Gazeta Transilvaniei, iunie 1894 (Anul 57, nr. 120-142)
1894-06-10 / nr. 127
Stare de asediu latentă. Biaşov... 9 Iunie v. Când vedemă cum procedă organele justiţiare şi administrative din Ardeală de câtva timpă, şi mai alesă dela procesulă Memorandului încoe, faţă cu noi Românii, cum nu se mai respectă nici legile nici buna cuviinţă, necum dreptatea şi echitatea, când vedemă cum astăcî societatea romanesca a ajunsă se fiă pusă afară de lege şi dată pe mâna gendarmiloru şi a poliţailoră; când avcţimă ctîlinică despre cele mai revoltătore acte de violenţă, că nu mai este nimeni sigură de libertatea sa personală, că se reculta şi se trimite miliţia pe unde cu gândulă nici gândesc!, că li se încalcă casele omenilor şi li se facă perchisiţii domiciliare de cătră gendarm! în contra legii şi cu violarea, şi că aceşti gendarm! au ajunsă se jace rolulă de judecător! pe la sate; când vedemă şi aucimă tote acestea, nu mai putemă sta niciuna momentu la Andocla, că ne aflăm de faptă în stare de asediu latentă, care numai din consideraţiunî mai înalte de oportunitate politică nu se dă pe faţă din partea stăpânirei. Scimă, că încă pe timpul duratei procesului Memorandului deputaţii maghiari ardeleni au stăruită la guvernă se numesc o ună comisară regescă pentru Transilvania şi se proclame ast-felă pe faţă starea escepţională. Guvernulă s’a genată ti -s 1 1___ ______^ LOLUSJL Ut3 cl iUcl U ctelliuili Utî uiauiit care l’ar fi compromisă şi mai multă în faţa Europei culte şi liberale. Ba foile guvernului, mai alesă cea germană menită pentru străinătate, îşi luaseră ună aventă de a combate acea ideă cu comisarulă regescă ca neliberală şi importună. Prefăcătoria şi fariseismă! In fondă cei dela guvernă îşi gândeau, de ce se facemă noi atâta sgomotă şi se alarmămă lumea cu proclamarea de mesurî estra-ordinare, când putemă face acelaşi lucru prin mesurî secrete şi ordine secrete date autorităţilor din ţară? Şi aşa Transilvania, de 25 de anî, de când dieta ungurescu i-a fostă dată ministeriului mână liberă asupra ei, n’a mai putută scăpa de regimulă arbitrară, ce l’a introdusă atunci absolutismulă parlamentară. Funcţiunile comisarului regescă numită la 1869 au încetată după ună timpă oare-care, dar starea escepţională a rămasă şi „mâna liberă“ a guvernului s’a simţită ori de câte ori se tracta de sugrumarea vr’unei acţiuni sau mişcări naţionale române. Este dér vechia pracsa absolutistă, ce-o vedemă acuma aplicată cu atâta înverşunare în contra Româniloră, cu ajutorulă legilor escepționale, ce esistă încă în Ardeală. Dér ce mai vorbimă de legî. Nici aceste legi asupritoare escepționale nu se mai respectează. Legea prescrie că o perchisițiă domiciliară se poate face numai de cătră judele instructoră printr’ună ordină în scris. Der acuma au ajunsă ca aceste perchisițiuni se le facă gendarmii şi fără de nici ună ordină în scrisă, la simpla bănuială sau arătare a unoră organe necompetente, ba chiar şi a unoră privaţi. Şi deca li se spune, că nu procedă după lege şi că nu să îndreptăţiţi a scotoci şi a răscoli prin casele oamenilor, gendarmii răspundă: poate fi, dar avemă ordine şi instrucţiuni secrete. Numai pe basa unoră asemeni ordine secrete neîntemeiate în legile positive, s’a săvârşită şi arestarea părintelui Domide la Blaşiu. § 62 ală procedurei penale prescrie ca numai în decursul cercetării judecătoresce acusaţii lăsaţi pe picioră liberă să însciinţeze pe judele instructură, ori de câte ori să depărtéze dela domiciliulă loră. După ce s’a adusă însă odată sentința, aceasta disposițiune nu se mai poate aplica asupra celui osândită. Der părintele Domide nu s’a depărtată în ascunsă dela Bistriță, ci a făcută arătare fişpanului, și la gara din Cluşiu a comunicată și şefului poliţiei de acolo, care este ţinta şi scopulă călătoriei sale. A întrelăsată însă de a însciinţa şi pe judele Bodo din Cluşiu şi de aceea a fostă în modă atâtă de brutală arestată. Fost’a seu nu legală acesta procedere? Noi chemă, că nu, şi foile maghiare însă şi ne spună, că ea se baseza numai pe-o disposiție voinică a ministrului Szilágyi. Ei bine, tribunalul din Cluşiu a aprobat-o cu toate astea și ce se întâmplă? Recursulă dată în contra arestării, după ce stă o săptămână la Tabla reg, se trimite la Curia, sub cuvântă, că tabla nu este în clară asupra competenţii sale de a decide în materia de pressă. Aşadar părintele Domide, lipsită de libertatea ce i-o garantază legea până la intrarea în vigoare a sentinţei, prin care fuse osândită, va trebui să mai aştepte încă vreo două săptămâni decisiunea Curiei. Nu vede ori şi cine, că o asemenea afacere trebuia să se hotărască grabnică, chiar pe cale telegrafică, deca ar fi adevărată, ce ne spună mereu guvernanții, că amă trăi într’ună stată de dreptă unde se respectă legile și libertatea cetafenéascâ? Dér adevărulă este altulă. In realitate trăimă sub o stare de asediu latentă, într’o ţară unde domnesce volnicia şi absolutismul, cela mai neruşinată de pe lume, pentru că se sevârşesce sub masca legalităţii. Volnicia şi forţa brutală însă n’au adusă nicî-odată fructe bune şi este forte justificată întrebarea ce şî-o pune o foia maghiară din Pesta când dice: ,,Ore amă ajunsă noi Maghiarii a fi aşa de tari, ca feriţi de orîce periculă internă sau esternă să ne putemă bate cu toţi şi isolaţi de tota lumea, să putemă provoca istoria ?“. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Minciuna de nevoia. Din amintirile duhovnicului unui penitenciarii. De Richard March. (2) (Urmare.) Intr’aceea — după cum am aflata mai târejiu din isvoră competenta — principele se preumbla iritata în camera sa de lucru. De-odată suna repede clopoțelula și porunci servitorului să mergă la președintele Winterberg. Ela voia să vorbeasca imediata cu densula într’o afacere, care nu sufere amânare. De aceea ele nu poate să scuse. Președintele, chiar deca ar fi în pată, trebue să vină. Servitorula se depărta, principele însă își continua preumblarea prin odaiă. In fine se opri. Ela auzi pași. Era președintele ? Tînărula principe nu-şi mai putea stăpâni nerăbdarea; în contra regulelor a etichetei, deschise însuşi uşa. Una bărbata slaba şi seriosa sta înaintea lui. Era cela aşteptata. Principele îi întinse mânile. — „Slavă Domnului, ai venită, iubite d-le preşedinte“, cjise el. „Iţi mulţămesc, te rog, intră. Mă afli într’o iritaţiune, care nu-ţi va plăca. Dar astăzi am iscălita o sentinţă de morte şi mă întreba, că oare am făcuta bine?“ —„Forte bine, Alteţă“, răspunse Winterberg, „era în interesul statului. Nu aveţi să vă faceţi nici o imputare“. —„Dar semenii mei, succesorii, ce vor zice ?“ — „Numai una Alteţă, nu puteai altmintrelea !“ — „Oh, domnule preşedinte, puteam. In mâna mea se află decisiunea asupra vieţii şi morţii. Puteam să nu aproba sentinţa tribunalului, să graţiezi pe condamnată“... Pe faţa rece a lui Winterberg se ivi unit suristi. „Alteţa Vostră puteaţi, dar voinţa vostră a fosta, ca să nu puteţi“, dispera. „Suprema lex regis voluntas“, voinţa principelui este cea mai supremă lege. Cine voeşce să combată acesta.“ — „Iubitule!“ esclama principele în cea mare emoţiune, „iubitule, inima mea îmi spune, că nu trebue să nimicescă o creaţiune a lui Dumnedeu“. — „Aşa este, dar numai pănă atunci, pănă când Alteţa Vostră nu este ameninţată de acâstă creatură. Ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, aşa stă scrisu“. — „Sem, iubite preşedinte ! Dar are acela nenorocita voia să mă nimicască? Nu! Ela o nega, aceasta. Ela n’a avutu nimica în contra mea“. — „Der a avutu în contra guvernului Alteței Voastre. Ela voia se la resterne, și pentru scopula acesta înarma mii de mâni. Și între aceste se voru fi aflata și de aceia, cari voru fi ridicata mâna asupra Alteţei Voastre, deci nu ar fi fosta înăbuşită în germene acâstă revoluţiune“. — „Poţi să aibi dreptate, d-le preşedinte, cu toate acestea te conjura, pentru liniştea mea, spunem!ună singură motiva, ca să agraţiezi pe nenorocitul“. Preşedintele de Winterberg se pleca adâncit înaintea tânărului său domnit. — „La ce aceasta, Alteță?“ zise ela cu răcelă. „Voința Vostră ajunge“. — „Bine, bine, dar sciu, că ești contra. Eu n’ași voi să te contrazică“. — „Ce are a face cu mine, când e vorba de liniștea Alteței Voastre ?“ răspunse președintele cu amărăciune rău ascunsă. „Puteţi să lucraţi după propria Vostră convingere“. — „Sein“, răspunse el“, „că D-ta, domnule preşedinte, ’mi voescî binele, şi acesta am şi dovedit’o prin aceea, că eu, deşi una adversara declarata ala pedepsei cu moarte, am iscălita sentinţa de morte, fiindcă ai spusă, că e necesară. In urmă însă, audii multe lucruri, cari pune în o lumină mai blândă vina lui Roller, și la arată demnii de agrațiare“. — „Ei bine“, răspunse Winterberg cu ironiă ,„omul” e tînărul, are o femeiă frumosă și simpatiile poporului sunt pe partea sa. De ce dor să nu trăescă? Ela poate să fie încă și ministru.“ — „Ală meu niciodată, d-le președinte“. — „Alteță, aceasta să nu o juri. D-ta nu crecil, câtă e de periculos“ pentru D-ta acesta Roller. Mâne va întuneca pe Al- „Gazeta'1 iese în M-care dr. Aîmrate pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe șese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineci 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate: Pe anu anii 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. ADoiaminturi pentru Brasuri;a administraţiune, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. HO etaglulă 1.: pe unu anü 10 fl., pe feae luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă: Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or. ▼. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele ofttu şi inserţiunile suntu 8i plăti înainte. Redacţiunea, Administraţiimea, şi Tipotrafia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retrimeta. INSERATE ce primesc la Adminstraţiune in Braşovă şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalk, Rudolf Moste, A. Oppelik, Nachfolger, Anton Oppelik, J. Ikvineberg, in Budapesta : A. V. Goldberger, Eckstein Dernat, în Bucuresti: Agence Havas, Succursale de Roumanie, in Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţuiţi inperţiunilor: o seriă garajând pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Roclame pe pagina a 3-a o serie 10 cr. sau 30 bani. Nr. 127. Braşovft, Vineri, 10 (22) Iunie 1894. O fotă vienesă despre cestiunea română. Diarulă „Deutsches Volksblatt“ din Viena s’a ocupată şi se ocupă forte multă cu causa română. Mai alesă în timpulu procesului Memorandului a luat’o în apărare, şi şi acum nu încetă de-a reproduce de prin foile române evenimente mai momentuase, ce ne atingă pe noi, şi de-a scrie articol în favorulă nostru. Reproducemă aici câteva pasagii din aceşti articulî. Sub titlul „Maghiarii şi Românii“, scrie „Deutsches Volksblatt“ într’unul din numerii trecuţi. Crisa ministerială din Ungaria a făcuta să s’ajoată atenţiunea dela Români, şi a îndreptat’o spre lupta liberalismului jidana şi a conservatorilor din Pesta. Partida, care şi-a înscrisa pe steaga devisa, de a ridica domnia a câtorva milioane de Maghiari peste toate popoarele nemaghiare ale Ungariei, a eşitd învingătore, şi numai decâta va începe din nou asuprirea Româniloru. Maghiarii nu s’au îndestulită cu sentinţa tribunalului din Cluşiu, adusă asupra conducătorilor români, ci se aşteptă încă alte condamnări. Maghiarilor nu le pasă nici câtuşi de puţinul de protestele pressei germane şi francese, de interpelarea lui Imbriant, adresată ministrului-preşedinte Crispi, „ că are acesta de gândit să începă o acţiune pentru apărarea drepturilor naţionale suprimate ale popoarelor„ latine din Austro-Ungaria“, şi nici de manifestările viforoase ale Românilor din Bucurescî. Partida liberală în Ungaria desconsideră opiniunea publică a Europei, întrucâta aceasta nu e pregătită din Pesta, și își urmăresce neîncetata scopurile.