Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)

1895-01-01 / nr. 1

­ f­i­U f­OILETONULU »gaz, transa A nu I a nou. Pănă în diuă vecii copii trecendă pe stradă cu sorcovele loră frumóase, intrândă din casă în casă cântândă: Sorcova V­esela Ca unu morți Ca unu pérț etc. Şi câtă plângă unii copii săraci şi se rogă de mama loră să le cumpăre o sor­covă să potă sorcovi şi ei de anulă nou. Câtă fericire e pe ei când vine acesta di, când primescă jucării şi alte lucruri fra­­paose, şi când potă şi ei ura fiă­cărui­ ani mulţi şi fericiţi. Nu mai puţină şi noi sun­­temă veseli, plini de bucurie, bcând ne sor­­covescă şi când vedemă feţele loră cele blânde, cari ne privescă cu duioşeniă, şi obrajii loră roşii de frigă ca fragile. Ei suntă nisce mici proroci, cari ne vestescă anulă nou în ajună cu clopotele şi bicele, oi în diminaţă cu sorcova. Pentru toţi acastă oli­e plină de bu­­curiă. Dela celă bogată şi pănă în casa săracului toţi salută noulă ană cu bu­curiă, căci dealtmintrelea se dice, că de eşti po­somorită în prima cji, totă anulă aşa vei fi. Bine înţelesă, pănă când bogatulă ser-41W beză acesta o­i desfâtându-se la masa în­cărcată, celă săracă e mulţumită a avea ceva — câtă de puţină — deosebită de ceea ce mănâncă în flă­care .Şi, e mulţu­mită să aibă şi elă câţi­va amici, cu cari să închine ună pahară de vină. Pănă când copilulă bogatului e ameţită de jucării şi lucruri frumoase, celă săracă e mulţumită — numai să i­ se dea şi lui — cu ună mică bicişoră cu flueru, sau o saca cu cală, şi alte celea. Clopotulă celă mare ală catedralei seu ală metropoliei, celă dintâiu cu glasulă lui vibrătoră de aramă, răsună puternică peste totă oraşulă. La toate bisericile apoi se tragă clopotele, prin cari se chiamă cre­dincioşii la jertfă. Se facă slujbe, se aducă mulţumiri Domnului, pentru­ că a ajutată fiă­cărui cu bine, în anulă trecută, se rogă ca tată asemenea să le fie lară şi anulă ce începe. Corală de băeţi întoneză imnuri şi cântări de mulţumiri. In tinapulă acesta mamele, cari au ră­masă acasă, îngrijescă de mâncare, regu­­lază şi când se întorcă dela biserică masa e pusă şi bucatele gustoase fumegă pe ma­şină. Se aşeetă la masă cu toţii, mari şi mici, bătrâni, tineri şi copii, şi începă a gusta din cele gătite. Cu câtă plăcere mă­nâncă flă­care, — ţi-ar fi dragă numai să-i privesc!. Unii, cărora le e cliua, — căci e şi St. Vasile în Anulă nou — aducă câte-o părcelea de lăutari şi îi pună afară sau în sală de le cântă. După­ ce s’a cam îngrijită stomaculă, începe apoi a se închina. Toţi cu paharele pline se scolă şi ciocnindu treza fiă­căruia ani mulţi şi fericiţi. Câte-unulă mai ţine şi ună mică toastă, la care răspundă cei­lalţi mulţumindu-i. Se aducă bucatele, friptura, apoi pră­jiturile. Atunci închinările sunt­ mai dese, — se spună glume, toţi râdă şi răspunde fie­care după cum se pricepe, — mai cu bază şi mai caraghiosă. Se ducă toate ale mâncărei şi rămână prăjiturile şi vinulă pe masă. Apoi vină cafelele şi în timpul­ acesta începă a juca: loton, cărţi, table, domino şi altele. Cu astfel­ de lucruri se îndeletnicesce ori­ce familie după masă în astă­zji şi mai alesă decă şi au timpă urîtă. Unii începă cu visitele. Se ducă la amici, la cunoscuţi, cari îi chiamă Vasile, pentru a-i felicita, şi astfelă deca e ună timpă plăcută, pe strade vermuescă tră­surile, alergândă încole şi încolo. Cătră seara se isprăvescă visitele, în­cepă a se întorce acasă şi a mai regula crosi de-a­le mâncărei. Acum e mai uşoră, căci totulă e ca şi la prândă. Aceeaşi bu­curie, aceleaşi închinări, toasturi, glume şi chiar jocuri. Astfel, se petrece de ordinară pănă târdiu, când mai înteiu ,copii, cărora le vine mai curând­ă „moşă Ene“ pe la gene, începă a se trage unulă câte unulă pe rândă prin alte odăi şi a se trânti aşa îm­brăcaţi pe paturi. Şi ăi mai bătrâni, nu e vorbă, că ostenescă şi se vădă nevoiţi a imita pe micuţi. Acestea suntă de ordinară sărbătorile Anului nou. Nu mai puţină plăcută e ser­barea din ajună şi care se dice Îngroparea anului vechiu. Câte nu se facă şi în acea sera. Se topesce plumbă, să se vadă no­­roculă, apoi plăcintă cu bilete şi alte multe. In acea seră se şade pănă forte târejiu, după miedulă nopţii. Câte bacşişuri nu se dau de anulă nou, slugiloră, poştaşului, coşarului, lam­­pagiului şi la alţii. Acesta di e plină de veseliă. Şi tre­bue ca fiă­care să fiă veselă şi bucurosă. termină dicendu-vă. Anula nou cu fericire, la mulţi ani! Bucuresci. Romulus.­ ­ Redactii­, AdministnlIunea, $i Tipografia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nofrancate nu te primesc. — Manuscripte nu se retrimeta. INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşova şi la ur­­matoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Esmat, în Bucurescî: Agence fiavas, Suc­­cursale de R,o­uma­ni­e; în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţulu Inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. Nr. 1.—Anunt LVIIÎ. Braşovt, Duminecă, 1 (13) Ianuarie „Gazeta"1 iese în fla­care din Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe ş0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe aut. Pentru România şi străinătate: Pe unu anui 40 fiaftttT,pe ș6se luni 20 fl., pe trei luni 40,fr. N-rii de dumineca 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afarâ și la doi. colectori. Asamentuln neutru Brasovi • aadministraţiune, piaţa aiare, Târgult Inului Nr. 30 etaglulă I., pe unu anu 10 fl., pe sasa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu In casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu exemplaru 5 or. v. a. ecu 15 bani. Atâtu abonamen­tele efttu şi inserţiunile şuncă a se plăti înainte. 1895. In ajunulu anului 1895. Braşovd, 31 Decemvre v. 1894. Anulu trece, altuia vine, Noi totu nu mai domu de bine.... Aceste versuri ale cântecului popularii ne vinu în minte, acum când ne luămă remasa buni dela anulu 1894. Mii şi mii de glasuri, voră ră­suna în nóaptea sfântului Vasile, do­­rindu 'şî în limba dulce strămoşăscă unii anii mai buni, mai dreptu, mai puţină duşmănoşa neamului româ­­nescă, mai bogată în rudele muncii şi în fapte vrednice şi nobile pentru obştăsca lui fericire, decâtă a fostă anulă ce trece, — anulă nedreptaţi­­loră, ală duşmăniei neîmpăcate de rassă, anulă prigoniriloră tiranice cu temniţe şi gendarmi, anulă minciu­­niloră şi ală cleveteloră neruşinate, anulă secetei pe câmpuri şi ală se­cetei în inimele oamenilor, împetrite de egoismulă înfricoşată, ce rudeca uni verme veninosă la rădăcina bu­năstării şi a bunei înţelegeri dintre popoarele patriei, şi care acuma ame­ninţă a molipsi cu suflarea lui otră­­vitoare şi concordia frăţăscă din sî­­nulă poporului română. Se duce anulă 1894, dar ne lasă moştenire multă amarad­iune, multe griji, multe porniri rele şi multă ură ce încă nu s’a stîmperată şi în cli­pita, când vomă sta pe pragulă noului ană, trebue se fi mă­tari de sufletă, pregătiţi de noue lupte şi suferinţe ca se putemă se zimbimă veseli, cu curagiu şi cu speranţă înoită in faţa necunoscutului copilă ală timpului, ce stă se ne întîmpine pe cărarea scurtă şi spinosă a vieţii nostre. Dară nu suntă numai amără­ciuni şi griji, ce ne lasă moştenire anulă 1894. Ne lasă şi o însufleţi­­tare aducere aminte de acele cine, când poporulă nostru, în mija­culă celoră mai duşmane prigoniri, o dată probele cele mai tari, că vină este în peptură sau consciinţa naţională, că una şi nedespărţită este legătura, ce lega pe fii sei în lupta sfântă pentru limbă şi naţionalitate. Da, voră remâna memorabile şi neuitate acele momente, când miile de ţărani români de pretutin­deni se îmbulziau pe stradele Clu­­şiului, ca se vadă pe cei ce aveau se fie osândiţi pentru dreptatea cau­­sei române. Ce poponă bravă şi plină de nădejde! Ce este mândră şi însufle­ţită de gregari, gata la orî­ce jertfa pentru binele neamului! Unde suntă conducătorii, cari în unire, cu înţelepciune şi cu cura­giu, se conducă acesta este dela is­­bendă la isbendă? Dela isbendă la isbendă e vred­nică se mérge acesta poporă harnică, leală și iubitoră de dreptate. E vrednică se flă condusă așa, ca adversarii lui se nici nu cuteze a se gândi măcară se’lă mai văteme și se’lă mai loveascu în față, cum s’a întâmplată în 1894. Merită acestă vitează poporă se fiă altfelă tractată şi altfelă respec­tată în patria sa străvechii, martora gloriosului seu trecută.. Şi farmeculă, ce este în stare să schimbe sorţii săi trişti de aeri în sorţi de isbendă, cum se cuvine nobilei odrasle a legionarilor­ ve­­ch­ei Rome, suntă ciorile iubirei şi devotamentului, ce l’a dovedită po­porală nostru faţă cu luptătorii săi, ciori, ce s’au arătatu pe ceriulă anu­lui 1894, încărcată de m­ori fur­­tunoşî. Poporală română, setosă de libertate şi de cultură, o dată do­­vediî, că scie să preţuască pe cei ce luptă pentru drepturile şi cultura sa, o dată dovecjî, că este aptă de a fi condusă de fruntaşii săi — la isbendă. Se nu uite fruntaşii şi condu­cătorii poporului română, că iubirea şi devotamentulă acestuia pentru luptătorii sfintei cause, este singu­­rulă şi celă mai scumpă capitală ală puterii nóstre naţionale şi se se ferască de a-’lă ataca şi risipi cu uşurinţă şi nechibzuinţă pentru satis­facerea unor­ deşertăciuni omenescî! ci dimpotrivă să se străduiască ală păstra, a-’lă chivernisi şi a-’lă înmulţi cinstită şi conscienţiosă, ferindă po­porală de desamăgirî durerose , ce-’lă potă numai slăbi în tăria şi credinţa sa. Să’şî aducă aminte fruntaşii şi conducătorii poporului în fiă­care minută, că pe umerii loră zace cea mai mare răspundere din clipita, când poporală le-a crisit: mergeţi înainte, că eu vă urmezu! Din acâsta clipită nu mai este modru de şovăire, de codire în drâpta ş,i, în stânga, conducătorii poporului tabuie se scie, că dela ostenelele loră, dela credinţa cu care voră servi causei poporului şi dela fap­tele, ce le voră săvârşi, va atârna binecuvântarea ori blăstemul­ vii­­torelor­ generaţiuni. Credinţa pâtră causa sfântă a poporului impune conducătorilor­ lui mari şi grele îndatoriri, pe cari nu le potă împlini aşa numai pe uşoră cu câte o vorbire frumosă, cu câte ună toastă însufleţită, sau lău­­dându-se unii pe alţii prin gazete. Ci aceste îndatoriri, împreunate cu cea mai mare răspundere, pretindă dela ei înainte de toată muncă se­­riosă, să-şi potă da seama de fiă­care pasă ce-’să întreprindă şi de urmă­rile lui; pretindă modestiă, cumpătă şi abnegare personală, avândă îna­intea ochilor, numai scopulă celă mare şi urmărindu-lă cinstită, sta­tornică şi cu energiă. Cea mai de căpetenie datoriă a conducă­torilor­ poporului este însă se respecteze şi să iubască poporală, respectându-se şi iubindu-se ei pe ei, căci numai când voră lucra în unire şi bună înţelegere voră putu să fiă poporului razimă bună şi cre­­dinciosă, numai aşa îlă voră putu conduce la isbândă ! Să ţinemă susu stâgulă româ­nismului, să’lă ţinemă nepătată, şi aşa nepătată să’lă lăsămă moştenire celoră ce chiămaţi voră fi a ne în­locui în luptă, pănă ce va sosi cjiua multă dorită a învingerii. Anulă ce vine să ne găsasca cu mică cu mare mai tari în cons­ciinţa datoriei noastre şi în credinţa şi speranţa viitorei învingeri a cau­sei noastre drepte! Marile puteri europene în 1894. Astăcji privimă îndărătă la unii anii pacinica, dar bogată în diferite incidente. Priponele echilibrului internaţională au su­ferită schimbări însemnate, caii ruse a­ repe­tate s’au făcută în favorulă susţinerei păcei, ce predomnesce ca şi mai înainte aşa şi acum cabinetele dătătore de tonă ale continen­tului. N’su­tei­,?o pompei »«terne n Germaniei au­­ mersă într’acolo, să micşoreze întru câtă se poate prestigiul­ uniunei franco-ruse. In Berlin se purtau cu cea mai mare preve­nire faţă cu Rusia, şi când împăratul­ Alexandru III fu atacată de morbulă său periculosă, întrega opiniune publică din Germania fu pusă în mişcar­e, să influinţeze, ca în Petersburg să se îndeplineascâ mai ușoră schimbarea, care după cum erau con­vinse cercurile competente, trebuia să se întâmple, îndată­ ce va închide pentru tot­­deauna ochii Tarulă Alexandru, captivulă Slavofililoră. Insă s’a întâmplată, la ceea­ ce nu se așteptau, prietinia tîneră dintre Rusia şi Frandia nu cu­ teafără şi peste încercarea ......... /V»A/«yHw__________________

Next