Gazeta Transilvaniei, iunie 1894 (Anul 57, nr. 120-142)
1894-06-01 / nr. 120
Pag. 2, maghiarisarea tuturora naţionalităţilor nemaghiare. Românii au reagata mai hotăríta, ei s’au organisatu, s’au adunată, şi în urmă au depusă gravaminele lord într’unii Memorandii, pe care au vruto să-la dea Monarchului loru. Din pricina acestui Memoranda s’a făcuta procesa naţionalităţii române. Juraţii maghiari aveau să judece asupra conducătoriloră Românilor, cari au comisă unicula delicte, că nu vreu să fiă Maghiari. Despre proceda ama raportata deja întru câtă ni-au iertata referinţele de pressă dela noi. Din vorbirea procurorului de stata Vita se vede limpede, că totă acusa este ca trasă de perci. Procurorula de stata cjice, că „gravaminele înşirate în Memoranda, deşi nu sunt întemeiate, nu conţină agitaţiune, deci nu formază obiectula acusei.“ Şi procurorula totuşi acusă pentru agitaţiune, pentru-că aceste gravamine, adecă Memorandula, s’a tipărită şi s’a lăţită. Unde-i aci logica? însă decă este vorba de agitaţiune, apoi ni se pare,că tocmai acasa însaşi este în acesta privinţă una capa de operă... Şi pănă când procurorula de stata ţine o vorbire aşa agitatorică, Dr. Wekerle promite a sana după putinţă gravaminele Romănilora. Chiar şi decă seriosă ar fi acestă promisiune, poate ea are după astfel de antecedenţă mulcomi câta de câta pe Românii agitaţi dupa o apăsare într’una aşa lunga şird de ani? Nu ! Nu acesta este calea pe care se poate esopera împăciuirea naţionalităţilor din Ungaria cu organismula de stata maghiara. Şi sunta multe semnele, cari admonieză pe deţinătorii potestăţii maghiare a devia dela calea lora de păn’acuma. Sistemulu inaugurata de 26 de ani a fosta nesănătosă dela Inceputulu său deja, şi pe acestă basă statualitatea ungară nus’a putută dezvolta naturala Numai astfela a fosta cu putinţă se fiă în ţera propriă cetăţeni, cari nu s’au împrietenită cu acela sistema. Chiar şi între poporaţiunea maghiară fierbe şi clocote, şi mişcarea agrarăsocială în tota momentula pote erumpe în formală revoluţiune. Decă dară chiar şi membrii acelei rasse, care esploateaza până la escesă toate acele favoruri şi prerogative, ce i le ofere hegemonia peste celelalte naţionalităţi, nu sunt mulţămite, cum se potă fi mulţumiţi cei esploataţi, apăsaţi, espatriaţî? Mişcarea Românilor este firâscă, şi ea ar trebui recunoscută ca îndreptăţită chiar şi atunci, decă Dr. Wekerle n’ar fi recunoscuta acesta indirectă. Foculă n’a erupta încă în flăcări, elfi numai a atinsă celelalte naţionalităţi ar fi deci încă timp şi dera a îndrepta nedreptăţile şi a împlini împăciuirea. E adevératfi, că suntfi puţine prospecte de îndreptare, căci lucru curiosfi, pe când Maghiarii învinovăţescfi pe fiăcare naţionalitate din Ungaria cu tendenţe de gravitate în afară, pe atunci tocmai ei Maghiarii suntfi aceia, cari caută alianţe şi prietinii în ţerile esterne pentru ajungerea scopurilor lor ei şi nu se sfieşefi nici de la o înfrăţire cu Turcii, în lăuntrul ţării însă respingi cerbicosii toate celelalte naţionalităţi treceri, şi care în mare parte nu are nici o pricepere pentru seriositatea vieţii. Femei de acestea nu prea observă aşa de strictă datorinţele lorfi, şi totă aşa puţină şi fidelitatea căsătoriei, şi suntfi chiar contrarulfi dela femeile, cari posedă mâni cu articoli esterni fini şi unghiulari, căci aceste sunta cele mai bune soţii, decă nu din instincte imorale, dar totuşi din lipsa poftelorfi de multă dragoste. Ele suntfi pe deplină îndestulite cu dragostea oferită de soţul fi lor, se dedică cu totulfi aceleia şi facil ună culţii formalii dintr’aceea, ca să fiă soţii bune. Femeile cu mâni lopătose se apropiă, prin predilecţiunea lorfi pentru aventuri amoroase, de cele cu degete conice. Cu toate că în urma însuşirilor!! se apropiă mai multă de bărbaţii, ca cele dintâiu, totuşi au cu acele comunii, că mai nici când nu se îndestulescă cu dragostea unui singurii bărbaţii. Cu cât mai mulţi adoratori, cu atât şi mai bine, chiar şi decă prin acesta se cam negligă datorinţele faţă cu celă alesă. V. S. GAZETA TRANSILVANIEI. Saşii şi guvernului ţilele trecute, pe când se credea încă în retragerea definitivă a cabinetului Wekerle, i s’a scrisă din Sibiiu lui „Deutsches Volksblatt“, despre ţinuta Saşiloru din Ardealu faţă cu crisa guvernului, următorele: „Demisionarea cabinetului Wekerle a produsă în cercurile săsesc dătătore de tonă o mişcare, cea cuprinsă tote elementele interesate şi a aflată aprobare necondiţionată din partea poporului săsescu. Saşii din Ardeal şi adecă, n’au fostă de loeu înţeleşi cu ţinuta deputaţiloră loră, cari au sprijinită în parlamentă proiectele bisericesci-politice ale lui Dr. Wekerle. Dealtcum sprijinirea acesta a urmaţii pe basa unei pactări separate, ces’a făcută în anulă trecuţii între şefulii cabinetului şi deputaţii săsăscî, în urma căreia ministrulfi preşedinte se obligă la anumite contra-serviții, mai alesii pe terenul» culturală. Dr. Wekerle însă nu numai, că n’a satisfăcută acestoră obligamente, ci din contră a lăsată în anulfi trecută să se pornéscâ, fără nici ună scrupulii, prigonirile învăţătorilor dela Bistriţă, fără de-a lua în apărare pe învăţătorii de naţionalitate germana păgubiţi. Deconsiderării acesteia i s’a dată deja pe atunci espresiune în numărose adunări de protestare ale Saşilorfi. Cu toate enunţările spontane ale voinţei poporului însă, deputaţii săsăsci rămaseră şi mai departe în sînulă partidei liberale şi faptul acesta de neînţelesă îlfi esplicau pe atunci — decă cu dreptii sau nedrepţii, nu voimfi să cercetămfi — astfelă, că numiţii domni prin acesta şi-au asigurata unele avantagii personale. Căderea lui Wekerle a înduplecati cercurile conducătoare ale poporului săsăsefi să păşescă cu energiă, ca deputaţii poporului săsâscu se se în tor că eră fi la programa, naţională dela 1890, şi ca să fiă neutrali celil puţină măcarfi faţă cu Gestiunile culturale, ce atingă naţionalităţile. Conformă scriitoră autorisată, deputaţii deja au acceptată acesta pretensiune. Alții momenta îmbucurătorii este modului de păşire pe faţă şi fără reservă a pressei germane Sibiiene, prin care se condamnă sentinţa, tribunalului din Cluşiu, adusă în procesulu Memorandului. Se face şi mare propagandă pentru o alianţă săsescă-română faţă cu violentările maghiare, şi se speră cu totă dreptul fi orecari avantagiî dintr’o procedere comună Cum că acestei „amurgii sâsescu“ nu le convine domniloră Maghiari, nu e de lipsă să se mai intoneze specială. Expunerile din corespondenţa de mai sus erau întemeiate pe faptul demisiunei cabinetului Wekerle, şi aveau în vedere, prin urmare, o situaţiune schimbată, chiar şi pentru deputaţii săsesc din dieta. Este întrebare acuma, deca şi după ce guvernulü Wekerle a rămasu la cârmă, va continua in simula Saşilorfi mişcarea oposiţională, despre care se face amintire mai susu? Noi am fi dori, în interesulu Saşilorfi chiar, se nu se curme bunele porniri prin faptul reintegrării cabinetului Wekerle. După informaţiunile, ce le avemfi înse din cercurile conducetore săsesc!, acolo încă nu s’a luatfi în nici o seriosă consideraţiune cestiunea schimbărei atitudinei politice a Saşilorfi în direcţiune naţională oposiţională, când audă de raporturile şi sentinţa procesului memorandului română dela Oltasiu. Declaraţiunea, făcută de Dr. Raţiu în nismele tuturorfi acusaţilorfi, în locă de discursuri de apărare, a produsfi o adâncăimpresiune asupra cetitorilorfi din tóate părţile şi de toate naţiunile. Nouă, Gehilorfi, din motive bine înţelese ne suntfi forte simpatice luptele naţionalităţilor şi nemaghiare pentru drepturile lerii. Românii în timpul ei din urmă s’au insuitit forte multă să esplice lumei certele şi neînţelegerile, ce le au ei cu Maghiarii, au publicată articol prin foile streine, au daţii informaţiuni şi prin broşuri, între cari una din cele mai instructive este: „Les lloumains de Transylvania“, apărută în Parisii. Aci „Narodni Listy“ descrie fasele, prin care au trecută Românii şi politica lor și dela 1848 încoce, apoi continuă: Dela introducerea dualismului în monarchia habsburgică încoce. Maghiarii şi-au pus ei în capă, de-a nimici în jumătatea lor, de imperiu toate limbile nemaghiare şi de-a rangia toate naţionalităţile sub o singură ideă de stată naţională. Idea acesta este genială (!): pe 16 milioane de locuitori ai Ungariei, cada abia 6 milioane de Maghiari, celelalte 10 milioane sunt şi Slavi, Români şi Germani. Insă Maghiarii au hotărîtă, ca ei să fie domni în ţară, că ceilalţi trebue să se supună şi că trebue să se lase a fi maghiarisaţi! Prin procesul ei memorandului, pe care totă lumea ilo ţine de parodia dreptăţii, cestiunea română nici nu s’a isprăvită, nici nu s’a delăturatfi. Nu este îndoiala, că cu cestiunea Românilorfi din Ungaria se va ocupa lumea politică încă forte serioșii. Cestiunea română. „Narodni Listy“ dela 5. c. scrie despre cestiunea română următorele: Tuturorfi cetitorilorfi evenimentelor publice li se studue încă şi acuma nervii. Reconstituirea cabinetului. Privitorii la reconstituirea cabinetului se anunţă din isvorii semi-oficiosă următorele: Duminecă, în 10 iunie n. c., Maiestatea Sa a primită în audienţă mai lungă pe ministru-preşedinte Wekerle, care a presentată monarchului lista membrilor şi noului ministeriu, pe care monarchulă a şi aprobat’ o. In sensulă acestei liste şoimii, că au rămasu în ministeriu aceiaşi membri, ca şi înainte, cu deosebire numai, că în loculă lui Albin Csáky, ministru de culte şi instrucţiune publică, a veniţii baronului Loránd Eötvös, ministru ad lutere în loculfi lui Ludovicii Tisza a fostă numita contele Iuliu Andrássy, er nu Teodoră Andrássy, după cum spuneau sorrile telegrafice comunicate în numărul de erl alfi feiei nóastre. In fine portofoliulu ministeriului de agricultură, ocupată pănă acum de contele Andrem Bethlen, a rămasă încă neocupatii. Pertractările privitoare la ocuparea acestui portofoliu se continuă și se crede, că în 3—4 zile se vor fi și termina. A fost și oferită acesta portofoliu contelui Károlyi Tibor, care însă să fi declaraţii, că nu primesce asemenea declaraţiune să fi făcuţii şi contele Alexandru Appocyi. Afară de aceştia mai este luat şi în combinaţie şi contele Alexandra Széchenyi, fişpanului comitatului Tolna. Cu conducerea provisoriă a portofoliului de agricultură, Maiestatea Sa a însărminatfi deocamdată pe ministrulfi de honvedi, br. Fejérváry Géza. Eri, în 11 Iunie n., noii miniştri au şi depusă jurămentulil înaintea Maiestăţii Sale, fiind de faţă şi ministrulfi-preşedinte Wekerle şi contele Iuliu Széchenyi. Toţi erau îmbrăcaţi în uniformă ungurescu de mare ţinută, afară de ministrul ei ad latere Iuliu Andrássy, care era în uniformă de honvéde. După depunerea jurământului, Maiestatea Sa a primită în audienţă mai întâi pe contele Iuliu Andrássy şi după aceea pe dr. Loránd Eötvös, cu cari s’a întreţinută timpii mai îndelungată. Pentru astăcji, 12 Iunie n. a fostă convocată o şedinţă extra-ordinară atâtă a camerei deputaţilorfi, câtfi şi a camerei 1ST. HI?--5894 msgnaţilorfî, în scopule de a 9®- presents nouîfi cabinet.fi ambelor camere. Totă astâdî a apăruta şi în organulfi oficios© „Bu-idapesti Közlöny“ publicarea autografiiloră preaînaltce privitóre la» numirea noului ministeriu. Notăm şi încă la acestă lucfi, că noulă ministru de culte şi instrucţiune publică a făcută o lungă visită contelui Albin Csáky, dela care desigurii şi-a cerută informaţiunî privitoare la viitorea conducere a acestui portofoliu. Toţii asemenea ministrului preşedinte Wekerle a făcutii era o lungă visită lui Szlávy József, alfi doilea presidentă alfi camerei magnaţilor ei, şi lui Bánffy Dezső, preşedintele dietei. „Procesu disciplinarii“. CLUSIU, 11 Iunie n. (Coresp. part.a „Gaz. Trans.“) Sâmbătă în 9. c., la porunca ministrului, eră şi am fi fostă citaţi toţi 43 universitarii români înaintea unei comisiuni învestigătore compusă din cei patru decani ai facultăţilorii. Protocolulă despre fasiunile noastre din rândulți trecuţii s’a fostă trimişii la Pesta. Aici nu l’au aflaţii îndestulitorii. De aceea ministrului c)*ce c&tră Rectoratil: Vedeţi şi scoteţi dela ei mărturisirea, că cine a fostă acela, care a începută mişcarea priraejdioasa, ce a băgată atâta spaimă în noi, faceţi-vă într’o ureche mei! şi căutaţi să-i înduplecaţi a vă spune, cine sunt şi conducetorii lorfi, după ce o astfelfi de mişcare nu se poate face fără conducători. La dracu! fiţi mai violent şi mai energici! Ei bine, la 2 ore d. a. toţi 43 neamă înfăţişată înaintea comisiunei. Preşedintele comisiunei ne face cunoscută, că în urma unei ordinaţiuni ministeriale (numărul ei uitasem a-l nota) suntemă traşi în cercetare disciplinară; apoi ne întreba, dacă susţinemil fasiunile nóastre din rânduita trecută ? Ba, da, da, răspunserămă toţi deodată, iar unii basso adause: da, între ori şi ce împrejurări! Luându-se acesta la protocol şi, ne-a dimisit şi a începută a chema totil numai pe câte mnulți în lăuntru. Cu felii de felii de întrebări crucişe i-a tormentată şi osteniţii pe vre-o 12 inşi. Neputândă însă constata*) că amă trăi cu ruble rusesci, şi că toţi amă fi fraţi de cruce cu Ţarulfi, s’au năcăjită rău, şi ne-au chiemat i arăşî pe toţi în sală. Aici în numele comisiunei (uitându însă, că ne-a fost spusă că „de susă“ vină tóte) preşedintele ne-a adresată întâiu întrebarea, că cine a subscrisă mai întâiu şi cine a dată apoi „Manifestulfi“ şi „Apelulii“, subscrisă de toţi, Ziaristului Dăianfi din Pesta. Ună studentă în filosofiă spuse, că elă a subscrisă prima oră (dér cum ar fi şi putută subscrie 40 de-odată ?— Culeg.) şi elfi a şi dată îndărăptfi lista, lui Dăiană. Lucru în sine e fără de nici o importanţă. Dar atâta scimă, că nu elfi a predat’o d-lui Dăianfi. Insă ce află ministru în aceea, că eu seu altulfi amfi fi predaţii lista subscrisă cjiaristului ? Apoi a cerată să-i arătămfi pe conducetorii noștri. La aceste cuvinte ale decanului s’a născută ună sgomotil foarte mare. Din 43 de piepturi de-odată a isbucnită unii murmură de legitimă indignare. Nici unii cuvântă n’am fi cjisti: din ochii noştri au putut fi domniile loră înţelege totu... Când a întrebată şi a doua oră, toţi am fi strigata : n’avem şi noi lipsă de „aţiţători“ şi „agitator!“, fiesce-care este consolit de faptele sale, fresce care îşi iubesce nemulţi în egală măsură. Da! Cineva însă totuşi ne-a condusă: Dumnedeu şi sfânta dreptate. Procurorii, unde eşti? Trage la bara justiţiei maghiare p’aceşti conducătorii *) Vecil! direcţiunea gimnasiului ungurescu din Sibiiu e mai dibace, căci întrebări de aceste pune copiilorfi de 14 ani; aceştia suntfi „mai sinceri“ şi nu aşa de instruaţi, şi e mai uşorii a scote dela ei „secretulfi“ l — Raport.