Gazeta Transilvaniei, august 1894 (Anul 57, nr. 169-190)
1894-08-02 / nr. 169
Nr. 169—1894. SOIHILE SILEI* — 1 (13) Augustă. Fundaţiunea Bibescu. Se scrie din Paris, că prinţulă Alexandra Bibescu, care petrece în capitala francesă, a fost ales preşedinte al Societăţii limbistice francese. Drepta mulţămită pentru aceasta distincţiune, prinţulă — după cum însuşi spune într’o scrisoare publicată în „Le Temps“ —a depusa 10,000 franci pentru o funda■ţiune, din ale cărei venite se se escrie premii pentru opuri filologice, gramatice, dicţionare, etc., cari tractază în genere despre filologia română, sau în speciala despre limba română. La concursă voră fi considerate numai opurile scrise în limba francesă, română sau latină. —p — Preotului Carabasu achitată. Din Arad* i se scrie „Dreptăţii“, că la 11 Augustă s’a ţinuta la tribunalul* de acolo pertractarea finală în procesula de agitaţiune intentată paroohului G. Cărăbaşfi din Dubescu. Ama amintită causa pentru care a fostă trasă pe banca apusaţiloră — era o predică, ce a ţinut’o în Dumineca Sânmărinei în biserica din Paulică. Paroohulă de acolo, Bania, s’a folosita de acesta ocasiune şi a făurită o arătare criminală contra lui Cărăbaşă, căci nutria ură faţă de acesta. Arătarea a subscris’o cu 19 inşi, cari însă la pertractare au jurată, că n’au subscrisă hârtia. Singură Bania ci juraţii contrarulă, că adecă arătarea făcută de elă este adevărată. Apărătorul* preotului acusată a fostă advocatul* din Aradă Dr. Ioana Suciu. Pe basa dovecjilora aduse de apărător*, tribunalul a declarata de nevinovata pe acusată şi asistată procedura penală. — o— Din Arad, primimă următdrea împărtăşire : Aţi reprodusă notiţa, după fiarele unguresc!, că Episcopulă Meţianu ar fi dată josă vulturul* împărătesc* de pe reşedinţa sa. Aceasta nu este adevărată, fiindcă vultur* împărătesc* n’a fostă niciodată pe reşedinţa episcopescă, ci numai insigniile episcopesci, cari şi astăcjl se află neschimbate în frontispiciul* reşedinţei. Ceea ce au scris* cjiarele unguresci, este curată scornitură. — o — Activarea voluntarilor* de-unit anii. Ministrulă comună de resboiu din Viena a dată o ordinaţiune prin care uşurâză voluntarilorâ de a întră în serviciul* activă. In înţelesul* acestei ordinaţiuni, toţi voluntarii, cari servescu de faptă şi pe cari superiorii îi ţină de calificaţi, trebue să fiă provocaţi, ca după trecerea examenului de oficeră în reservă, să între în serviciul* activă. De aici înainte nu va mai fi serviciu de probă gratuita, ci respectivii capătă salar* de oficera îndată după intrarea loră în serviciu la 1 Octomvre 1894. — p— Inspectorii unguresci de scóle la ministrulu de culte. Reproducând* într’unulă din numerii trecuţi respunsulu, ce l’a dată moulu ministru de culte şi instrucţiune publică deputaţiunei, ce s’a presentată la elă pentru a-lu saluta în numele inspectorilora şcolari unguresci, amă omisă de-a arăta şi numele membrilor* acele deputaţiuni, cari sunt* următorii: Bartal Dezső, Csernátoni Gyula, Danes Bertalan, Deák Lajos, Eötvös Károly Lajos, conte Festetich Benne, Gräff Nikáz, Groo Vilmos, Halász Ferencz, Havas Gyula, Hídvégi Benő,Jankovics György, Józsa Antal, Kosztka Mihály, Kovács Béla, Kubányi Károly, Kuliszeky Dezső, Liber József, Libertiny Gustav, Hemes Lajos, Petri Mór, Scossa Dezső, Schwatz Vilmos, Sebestha Károly, Steinbach Antal, Szabó Géza, Szabó Mihály,Tihanyi Domokos, Váró Benő, Velky Pál, Zágróczky Gyula şi Tóth József din comitatul Pestei, care a fostă conducătorul*deputaţiunei. Vomă vedea, dacă aceşti inspectori de şcóale voră observa faţă cu naţionalităţile sfatulă ministrului, ca ceea ce Ungurilor* nu li-ar plăce să le facă alţii, nici ei să nu facă altora. —p— Nou protopopii. Consistontilă din Aradu, în şedinţa plenară ţinută în 80 la GAZETA TRANSILVANIEI, lie v., a numită de protopop* ală Chişineului, cu unanimitate de voturi, pe d-lă Dr. I. Trăilescu, profesor* de teologiă în Arada, care în Sinodula protopopescu a avută majoritatea absolută, er în parochia protopresbiterală totalitatea voturilor*. —o— Pentru ocuparea oficiului de viceprefectu în confictula din Sigetului Marmației, devenit* vacant* prin depărtarea fostului vice-prefectu, se escrie concursă pănă în 10 Sept. n. o. Emolumintele: 150 fl. plată anuală, cortelă şi întreaga provisiune. Cererile sunt* a se înainta la Ruds. d-nă Titu Buda, vicariulă Marmaţiei, în Sată-Şugatagă (p. n. Alina-Sugatag.) — o — Ţeranî români jefuiţi. Antoniu Rusă şi Ioană Belteană, doi ţărani români din Monoriştea, s’au dusă la Lipova (Bănat*). In drum* au intrat* într’ună birt*, unde’şi petreceau doi domni, cari îndată ce ţăranii au întrat* în birtă se apropiară de ei şi începură să povestăscă. Ţăranii au spusu, că merg* la târgă şi apoi au beută din vinarsul*, ce li-au oferită domnii. Indată ce au beată însă începură să ameţască şi în câteva minute nu mai sciau de dânşii nimic*, or „domnii“ i-au desbrăcat* şi li-au furată banii ţăranilor*. Făcându-se cercetare, gendarmii au dată de urma unuia din ei, cu numele Erdős Ferencz, care a mărturisită, că elă a pus* în vinars* ună felă de ameţitor* numită „beladona“, ca să-i jefuiască pe bieţii ţărani, învăţătură ţăraniloră, să nu stea de vorbă cu orice prăpădită, îmbrăcata „domneste“, şi să nu primească nimică dela dânşi chiar şi degiaba. — p — Calula „Kossuth“. Cetimă în „Budapesti Hírlap“, că contele Nicolau Eszterhăzy, care pănă acum secera succese la curs de de cai cu calulă său numită „Spirifankerl“, acum a schimbată numele calului în „Kossuth“. —p— Caserio cătră mama sa, piarele vienese publică următorea scrisoare, pe care asasinulă Caserio a scris’o din temnița Saint-Paul, din Lyon, mamei sale: „Iubită mamă! Iţi aducă la cunoscinţă, prin aceste rânduri, că sunt condamnată la morte. Aveţi credinţă, însă, că nu sunt — după cum se încercă a mă face — ună omorîtură comună. Voi îmi cunosceţi inima şi sciţi, de pe când eram la voi, cum era de mlădicisă. Inima mea e aceeaşi şi astăc!. Dacă am comis* fapta, este pentru că eram obosita de a mai vedea mişunândă atâtea nedreptăţi. Mulţămesc* preotului Don Alessandro pentru visita sa, dar nu mă potă spovedi. Vă saluta şi sărută pe toţi şi vă voiu mai scrie odată“. Mama lui Caserio a scrisa d-nei Carnot, că lumea va preţui generositatea ei, dacă va interveni pentru fiulă său rătăcită. Esposiţiunea cooperatorilor români. Ni se scrie din Bucurescî: Esposiţiunea va fi inaugurată la 29 Augusta v. (10 Septemvre n.) 1894, de principele moştenitor* Ferdinanda, care este preşedinte de mare ală esposiţiunei cooperatorilor români. „Cooperatorului Românu.“ scrie: Construcţiunea principală a esposiţiei va cuprinde un spaţiu de 1500 metri pătraţi şi va ocupa rotunda din faţa cascadei din Cişmigiu. Acastă clădire va fi monumentală şi ridicată la o înălţime de 30 metri. din Macedonia. D-la Vlădica, Comisarul Resposiţiunei pentru Macedonia, ne anunţă, că a obţinută deja ună mare numără de aderări. Printre altele, şcola română de fete va espune mai multe costume naţionale, broderii, precum şi o hartă geografică a Macedoniei „Etnografica“, ce va fi lucrată pe pânză de mătase albă; or oraşele, liniile cailor ferate, rîurile, munţii vor fi lucraţi cu aculă prin diferite colori de mătase. Acestă hartă va fi dedicată principelui Ferdinand şi princesei Maria. Ea va fi mare de una metru. — D-lă Lazără T. N. Kermele, din Maloveşte (Mecedonia), va espune o bogată colecţiune de fotografii, representândă oraşe, orăşele, sate pure românesc!, precum şi diferite posiţiuni încântătore din Macedonia. — Unii cocoşa monstru. Totă d-lă Vlădica ne scrie, că a cumpărată pentru esposiţiă ună cocoşă monstru. Acesta cocoş* e în vârstă de doi ani; are în casă două comne naturale, lungi de NI centimetri, grase la basă de 2 şi jumătate centimetri; cântarea lui este estra-ordinară. Ori cum ar fi de altfel, corele pare şi mai estra-ordinare pentru una cocoşă, şi ne aşteptăm*, ca monstrul* să represinte cu demnitate partea veselă a esposiţiunei. Unii învăţătorii retacita, Sepsi-Sângeorgiu, 26 Iulie 1894. Onorabilă Redacţiune! Subscrişii învăţari vă rugam, ca luând* notiţă despre purtarea necalificabilă a învăţătorului din Boiţa, Solgya Miklós, care nu s’a sfiită a apusa la direcţia cursului de limba maghiară, pe mai mulţi dintre noi, că am* fi „agitatori în comunele noastre“ şi persecutătorii lui, pentru că e „bun* patriot*“, să binevoiţi a insera în colonele „Gazetei Transilvaniei“ declaraţiunea, ce urmază: Declaraţiune. Noi învăţătorii români, cari am* luat* parte la cursul* de limba maghiară din Sepsi-Sângeorgiu, ţinuta în vara acesta, declarăm*, că pe individul* Solgya Miklós din Boiţa, care a luata în deşert* sfânta chiămare de învăţător* român* şi a pătat’o printr’o purtare nedemnă, neromânescă, necolegială, denunţândă cu răniţă la conferenţa profesorală, pe mai mulţi dintre noi, că am* fi agitatori şi turburători primejdioşî, din care causă am* fosta aspru admoniaţî şi ameninţaţi în conferenţa profesorală din 25 Iulie a. c., — nu-la mai paternă considera de colegă ală nostru și credemă, că lumea dăscălescă română ne va urma. Victoră Lazără, Ioană Berescu, Ioană Banciu, Nicolau Istrati, Dumitru Bulicrea, Teodoră Necşa, Nicolau Secarea (urmază încă 36 de subscrieri). Concertu şi baia la Lugoşti. — 7 Augustă — Lugoşu, 10 August*. Ce soră frumosă şi neuitată! Păcat* numai, că a trecut* atât* de curând ! Era o privelişce încântătore a vedè o petrecere cu un* colorit* atâta de românesc*. Par’că totă ce are frumosă Lugoşiul* şi totă ce aprinde în inimi dorulă şi fericirea, şi-ar fi dată aici locă de întâlnire. Atâta inteligenţă română, costume şi toalete atât* de elegante, nu s’au mai văzuta întrunite de multa în sala dela „Concordia“. Balul* fu, precedată de ună concertă, în care conform* programei, M. L. Tempea ne-a fermecată cu esecutarea atâtă de abilă la pian* a piesei „Valse de Concert“, de Moskovszky. Urma apoi Solo-Quartetură (Dr. D. Florescu, M. Jivanca, L. Tempea, I. Dobrei) cu precisiune sărbătorască în cântul* sublimă „Noapte de vară“ (Musica de L. Tempea). Puterea profundă, ce respiră din acestă baladă (de Coșbucă) a umplută cu totulă de admiraţiune pe ascultători. Entusiasmul însă a ajunsă la ună gradă şi mai înalta, când d-ra A Ianculescu ne-a surprinsă cu poesia „ Cămaşa fericitului“ de C. A. Rosetti. Aici, în adeveră, aplausele deveniră tunete, ei „vivatele“, strigări asurditare. Şi acuma, ca şi altădată, d-lă Florescu a delectată publiculă cu simpatica’i cântare „Namă cui spune dorulă meu“ (C. Scrobă), care a făcută să resune sala de una viforă de aplause. Programul* s’a încheiată cu monologul*, alcătuită de d-lă advocată C. Brediceanu şi întitulata „Niţa Painjenii“ (Monolog* cu cuplete. Musica de L. Tempea), în care se zugrăvesce viaţa plină de năcazuri şi amărăciuni a unui fiu de croitorii Pagina 3 cu cinci şcoli şi jumătate, care acum, ca „domnii de varmegie“ câştigă prea puţină, ca să potă trăi, şi prea multa, ca să potă flămândi. Monologul* a fost* esecutat* perfecta de tinerul L. M. Brediceanu, care a fostă de mai multe ori bisată. Curgeau aplausele și strigările publicului de „Să trăâscă Bredicean*!“ „Să trăască!“ După aceea s’a începută dantulă cu „Lugojana“ și s’a continuat* pănă în revărsatul* ciorilor”. Animaţia a fostă la culme. Spre a vă pute închipui mai bine, amabile cetitoare, ce sunt* balurile românesci din Lugosă, arangiate de tinerimea universitară, atarnă mic* buchetă din drăgălaşa ghirlandă de dame frumoase. Doamnele: S. Popescu, Solomon* Brediceanu, Haţiega, Petroviciu, Ianculescu, Radulescu, Dobrina, Maioru, Rezeru, Florescu, Proşteanu etc. Domnişorele: A. Ianculescu, L. Popescu, Madincea, Radulescu, Millencovits, Iorga, Tempea, S. Iorga, H. Radu, Stepon, Iovanescu, Vodă, Teodoroviciu, Nicolaevits, şi alte multe. Victoră. Mulţămită publică. Comitetul* arangiatoră ală petrecerei din Terebescu, comit. Sătmară, arangiată în favorul* bisericei gr. cat. la 20 Iulie st. n., aduce şi pe acâstă cale mulţămită domnilor*, domnelor şi domnişorelor de mai josă, care au binevoită asupra solvi sume anumite în favorul* bisericei. Anume: Georgiu Marinescu 2 fl; Al. Ghera 2 fl; Teodoră Bulcă 2 fl; Anton* Paladi 1 fl; Dr. Murășian* 4 fl; Vas. Erdeli 1 fl; I. Ruseanu 1 fl; Dr. Const. Popovici 1 fl; Vas. Dumbrava 1 fl; A°. 50 cr; N. N. 50 cr; Vas. Stefanica 50 cr; I. Rednică 1 fl; Tr. Peter 50 cr; Dr. Fel. Bran* 1 fl; Lad. Silvasi 1 fl; Coriolană Ternovan* 1 fl; G. Suta 50 cr; L. Jernea 50 cr; Fl. Sălăgian* 50 cr; I. Ajaki 50 cr; Aug. Barbulă 50 cr; Ioană Popescu 3 fl; Sim. Sillian* 50 cr; Vas. Tamasiu 50 cr; I. Ternovană 50 cr; Sig. Catoca 5 fl; G. Murășiană 50 cr; Aurela Popovici 1 fl; Vas. Leşian* 1 fl; Lud. Bardosi 2 fl; Iul. Fabiană 50 cr; G. Stanciu 1 fl; Ambrosiu Pop 1 fl; Mih. Ciurdară 50 cr; G. Darabanţ* 50 cr; Ig. Sabo 50 cr; Şipoşă Ştefănasa 50 cr; Vas. Anderco 2 fl. 50 cr; St. Papa 50 cr; Desiderut Olah 50 cr. Domnii contribuenţi sunt* încă odată rugaţi să primescă căldurosele mulţumite ale comitetului arangiatoră. Pentru comitetă: Coriolană Ardeleană, Victoră Szilagyi, preşedinte notară. DIVERSE. Mărire învingetoriloru! In 1870, când s’a început* răsboiulă franco-teutonă, renumitul* scriitoră francesă Leopold Stapleaux tocmai era recovalescentă, şi astfelă, nesimţindu-se în stare de-a lua arma, fugi din Paris, la Asmieres, unde îşi închiria o locuinţă de vară. Abia stabilit* aici, primi soirea, că Prusienii au asediată Parisul*. Stapleaux era peste măsură îngrijată, deoarece elă avea mulţime de scrieri şi opuri de artă ale sale, despre cari presupunea cu totă siguranţa, că vor* să fiă jefuite. El* îşi făcea socotala astfelă: Decâ Prusienii vor* învinge, aceştia, ca inimici, nu voră putea să aibă nici o consideraţi* faţă cu elă şi sigură îlă vor* jefui; dacă însă Francesii ar* fi învingători, aceștia de-asemenea au să-l* jefuescă, îl* vară considera, ca pe un trădător* de patriă. De-odată îi veni în minte o ideiă: pe pofta locuinței sale de vară scrise cu litere mari câtă pumnul* cuvintele: „ Mărire învingător Horă!“ Curând* după aceasta Prusienii asediară și Asmieresul* și se începură jefuirile. Când însă pe porta lui Stapleaux observară inscripția de mai sus*, ei trecură pe lângă ea, fără s& fi cutezat* de-a întră prin acestă portă. Astfel* și-a mântuit* genialul* sciitor* francesa valoroasele sale opere. Proprietara: Dr. Jlurel Iiguresianu. Redactori: responsabili Gregory BalasoHL