi e mai uşorii a scote dela ei „secretulfi“ l — Raport.

Next