Gazeta Transilvaniei, iulie 1894 (Anul 57, nr. 143-168)

1894-07-22 / nr. 160

Reacţiunea, Administraţiunea, şi Tipografia: Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retrimetii, INSERATE se primesc la Administraţiune in Braşovu şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta : A. Y. Goldberger, Eckstein Berned, în Bucurescî: Agence Haws, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţuiţi Inserţiuniloru : o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 36 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa, şi învoială. Reclame pe pagina a I-a o seria 10 cr. Bcu 80 bani. Nr. 160. Braşovt, Joi-Vineri, 22 Iulie (3 Augusts) 1894. AliTULU VL3X „Sazeta“ iese în M-untiţi. ASonamente pentru Austro-antana. Pe un anu 12 fl., pe şeseluri 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ană. \\ Pentru România şi străinătat: Pe anu anii 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la toate oficieie poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. ADonamentului pentru Braşovă: a administraţiune, piaţa mare. Tergula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe ş0su luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulii în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or. v. a. cu 15 bani. Atătu abonamentele cftt-n şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Unu atacă asupra politicei contelui Kalnoky. Braşov, 21 Iulie v. „In timpulu de faţă alu verei se pare că celoru mai oficioşi dintre oficioşii cabinetului Wekerle, li s’a suită căldura la capă, căci nu încetă de a ataca pe ministrulă de esterne contele Kalnoky în modă vehementă“. Cu cuvintele aceste întîmpină organul contelui Apponyi, „Budap. Taglatt“, cea mai nouă prestaţiune a fetei guvernamentale, condusă de Dr. Max Falk, în criticarea politicei ministrului de externe Kalnoky. îngâmfarea şoviniştilor unguri dela putere cresce pe cei ce merge. Ce mirare dor, că acuma îşi dau totă silinţa de a căuta şi contelui Kalnoky nodă în papură? Tóate ar fi bune şi în regulă. Politica contelui Kalnoky o găsescă guvernamentalii unguri escelentă şi simtă chiar generoasa înclinare de a o însoţi şi de aici încolo cu încrederea loră; numai ună singură lucru îi supără şi îi pune pe gânduri, că adecă contele Kalnoky n’a declarată încă răsboiu statului vecină română, din causa simpatiiloră ce le manifestă poporaţiunea lui pentru Românii asupriţi din Ardeală. E vorba aici ce-i dreptă numai de ună răsboiu pe cale diplomatică de a suprima „agitaţiunea ticălosă, ce s’ar face din Bucurescî contra păcii interiore a Ungariei“. Dar ori cum ar fi, iese la ivălă, că oficioşii d-lui Wekerle au primită ordinulă de a aţîţa în contra României şi în contra contelui Kalnoky, a căruia politică faţă de acestă stată, li se pare prea multă binevoitore şi amicabilă şi prea puţină „energică“, ba mergă pănă a susţină, că trebue se fiă chiar o politică „autoritară“. Intr’adeveră, trebue că li s’au înfierbântată rău capetele oficioşilor lui Wekerle, dăcă mergă cu îngâmfarea şi neruşinarea lor, pănă a pretinde dela contele Kalnoky se se facă de rîsulă diplomaţiei europene şi a lumei, dândă porunci celoră dela Bucurescî în privinţa aceea, cum au se se parte în cestiunea română, ca se nu supere pe Dr. Max Falk şi pe stăpânii şi ortacii lui. Mai surprind etare şi mai nerușinată decâtă aceasta insinuare la adresa ministrului nostru de externe, este însă afirmarea oficioșilor de la „Pester Lloyd“, că mișcarea română din Ardeală și ar avea isvorulă în Bucurescî și că ar fi nutrită de acolo. Numai în cailele din urmă aceasta fată, dedată a scrie totă la poruncă, vorbindă despre călătoria ministrului Hieronymi în Ardeală, a recunoscută, că aceleaşi nemulţumiri agrare, cari au pricinuită „revolta“ sub Horia şi Cloşca şi „scenele îngrozitoare“ dela 1848, esistă şi astăciî „în unele ţinuturi“ între ţăranii români, şi că la ele s’au mai adausă în timpul mai nou „relele administrative“ şi plângerile ce de 26 de anî le-a pricinuită modulă cum a fostă mănitată legea de naţionalitate. Deci este aşa, atunci cum vine acelaşi organă să pretindă acuma, că mişcarea română din Ardeală, care a dată espresiune nemulţumirei poporului nostru asuprită, s’ar fi pusă la cale din Bucurescî şi ar fi isvorîtă numai şi numai de acolo? Nu cumva a fostă înscenată din Bucurescî şi revoluţiunea lui Horia şi cea dela 1848 ? Cu asemeni apucături proste şi miserabile voescă să impună oficioşii cabinetului Wekerle d-lui de Kálnok^ ? Este sciută, că cea mai mare agitaţiune au produs’o în România ba^athlg săvârşite în Turda de eroii şovinismului maghiară; aceste au dată nascere imposanteceloră manifestaţiunî de simpatiă pentru fraţii asupraţi. Ei bine, după logica celoră de la „Pester Lloyd“, a trebuit, fără îndoială, ca şi acele barbarii şi vandalisme să fiă comandate din Bucurescî. E de aşteptată, că contele Kalnoky nu va lăsa să fiă conturbată prin astfel de espectorărî tendenţiose în echilibrulu judecăţii liniştite, ce şi-o va fi câştigată asupra isprăvilor vitejese! ale şovinismului violenţă maghiară şi asupra efectelor, ce le-a produsă la noi în ţară şi în România. In totă casulă ministrul de esterne va fi în posiţiune să aprecieze multă mai bine şi mai temeinică, ce atitudine trebue să observe diplomaţia austro-ungară în cestiunea de faţă, decâtă oficioşii cabinetului Wekerle, cari vădă „interesele şi vara“ monarchiei atâtă de „periclitate“ prin faptură, că fraţii noştri din România nu facă secretă din simpatiile, ce le nutrescă pentru causa nostra drepta. Prea li s’a suită la capă oficioşiloră unguri triumfurile, ce le-a raportată în timpulă din urmă d-lă Wekerle. Dar contele Kalnoky va sei să le mai tempereze foculă „energiei“ şi poftele loră belicose, arătându-le, că afară de ei mai suntă şi alţî factorî în lume, carî trebuescă respectaţi după esigenţele reale politice şi după cerinţele raportuiilor internaţionale, peste care nu se poate trece aşa uşoră pentru o marottă şovinistă maghiară. Pete îi va veni în ajutor, ministrului de esterne şi observarea, că aţîţarea, ce domnesce contra lui în tabăra oficioşilor, este totodată FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Sociabilitate. De P. K. Rosegger. (Fine. Afară de nedreptatea, ce o comită faţă cu mine însumi, comite adeseori nedreptăţi şi faţă cu alţii. Apăra bucurosa, în conversările sociale contrarul celor susţinute, şi o facă acesta câteodată cu atâta vehemenţă şi neconsiderare, încâta naturile sensibile se simtu uşoră ofensate. Amicii mei o sciu bine acesta, mă combată cu curagiu şi noi ne aflăma într’o luptă aprigă de vorbe. Şi străinii, cari mă auda, se miră, că mai esistă omeni, cari se potă aprinde în discutarea unorhestiuni curata teoretice şi ideale, precum se aprinde neguţătorulă, vorbindu-i-se de legea vamală, sau „stimata domnă“, când are de-a face cu servitorea neascultatoare. Şi aşa pe câta de fără considerare sunta faţă cu cei presenţi, chiar atâta de fără considerare potă fi şi faţă cu cei absenţi. Atacula la onoarea unei persoane absente, care nu se poate apăra, deoarece atacula se face în modă asasină, de asemenea defăimarea în toate formele sale laşe, este ună lucru, ce trebue să stea departe de om şi ce orna, care are numai câtuşi de puţină omeniă. Insă ce omula nu face însuşi, lasă să facă alţii, şi astfelă se face complice la cea mai urîtă faptă socială. Deci mă întreba cu seriositate: Când te aveţi în societate, aşa cum eşti? Când te aveţi domolă, veselă, binevoitori şi accesibila pentru manifestările diferitelor naturi? Răspunsul este: Atunci, când soţul mă previne chiar în asemenea moda, când se portă fără prefacere şi apucături, când e naturala şi simplu. O astfela de societate are o influinţă bună asupra sufletului, dar e rară de aflată. Sunta forte puţini omenii, cari sciu afla unuia faţă de celalalta măsura adevărată. Nici nu am amintita încă cela mai rău puncta, la care ajunge câteodată, în societate: batjocura, căci mai rea ca contrazicerea, este aprobarea batjocurirei cu buzele, aprobarea între toate împrejurările, negarea tendențiosă și rîsulă ironica. Astfel a mergu totă mai departe şi, înainte de de a-mi trage pe sema, mă pomenescă, că suntu Mephisto schiopulă. încetă cu încetula începe a scusa nimernicia, înfrumseţeză josniculă şi lauda păcatula. Numescă pe tâlharulă de profesiune orna cuminte, pe jăfuitoră erou şi pe streber, ună spirita profundă. Defaimă modestia, numindu-o prefacere, capabilitatea o declara de poftă după onoruri, onoarea o numesca prostă, înteresulă propriu îlă numescă brava, servilismula o virtute creştinască, falsitatea o declara de înţelepciune, desfreula de lucru omenescă, cruţarea nobilă de sgârceniă, curagiula bărbătesca de volniciă, virtutea naţională de ură de rassă. Ascultătorii, cari nu înţelega astfelă de sarcasmă, la începută tresară, ascultă totu mai multa, în fine mă compătimesca ca pe una oma perdută sau se bucură în ascunsa, că predicatorulă morală s’a făcuta atâtă de rău. In astfelă de momente mă simtă în adevără părăsita de Dumnezeu, inima mi-e plină de descuragiare şi china. In societate supsei eu pe încetula veninulă în mine, pentru ca din mine să-lă aruncă erăşl, fără considerare şi cu o desperare înrăutăţită, asupra altora. Intre împrejurări anumite satira este bună, însă ea pârlesce cordialitatea şi nu se potrivesce Intotdeuna bine în societăţi, unde ar trebui să predomnescă intimitatea. In ce stare sufletescă se depărteză ori şi cine dintr’o astfela de societate, ce împunge sufletula, îşi poate omula uşor a gândi. In continu te mustră consciinţa: n’ai lucrata bine. Propusulă, de-a fi în contacta cu omenii domola plăcută şi cu prevenire, nu ţi-l’ai ţinută. Ga pedeapsa pentru acesta, te exileza acum pentru săptămâni în singurătate, mergi şi învaţă între valurile elementelor sălbatice a stima mai multă pe omeni. Cunosce, lângă poşciuguri, căinţa! Adu-ţi aminte, lângă morminte, de frivolitatea, pe care ai folosit-o, când erai laolaltă cu ei, când şi ei erau omeni suferinzi, oameni, cari uşora greşese el, dar doresc din inimă să cunoscă adevarul! Da, în singurătate numai îi vina omului gânduri de aceste, în societate niciodată ! Insă ce iubire de omeni este aceea, care se manifestă numai atunci, când eşti departe de omeni? Causa, că lucrula stă astfela, zace nu numai în alţii, ei şi în tine, bunule ego, insemnă-ţi o aceasta. In contacta numai cu tine însuţi, este uşorii a esercita dreptulă, deoarece nedreptatea nu o suferi să ţi-o faci nici tu, ţie însuţi. Nedreptatea o esperiezî şi o faci în societate cu omenii. Solindă aceasta, încunjură-i după putinţă, iubesce-i în gândă, făle bine din depărtare, şi atunci în memoria sufletului tău, ei voră rămână ca o societate bună şi plăcută. V. s. şi o manevră tactică a lui Wekerle care îşi simte poate posiţiunea din nou ameninţată şi ar voi să s asigure de concursul d-lui de Kalnoky. Contele Kalnoky şi guvernamentalii unguri. „ Pester Llody“ de la 31 iulie a. c. se ocupă de încordarea, ce susţine pressa oposiţională maghiară, că ar esista între contele Kalnoky şi guvernamentalii unguri, scriind, între altele . E lăţitit svorilă, că partida liberală (guvernamentală) e năcăjită pe ministrul de esterne, pentru că la crisa din urmă s’ar fi amestecata în afacerile interne ale Ungariei. „P. Lloyd“ (fice) că acesta svona, lățită de oposițiune, e neîntemeiată, deorece nici una fapta ala partidei liberale n’a dovedita, că ea ar fi supărată pe contele Kalnoky dintr’o asemenea causâ, dar oposițiunea e deodată atâta de multa încântată de contele Kalnoky, numai ca să susțină ceva neplăcuta majorității. Mai departe se afirmă, că partida liberală e supărată pe ministrulă de esterne, pentrucă față cu România nu desvoltă energia necesară, dér în privința aceasta nici că s’a putută pronunța, deoare ce acum toți deputații suntaduși din Pesta și localurile cluburilor suntu aproape pustii; n’a putută der nimeni să afle cum gândesce partida liberală asupra României. Dér în aceasta privință se tracteaza de o cestiune seriosă (sic!) şi „P. Lloyd“ nu se sfiesce de-a o desfăşura „cu totă absenţa deputaţilora guvernamentali din Pesta“, astfela : Nu încape nici o îndoială, dice guvernamentalula evreo maghiara, că mişcarea română în Transilvania îşi are isvorul în Bucurescî; de aici ea este nutrită prin canaturi suterane, şi nu numai suterane, — dar comunicarea elementelor se face pe faţă înaintea ochilor a lumei. Agitaţiunea voiesce să impună tocmai prin neruşinarea ei. Zadarnică va fi totă osteneala bărbaţilor.