Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)
1895-01-24 / nr. 18
Pagina 2, instrucţiunei publice, Iuliu Wlassics, s’a văzută silită să răspundă. Ela a spusă curată, că suma de 20.000 fl. e pliminată de guvernulă Wekerle în scopulă „de-a cumpăra actele rămase de Ludovică Kossuth“ şi că acăstă posiiiă, creată de guvernulă de mai ’nainte, actualulă guvernă o va susţine „pentru permanenţă“. Declaraţiunea lui Wlassics a fostă întimpinată din partea kossuthiştilor şi a „liberalilor“ cu mari sbierate de „eljen“ la adresa lui Wekerle şi cu aprobări furtunoase la adresa actualului guvernă. Contele Eugen Zichy a voit să-şi facă observările sale, der președintele l’a oprită dela cuventu. Acum cestiunea este lămurită. Fiii lui Kossuth voră primi o subvenția de 20.000 fl. la ană din visteria statului. Contribuabilii să se silăscă numai să plateasca, căci are cine-i mânca banii. Der Corona? Cre ce va 4'°® la astea Corona ?.... Ţarulu Nicolae ÎI a vorbitu. Sub acestu titlu Tianulul vienesc „Parlamentar“ scrie unu articolu de fondu, în care premaresce pe actualulu Ţaru Nicolau II, aproba cuvintele rostite de acesta (olele trecute înaintea unei deputaţiunî, că constituţionalismul , pentru Rusia, între împrejurările de faţă, ar fi o absurditate, şi în fine pentru ca se aducă esemple plausibile, amintesce numitul ii cjianti stările miserabile, cari domnescu în alte state constituţionale din Europa. Etă în scurţii cuprinsulu acelui articolu: Indată ce se sui pe tronă Ţarulă Nicolau Alexandrowitsch II, lumea politică aştepta cu nerăbdare momentulă, când tînărulă monarchă să se esprime asupra direcţiei şi ţintei domniei sale. In fine cu ocasiunea primirei festive a deputaţiunilor omagiale, Ţarulă lăsa să se audă unele vorbe, cari puseră întregă apusului în uimire. Elă adecă le dise deputaţiuniloră, că în diferite ţinuturi, numite Zemstva, se audă voci, cari dorescă împlinirea visuriloră absurde, ca acele ţinuturi să ia parte la agendele de stată. Ela (Ţarulă) însă, ca şi neuitatulă său tată, va susţină cu energia autocraţia. Lumea aştepta dela tînărulă regentă să dea imperiului rusescă constituţiunea, după receptele noastre, şi să-lă facă părtaşă de binefacerile parlamentarismului. E dreptă, că libertatea e sublimă, când se dă făr’ de gânduri ascunse şi se primesce de omeni înţelepţi. Dar libertatea o merită numai aceia, cari şi-o stimezachiar aşa pe a loră, ca şi pe cea a de-aproapelui. Unde nu este aşa, acolo libertatea constituţională se folosesee pentru asuprirea celui mai slabă, acolo ea devine sclăvia, care e mai grozavă, ca cea a tiranilor. Cuvintele tînărului Ţară nu au fostă primite cu plăcere, ele au produsă consternaţiă în acele cercuri, cari trăescă în credinţa falsă, că ele ar fi libertatea personificată. Este lucru curiosă, cum se intereseza apusulă, şi mai alesă pressa duşmană Rusiei, de binele poporelor, din Rusia şi cum în conţinu accentueza, că Ruşii numai aşa vor fi fericiţi, decă Ţarulă le va da constituţiă. Este ore adevărată, că constituţiunile actuale fericescă pe popoare? Recunóscem, că Americanii, Englesii, Francesii, Germanii şi Maghiarii suntă fericiţi, avândă libertăţi constituţionale; dar întrebămă pe acele cercuri, cari făţărescă libertatea: Suntă Irlandezii liberi şi fericiţi? Suntă Polonii în imperială germană, rromânii şi Slavii în Austro-Ungaria liberi şi fericiţi? Mergeţi, de-i întrebaţi! Dér e de prisosă, priviţi la sărăcia şi asuprirea Irlandezii oră, priviţi la lipsa, la sărăcia materială şi politică a Slovaciloru şi Românii oră din Ungaria,a Ruşiloră din Galiţia şi a tuturora Slaviloru din Austro-Ungaria! Esista vr’o naţiune în Rusia autocrată, care să sufere atâtă, ca Slovacii din Ungaria şi Ruşii din Galiţia? Suntă acele binecuvântări ale unui constituţionalismă, când o naţiune de mai multe milioane nu are nici una representantu în cameră, când se smulgă copiii din braţele mamelor, pentru de a li se sterpi limba, când o naţiune întregă nu are scule? Se poate întâmpla într’unii stată autocratică, ca o naţiune întregă se nu se potă plânge la capul statului pentru nedreptate făţişă, se nu fiâ primită, şi ? Suntă aceste, întrebămă, binecuvântările libertăţii? Se pote numi peste totă libertate, când cu legea în mână se asuprescă şi amuţescă minorităţi, ceea ce o putem dovedi în mii de caşuri? Acesta nu e libertate, ci sclăviă sub mantaua constituţionalismului, şi după toate aceste trebue să se cocă, cum că autocraţia unui monarchă înţeleptă este de preferită unei astfel de constituţiuni, căci e mai bine a fi sclavului unui monarchă înaltă, decâtă ală unui „betyar“ brutală. Ţarulă Nicolae II păşesce în urmele tatălui său, are o inimă nobilă, care bate pentru Rusia. Ţarulă Nicolae va face totulă pentru binele poporului său, pentru de a-lă conduce la cultură, la gloriă şi la bună înţelegere, şi fiecare Rusă are dreptul de a-şi spune „tutucului“ (Ţarului) său durerile şi plângerile, în modulă celă mai patriarcală. Tăria Rusiei zace astăzi în autocraţie şi naţionalitate, e puternică şi temută, să nu atingă nimeni fundamentul şi ei alegerei s’a făcută sub conducerea d-lui protopopu Iona Petrică. Candidaţi au fostă d-nii Vasile Sfetea parochă pe Tocile (Braşovă), d-la Iona Prişcu diaconă la biserica Sf. Nicolae, Dr. Iosifă Plaga profesoră, Dr. Vasile Saftu profesoră şi I Domşa parochă. Dintre aceştia în zilele din urmă d-nii Blaga şi Domşa şi-au retrasă concursulă. Şi-au dată votulă în totală 397 parochieni şi a fostă alesă preotă la Sf. Nicolae d-lă Ioniț Prişcu cu majoritate de 47 voturi. Alegerea a decursă în ordine. Noi zăceau unii lângă alţii ca’n tescu, „grădina podului“ era plină de cai, c’una cuventa nu puteai pausa nicăiri. In zadaru căutai dup’una amică sau cunoscută. S’a întâmplată chiar, să am scrie positivă, că cutare și cutare amică, ori conşcolară, este de sigură în Blasiu, dar în 4 dile nu l’am putută întâlni. Despărțiri cordiale n’am avută, ca la întâia adunare, ci omenii dispăreau, pănă cândă în urmă s’au vădută uliţele Blaşiului apróape deşerte, şi obosiţi pănă la estremă am părăsită şi noi Blaşiulă IX. După adunarea din 3 (15) Maiu. Sosiţi acasă, amă fostă cuprinşi arăşi de îngrijirile, ce ne preocupau înainte de adunare, adecă a ne feri cu totă preţulă, de a nu cade în captivitatea Unguriloră. Este adevărată, de altă parte, că Ungurii, după ce au văcjută că marea adunare a Românilor s’a disolvată în pace, se simţiau oarecum mai stîmperaţi, mai liniştiţi, pentru că ei îşi făcuseră închipuirea, că Românii voră porni din Blasiu în tote părţile ţării, voră despoia şi estirpa pe Unguri. Mai departe, atenţiunea loră era atrasă de cătră noi „agitatorii“ şi prin împrejurarea, că în dieta terei, ce se va ruine cu finea lui Maiu, se va proclama uniunea, apoi uniunea devenită odată lege, va seca toate isvoarele „agitatorilor“ și voră amorți toate puterile lor. In ast-felă de constelațiune, ne bucuramă și noi de oare care-va liniște. Pe lângă toate acestea însă, nici într’o noapte nu domiani în sală, ci când într’o parte, când în cealaltă a hotarului. După decretarea uniunei. Maghiarii au devenită arăşi mai agresivi, au începută cu pretensiunile, ca iobagii să presteze serviţiulă, ba ună solgăbirea din Câmpie cu numele Samler, a pornită prin satele din cerculă lui şi a începută a storce dela Români declaraţiuni, că ei să învoescă acum, ca Ardealulu să se unească cu Tera ungurescu. Der după ce Românii s’au declarată pretutindeni a măsurată conduseloră adunărei din Blasiu, numitula solgăbirău a esoperată, că în satele Lechința, Iclandă și Iclăndelă, s’a trimisă esecuțiune militară și pe lângă aceasta câte 50 de călăreţi, ca să stea pe capulă loră pănă când se voră declara, că se învoescă şi suntă mulţămiţî cu uniunea decretată în Cluşiu. (Va urma). GAZETA TRANSIVANIEI SOIRILE PILES. 1 23 Ianuarie. Alegere de preoţii în Braşov«. Erî s’a săvârşită alegerea parochului al treilea la biserica Sf. Nicolae din Braşovă. Tctulă Şedinţa festivă, ce s’a ţinută era seră în sala cea mare a gimnnasiului română din locă din partea societăţii de lectură „Ioană Popasua a studenţilor, dela sculele medii române din Braşovă, a fostă cercetată ca niciodată până acum. Sala şi galeriile erau literalmente înţesate de lume, ceea ce dovedesce vială interesă ală publicului română braşoveană pentru progresele tinerimei noastre. D-lă profesoră I .Baptistă Boiu, conducătorul societăţii, deschise şedinţe printr’ună discursă ascultată cu multă atenţiune, în care accentua meritele fericitului Popasu, ală căruia nume îlă portă acestă societate, arătândă totodată scopulă societăţii. Vorbirea d-sale fu însoţită de vii aplause. Urmară celelalte puncte din programă, în care s’au distinsă mai întâiu tinerii A. Bogdană şi I. Sporea prin predarea fragmentului din „Ovidiu“ de Alexandri (actă V.) Predarea amândurora, dar mai alesă a celui dintâiu a fostă escelentă şi a mulţumită deplină pe ascultători. Tenărulă octavană Sextilă Puşcariu, care a dată şi pănă acum dovedi de frumosă talentă literară, s’a distinsă şi de astă-dată printr’o interesantă disertaţiune despre „basmulă română,“ temă lucrată cu multă zelă şi succesă. Prin declamarea legeră şi corectă a anecdotei „Ţiganulă la miere“, de T. Speranţă, tânerulă G. Herseni a produsă în publică multă ilaritate, fiindă la fine furtunosă aplaudată. Corală vocală, de sub conducerea d-lui prof. de musică N. Popovici, a dovedită prin precisa şi exacta esecutare a celor două numere din programă, („Ursita mea“, de Gr. Ştefănescu şi „Serenada“, şi „Bobocele şi inele“, de I. Vidu), că este una coră puternică, inteligentă şi forte bine disciplinată. Corală a secerată aplausele şi mulţumirea cea mai deplină a publicului* In fine şi orchestra societăţii, deşi dispune încă de puţine puteri, a esecutată punctele din programă şi mai alesă p. 6 (Cântecă de legănă şi „Pizzicato Gavotte“ de Latann) cu forte bună succesă fiindă viu aplaudată. In totală, prestaţiunile tinerimei nóstre şcolare ne-au mulţumită pe deplină şi ne dau cele mai frumóse speranţe pentru viitoră. —o— Ajutoru de stată preoţiloru. In budgetulă ministerială de culte şi instrucţiune publică pe 1895 s’a prevăzută la posiţia „scopuri bisericesc!“ cu 100.000 fl. mai multă, ca în anii trecuţi. Suma acesta s’a luată în budgetu pentru a rebenefica încâtva pe preoţii păgubiţi prin căsătoria civilă şi matriculele de stată. „Budapesti Hirlap“ elice, că în şedinţa de azi a dietei deputatulă Kovács Albert va cere dela guvernă, ca din suma aceasta să se ajutoreze numai acei preoţi, cari suntă „patrioţi“ . Acei preoţi, cari suntă „patrioţi“ în sensulă lui Kovács, se primesc aceşti bani ai lui Juda. Academia Română, în urma învitaţiunei primită dela Academia de şciinţe din Parisă, deschide subscripţiune publică pentru ridicarea unui monument a marelui chimistă Lavoisier, de glorioasa memorie. Toţi iubitorii de sciinţă şi de progresă sunt rugaţi din partea Academiei a lua parte la aceasta subscriere. —p — Balul ei de curte în Bucuresci. In 31 Ian. v. s’a dată la paiaţă prima sevantă dansantă. Au asistată toţi miniştrii, representanţii străini, ataşaţii de legaţiuni şi ună mare numără de persoane din societatea înaltă, în totală aproape 200 de persoane. Serata s’a terminată pe la orele 3 despre cjină. —p — Nr. 18—1895 Unu nou activ de graţie alu Ţarului Nicolea II. Otelegramă din Varşovia, cu data de 29 Ianuarie anunţă, că toţi studenţii poloni exilaţi în cele mai depărtate guvernamente din Siberia, pentru că au participată la manifestaţiunile naţionale polone din Maiu anulă trecută, au fostă graţiaţi printr’ună ucaz împărătescă şi retrimişi la Varşovia. —p—Prinţul» Grigorie Sturdza, fiulă lui G. M.Sturdza, s’a silucisit alaltăerî în Bucurescî, împuşcându-şi mai întâiu ampresa, o anumită Gizela Boga. Se qjic®, că nenorocitulă prinţă a avută toto-deuna idei romantice despre iubire şi fidelitate. Familia prinţului ne voindă să scie despre legăturile sale de dragoste cu numita fată, fiica unui păpucară, l’a silită se se căsătorăscă înainte cu 8 săptămâni cu Maria Cantacuzino. Se vede, că dia momentulă acela prinţulă s’a ocupată cu gândulă de a-şi face ună finită atâtă de tragică. Pălmuirea unui ambasadorii. Ambasadorulă marocană din Spania eşindă în 31. tr. din hotelulă său din Madridă, a fostă pălmuită de ună individă; lovitura a fostă aşa de puternică, încâtă a cursă sânge din nasulă ambasadorului." Ministrulă de resbelă a anunțată Camerei, că individulă, care a pălmuită pe ambasadorulă Marocului, a declarată, că se numesce Fuentes, și că este generala în retragere. Ministrulă nu scie, deci aceasta este adevărată, der numitula individă a dată de curenda probe de alienage mentală. —o— Unii incidenţă tragi-comien s’a întâmplată în Beclcbereeulă mare. Soţia unui cetăţână de acolo a născută zilele trecute 2 copii gemeni. Totă-odată ea aucji, că 0 vecină a ei încă a născută ună copilă, şi venindu i gândulă curiosă să surprindă pe bărbată cu trei copii, lăsa să i se aducă copilulă vecinei. Astfel, îa rentorcere acasă îl salutară pe tată trei copii. Se înţelege, că vecina îndată îşi reclama copilulă, dar ce groza! nici una din femeile de faţă nu putea spune, care-i copilulă reclamată. Astfel, acum în casa tatălui gemenilor, zacă trei copii lângăolaltă și sbiera pe întrecute. — o — -ț- Maurițiu Carriere, renumitul profesoră de filosofiă dela universitatea din München, a murită înainte cu câte-va (Ție* — o — Emigrările Jidanilor« din Rusia la Argentinia s’au sistată de ocamdată. In anii din urmă s’au aşeetată în republicele sudamericane, pe spesele baronului Hirsch, 3000 de individ!, ceea ce a costată 377.000 punţi sterling!. Avendu-se în vedere, că de acum starea Jidanilor din Rusia se va îmbunătăţi, astfel, şi transportarea emigranţilor va înceta pe ună timpă nedeterminată. — p— „Rîurena“. Din nou atragem atenţiunea celor interesaţi asupra rectificămi din Nr. 14 ală ferei noastre, în sensul căreia institutulă de credită şi economii „Rîurena“ din C. Mănăştură îşi va ţine adunarea sa generală la 19 Februarie n. c. Catastrofa vaporului „Elbe“. Amă dată în numărulă trecuta ală fetei nóastre o scurtă informaţiă asupra grozavei nenorociri, ce s’a întâmplată Miercurea trecută în apele mărei de Nordă în urma unei ciocniri dintre vaporulă germană „Elbe“ — care s’a şi cufundată — şi între vaporulă englesă „Crathie“. Solrile mai nouă confirmă, că numărul celoră, ce şi-au pierdută viaţa, este de 380 bărbaţi, femei şi copii. Eră cum istorisescă acestă grozavă nenorocire câţiva dintre cei 7 călători şi 16 persoane de serviciu a vaporului „Elbe“, cari cu mari lupte şi ostenele abia au putută fi mântuiţi . Bohemulă Wevera John, locuitoră în Cleveland (Ohio), spune următorele: Putea să fie cam 3 ore după miedulă nopţii, când eu mă aflam în cafeneaua „Elbei“