Gazeta Transilvaniei, octombrie 1894 (Anul 57, nr. 215-238)

1894-10-01 / nr. 215

Nr. 215—1894 aducă cauţiunea. După o oră însă se reîn­­torseră cih­enda, că şi-au uitata straiţa cu mâncarea, fără de care nu potu pleca, de­­oare­ce pănă acasă au de-a face o cale de 24 ore. Proprietarule, fără de-a bănui ceva, îşi puse la o parte armele atâta era, câta şi venătorulă, cu care venise, apoi se de­feră cu toţii roită în jurula unui focu, la care Secuii începuseră să-şi gătască de-ale mâncărei. In timpula acesta unuia dintre Săcui, fără a fi observata, lua o secure şi apropiindu-se pe din dosa de proprietarula româna îla toca în capă, omorîndu-la ime­diata. Venătorulă sări atunci repede și voi să ia armele, ce erau atârnate de una ar­bore, dar fu împedecata de Sécuii ucigași. Vădându-se în pelicula, voi să fugă. Sécuii însă ilai prinseră și­ la omorîră și pe elfi. După trei crăe fispanulfi Treiscaunelorfi primi o telegramă dela prefectura din Focșani, în care se face întrebare, dacă nu cumva are vre-o scrie despre proprieta­rula amintita? Fispanulfi trimise telegrama solgăbirăului din Chezdi-Oșorheiu, căruia părendu-i lucrulfi suspecta, trimise imediata o patrulă de opta gendarmî la Oşdula, unde li-a succesfi a da de urma ucigaşilor ei, dintre cari pe unii i-a şi prinsă, întâmpinare. D-lă canonicii Lauran ne trimite o întâmpinare la o corespondenţă, ce amu publicat’o în estrasă după „Dreptatea“. D-sa nu se ocupă de cestiunea principală, sulevată acolo, ci susţine numai, că n’a insultată seminariulu teologicii dela Blasiu cu nici una cuvântă. Decă înse a stă­ruită, ca se nu se mai trimită nici ună clerică dela Oradea­ mare în acestă seminară, nu este acâsta echi­valentă cu­ o insultare a acestui ins­titute, din care au eşită atâţî preoţi distinşi şi buni Români? Ori dară crede d-sa, că în seminarele streine se potă cresce mai bine clericii noş­tri pentru cerinţele poporului ro­mână, decâtă în Blasia ? Noi cre­­demă, că este interesulă nostru pu­blică, care pretinde, ca clericii noştri se fiă educaţi în sentimente româ­nesc!, şi dacă d-ră canonică Lauran se opune, atunci lucră în contra in­teresului nostru publică. Acasta poate fi o slăbiciune omenescă a sa, pen­tru care trebue se-lă compătimimă, dar pe care noi, ca Români, nu i-o putemă nicî-decumu ierta. Eră în­­întâmpinarea: Oradea-mare, 10 Oct. 1894. Onorată Redacţiune! Cu privire la cele reproduse din „Dreptatea“ în nr. 212 alfi „Gazetei Transilvaniei“ la adresa mea, numai atâta am să răspundă, cum că acea insinuare, ca şi cum eu, cu ocasiunea con­cursului, ori directa, ori indirecta, aşi fi­­insultata seminariului teologica din Blaşiu, imăcar, şi numai cu unfi singura cuvânta, — este o negră calumniă. Ce privesce ţi­nuta mea faţă de primirea, ori neprimirea cutăruia în derula tânără, cu acesta sunta ■datoră numai singură consciinţei mele.­­Mulţi dintre recurenţi se primescfi, şi mulţi nu se primescfi la clerică, fără ca pentru acesta asesorii simguratici să potă fi trași­­ la respundere înaintea forului publicității. Er râncaarea egoistică a acelora, cărora nu li-ar fi succesfi a subordina interesulă publicil intereselorfi individuali proprie, ca o slăbiciune omeneasca, o și compătimesc fi­e din inimă, şi o şi iertă. Dr. Augustină Lauran, vicar- episcopescu substituţii, fie declarata vinovată pentru agitare în contra naţionalităţii maghiare şi o confe­siunei mosaice, ce se esprimă în versurile tipărite în „Vulturul ei“ sub titlurile „O ru­găciune11, „Tatălu nostru“ și „ Oda“. In asta din urmă se face amintire de lipiturile per­ciunate. Juriulă­sa absolvată pe d-lu Ardeleanu cu unanimitate pentru cele cuprinse în „O rugăciune“ și „Tatălui nostru“, or pentru „Odă“ s’a absolvata cu majoritate de 8 voturi contra 4. Acuma să spunem și causa pentru care Iustină Ardeleanu a fostă achitată. Reveninda elfi dela Seghedinfi, unde a suferită Inchisore de stata de 14 dile, a umplută lumea cu svonula, că elfi se va apăra în limba română înaintea juriului, și din astă causă, cu acâstă ocasiune, îşi va lua ca apărătorii ună advocata româna, căci în procesele premerse a avuta ca apă­­rătora pe advocatura ungură Hegyesy Marczi. Foile locale „Nagyvárad“ şi „Szabadság“ au şi luata notiţă despre firma hotărîre a d-lui Ardeleană, de a vorbi în limba ro­mână. Se înţelege, că dintre Maghiari, mai mulţi l’au reflectată „să nu imiteze pe mar­tiri“, căci de­sigura va fi condamnata, ci să se apere în limba maghiară, căci va fi achitată. Primindu şi dela unii juraţi asi­gurarea, că decă nu va face spectacolă cu limba română şi ăsta modă va domoli spi­ritele agitate prin vestea­­fiarelora, va fi în adevărfi achitată, pasă-mi-te eroului nostru s’a lăpădata de bucinatura său propusă şi şi-a dată răspunsurile şi apărarea sa proprie în limba maghiară. Eră deslegată minunea minunilora, cum de d-lfi Iustina Ardeleanu a fosta achitată prin juriulfi Oradanfi, unde arde focula şi ura în contra Românilor1i, şi unde în anul­ trecută au fosta atacate toate institutele şi casele românesci. Vorba ceea: „fuga e ruşindsă, dér sänätösä“. Să-i fie de bine d-lui Ardeleanu, dar nu ştiu cum se va pute achita înaintea opiniunei românesci. Justus. Procesul­ „Vulturului“, Oradea-mare, 10 Octomvre 1894. Procesula de pressă al fi feiei umo­ristice din Oradea-mare, cu numele „Vul­­turului, s’a pertractat o ach înaintea curţii cu juraţi de aici. Acusa a susţinut’o Dr. Bulyovsky, procurorii reg. din loca. acu­­sată a fosta Iustină Ardeleană, apărătorii advocatulfi Nicolae Zigrea. Procurorulă a cerută, ca acusatulfi să GAZETA TRANSILVANIEI Din Bucovina. — Septemvre 1894. (Fine.) Trecfi peste altele și mă oprescfi numai la pasagiu la 18, pag. 510 din „Candela“ Acesta pasagiu, D-le Redactorfi dela „Can­delă, este luata din predica VI a lui Z. Boiu, care o ţinu la înmormântarea lui Paula Dunca de Şieu (Sajo). Dreptă probă Boiu cjice: „Câte sbuciumări şi lupte, câte faceri şi prefaceri ai văduta ta, iubitula nostru veterana acuma adormită, în spaţiul ei de timp şi al şi frumoasei tale vieţi de preste 88 de ani. — Câte schimbări de sisteme poli­­tce, înlăuntru şi înafară, câte înălţări şi căderi, câte cade de pace şi de resbelfi, câte momente de fericire şi de nefericire în sînula omenirei! Câţi din aceia, cari au intrată de-odată cu tine pe arena vieţei publice, au obosita şi sa­u retrasă, câţi s’au poticnită şi au căduta, câţi au dispărută de pe terenula luptei şi chiar şi de pe tere­­nula luptei luptelor­, care este vieţa.­“ C. Sbiera în „Candela“ pag. 510 pa­sagiu IV. O fice : „Căci câte sbuciumări şi lupte, câte faceri şi prefaceri pe tote tere­­nele nu a văcjută şi nu a petrecuta prea iubitula nostru veterană în spaţiula de timpfi de 88 de ani!“ — Chiară anii se po­­trivesc ei ! — .Câte schimbări şi înoirî, câte înălţări şi căderi, câte­­jăe de pace şi de resboiu — câte morminte de fericire şi de nefericire în sinulă omeni­rii ! Câţi din ace­i ce au intrata de-odată cu resposatulfi, ba şi cu­­jeci de ani mai târdiu“ — aceste 8 cuvinte sunta originale — „pe arena vieţei, nu s’au obosita şi nu s’au retrasa, câţi nu s’au impedecatfi şi nu au căciuta, câţi nu au dispărută de pe terenula luptei şi chiară de pe terenula luptei luptelorfi, adecă a vieţei!“ — Şi­ apoi totfi aşa merge strună, lăsânda numai „ca nu pruncă ce adormelinfila sinulă cela calda alfi maicei sale“ — adecă rândula 18 şi 19, pag. 54 dela Z. Boiu. Apoi lasă rândulfi 23—81 şi începe cu Z. Boiu: „aşa că ne vine a es­­clam­a cu durere: „sermanfi poporfi româ­na, o, cum cade, o, cum se răresce vădendfi cu ochii, pădurea ta cea vechiă“ ! „Din cji pădurea bătrână se răresce. „Acil m­ă stejarfi, mâne altulfi, pe rendă se prăbuşescfi, „Şi largi poienetriste remâna în ur­ma lorfi .... Alexandri. Numai nu sciu cum îi pică aceste viersuri, când D-sa nu posede pe Alexandri, dar la Z. Boiu stă așa. — Și apoi hai mai departe pasagiula II, pag. 54 dela Z. Boiu începe: „Da, pădurea cea vechie se răresce, dar oare cresce alta tânără în locă ? Să ru­­gămfi pe Atot­ țiitorula, carele conduce sor­tea poporeloră, ca pe când cada unuia după altuia stejarii cei bătrâni, să odrăsleescă din sămânţa lorfi alţii tineri, totfi de ase­menea soiu bunfi, tata de asemenea tăriă şi trăiniciă. Da, acolo să înălţămfi privirile şi inimile nóastre, (jLendfi cu psalmistulfi: „Că de voiu umbla şi prin mijloculfi um­brei morţii, nu mă voiu teme de rele, că tu cu mine eşti: toiagula tău şi varga Ta, aceste m’au măngăiatfi !“ ps. 22,4. Da, — aşa cjice Z. Boiu, şi C. Sberra (fice şi elfi, or în „Candela“ le găsimfi pu­blicate, ca origenale. Dar poftimfi mai de­parte: Z. Boiu are pe pag. 55 o strofe de 4 versuri. C. Sbiera, de frică să nu se tră­deze de unde s’a copiata, căci strofe nu stă de unde, lasă acésta strofe și începe pasagiula III, pag. 511 „Candela“, ca și Z. Boiu pe pag. 55 schimbândă numai „odichnesceu cu „păusâză dor în pace.“ — Boiu cjice: onorabila bună păstoră ală bise­­ricei, națiunii şi patriei tale — C. Sbiera, de frică să nu-­i obiecteze căpitanula — lasă „naţiunei şi patriei tale“ — şi pune numai „prea venerabile şi neuitatule lup­­tătora alfi ortodoxiei!“ Destulă atâtfi, căci hârtia este scumpă. Cetescă ori cine şi va vedé, că ţC. Sbiera dela începută pănă la sfîrşit şi se ţine de Z. Boiu ca orbilă de gardă. In cea mai mare parte nimică originala, afară de voce. D -la Z. Boiu poate nu va fi crezută, că „Candela“ va publica niste copieri ca acestea şi a­ le aduce preoţimei din Buco­vina ca predice modela, dar „Căletorescu“ urmăreşte toate câte se facă în ţară şi cjice : stăi, că te-am prinsă cu mâţa’n sacul meu că predica s’a publicata în absenţa Redacto­rului, şi atunci pică vina numai în spatele copistului, seu că Redactorula nu l’a ce­tită pe Z. Boiu. Eu, după cum am spusă, nu sunt din tagma preoţâscă, dar atâta totuşi am cetită, şi apoi copistula a cetită aceste predici în presenţa mai multoră preoţi şi se cjice, că câţî­va pe locă au şi cjisti că predica-i luată din Boiu. Nu stricăm şi orzulă pe gâsce. Credfi qS ttq fi Q Igntinno jannS. âCSStâ. Şi la C9 privesce lucrările din „Candela“ voma mai reveni, poate, la ocasiunea, când voiu vi- zita birourile din residenţă. Pănă atunci mă închină cu multă plecăciune. Călătorescu hamalkcula, precupeţia etc, de-ore-ce den­­sula nu poate ridica cea mai mică greutate, cea mai mică sarcină fără ca să vadă co­­borându-se şi umflându-se vătămătură, care îi amăresce întreaga lui viaţă. Ei bine, chirurgia de astăz­l a găsită mijlocul ei de a locui pe aceşti desmoşteniţi ai sortei. Ea îi poate scăpa în modă radi­cală de infirmitatea lorfi şi succesura este positivă nu numai în caşurile proaspete şi la omeni tineri, dar chiar în caşurile vechi şi la o vârstă mai înaintată. Mijlocul ei de vindecare este cura radicală a hernei. In România procedeura întrebuinţată de d. dr. Demosthen s’a arătata cela mai cu ade­vărata radicala şi mai sigura de succesii. D-sa a operata şi operază mai în tote cjilele, cu ună resultata de o­potrivă favorabilă, omenii tineri ca şi copii de 10 ani şi chiar bătrânii de 60 de ani. Persoanele de toate condiţiile: soldaţi, muncitori, persoane din societate, ofiţeri, studenţi, ba chiar doctori în medicină şi-au găsită lecul şi prin inter­­venirea abilă a eminentului nostru chirurg dr. Demosthen. De­sigura, că acesta progresă chirur­gicala este menită a aduce mari foloase omenirei suferinde, care se va vedea scă­pată în moda radicală şi de infirmitate şi de nelipsitula cerca, care astăcil poate fi cu desăvârşire scosfi din usagiu şi lăsata în haosul­ uitărei. Nou progresii în chirurgie. Una din infirmităţile cele mai supă­­rătore, cari bântue omenirea, este negreşit a ceea ce medicii numesfi hernie, or vul­­gura vătămătură. Din causa ei omului, deşi încă tînării, devine incapabilă de a îndeplini ori­ce muncă fisică, ori­ce forţare, aşa, că personale a căror fi profesiune cere desvol­­tare de muncă corporală — mai alesă plu­­gării şi muncitorii — devină o sarcină pentru familia lorfi. La început, ei potă introduce vătămătură în pântece şi o men­ţină bine rău cu ceea ce vulgulfi numesce cercă (bandagiu). Acesta bandagiu, fabri­cată pe la sate de meşterulă ţigana, or pe la oraşe de bandagişti pricepuţi, devine cu timpula nefolositoră, ba chiar vătămătorii, de vreme­ ce s’au văcjut fi omeni, la cari ela causeză dureri, frecături şi chiar răniri. Cu toate acestea vătămatulfi este condamnată să­ la parte în tóta viaţa lui, de­şi banda­­julă nu împedecă nici de cum desvoltarea vătămăturei, căci, de unde la începută ea nu are decâtă volumulă unei nuci, devine cu timpula mare câtă unfi capa de copila, ba chiar câtă ună capă de omfi. Din acesta momenta — de multe ori chiar mai dinainte — vătămatura este unai nevolnică, condamnată la neputinţă fisică, şi la suferinţe trupeşei şi sufleteşci. Elfi nu mai poate să călărescă, să facă gimnastică, ori munca câmpului, salahoria, cărăuşeria. Literatură. In tipografia şi fonderia de litere Thoma Basilescu din Bucurescî (Calea Vic­toriei 29) a apăruta : Dicţionara geografică alfi judeţului .Mehedinţi de N. D. Spireanu, institutorii în T.­Severină şi membru ală Societăţii geografice române. Lucrare pre­miată de Societatea geografică română. — Acesta dicţionara conţine 2644 cuvinte, pe­ o estindere de 310 pag. formă mare 8°. Preţuia 2 lei 50 bani. E foarte de mare valoare lucrarea aceasta; în ea suntă intro­duse în ordine alfabetică toate comunele din judeţa, descriindu-se situaţiunea loră geo­grafică, starea locuitorilor şi din comună din puncta de vedere economică, culturală etc., apoi diferite numiri de munţi, văi, dealuri etc. Autorul ei nu lasă neamintită nici însemnătatea istorică a diferitelor­ nume proprii, intercalând a­ici colo şi unele legende prea frumoase şi interesante. * In Institutula tipografică T. Liviu Albini din Sibiiu a apărută: Cestiunea na­­ţionalitaţilor ei şi modurile soluţiunei sale în Ungaria, de Aurelu C. Popoviciu. Form. mare 8° de 52 pag. * Schiţe, de I. C. Panţu. (In plasă; In Baltă; Cale grea; La Cade; La cârciuma lui Tiriplicfi.) O broşură formată miefi de 112 pag. Se poate procura la librăria N. I. Ciurcu, Braşovii, cu 30 cr. Pagina 8 Soiri telegrafice. Varşovia, 12 Octomvre. Z­iarele polone consideră ca iminentă procla­marea Ţaremviciului ca regentă şi îlu şi salută în calitatea acesta în medii simpatică. Ele dau expresiune con­­vingerei, că Ţare viciulă va căuta societatea bărbaţilor­ nepreocupată Londra, 12 Octomvre. In cercu­­curile de aci se vorbesce, că Ţaruli­ va căletori Marţi la Corfu. Belgradu, 12 Octomvre. Regele Alesandru a sosită erî aci însoţită de Milan, şi a fostă salutată în modă entusiastă de mii de omeni. Oraşul- decorată festivă. gpUp­­Domnii abonenţi, cari încă nu şi-au reînoitit abonamen­­tu­l­, sunt­ rugaţi a grăbi cu re­­înoirea, ca espedarea diarului să nu sufere întrerupere. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. Proprietari: Dr. Aurel S­ureşianu. Redactori responsab­l­: Gregoriu Calară.

Next