Gazeta Transilvaniei, septembrie 1894 (Anul 57, nr. 191-214)
1894-09-01 / nr. 191
Nr. 191—1894. Dania se urca la 200 fl. Ceea ce însă revolteză simţulă umana mai tare e, că străjile de nópte sătesci, provocândă patrola militară, care tocmai se preumbla pe acolo, ca să întrevină şi să-i alunge, li s’a răspunsă: patrola are ordină şi datorinţă a controla şi a face ordine numai pe uliţi şi în crîşme, dar nu şi’n grădinele şi ocalele oamenilora. Poftimă fă acum deosebire într’o bandă de spărgători şi între ună escadronă de husari, ca cei elocaţi în Turdaşi! Cei dintâi celă putină, la vederea străjiloră de nópte, cari erau 9 la numără, să depărtâză, aceştia însă, dacă la ordinulă notarului corn. numitele străji prin plaia de petri nu străbăteau în casa judelui, comiteau şi morte faţă de feciorulă acestuia. Ceea ce e şi mai caracteristică în lucru este, că în ajunulă plecărei loră, pe când să petreceau acestea bestialităţi, lipsiau din comună cu desăvârşire ofiţerii dela sergentă în susă, ai numitelor escadrone. Motivului acestui faptă bestială se chipe, că e următorulă. După ce numiţii husari în decursulu săptămâniloră, câte au fostă în numita comună, au jefuită grădinile şi cu deosebire viile locuitoriloră, în fine ia succesă feciorului judelui, ună băiată de 19 ani, a pune mâna pe unulă dintre ei în ■viia loră, și dreptă desdaunare pentru furturile făcute, l’a omenită bine cu ună pară de viă. De altcum și arătările oficiose curgă. C. B. Câtdl cheltuesce România în streinătate? Cu tema aceasta se ocupă „Lupta ,naţională“ din Brăila, care în numerain seu de Duminecă, publică următorul articole: In timpulverei, orăşenii noştri aeargă la ţară, la munte, la diversele starţiuni balneare şi mai alesă în străinătate. Moda de a petrece lunile căldurose la străini, este la noi forte întinsă. Unii placă în Austria, Germania, Francia sau Elveţia, află că au nevoie de băile străine, cu toate că şi la noi se găsescă destule şi bune. Alţii preferă străinătatea, adică ei, pentrucă spesele pe la staţiunile balneare străine sunt mai mici şi tratarea mai bună. Alţii Arăşi suntă îndemnaţi de alte motive, pentru a părăsi ţara. Iubiî ce casă este furie instructivă a serei, câtă cheltuesce România în străinătate. Neapărată, că o astfelă de socotală e prea greu de făcutiî. Totuşi cineva îşi poate face o ideiă aproximativă din datele formătore: Ună amică ală nostru mergendă la Braşovă şi avândă afaceri la poşta de acolo, a putută sta de vorbă cu ună funcţionară superioră dela oficiulă poştală dinOrteteleşană, de sine înţelesă cu nobilulă ei obligământă, este în posesiunea Academiei Române, şi generosulă legatară sedeclară prea mulţumită cu onoarea, ce i s’a făcută, ca împreună cu colegii săi academician! V. A. Urechiă, Dimitrie Sturdzaşi Iacobă Negruzzi, să facă parte din comisiunea, cea instituită Academia pentruorganisarea şi supravegherea şcolei. Etă, Onorată adunare, şi ală treilea, carele împreună cu Ioană şi Elena Otteteleşană, se pote -=mai' ântemeiătoră ală fundaţiunei, ce portă numele celui dintâiu dintre dânşii! Ună ală treilea, de carele, fără a ofensa nobila modestiă, ce să caracterisâză, în apreţuirea profundei sale erudiţiuni, a distinsei sale posiţiuni oficiale, a nobilului său caracteră şi a înaltelor sale merite pentru ţară, domnitoră şi poporă, vomă pute 4i°e firă a ne teme de contestare: Eră încă ună mare bărbată ,sală mariloră timpuri în care vieţuimă! (Va urma) GAZETA TRANSILVANIEI. Braşovă. Oficiantulă îi spunea, că într’o singură săptămână au venită în Braşovă din România peste 30,000 fl., ceea ce face peste 60,000 lei. Intr’o lună ar fi prin urmare 240,000, într’ună ană 2,880,000, însă funcţionarulă respectivă a mai adăogată, că singură Braşovulă nu se mulţumesce pe ană cu 2 milioane florini, încasări din România. Adevărulă este aşa: Cei 60.000, pe cari poşta din Braşovă îi primesce din România, nu suntă, decâtă suplimentele, ce se trimită dela noi pentru călători, cari şiau terminată banii. Pricepe oricine, că celă puţină pe atâta, mai au aceşti voiajori asupra lor, când plecă în străinătate. Era prin urmare, că duplicândă datele, Braşovulă încasază pe puţină 6.600.000 lei anuală din România. Număraţi apoi 10 staţiuni, cari să fie cercetate de Români, numai cum e Braşovulă visitată, şi veţi avea respectabila sumă de 66.000.000, pe cari în totă anulă le vărsămă în străinătate noi Românii. Dar dacă ar fi numai atâta! Cheltuelile, ce Românii le facă cu voiajurile în străinătate suntă de sigură în40cită de mari, numai că e greu de controlată. Nu vorbesc și aici de loc, de importurile, ce le facemă noi din alte părţi. Amă amintită pură şi simplu sumele, cu cari suntemă tributari străinătăţii pentru voiajuri. De sigură tributară totală, celă plătimă ţăriloră străine, este înspăimântătoră. Când vomă ajunge se ne uşurămă de acelă tribută ? Suntemu rugaţi cu insistenţă a da locu urmatorelor t rendurî: Gherla, 8 Septemvre n. 1894. Cu câţi va ani mai ’nainte, începândă a eda d-lă A. Todorană „calendarulă Aurorei“, m’a rugată să-i dau şi eu ceva pentru publicare în elă. Din multele manuscrise i-am dată să tipărască pe preotulu din Noenl, bună episodă din loculă meu natală, unde am fostă şi eu martoră oculară. După publicaţiune s’au esprimată cunoscuţii mei, că ar fi de dorită să se tipărască separată, pentru că merită a fi cetită. De atunci a trecută timpă, şi în anulă acesta am dispusă, ca între altele să se retipărască în broşură separată, şi astfel cu în măria lui „Argiraspidă“, a apărută în II-a ediţiune. Din acastă broşură, care peste aşteptare în modă celebru a devenită critisată de foiletonistul „Tribunei“, am trimisă ună esemplară la redacţiunea „Gazetei“ şi unulă la „Unirea“ din Blaşiu, ca să ia notiţă despre dânsa. On. Redacţiunea „Gazetei“ a şi făcută acesta, dându-i şi o formă de censură în nr. 176. După apărerea în „Gaz.“, îndată s’a scrisă dela Administraţiunea „Trib.“: „Vă rugămă trimeteţi imediată „Preotulii din Noienia de Argirobarbu. Ne trebue neapărată. Preţulă îlă plătimă“. Amă şi dispusă la actuarulă tipografiei, ca să trimită gratis ună esemplară, dar solindă cu antecedentele şi cunoscândă afectele „Tribunei“ faţă de totă ce ese din Gherla, şi mai alesă faţă de mine, de pe timpulă, când am umblată la Şomcuta şi Şişescu, am prevăzută, C6 va putâ să apară, şi am rugată în specială pe ună amică să-mi facă cunoscută, ce va apăra în „Tribuna“, pe care eu nici n’o portă, nici nu o cetescă. Ce am prevăzută s’a şi împlinită. Nr. 177 ală „Trib.“ aduce în tată pompa de stilă îndatinată critica demnă de foiletonistul „Argiraspidă“, care îşi face lucrură după placă, şi se sfarmă cu atâta vehemenţă, încâtă cetindu-o, e imposibila să nu-ţi aduci aminte de „Sătulă arde, baba se paptănă“. Eram decisă a priori să nu mai reflecteză, ci să o lasă să trecă şi acesta, ca altele, pentru că cu atariament nu merită să-ţi pierdi timpul şi să stai în vorbă, dar după ce cetitorii „Trib.“, necunoscendă împrejurările, nu vorăsoi nici motivulă criticei singulare, sunt necesitată a întrerumpe pe câteva momente afacerile ordinare şi a arăta pe scurtă motivulă criticei minunate. Nu o facă acesta în reputaţiunea mea, că aşa ceva dela „Trib.“ numai aşa cu atâtă mai puţină dela foiletonist în timpă de 30 de ani, de când portă condeiulă în interesul literaturei şi ală binelui comună, a avută ocasiune publiculă a cunosce toate lucrările şi intenţiunile mele; nici nu aflu demnă pe „Argiraspidă“ a-i face onoarea cu răspunsă ; nu răspundă la critică, voescă numai să arătă motivulă ei, ca publiculă să-şi potă face judecată, că Secundum captum lectoris, habent sua fata liberi. In anulă trecută, devenindă eu prefectă la tipografia diecesană, am începută a o pune în rândă, şi în facerea raţiunilor, am aflată datorii de câteva mii, era pe factorulă tipografiei (tipografă) Ioană Doliană l’am aflată cu o manipulare necorectă de sute de florini, care necorectitate a fostă silită să o recunoscă, pentru că au susţinut-o scriptele. Aşa stândă lucrulă, l’am delăturată dela manipulaţiune, şi prin urmare fiind-că nu mai putea corăspunde, şi dela tipografiă, unde avea 40 fl. la lună şi alte emolumente pe lângă manipulaţiune, — la a cărei ducere şi mai departe, deşi ’i s’a fostă acordată din fondulă tipografiloră pensiune de 6 fl. la săptămână, s’a oferită şi pentru 10 fl. la lună, numai să-i mai lasă manipulaţiunea, pentru că de culesă, de tipărită, precum însuşi a recunoscuta, nu mai este în stare. La caşuri speciali nu mă estindă de nu voiu fi necesitată. Numitulă tipografă are ună feciorii, care după ce a absolvată gimnasiele, într’ună ană a absolvată şi cu filosofia şi cu jura, şi în alte câte-va luni şi cu teologia, la care a fostă primită, dar văzândă, că acestea nu-să de elă, fiindă şi alt-cum tare iscusită, s’a făcută redactoră mai întâiu la „Valea Someşului“, pe care a mânat’o Someşulă înainte de a apăra, apoi la „Noua generaţiă“, care a şi degenerata, după ce a apărută mă numără de 2 cale. Amândouă acestea au fostă tipărite în tipografia diecesană, firesce în dauna tipografiei, pentru că nu s’au plătită. Acesta mare scriitoră, fostă filosofii, juristă, teologă şi redactoră, a ajunsă acuma la „Tribuna“, unde după spusa tatâne-său e foiletonistă, şi auzindă despre cele întâmplate cu tată-sa, ba umblândă şi prin Gherla — unde fu dată afară din seminară, după ce s’a reîntorsă Orăşl la „Tribuna“, cu data de 20 Iulie, într’o corespondenţă deschisă scrie — între altele — tatâne-său următorele : „ ’...........mâne însă primiţi dela mine scrisoare mai lungă, de altfelă la resbunarea infamă, ce ţi s’a făcută, voiu avu şi eu mă cuvântă“. Am terminată. Ioană Fapiu, canonică: „România“. (Cântată de unii „poeţi“ ungurii,) Numărul de la 11 Septemvre ală lui Erdélyi Híradó“ are în foiletonă o poesie de totă „frumseţa“ în care cântă România în următorele versuri: Dincolo peste Carpaţî La umbra uriaşilor munţi, Fierbe ură sălbatică, Ţese completa, intrigă josnică Poporală uitată de Dumnezeu; Şi că domnimii noi Dela Leitha pănă la Carpaţî Nu-i încape’n capă. Dincolo peste Carpaţî, Altfelă era odată: Flutura stega ungurescu In depărtările văiloră. In curcile voivociloru Suna limba maghiară ; Sabia maghiară a aparaţii Şi din gratiăi maghiară A trăita provincia Moldova, Dincolo peste Carpaţî Ideile erau în ogoră; Sciinţa Apusului Au luat'o prin limba maghiară. Sciinţa loră n’are, N’are ună bietă punctă Ai cărui călăuzi, Ai cărui propoveduitori Se nu fi fostii noi. Dincolo peste Carpaţî Se vestesce’n gura mare, Că naţia valahă A fostă odiniora romană. Orîce vestescă însă ei, Orice vreau ei, Suntă o miiă de ani De când Valahulu e alăturaţii La Maghiarulu victoriosu. Dincolo peste Carpaţî Se pare, că şi-ar uita, Că bratula Maghiarului Numai de curendu se odihnesce. Hei, dară dacă odată S’ar sufuria ora§i, Miculfi Voivodatu Ar aré cea din urma. Cea din urmă di. Amă tradusă anume acâstă miserabilitate a poetului-nebună ungură, ca să se vadă pănă unde mergă gazetele unguresci, cari nu se rușinază a publica astfelă de stupide ameninţări la adresa unui stată vecină. Recomandămă atenţiunei publicului acésta isbucnire de sălbatecă ură a „poetului“ lui „Erdélyi Hirado“, care decă ar pute, ar stânge într’o lingură de apă, împreună cu sprigioitorii lui, întregă nemula românescă dela Nistru păn’ la Tisa. Literatură. In editura Tipografiei „Aurora“ A. Todoranu din Gherla a apărută : Poveştile Bănatului, culese din gura poporului bănăţână, de George Catană, învăţătură. Tema 11 Conţine 19 poveşti pe 160 pag. Preţuia 26 cr. ♦ A apărută Nr. 16 ală revistei literare beletristice, pentru familia „Rândunica“ cu următorulă sumară: Sonetă, de Uie Demetrescu; Profesorală Iordache, de Marg. Moldovană; Intre nisipuri, de T. Bocancea; Mărturisirile Dorettei (trad.), de Ioană Cândea; Spune-mi, spune-mi inimiera, de O. Bocea; Scrintitură, de S. M.; Tipuri caracteristice, de De Theophrast; Rămurele ; Cetăţuia, de Ilarie Chendi; Din înţelepciunea lumei de Jeronimă Bariţiu; Feliurite. DIVERSE. Imnurile poporale. Unăiară engleză publică studii interesante asupra imnurilor poporale. Cea mai mare parte dintre imnuri nu se prea ocupă cu însaşî naţiunea, ci numai cu persoana domnitorului. In singuratice ţări, precum în Suedia, preamărescă câte pe ună rege legendară, rugândă pe Dumnezeu, să-lă ocrotescă, ca şi când ar trăi şi astăzi. Diferitele imnuri poporale se pot fi grupa în următorulă modă. Pe domnitoră îl glorifică imnurile din Anglia, Austria, Danemarca, Portugalia, Germania, Rusia şi Suedia, pe naţiune, cele din Statele unite, Olanda, Ungaria şi Norvegia. Suntă apoi şi imnuri revoluţionare, ca Marselesa în Francia, Brabanconna în Belgia şi God Save Ireland în Irlanda. Imnurile poporale datază cam dela a. 1600 Incoce. Moravuri (lin Coreea. ţiarele englese scriu: In Coreea fiăcare casă are o pivniţă nu spre a ţină vină în ea, ci a înmagaz’na căldură. Gura pivniţei se află ceva mai departe de casă. Intr’o noapte rece, gaura se umple cu lemne şi cu altă combustibilă, căruia i se dă focă. Aşa se încălreşte casa totă noaptea. După Eskimoşî, Coreenii mănâncă mai multă decâtă toate popoarele. De aceea şi dormă multă. Ei mănâncă mai totdeuna. Mâncarea loră favorită e carnea de căţelă şi băutura loră favorită e berea japonesă. Berăria imperială din Tokio produce bere escelentă, ca cea germană. Ca toţi orientalii, Coreenii mănâncă multă peşte. Intre alte fructe în Coreea suntă mulţi pepeni verzi. Semănarea cartofilor e interisă. In Corea nu suntă hoteluri şi restauranturi, ci case de odihnă, unde călătorii se pot odihni şi îşi facă singuri bucate. Acolo găsesc şi bere japonesă. Coreenii ţină la animale. Mai multă adoră pe şerpi. Nici ună coreană nu va ucide ună şarpe, dar şi celă mai săracă îşi va împărţi pânea cu elă. Ca şi în China aşa şi în Coreea suntă mulţi ghicitori şi vrăjitori, cei mai mulţi orbi. Treba loră principală este să gonască pe draculă ; unii îlă bagă într’o sticlă şi îlă ducă departe, unde nu poate face rău nimănui. Pagina 3 Proprietari: Dr. AurelHuresianu. Relációm: responsabili Gregera« HSaiorű.