Gazeta Transilvaniei, decembrie 1894 (Anul 57, nr. 263-286)

1894-12-01 / nr. 263

Pagina 2. turata numai ideia nouelor­ alegeri, ci i-a succesa a îndupleca coroana să sancționeze proiectele încă la începutul­ desbaterei pro­iectului pentru indemnitate, pe ceea ce în­tregii cabinetulți din Budapesta pune mare pândă. Cu toate acestea însă situația politică, nici pe departe nu se poate considera ca limped­ită. Insu­şi cabinetul­ o simte şi o scie aceasta. Din consideraţiunea aceasta — zice „Budapesti Hírlap“ — încă înainte de a­ se începe în camera magnaţilor şi des­­baterea asupra celor­ două proiecte bise­­ricesci pendente, cabinetul­ va pune ces­­tiunea de încredere înaintea Coronei. In cercurile partidei liberale se crede, că spre scopul­ acesta ministrulu Wekerle va merge la Viena încă la Inceputul­ septămânei viitoare. Dieta ungară. — Desbaterea proiectului de indemnitate. — In ședința dela lODecemvre n. dieta ungurâscă a desbatut­ asupra proiectului de indemnitate. Raportorul­ Hegedűs reco­mandă în scurte cuvinte spre primire acesta proiectu şi atrage atenţiunea camerei asu­pra împrejurării, că indemnitatea nu e de caracteri generali, ci pro rata temporis. Helly Ignacz , declară în numele său şi alți soţilor­ săi de principii, că nu vo­­tază proiectul­, deoare­ce el­ şi soţii sei nu au nici încrederea nici aplecarea de a da unui guvernu, care stă pe basa pactului dela 67, mijloculu, fiă şi numai provisoriu, de-a conduce şi mai departe guvernamen­­tul, pe acestă basă. Vorbesce apoi despre proiectele politice bisericesci şi cjice. Aceste proiecte s’au trimisü spre sancţionare şi guvernulu declară mereu, că sancţionarea sosesce. Beötthy Ákos: Nu sosesce cu trenulu, ci pedestru. (Ilaritate în stânga). Helfy: Adauga, că eu nici unu mo­­mentu n’am dubitatu, că proiectele vor­ fi sancționate ; nu dubiteza nici astădi, de­­oarece nimenui nu este permisa de-a se în­doi în cuventula regelui. (Adevărată, așa este­ în stânga.) Dar nu-mi e cu putință de-a nu constata tot­odată, că chiar decă mâne, deca astădi, decă imediată ar sosi sancționarea, paguba însă, ce s’a pricinuită prin întârejiere, nici decum nu se va pute repara curenda. Causa răului o atribue vor­­bitorulu mai întâiu guvernului, apoi agita­­țiunilor­ necurmate ale partidei clericale, făcute în pressă, în meetinguri poporale, cu una cuventu în totu chipulu. Alți treilea factoru alu răului, de unde provinü de secuii tóate relele Ungariei, con­tinuă vorbitorulu, este acolo, unde e is­­vorula principală, la Viena. Sistema par­lamentară se basază pe activitatea armo­nică a diferiților­ factori constituționali. Nu este stabilită terminal­, pănă când co­roana are să sancţioneze legile,­­ poate să le sancţioneze astăzi, poate peste o lună, peste una ană, ori peste 10 ani. Dar în istoria parlamentarismului de obiceiu se întâmplă aşa, că în casula, când ambii factori ai le­­gislaţiunei, când dieta în înţelegere cu co­roana au stabilită proiectele de legi, sanc­ţionarea peste puţine chile are să urmeze. Acesta însă la noi nu s’a întâmplată aşa. Viena s’a pusă în grevă. Vajay István : Cine este Viena aceea ? Ce are de-a face Viena cu treburile noas­­tre? (Sgomotă. Preşedintele sună clopo­­ţelulă.) Helfy: Tocmai asupra acestei între­bări voia să revină: cine este Viena? (Sgomotă). Preşedintele: Rogă pe d-nii deputaţi să nu vorbească. Helfy: Astăzi! în totă Ungaria este la ordinea 4'!­! întrebarea, că cine pricinuesce acăstă stare de lucruri? Când guvernul­, dieta, camera magnaţilor­, coroana consimtă întru toate şi fie-care din aceşti factori a declarată lămurită, că este de acordă (cu proiectele), cine este acela, care pune pe­­deci afacerei? Cine reţine de la sancţionare acea mână, care după lege e obligată să sancţioneze? Să ni­ se spună limpede, cine este, oare în secretă îşi esercită aici in­­fluenţa sa? De nu ni­ se va spune, întregă publiculă va ajunge la convingerea, că as­­tăc­l lucreza în mijlocul­ nostru aceeaşi mână, aceeaşi putere secretă, care la 1848 a făcut, ca constituţia din 1848, ce era deja sancţio­nată, să nu se pună în practică. Astăzi este dovedită cu dovedi pipăibile, că unde duce pactură dela 1867 şi că ce esplicare i­ se dă acestuia la Viena. In fine vorbitorul­ îşi esprimă dorinţa, ca guvernul­ să cadă câtă mai iute, dar să cadă pe cale parlamentară, or nu prin înrîurinţa Vienei. De aceea presintă ună proiectă de resoluţiune, în care se cere, ca dieta să respingă proiectul, presentată. Au mai vorbită în contra proiectului Horanszky şi Péchy Tamás. Cestă din urmă zise, că după a lui părere, nici după sanc­ţionarea proiectelor, nu se va restabili pacea în ţără, ba din contră, adevăratulu resboiu se va începe numai după sosirea sanc­ţionării. Respunsulu Senatului la MesagiulU tronului românu. Etă textulu proiectului de res­­punsu alu Senatului românu la Me­­sagiulu tronului: Sire, Fericitele întâmplări petrecute în casa Majestăţei Vostre au fostă pentru întregă poporală română prilegiu de manifestare a iubirei sele nemărginite şi a devotamentu­lui său statornică cătră Augusta persană şi cătră Dinastia Majestăţei Vostre. Senatulă, purtătoră credinciosă ală glasului Naţiunei, vine la deschiderea se­siunei sale anuale să reînoiască espresiu­nea aceloraşi sentimente şi depune la pi­­cioarele Tronului urările căldurose, ce din toate inimile române se înalţă cătră ceră. Munca de 28 ani, ce cu nepilduită rîvnă, cu desă încercată răbdare şi cu a­­dâncă prevedere Majestatea Vostră aţi pusă pentru întemeiarea unui regată unită şi neatârnată, îşi găsesce drepta răsplată în recunoscinţa tuturoră Românilor­. Istoria în judecata ei nepărtinitore va sei să aducă tributulă de admiraţiă pentru Maiestrală Architectă şi pentru devotaţii lui tovarăşi de lucru. Când acum 25 de ani, Sire, tînăra principesă Elisabeta, graţiosa nostră Re­gină, părăsesce malurile Rinului, spre a pune mâna sa în mâna Majestăţei Vostre şi a conlucra cu voi la îndeplinirea mân­­drelor­ ursite ale unui neam­ă întregă, ună strigătă de bucurie s’a ridicată dela o mar­gine la alta a ţărei, căci România căpăta din acelă momenta două inimi nobile şi generose, cari împreună bateau pentru dânsa. Pătrarulă de secolă, ce de atunci s’a scursă, a dovedită, că naţiunea nu se amă­gise în ale ei speranţe. Sire, Socotimă o politică demnă şi înţeleptă aceea, ce se îngrijesce a ne pune în con­tactă câtă mai strînsă şi mai regulată cu celelalte state şi fapt a­ se respecta cu sfin­­ţenie reciprocitatea îndatoririlor­ interna­ţionale. Graţie unei asemenea politice cinstite şi cumpănite, România, elementă de ordine, de linişte şi de cultură, îşi desvoltă­­zilnicc forţele sale materiale şi morale, insuflă sti­mă şi încredere Europei şi întreţine cu toate puterile relaţiuni din cele mai prietinesci. Loviturile crud­ încercate de Republica francesă şi de imperial a Rusiei în cursul­ acestui ană, pe nimeni n’au putută lăsa ne­simţitorii. Senatură a trimisă la timpă guver­nului francesă espresiunea regretelor­ sale pentru tragica morte a preşedintelui Car­not. Eli se asociază la manifestaţiunea aceloraşi simţăminte pentru dolință ce­a acoperită poporală şi augusta familie a Rusiei în urma morţei neaşteptate a împă­­ratului Alexandru III. Sire, In perioada de temeinică organisare a unui stat­, credemă că este bine, ca poli­tica să dea pastilă înainte reformelor­, pentru ca acestea să potă fi chibzuite şi desbătute cu maturitate şi pentru ca opera de re­formă să ajungă la capătă fără întreru­pere. Senatulă ia cunoscinţă cu bucurie de însemnatele proiecte de legi, ce li se anunţă prin Mesagiu; elă le va cerceta cu cea mai scrupulosă luare aminte şi va da totă con­­cursulă activă guvernului, pentru ca să în­­tregască programul, pe temeiul­ căruia partidulă conservatoră a dobândită încre­derea ţărei. Crisa agricolă, resimţită de câtă­va timpă în toate ţările, a începută din nefe­ricire să-şi producă şi la noi efectele-i su­­părăciose. E de sperată însă, că ea va fi numai trecătoare , că dârjenia la muncă a plugarului română, spiritulă lui de econo­mia şi silinţele ce dânsulă face, ca să lupte împotriva marei micşorări a preţurilor­, voră atenua efectele crisei şi le voră face în cu­rendu să înceteze. Dar scăpaţi poate mai oţeliţi dintr’o aşa încercare, crisa ne dă totă intr’o vre­me ună avertismentă şi o lecţiune: agri­cultura ori­câtă de banusa ar fi şi ori câte îmbunătăţiri i-amă aduce, nu mai poate al­cătui uniculă nostru isvoră de avuţie, tre­­bue neapărată să deschidemă muncei po­­pulaţiunei nóastre căi noi de activitate. In împrejurările economice de faţă Senatulă află cu o satisfacere pe atâtă mai mare, că situațiunea financelară Statului nu insuflă nici o îngrijire, că budgetulă anului trecută s’a încheiată cu ună esce­­dență de peste 20 milioane, celă în lucrare se soldeza fără deficitu, or celă pentru anulă viitoră se va presenta ecuilibrată. Sire, Cuvintele pline de laudă, ce Alesulă Naţiunei adreseza mandatarilor­ ţărei, suntă atâtea îndemnuri la muncă şi la abne­­gaţiă. Patria nostră, clădită cu preţulă atâ­­toră secole de eroismă şi de răbdare, mă­rită şi apărată prin vitejia unora, prin în­ţelepciunea altora, prin silinţele tuturora, are pururea dreptulu la toate afecţiunile nóstre, la totă devotamentulă nostru. De aceea vă încredinţămă, Sire, că nu vom­ cruţa nici o muncă, nici o jertfă, în folosulă ţărei pentru ale căreia mândre ur­site dorimă : Să trăiţi, Sire, Să trăiască Maiestatea Sa Regina, Să trăiască AA. L­. RR. Principele şi Principesa cu scumpii Loră prunci Raportoră, Gr. G. Tocilescu. Cele apostoliloră în testamentul­ nou, şi în­­trega literatura religiosă, afară de discuţiu­­nile teologice şi filosofice asupra dogme­­lor­, este eminamente poetică. Şi în epo­­cele de trecere dela o formă la alta a civilisaţiunei, cum este veacul­ nostru, cul­­tură religiosă numai prin poesie, ajutată de musică şi de artele plastice, îşi poate recâştiga puterea morală din alte vremi. Poesia e de mare ajutoră şi pentru educaţiunea tinerimei, şi anume, pentru copii basmele, legendele şi fabulele, oi pentru elevii mai înaintaţi celelalte genuri de poesie. Ea desvoltă imaginaţiunea, care deşteptă sentimentele morale de simpatie şi milă, pentru­ că numai prin imaginaţiune ne putem­ă identifica cu semenii noştri şi cu alte fiinţe vieţuitore, şi putem simţi bucuriile şi durerile lor, ca pe ale nostre proprii. Cine n'a suferită şi nici nu’şi poate închipui, câtă e de rău a simţi miseria, durerea, perse­­cuţiunea şi violenţa celor­ mai tari, nu simte nici o compătimire pentru semenii săi. Nepăsarea multora omeni nu vine din răutatea inimei, ci mai multă din necunos­­cerea suferinţelor­ şi din lipsa de imagi­naţiune. Poesia deşteptă nu numai iubirea de aproapelui, ci şi mila de animale şi simpatia pentru întreaga natură. Acestă influenţă o au asupra copiilor, mai alesă basmele, po­trivite cu firea şi modulă loră de vedere. Copiii suntă aplecaţi a atribui însufleţire şi voinţă, asemenea voinţei loră, nu numai animaleloră, ci şi planteloră şi tuturoră fe­­nomenelor­ naturei, întocmai cum făcea omenirea în copilăria sa. Şi basmele cu­prindă în sine rămăşiţe de cele mai vechi tradiţiuni omenesc­, din epocele primitive, cum arată faptele şi întâmplările suprana­turale şi metamorfosele miraculose ale fiin­­ţeloră şi lucruriloră, cari facă obiectulă basmeloră. Pentru aceea suntă atâtă de plăcute copiiloră. O înrîurire analogă au fabulele ; însă ele deşteptă mai multă spiritură de obser­­vaţiune şi de judecată şi învaţă a cunosce moravurile oamenilor­, atribuite în fabule animalelor­. Numai câtă trebue a alege atâtă fabulele, câtă şi basmele, căci nu tóte suntă potrivite pentru educaţiunea co­­piilor­. Apoi ori­ce ger de poesie, zugră­­vindă caractere şi abile, contribue la formarea idealului tinerimei, innobilază inimile şi moravurile şi înalţă simţulă şi demnitatea vieţei. In fine, poesia are o însemnată in­­fluinţă asupra limbei şi stiinţei. Ea este cristalisarea sentimentelor­ şi închipuirii poetice prin cuvinte, şi împrumută astfelă limbei farmeculă şi frumseţea sa, stabilesce cuvintele şi formele lor­. Apoi, espunândă resultatele sciinţei sub o formă plastică, într’o limbă armo­­niosă şi plăcută, poesia le face uşore de înţelesă şi plăcute tuturoră. Ea dă astfelă şciinţei deplina sa valore. Ea este chiar mai importantă decâtă şciinţa, pentru­ că pătrunde mai adâncă în firea lucrurilor­ şi a vieţei, le arată sub o lumină mai vie şi prin acesta ne ridică la înălţimea mo­dului de vedere şi cugetare a poetului. O limbă fără literatură estetică n’ară ajunge la ună gradă de cultură, prin care se merite a ocupa ună locă între limbele popoarelor­ civilisate. Şi omulă, atâtă ca individă, câtă şi ca poporă, fără ideală, fără cultivarea frumosului prin arte şi în spe­cială prin poesie, care este arta arte­­loră, ară rămâne pururea încovoiată sub povara pasiunilor, de toate 46ele îşi, înlănţuită în strâmtură cercă ală trebuinţe­­lor­ fisice şi intereseloră mater­iale, elă nu s’ar deosebi de alte animale, decâtă prin raţiunea sa, rămasă sclavă aceloraşi tre­buinţe, ca şi inteligenţa în animalele necu­­vântătore. Ba încă omulă, condusă numai de raţiune fără sentim­entulă umanităţii, se coboră une­ori mai pe josă de alte ani­male, devine mai periculosă decâtă fiarele sălbatice. In prologulă lui Faust, Mefistofeles vorbindă cu Dumnezeu îi 4i°e: „Omulă s’ar conduce mai bine fără acestă reflexă din tine, care se chiamă raţiune şi care-lă face mai dobitocă decâtă dobitocele“. Bine înţelesă, acestă sarcasmă diabolică ală lui Mefistofeles este adevărată atunci numai, când raţiunea nu e încă uită de lumina inimei. De aci se esplică onoarea şi gloria de care se bucură poeţii la toate națiunile. (Va urma.) G-ÁZETA TRANSIYANIEI Nr. 263—1894 SCIHÎLE DSLES. 5 — 80 Novemre. Procesulu de pressă ală „Dreptății“. „Magyarország“ dela 12­­. c. aduce soirea, că în procesulu­i Dreptății11, ce se va per­­tracta în 28 Decemvre st. n., d-lă Dr. Va­­leriu Branisce şi-a alesă de apărători pe d-nii advocaţi Coriolanu Brediceanu, Dr. Stefanovici (Slovacă) şi Dr. Emilă Gavrilla (Sârbă). O cruce pentru mănăstirea Sinaia. Archimandritulă Nifon, stariţulă mănăstirei Sinaia, a primită din partea reginei o fru­­moasă cruce de argintă masivă, în greutate de 14 kilograme, având­ o înălţime de 70 centimetri şi aşezată pe ună piedestală de abanosă. Acestă cruce a fost­ trimisă de principesa Maria de Wied, mama reginei.

Next