Gazeta Transilvaniei, decembrie 1894 (Anul 57, nr. 263-286)

1894-12-04 / nr. 266

[Mufluţi AdiinistnţiMii, 5i Tpgrdla: ’Br&ytrí, piaţa mare Hr. Sc. Scrisori nsfr&noate nxx si primesc. — Marubcripte nu ae retrimete.. IR SERATE se primesc la Admi­nistraţia ne In Briujova şi la ur­mător­ele Birouri de anunciuri: în Viena: M. iMtkes, Hemrtch­icko,Uk. Rudolf Jfosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik , J. Datmeberg, în Budapesta: A. V. Gold­berger, Rchtt&n Betonat, în Bucure­ș­ti: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie, în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţuia Inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 90 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 8-a o seriă 10 cr. sau 80 bani. Nr. 266.—Anunt LVEL Brașcvt, Duminecă, Decemvre IDE 300­3^CONTEO-A­ ^3) „Gazeta11 iese în flS­care fl. Abonamente tentiî Austin-Otaaria. Pe un anu 12 fi., pe șase aur.1­6 fi., pe trei luni 3 fr. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ani. Pentru România şi străinătate. Pe anu anii 40 frânei, pe luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de­­Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieia poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Aliment?]! poatru Braserii aaoministraţiune, piaţa tr­ar*, Târgulu Inului Nr. 83 etaglulu I., pe unu anu 10 fi., pe seee luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 *cr. Ou dusulu în casă. Pe unu ann. 12 fi., pe 6 luni 6 fi., pe trei inul 3 fi. Inu esempl&ru 5 cr. v. a. ger. 15 bani. At&tfi abonamen­­tals câtu şi inserţiunile auntă a se plăti înainte. 1894. Mişcarea în urma sancţionării. BraşovO, 3 Decemvre ▼. Am­ arătată în numerală, tre­cută de Duminecă câtă de mare este fierberea în mijlocul­ preoţi­­mei catolice din Ungaria ; că ea în adunările ei din decanate s’a legată cu votă serbătorescă, că cu tota legea pentru căsătoria civilă ce-i opresce, ei, preoţii catolici, voră face cunu­niile ca şi pănă acuma, că nu voră plăti pedeapsa de 1000 corone, cu care-i ameninţă legea, ci voru merge mai bine în inchisoare cu 4e°ile Şi sutele. Abia s’a făcută cunoscută, că proiectele de lege privitoare la căsă­toria civilă, matriculele de stată şi religiunea copiilor­ au fost­ sanc­ţionate de Majestatea Sa şi pe când încă cei din tabăra guvernului aran­­jeza în Pesta conducte cu torţe şi iluminaţii pentru preamărirea aces­tei învingeri a „liberalismului“ un­­gurescă, cum o numescă ei, s’a şi aprinsă în ţară resboială contra politicei bisericesce a guvernului. Catolicii unguri şi-au făcută pro­gramaui­ de luptă încă dela congre­sele lor­ din Pojană şi Alba-regală. Magnaţii conservatori vor­ merge mână în mână cu clerula catolică, care aşteptă numai lozinca dela mai marii săi. Primatele a şi conchiă­­mată pe episcop­ la o conferenţă, unde se va decide despre acţiunea viitoare şi unde negreşită se vor­ lua hotărîri şi cu privire la organisarea partidei catolice unguresc!, care mâne poimâne pote se fiă aşa de tare, în icâtă se le facă multă necasa celoră dela putere. O dovadă despre aceea, că miş­carea între catolicii din Ungaria cresce pe ele ce merge şi că ea tinde la înfiinţarea unei puternice partide catolice, pe basa programului de acţiune dela Alba-regală, este şi fap­­tulă, că pretutindeni prin oraşele Ungariei, pe unde pănă acuma nu se sciea decâtă de cluburi guverna­mentale şi oposiţionale kossuthiste or­­apponyiste, se alcătuescă acum reuniuni şi cluburi catolice, cu menirea de-a lupta în potriva povoiului politi­cei liberale evreo-maghiare de act. A spus,o grofulă Ferdinandă Zichy la Alba-regală, că catolicii voru se formeze o partidă, care se aibă unu cuvântă însemnată şi în dietă şi de care în tote să fiă siliţi cei dela putere a ţină sem­ă. Urma­rea cea dintâiu a răsboiului, ce se încinge acuma în contra politicei bisericesce a stăpânirei, va fi fără o pierdere pentru maghiarismă, căci interesele naţionale maghiare vor­ trebui să rămână mai multă ori mai puţină îndărătură intereselor­ con­fesionale. Ună semnă câtă de mare e actî agitaţiunea în sînulă catolici­­loră unguri, este şi furia şi patima cea mare, cu care faia clericală ca­tolică „Magyar Állam“ atacă din pricina sancţionării legii pentru că­sătoria civilă chiar şi persoana Mo­­narchului, cerendă „să ştărgă aceste blăstămate legi“ pentru cari va tre­bui să dea sămă înaintea lui Dum­­nedeu s. a. --------- - * De altă parte chibzuitulă conte Ferdinand Zichy scrie în altă or­­gană catolică „Fejermegyei Napló“: „Ne vomă sei face datoria. Trebue să cerem­ă revisuirea reformelor­ bi­sericesc!. Trebue să folosimă toate mijloacele confesionale, ca să ape­­rămă ceea ce este ală nostru, ceea ce nici regii nu ne potu lua: credinţa şi libertatea consciinţei!“ Alături cu mişcarea magnaţi­­lor­ conservatori şi a clerului ca­tolică merge mişcarea naţionalită­­ţilor­, care, la rendul­ ei, face ase­menea multă bătaiă de capă celoră dela putere, deşi pentru momentă s’ar părea, că ea nu este aşa de multă ameninţătore pentru ei ca miş­carea catolică. Amărăciunea în sînulă națiuni­­lor­ nemaghiare, se putea prevede cu siguritate, va trebui să le aducă odată acolo ca să vadă, că singura scăpare pentru ele este, ca să-și * OIDETONULÜ „GAZ. TRANS,“ Emanciparea Jiganilorű. De G. Sionü. (Urmare.) XXI. îndată după aceasta scenă, Maria, îna­inte de a pleca la vite, veni și-mi spuse cele petrecute la casa vechei sale stăpâne; totă odată mă preveni, că fiulă său are să viă să mă vedă, rugându-mă să-l­ primescă cu bună-voință. A treia sau a patra ch — bine nu țină minte — mi­ se presenta Dincă. Era ună băiată frumosă, înaltă, bine făcută, ocheşă, cu trăsuri fine, cu mustăţi mici ne­gre, cu bărbuţa încă neatinsă de brid­ă, cu costum curată şi bine croită, cu ma­niere nobile şi respectuose. Elă voi să-mi sărute mâna; refusai a i-o da, şi cu mare greutate îlă înduplecai să şedă. Tînărulă, care acuma avea 23 de ani, se afla încă sub farmeculă suvenirilor­ sale din Parisă. Elă nu cunoscea Parisulă nu­mai ca simplu turistă, dar îşi da semă de progresulă ce făcea civilisaţiunea omeni­­rei în acestă mare foculară de inteligenţă şi de cultură, căci era în curentulă Ziaris­ticei şi a mişcărei intelectuale. Avusese cunoscinţă cu mai mulţi din Românii ce studiau la Paris, şi adesea se introducea în şcole, unde asculta cursurile de istorie, de filosofie, de economie politică, şi altele. Veteranul­ dintre elevi Vernavă, fondato­­rul­ bibliotecei şi Capelei române din Pa­risă — pe care mai târziu Bucurescenii îl­ cunoscură sub numele de Popa Vernavă. — fusese, mai alesă, omulă pe care-lă aprecia cu deosebire, pentru ideile lui sinceră liberale şi patriotice şi pentru sufletul­ lui devo­tată la orî­ce faptă bună şi frumosă. De aceea îmi şi vorbea despre el, cu mare entu­­siasmă, îmi spunea, că acesta îl­ îndemna să nu se mai întorcă în Ţeră, la robia bo­­ierescă, ci să rămână acolo, ca să se bucure de vieţa libertăţii, şi să-şi cultive mintea şi spiritulă; şi că, ca mijlocă de esistenţă, îi oferia ună poştă modestă de custode la Bibliotecă şi la Capelă. „Găsescă, că bine te consolia. De ro­mâneai acolo, Cocona nu te-ară fi putută reclama, şi rămâneai liberă. De ce n’ai as­cultată pe Vernavă?“ — „Aşi fi făcut’o, căci simtă şi sciu ce este dulceţa libertăţii. Dar mai întâi nu m’am îndurată să iasă pe Cucoana asta, care a fostă atâtă de bună pentru mine, — care din copilăriă mi s’a arătată, ca o providenţă, dându-mî şi principii de educa­­ţiune şi mijloculă de a-mi face o profesiu­ne ; căci, vă mărturisescă, acuma meseria de bucătară îmi place. In cele din urmă, dorulă de a vedea pe mama mea... — „Bravo ! bravo, băete ! asemenea sentimente te onoreză. Câtă despre liber­tatea, care acuma poate să fie dorulă ini­­mei tale, să nu contenesci de a spera, că vei ave-o. Spiritul­ secolului are să o aducă. Apoi acuma și la noi, ca și la Pa­ris”, este o generațiune întrega, care lucre­­ză pentru dobândirea, nu numai a liber­tății Ţiganilor­, dar și a tuturoră libertă­­ților­, de cari se bucură popóarele civili­­sate. — „Sciu, der cu atâta mă simtă mai nenorocită, căci, în condițiunea mea de robă, nu potă lua parte activă în pleiada domniei-vóstre de regenerare. Rogă pe Dumnezeu însă să vă ajute, ca să isbutiţi!“ Apoi uitându-se la orologiul­ său: „Mă ertaţi... e ora... datoria meseriei mă chiamă. Daţi-­mi voie, domnulă meu, să mai viu; căci voi avèa nevoie să vă ceră şi sfaturi, de cari amă mare trebu­inţă.“ XXII. Pe timpul­ acela Moldova era fră­mântată de frigurile progresului. Domnia ţărei, dată, după convenţiunea dela Balta- Liman, pe şăpte ani, bunului patriotă Gri­­goriu Ghica, se bucura de o linişte apa­rentă. Ori­câtă de blândă era guvernulă acestui domnă, totuşi era ună regimă oli­­garchică, care nu mulţămia totă lumea: abusurile, escesele de putere, neorenduele­­le, nedreptăţile nu se puteau uşoră înfrâ­na ; căci cei mari căutau tot­deuna să tră­iască în sarcina celor­ mici, voindă să-i aibă tot­deuna sub picioare. Câte­va fami­lii privilegiate, îngâmfate de prejudeţele aristocratice, tindeau să se ţină totdeuna în capulă bucatelor­, să ocupe toate posturile şi unăscă puterile în lupta comună con­tra asupritorilor­ comuni. Şi pe ca­lea licăsta suntă cu putere împinse lucurile chiar de cătră adversarii noştri, cari lovescă totă cu mai mare cutezare şi necruţare în drep­turile cele mai sfinte ale popoarelor­ nemaghiare şi au ajunsă ca să nu mai respecteze nici lege, nici drep­tate, nici bună cuviinţă. Şi mişcarea nu se va opri nici aici. Mai suntă şi miseriile agrare şi sociale, cari de sigură nu contri­­bue a câştiga amici stăpânirei un­guresc!, căreia numai gratula nu i se poate pentru învingerea, ce, cui­e­ se, a dobendit’o. Clisa. Manifestaţiunile de bucuriă cu cari a jubilată capitala jidano-maghiară Budapesta sancţionarea reformelor­ biseri­cesc!, pară a­ se schimba de-odată pentru guvernulă Wekerle în doliu. Foile ungu­­rescî cântă pe toate tonurile, că prin sanc­ţionare nu s’a delaturată câtuşi de puţină crisa ministerială. „Magyarország“, ce l’am primită astă-seră, aduce soirea, că guver­nulă a declarată, că va sista lucrările me­­ritorice ale parlamentului deia în IR TV._ x 0------------------ -----­emvre st. n., adecă Marţi. Se susţine spi­rea, că sistarea acesta are de scapă a da tinvn£ .guvernului, ca încă înainte de săr­bătorile Crăciunului, să se gândeasca asupra posiţiei sale. Se crede, că Wekerle va re­comanda monarchului pe br. Desideriu Bonffy, ca viitoră ministru preşedinte. Foia vienesă „Neue Freie Presse“ aduce spirea, că nu este adevărată asigurarea unor­ foi guvernamentale unguresci, că monarchulă ar voi să meargă­ în 20­0­8, la Budapesta. Din potrivă Wekerle va merge la Viena, ca să raporteze monarchului asupra situa­­ţiunei. Aşa dără, elice numita fóia, pănă în 19­1. c. nu pote fi vorba de dimisia guvernului. — Că ce va raporta Wekerle Coronei nu putemă sei. Putemă însă prevede, că elfi, dăcă mai are puţintică trecere la Curte, îşi va pune toate silinţele să-şi asigure încă pe câtva timp și posiţia, ca să nu apară, că sancţio­narea dată de monarchii, este ună felă de împlinire a dorinţei unui osândită la morte. Puţină îi va folosi însă şi acesta — We­kerle trebue să cadă, graţie vicleniei la date de gol­fi, cu care a ameţită şi pe cei de susă şi pe cei de josfi. Procesul­ domnişorelor rorhâne din Sibiiu. Nu s’au mulţumită stăpânii cji­­lei cu atâta, că gendarmii loră scotă pe Româncele nóstre dela sate din horă şi le iau cu forţa hrenele tri­colore, cu caii suntă încinse, ci cu ocasiunea reîntoarcerei condamnaţi­­loră în procesulu Memorandului la Sibiiu, i-au pusă în mişcare şi contra domnişorelor, de acolo. Gendarmii le-au provocată, se-şî ia de pe pieptă cocardele tricolore, ce le purtau, şi domnişorele nevrăndă se le facă acăstă plăcere, — căci se simţeau în dreptă şi că n’au făcută nici o necuviinţă său vre­ună lucru neier­tată — ei au făcută arătare în con­tra loră. In urma acesta cinci domniştre au fostă citate Miercuri în 12 i. c. înaintea judecătoriei de cercă din Sibiiu. Citaţiunea li­ s’a făcută pen­tru „turburarea liniştei publice“ şi au fostă ameninţate in ea, că dăcă nu se voră înfăţişa, voră fi duse cu gendarmii înaintea judecăţii. Mai în urmă înse s’a schimbată acusaţiunea şi au fostă învinuite domnişorele, că ar fi săvârşită o „transgresiune con­tra statului“ prin aceea, că s’au dusă la gara din Sibiiu şi au întâmpinată acolo pe condamnaţii dela Cluşiu, purtândă cocardă tricoloră naţională pe pieptă. Domnîşbreie acusate suntă tote din Sibiiu, şi adecă: Eugenia Simo­­nescu, Leontina Simonescu, Elena Cun­ţanu, Letiţia Roşea şi Alexandrina Cunţanu. Cele dintâiu patru s’au în­făţişată înaintea judecătoriei îm­preună cu aperătorulă loră, d-tă ad­vocată Dr. Amosa Frâncu. Domnişora Alexandrina Cunţanu nu s’a putută înfăţişa, din causă de bălă, ei afară de numitele domnişore a mai fostă acusată şi înveţătorulă din Tălmă­­celă, Teodoră Necşa, pentru­ că a pur­tată şi elă cocarda tricoloră.

Next