Gazeta Transilvaniei, decembrie 1894 (Anul 57, nr. 263-286)
1894-12-04 / nr. 266
[Mufluţi AdiinistnţiMii, 5i Tpgrdla: ’Br&ytrí, piaţa mare Hr. Sc. Scrisori nsfr&noate nxx si primesc. — Marubcripte nu ae retrimete.. IR SERATE se primesc la Administraţia ne In Briujova şi la următorele Birouri de anunciuri: în Viena: M. iMtkes, Hemrtchicko,Uk. Rudolf Jfosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik , J. Datmeberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Rchtt&n Betonat, în București: Agence Havas, Succursale de Roumanie, în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţuia Inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 90 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 8-a o seriă 10 cr. sau 80 bani. Nr. 266.—Anunt LVEL Brașcvt, Duminecă, Decemvre IDE 3003^CONTEO-A ^3) „Gazeta11 iese în flScare fl. Abonamente tentiî Austin-Otaaria. Pe un anu 12 fi., pe șase aur.16 fi., pe trei luni 3 fr. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ani. Pentru România şi străinătate. Pe anu anii 40 frânei, pe luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii deDuminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficieia poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Aliment?]! poatru Braserii aaoministraţiune, piaţa trar*, Târgulu Inului Nr. 83 etaglulu I., pe unu anu 10 fi., pe seee luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 *cr. Ou dusulu în casă. Pe unu ann. 12 fi., pe 6 luni 6 fi., pe trei inul 3 fi. Inu esempl&ru 5 cr. v. a. ger. 15 bani. At&tfi abonamentals câtu şi inserţiunile auntă a se plăti înainte. 1894. Mişcarea în urma sancţionării. BraşovO, 3 Decemvre ▼. Am arătată în numerală, trecută de Duminecă câtă de mare este fierberea în mijlocul preoţimei catolice din Ungaria ; că ea în adunările ei din decanate s’a legată cu votă serbătorescă, că cu tota legea pentru căsătoria civilă ce-i opresce, ei, preoţii catolici, voră face cununiile ca şi pănă acuma, că nu voră plăti pedeapsa de 1000 corone, cu care-i ameninţă legea, ci voru merge mai bine în inchisoare cu 4e°ile Şi sutele. Abia s’a făcută cunoscută, că proiectele de lege privitoare la căsătoria civilă, matriculele de stată şi religiunea copiilor au fost sancţionate de Majestatea Sa şi pe când încă cei din tabăra guvernului aranjeza în Pesta conducte cu torţe şi iluminaţii pentru preamărirea acestei învingeri a „liberalismului“ ungurescă, cum o numescă ei, s’a şi aprinsă în ţară resboială contra politicei bisericesce a guvernului. Catolicii unguri şi-au făcută programaui de luptă încă dela congresele lor din Pojană şi Alba-regală. Magnaţii conservatori vor merge mână în mână cu clerula catolică, care aşteptă numai lozinca dela mai marii săi. Primatele a şi conchiămată pe episcop la o conferenţă, unde se va decide despre acţiunea viitoare şi unde negreşită se vor lua hotărîri şi cu privire la organisarea partidei catolice unguresc!, care mâne poimâne pote se fiă aşa de tare, în icâtă se le facă multă necasa celoră dela putere. O dovadă despre aceea, că mişcarea între catolicii din Ungaria cresce pe ele ce merge şi că ea tinde la înfiinţarea unei puternice partide catolice, pe basa programului de acţiune dela Alba-regală, este şi faptulă, că pretutindeni prin oraşele Ungariei, pe unde pănă acuma nu se sciea decâtă de cluburi guvernamentale şi oposiţionale kossuthiste orapponyiste, se alcătuescă acum reuniuni şi cluburi catolice, cu menirea de-a lupta în potriva povoiului politicei liberale evreo-maghiare de act. A spus,o grofulă Ferdinandă Zichy la Alba-regală, că catolicii voru se formeze o partidă, care se aibă unu cuvântă însemnată şi în dietă şi de care în tote să fiă siliţi cei dela putere a ţină semă. Urmarea cea dintâiu a răsboiului, ce se încinge acuma în contra politicei bisericesce a stăpânirei, va fi fără o pierdere pentru maghiarismă, căci interesele naţionale maghiare vor trebui să rămână mai multă ori mai puţină îndărătură intereselor confesionale. Ună semnă câtă de mare e actî agitaţiunea în sînulă catoliciloră unguri, este şi furia şi patima cea mare, cu care faia clericală catolică „Magyar Állam“ atacă din pricina sancţionării legii pentru căsătoria civilă chiar şi persoana Monarchului, cerendă „să ştărgă aceste blăstămate legi“ pentru cari va trebui să dea sămă înaintea lui Dumnedeu s. a. --------- - * De altă parte chibzuitulă conte Ferdinand Zichy scrie în altă organă catolică „Fejermegyei Napló“: „Ne vomă sei face datoria. Trebue să ceremă revisuirea reformelor bisericesc!. Trebue să folosimă toate mijloacele confesionale, ca să aperămă ceea ce este ală nostru, ceea ce nici regii nu ne potu lua: credinţa şi libertatea consciinţei!“ Alături cu mişcarea magnaţilor conservatori şi a clerului catolică merge mişcarea naţionalităţilor, care, la rendul ei, face asemenea multă bătaiă de capă celoră dela putere, deşi pentru momentă s’ar părea, că ea nu este aşa de multă ameninţătore pentru ei ca mişcarea catolică. Amărăciunea în sînulă națiunilor nemaghiare, se putea prevede cu siguritate, va trebui să le aducă odată acolo ca să vadă, că singura scăpare pentru ele este, ca să-și * OIDETONULÜ „GAZ. TRANS,“ Emanciparea Jiganilorű. De G. Sionü. (Urmare.) XXI. îndată după aceasta scenă, Maria, înainte de a pleca la vite, veni și-mi spuse cele petrecute la casa vechei sale stăpâne; totă odată mă preveni, că fiulă său are să viă să mă vedă, rugându-mă să-l primescă cu bună-voință. A treia sau a patra ch — bine nu țină minte — mi se presenta Dincă. Era ună băiată frumosă, înaltă, bine făcută, ocheşă, cu trăsuri fine, cu mustăţi mici negre, cu bărbuţa încă neatinsă de bridă, cu costum curată şi bine croită, cu maniere nobile şi respectuose. Elă voi să-mi sărute mâna; refusai a i-o da, şi cu mare greutate îlă înduplecai să şedă. Tînărulă, care acuma avea 23 de ani, se afla încă sub farmeculă suvenirilor sale din Parisă. Elă nu cunoscea Parisulă numai ca simplu turistă, dar îşi da semă de progresulă ce făcea civilisaţiunea omenirei în acestă mare foculară de inteligenţă şi de cultură, căci era în curentulă Ziaristicei şi a mişcărei intelectuale. Avusese cunoscinţă cu mai mulţi din Românii ce studiau la Paris, şi adesea se introducea în şcole, unde asculta cursurile de istorie, de filosofie, de economie politică, şi altele. Veteranul dintre elevi Vernavă, fondatorul bibliotecei şi Capelei române din Parisă — pe care mai târziu Bucurescenii îl cunoscură sub numele de Popa Vernavă. — fusese, mai alesă, omulă pe care-lă aprecia cu deosebire, pentru ideile lui sinceră liberale şi patriotice şi pentru sufletul lui devotată la orîce faptă bună şi frumosă. De aceea îmi şi vorbea despre el, cu mare entusiasmă, îmi spunea, că acesta îl îndemna să nu se mai întorcă în Ţeră, la robia boierescă, ci să rămână acolo, ca să se bucure de vieţa libertăţii, şi să-şi cultive mintea şi spiritulă; şi că, ca mijlocă de esistenţă, îi oferia ună poştă modestă de custode la Bibliotecă şi la Capelă. „Găsescă, că bine te consolia. De româneai acolo, Cocona nu te-ară fi putută reclama, şi rămâneai liberă. De ce n’ai ascultată pe Vernavă?“ — „Aşi fi făcut’o, căci simtă şi sciu ce este dulceţa libertăţii. Dar mai întâi nu m’am îndurată să iasă pe Cucoana asta, care a fostă atâtă de bună pentru mine, — care din copilăriă mi s’a arătată, ca o providenţă, dându-mî şi principii de educaţiune şi mijloculă de a-mi face o profesiune ; căci, vă mărturisescă, acuma meseria de bucătară îmi place. In cele din urmă, dorulă de a vedea pe mama mea... — „Bravo ! bravo, băete ! asemenea sentimente te onoreză. Câtă despre libertatea, care acuma poate să fie dorulă inimei tale, să nu contenesci de a spera, că vei ave-o. Spiritul secolului are să o aducă. Apoi acuma și la noi, ca și la Paris”, este o generațiune întrega, care lucreză pentru dobândirea, nu numai a libertății Ţiganilor, dar și a tuturoră libertăților, de cari se bucură popóarele civilisate. — „Sciu, der cu atâta mă simtă mai nenorocită, căci, în condițiunea mea de robă, nu potă lua parte activă în pleiada domniei-vóstre de regenerare. Rogă pe Dumnezeu însă să vă ajute, ca să isbutiţi!“ Apoi uitându-se la orologiul său: „Mă ertaţi... e ora... datoria meseriei mă chiamă. Daţi-mi voie, domnulă meu, să mai viu; căci voi avèa nevoie să vă ceră şi sfaturi, de cari amă mare trebuinţă.“ XXII. Pe timpul acela Moldova era frământată de frigurile progresului. Domnia ţărei, dată, după convenţiunea dela Balta- Liman, pe şăpte ani, bunului patriotă Grigoriu Ghica, se bucura de o linişte aparentă. Oricâtă de blândă era guvernulă acestui domnă, totuşi era ună regimă oligarchică, care nu mulţămia totă lumea: abusurile, escesele de putere, neorenduelele, nedreptăţile nu se puteau uşoră înfrâna ; căci cei mari căutau totdeuna să trăiască în sarcina celor mici, voindă să-i aibă totdeuna sub picioare. Câteva familii privilegiate, îngâmfate de prejudeţele aristocratice, tindeau să se ţină totdeuna în capulă bucatelor, să ocupe toate posturile şi unăscă puterile în lupta comună contra asupritorilor comuni. Şi pe calea licăsta suntă cu putere împinse lucurile chiar de cătră adversarii noştri, cari lovescă totă cu mai mare cutezare şi necruţare în drepturile cele mai sfinte ale popoarelor nemaghiare şi au ajunsă ca să nu mai respecteze nici lege, nici dreptate, nici bună cuviinţă. Şi mişcarea nu se va opri nici aici. Mai suntă şi miseriile agrare şi sociale, cari de sigură nu contribue a câştiga amici stăpânirei unguresc!, căreia numai gratula nu i se poate pentru învingerea, ce, cuie se, a dobendit’o. Clisa. Manifestaţiunile de bucuriă cu cari a jubilată capitala jidano-maghiară Budapesta sancţionarea reformelor bisericesc!, pară a se schimba de-odată pentru guvernulă Wekerle în doliu. Foile ungurescî cântă pe toate tonurile, că prin sancţionare nu s’a delaturată câtuşi de puţină crisa ministerială. „Magyarország“, ce l’am primită astă-seră, aduce soirea, că guvernulă a declarată, că va sista lucrările meritorice ale parlamentului deia în IR TV._ x 0------------------ -----emvre st. n., adecă Marţi. Se susţine spirea, că sistarea acesta are de scapă a da tinvn£ .guvernului, ca încă înainte de sărbătorile Crăciunului, să se gândeasca asupra posiţiei sale. Se crede, că Wekerle va recomanda monarchului pe br. Desideriu Bonffy, ca viitoră ministru preşedinte. Foia vienesă „Neue Freie Presse“ aduce spirea, că nu este adevărată asigurarea unor foi guvernamentale unguresci, că monarchulă ar voi să meargă în 2008, la Budapesta. Din potrivă Wekerle va merge la Viena, ca să raporteze monarchului asupra situaţiunei. Aşa dără, elice numita fóia, pănă în 191. c. nu pote fi vorba de dimisia guvernului. — Că ce va raporta Wekerle Coronei nu putemă sei. Putemă însă prevede, că elfi, dăcă mai are puţintică trecere la Curte, îşi va pune toate silinţele să-şi asigure încă pe câtva timp și posiţia, ca să nu apară, că sancţionarea dată de monarchii, este ună felă de împlinire a dorinţei unui osândită la morte. Puţină îi va folosi însă şi acesta — Wekerle trebue să cadă, graţie vicleniei la date de golfi, cu care a ameţită şi pe cei de susă şi pe cei de josfi. Procesul domnişorelor rorhâne din Sibiiu. Nu s’au mulţumită stăpânii cjilei cu atâta, că gendarmii loră scotă pe Româncele nóstre dela sate din horă şi le iau cu forţa hrenele tricolore, cu caii suntă încinse, ci cu ocasiunea reîntoarcerei condamnaţiloră în procesulu Memorandului la Sibiiu, i-au pusă în mişcare şi contra domnişorelor, de acolo. Gendarmii le-au provocată, se-şî ia de pe pieptă cocardele tricolore, ce le purtau, şi domnişorele nevrăndă se le facă acăstă plăcere, — căci se simţeau în dreptă şi că n’au făcută nici o necuviinţă său vreună lucru neiertată — ei au făcută arătare în contra loră. In urma acesta cinci domniştre au fostă citate Miercuri în 12 i. c. înaintea judecătoriei de cercă din Sibiiu. Citaţiunea li s’a făcută pentru „turburarea liniştei publice“ şi au fostă ameninţate in ea, că dăcă nu se voră înfăţişa, voră fi duse cu gendarmii înaintea judecăţii. Mai în urmă înse s’a schimbată acusaţiunea şi au fostă învinuite domnişorele, că ar fi săvârşită o „transgresiune contra statului“ prin aceea, că s’au dusă la gara din Sibiiu şi au întâmpinată acolo pe condamnaţii dela Cluşiu, purtândă cocardă tricoloră naţională pe pieptă. Domnîşbreie acusate suntă tote din Sibiiu, şi adecă: Eugenia Simonescu, Leontina Simonescu, Elena Cunţanu, Letiţia Roşea şi Alexandrina Cunţanu. Cele dintâiu patru s’au înfăţişată înaintea judecătoriei împreună cu aperătorulă loră, d-tă advocată Dr. Amosa Frâncu. Domnişora Alexandrina Cunţanu nu s’a putută înfăţişa, din causă de bălă, ei afară de numitele domnişore a mai fostă acusată şi înveţătorulă din Tălmăcelă, Teodoră Necşa, pentru că a purtată şi elă cocarda tricoloră.