Gazeta Transilvaniei, august 1894 (Anul 57, nr. 169-190)

1894-08-02 / nr. 169

Nr. 169—1894. SOIHILE SILEI* — 1 (13) Augustă. Fundaţiunea Bibescu. Se scrie din Paris­, că prinţulă Alexandra Bibescu, care petrece în capitala francesă, a fost­ ales­ preşedinte al­ Societăţii limbistice francese. Drepta mulţămită pentru aceasta distinc­­ţiune, prinţulă — după cum însu­şi spune într’o scrisoare publicată în „Le Temps“ —­­a depusa 10,000 franci pentru o funda­­■ţiune, din ale cărei venite se se escrie pre­mii pentru opuri filologice, gramatice, dic­ţionare, etc., cari tractază în genere des­pre filologia română, sau în speciala despre limba română. La concursă voră fi consi­derate numai opurile scrise în limba fran­cesă, română sau latină. —p — Preotului Carabasu achitată. Din Arad* i­ se scrie „Dreptăţii“, că la 11 Augustă s’a ţinuta la tribunalul* de acolo pertractarea finală în procesula de agitaţiune intentată paroohului G. Cărăbaşfi din Dubescu. Ama amintită causa pentru­ care a fostă trasă pe banca apusaţiloră — era o predică, ce a ţinut’o în Dumineca Sânmărinei în bise­rica din Paulică. Paroohulă de acolo, Bania, s’a folosita de acesta ocasiune şi a făurită o arătare criminală contra lui Cărăbaşă, căci nutria ură faţă de acesta. Arătarea a subscris’o cu 19 inşi, cari însă la pertrac­tare au jurată, că n’au subscrisă hârtia. Singură Bania ci juraţii contrarulă, că adecă arătarea făcută de elă este adevărată. Apă­rătorul* preotului acusată a fostă advoca­tul* din Aradă Dr. Ioana Suciu. Pe basa dovecjilora aduse de apărător*, tribunalul a declarata de nevinovata pe acusată şi a­sis­tată procedura penală. — o— Din Arad, primimă următdrea îm­părtăşire : Aţi reprodusă notiţa, după fia­rele unguresc!, că Episcopulă Meţianu ar fi dată josă vulturul* împărătesc* de pe reşedinţa sa. Aceasta nu este adevărată, fiindcă vultur* împărătesc* n’a fostă nici­odată pe reşedinţa episcopescă, ci numai insigniile episcopesci, cari şi astăcjl se află neschimbate în frontispiciul* reşedinţei. Ceea ce au scris* cjiarele unguresci, este curată scornitură. — o — Activarea voluntarilor* de-unit anii. Ministrulă comună de resboiu din Viena a dată o ordinaţiune prin care uşurâză vo­luntarilorâ de a întră în serviciul* activă. In înţelesul* acestei ordinaţiuni, toţi volun­tarii, cari servescu de faptă şi pe cari su­periorii îi ţină de calificaţi, trebue să fiă provocaţi, ca după trecerea examenului de oficeră în reservă, să între în serviciul* activă. De aici înainte nu va mai fi servi­ciu de probă gratuita, ci respectivii capătă salar* de oficera îndată după intrarea loră în serviciu la 1 Octomvre 1894. — p— Inspectorii unguresci de scóle la mi­­nistrulu de culte. Reproducând* într’unulă din numerii trecuţi respunsulu, ce l’a dată moulu ministru de culte şi instrucţiune pu­blică deputaţiunei, ce s’a presentată la elă pentru a-lu saluta în numele inspectori­­lora şcolari unguresci, amă omisă de-a arăta şi numele membrilor* acele­ deputa­­ţiuni, cari sunt* următorii: Bartal Dezső, Csernátoni Gyula, Danes Bertalan, Deák Lajos, Eötvös Károly Lajos, conte Feste­­tich Benne, Gräff Nikáz, Groo Vilmos, Ha­lász Ferencz, Havas Gyula, Hídvégi Benő,­­Jankovics György, Józsa Antal, Kosztka Mihály, Kovács Béla, Kubányi Károly, Ku­­liszeky Dezső, Liber József, Libertiny Gus­tav, Hemes Lajos, Petri Mór, Scossa Dezső, Schwatz Vilmos, Sebestha Károly, Stein­­bach Antal, Szabó Géza, Szabó Mihály,­­Tihanyi Domokos, Váró Benő, Velky Pál, Zágróczky Gyula şi Tóth József din co­­mitatul­ Pestei, care a fostă conducătorul*­­deputaţiunei. Vomă vedea, dacă aceşti ins­pectori de şcóale voră observa faţă cu na­ţionalităţile sfatulă ministrului, ca ceea ce Ungurilor* nu li-ar plăce să le facă alţii, nici ei să nu facă altora. —p— Nou protopopii. Consistontilă din Aradu, în şedinţa plenară ţinută în 80 la­ GAZETA TRANSILVANIEI, lie v., a numită de protopop* ală Chişi­­neului, cu unanimitate de voturi, pe d-lă Dr. I. Trăilescu, profesor* de teologiă în Arada, care în Sinodula protopopescu a avută majoritatea absolută, er în parochia protopresbiterală totalitatea voturilor*. —o— Pentru ocuparea oficiului de vice­­prefectu în confictula din Sigetului­ Mar­­m­ației, devenit* vacant* prin depărtarea fostului vice-prefectu, se escrie concursă pănă în 10 Sept. n. o. Emolumintele: 150 fl. plată anuală, cortelă şi întreaga provi­­siune. Cererile sunt* a se înainta la Ruds. d-nă Titu Buda, vicariulă Marmaţiei, în Sată-Şugatagă (p. n. Alina-Sugatag.) — o — Ţeranî români jefuiţi. Antoniu Rusă şi Ioană Belteană, doi ţărani români din Monoriştea, s’au dusă la Lipova (Bănat*). In drum* au intrat* într’ună birt*, unde’şi petreceau doi domni, cari îndată ce ţăranii au întrat* în birtă se apropiară de ei şi începură să povestăscă. Ţăranii au spusu, că merg* la târgă şi apoi au beută din vi­narsul*, ce li-au oferită domnii. Indată­ ce au beată însă începură să ameţască şi în câteva minute nu mai sciau de dânşii ni­mic*, or „domnii“ i-au desbrăcat* şi li-au furată banii ţăranilor*. Făcându-se cerce­tare, gendarmii au dată de urma unuia din ei, cu numele Erdős Ferencz, care a măr­turisită, că elă a pus* în vinars* ună felă de ameţitor* numită „beladona“, ca să-i jefuiască pe bieţii ţărani, învăţătură ţăra­­niloră, să nu stea de vorbă cu ori­ce pră­pădită, îmbrăcata „domneste“, şi să nu primească nimică dela dânşi chiar şi de­­giaba. — p — Calula „Kossuth“. Cetimă în „Buda­pesti Hírlap“, că contele Nicolau Eszter­­hăzy, care pănă acum secera succese la curs de de cai cu calulă său numită „Spiri­­fankerl“, acum a schimbată numele calului în „Kossuth“. —p— Caserio cătră m­ama­ sa, piarele vie­­nese publică următorea scrisoare, pe care asasinulă Caserio a scris’o din temnița Saint-Paul, din Lyon, mamei sale: „Iubită mamă! Iţi aducă la cunoscinţă, prin aceste rânduri, că sunt condamnată la morte. Aveţi credinţă, însă, că nu sunt — după cum se încercă a mă face — ună omorî­­tură comună. Voi îmi cunosceţi inima şi sciţi, de pe când eram la voi, cum era de mlădicisă. Inima mea e aceeaşi şi astăc­!. Dacă am comis* fapta, este pentru­ că eram obosita de a mai vedea mişunândă atâtea nedreptăţi. Mulţămesc* preotului Don Ales­sandro pentru visita sa, dar nu mă potă spovedi. Vă saluta şi sărută pe toţi şi vă voiu mai scrie odată“. Mama lui Caserio a scrisa d-nei Carnot, că lumea va preţui generositatea ei, dacă va interveni pentru fiulă său rătăcită. Esposiţiunea cooperatorilor­ români. Ni­ se scrie din Bucurescî: Esposiţiunea va fi inaugurată la 29 Augusta v. (10 Septemvre n.) 1894, de prin­cipele moştenitor* Ferdinanda, care este preşedinte de mare ală esposiţiunei coope­ratorilor­ români. „Cooperatorului Românu.“ scrie: Construcţiunea principală a esposiţiei va cuprinde un­ spaţiu de 1500 metri pă­traţi şi va ocupa rotunda din faţa casca­dei din Cişmigiu. Acastă clădire va fi mo­numentală şi ridicată la o înălţime de 30 metri. din Macedonia. D-la Vlădica, Comi­sarul R­esposiţiunei pentru Macedonia, ne anunţă, că a obţinută deja ună mare nu­mără de aderări. Printre altele, şcola ro­mână de fete va espune mai multe costume naţionale, broderii, precum şi o hartă geo­grafică a Macedoniei „Etnografica“, ce va fi lucrată pe pânză de mătase albă; or o­­raşele, liniile cailor­ ferate, rîurile, munţii vor­ fi lucraţi cu aculă prin diferite colori de mătase. Acestă hartă va fi dedicată prin­cipelui Ferdinand şi princesei Maria. Ea va fi mare de una metru. — D-lă Lazără T. N. Kermele, din Maloveşte (Mecedonia), va espune o bogată colecţiune de foto­grafii, representândă oraşe, orăşele, sate pure românesc!, precum şi diferite posi­­ţiuni încântătore din Macedonia. — Unii cocoşa monstru. Totă d-lă Vlădica ne scrie, că a cumpărată pentru esposiţiă ună co­coşă monstru. Acesta cocoş* e în vârstă de doi ani; are în casă două comne naturale, lungi de NI centimetri, grase la basă de 2 şi jumătate centimetri; cântarea lui este estra-ordinară. Ori cum ar fi de altfel­, corele pare şi mai estra-ordinare pentru una cocoşă, şi ne aşteptăm*, ca monstrul* să represinte cu demnitate partea veselă a esposiţiunei. Unii învăţătorii retacita, Sepsi-Sângeorgiu, 26 Iulie 1894. Onorabilă Redacţiune! Subscrişii învă­­ţari vă rugam­, ca luând* notiţă despre purtarea necalificabilă a învăţătorului din Boiţa, Solgya Miklós, care nu s’a sfiită a apusa la direcţia cursului de limba maghia­ră, pe mai mulţi dintre noi, că am* fi „agi­tatori în comunele noastre“ şi persecutătorii lui, pentru­ că e „bun* patriot*“, să bine­voiţi a insera în colonele „Gazetei Tran­silvaniei“ declaraţiunea, ce urmază: Declaraţiune. Noi învăţătorii români, cari am* luat* parte la cursul* de limba maghiară din Sepsi-Sângeorgiu, ţinuta în vara acesta, declarăm*, că pe individul* Solgya Miklós din Boiţa, care a luata în deşert* sfânta chiămare de învăţător* român* şi a pă­­tat’o printr’o purtare nedemnă, neromânes­­că, necolegială, denunţândă cu răniţă la conferenţa profesorală, pe mai mulţi din­tre noi, că am* fi agitatori şi turburători primejdioşî, din care causă am* fosta as­pru admoniaţî şi ameninţaţi în conferenţa profesorală din 25 Iulie a. c., — nu-la mai pa­ternă considera de colegă ală nostru și cre­­demă, că lumea dăscălescă română ne va urma. Victoră Lazără, Ioană Berescu, Ioană Banciu, Nicolau Istrati, Dumitru Bulicrea, Teodoră Necşa, Nicolau Secarea (urmază încă 36 de subscrieri). Concertu şi baia la Lugoşti. — 7 Augustă — Lugoşu, 10 August*. Ce soră frumosă şi neuitată! Păcat* numai, că a trecut* atât* de curând ! Era o privelişce încântătore a vedè o petrece­re cu un* colorit* atâta de românesc*. Par’că totă ce are frumosă Lugoşiul* şi totă ce aprinde în inimi dorulă şi fericirea, şi-ar fi dată aici locă de întâlnire. Atâta inteligenţă română, costume şi toalete atât* de elegante, nu s’au mai vă­zuta întrunite de multa în sala dela „Con­cordia“. Balul* fu, precedată de ună concertă, în care conform* programei, M. L. Tempea ne-a fermecată cu esecutarea atâtă de abi­lă la pian* a piesei „Valse de Concert“, de Moskovszky. Urma apoi Solo-Quartetură (Dr. D. Florescu, M. Jivanca, L. Tempea, I. Dobrei) cu precisiune sărbătorască în cântul* sublimă „Noapte de vară“ (Musica de L. Tempea). Puterea profundă, ce res­piră din acestă baladă (de Coșbucă) a um­plută cu totulă de admiraţiune pe ascultă­tori. Entusiasmul­ însă a ajunsă la ună gradă şi mai înalta, când d-ra A Iancules­­cu ne-a surprinsă cu poesia „ Cămaşa feri­­citului“ de C. A. Rosetti. Aici, în adeveră, aplausele deveniră tunete, ei „vivatele“, strigări asurditare. Şi acuma, ca şi altădată, d-lă Flores­cu a delectată publiculă cu simpatica­’i cântare „Namă cui spune dorulă meu“ (C. Scrobă), care a făcută să resune sala de una viforă de aplause. Programul* s’a încheiată cu monolo­gul*, alcătuită de d-lă advocată C. Bredi­­ceanu şi întitulata „Niţa Painjenii“ (Mono­log* cu cuplete. Musica de L. Tempea), în care se zugrăvesce viaţa plină de năca­zuri şi amărăciuni a unui fiu de croitorii Pagina 3 cu cinci şcoli şi jumătate, care acum, ca „domnii de varmegie“ câştigă prea puţină, ca să potă trăi, şi prea multa, ca să potă flămândi. Monologul* a fost* esecutat* per­fecta de tinerul­ L. M. Brediceanu, care a fostă de mai multe ori bisată. Curgeau aplausele și strigările publicului de „Să trăâscă Bredicean*!“ „Să trăască!“ După aceea s’a începută dantulă cu „Lugojana“ și s’a continuat* pănă în re­vărsatul* ciorilor”. Animaţia a fostă la culme. Spre a vă pute închipui mai bine, amabile cetitoare, ce sunt* balurile româ­­nesci din Lugosă, arangiate de tinerimea universitară, ata­rnă mic* buchetă din drăgălaşa ghirlandă de dame frumoase. Doamnele: S. Popescu, Solomon* Bre­diceanu, Haţiega, Petroviciu, Ianculescu, Radulescu, Dobrina, Maioru, Rezeru, Flores­cu, Proşteanu etc. Domnişorele: A. Ianculescu, L. Po­pescu, Madincea, Radulescu, Millencovits, Iorga, Tempea, S. Iorga, H. Radu, Ste­pon, Iovanescu, Vodă, Teodoroviciu, Ni­­colaevits, şi alte multe. Victoră. Mulţămită publică. Comitetul* arangiatoră ală petrece­­rei din Terebescu, comit. Sătmară, arangia­­tă în favorul* bisericei gr. cat. la 20 Iu­lie st. n., aduce şi pe acâstă cale mulţă­mită domnilor*, domnelor­ şi domnişore­­lor­ de mai josă, care au binevoită a­su­pra solvi sume anumite în favorul* bise­ricei. Anume: Georgiu Marinescu 2 fl; Al. Ghera 2 fl; Teodoră Bulcă 2 fl; Anton* Paladi 1 fl; Dr. Murășian* 4 fl; Vas. Erdeli 1 fl; I. Ruseanu 1 fl; Dr. Const. Popovici 1 fl; Vas. Dumbrava 1 fl; A°. 50 cr; N. N. 50 cr; Vas. Stefanica 50 cr; I. Rednică 1 fl; Tr. Peter 50 cr; Dr. Fel. Bran* 1 fl; Lad. Silvasi 1 fl; Coriolană Ternovan* 1 fl; G. Suta 50 cr; L. Jernea 50 cr; Fl. Sălăgian* 50 cr; I. Ajaki 50 cr; Aug. Barbulă 50 cr; Ioană Popescu 3 fl; Sim. Sillian* 50 cr; Vas. Tamasiu 50 cr; I. Ternovană 50 cr; Sig. Catoca 5 fl; G. Murășiană 50 cr; Aurel­a Popovici 1 fl; Vas. Leşian* 1 fl; Lud. Bardosi 2 fl; Iul. Fabiană 50 cr; G. Stanciu 1 fl; Ambrosiu Pop 1 fl; Mih. Ciur­­dară 50 cr; G. Darabanţ* 50 cr; Ig. Sabo 50 cr; Şipoşă Ştefănasa 50 cr; Vas. An­­derco 2 fl. 50 cr; St. Papa 50 cr; Desideru­t Olah 50 cr. Domnii contribuenţi sunt* încă oda­tă rugaţi să primescă căldurosele mulţumi­te ale comitetului arangiatoră. Pentru comitetă: Coriolană Ardeleană, Victoră Szilagyi, preşedinte notară. DIVERSE. Mărire învingetoriloru! In 1870, când s’a început* răsboiulă franco-teutonă, renu­mitul* scriitoră francesă Leopold Stapleaux tocmai era recovalescentă, şi astfelă, nesim­­ţindu-se în stare de-a lua arma, fugi din Paris, la Asmieres, unde îşi închiria o lo­cuinţă de vară. Abia stabilit* aici, primi soirea, că Prusienii au asediată Parisul*. Stapleaux era peste măsură îngrijată, de­­oare­ce elă avea mulţime de scrieri şi opuri de artă ale sale, despre cari presupunea cu totă siguranţa, că vor* să fiă jefuite. El* îşi făcea socotala astfelă: Decâ Prusienii vor* învinge, aceştia, ca inimici, nu voră putea să aibă nici o consideraţi* faţă cu elă şi sigură îlă vor* jefui; dacă însă Fran­­cesii ar* fi învingători, aceștia de-asemenea au să-l* jefuescă, îl* vară considera, ca pe un trădător* de patriă. De-odată îi veni în minte o ideiă: pe pofta locuinței sale de vară scrise cu litere mari câtă pumnul* cuvintele: „ Mărire învingător Horă!“ Curând* după aceasta Prusienii asediară și Asmieres­­ul* și se începură jefuirile. Când însă pe porta lui Stapleaux observară inscripția de mai sus*, ei trecură pe lângă ea, fără s& fi cutezat* de-a întră prin acestă portă. Astfel* și-a mântuit* genialul* sciitor* fran­­cesa valoroasele sale opere. Proprietara: Dr. Jlurel Iiguresianu. Redactori: responsabili Gregory B­alasoHL

Next