Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)

1895-01-24 / nr. 18

Pagina 2, instrucţiunei publice, Iuliu Wlassics, s’a vă­zută silită să răspundă. Ela a spusă curată, că suma de 20.000 fl. e pliminată de gu­­vernulă Wekerle în scopulă „de-a cumpăra actele rămase de Ludovică Kossuth“ şi că acăstă posiiiă, creată de guvernulă de mai ’nainte, actualulă guvernă o va susţine „pen­tru permanenţă“. Declaraţiunea lui Wlassics a fostă în­­timpinată din partea kossuthiştilor­ şi a „liberalilor­“ cu mari sbierate de „eljen“ la adresa lui Wekerle şi cu aprobări fur­­tunoase la adresa actualului guvernă. Con­tele Eugen Zichy a voit­ să-şi facă obser­vările sale, der președintele l’a oprită dela cuventu. Acum cestiunea este lămurită. Fiii lui Kossuth voră primi o subvenția de 20.000 fl. la ană din visteria statului. Contribua­bilii să se silăscă numai să plateasca, căci are cine-i mânca banii. Der Corona? Cre ce va 4'°® la astea Corona ?.... Ţarulu­ Nicolae ÎI a vorbitu. Sub acestu titlu Tianulul vienesc „Parlamentar“ scrie unu articolu de fondu, în care premaresce pe ac­­tualulu Ţaru Nicolau II, aproba cu­vintele rostite de acesta (olele tre­cute înaintea unei deputaţiunî, că constituţionalismul , pentru Rusia, în­tre împrejurările de faţă, ar fi o ab­surditate, şi în fine pentru ca se aducă esemple plausibile, am­intesce numitul ii cjianti stările miserabile, cari domnescu în alte state consti­tuţionale din Europa. Etă în scurţii cuprinsulu acelui articolu: Indată­ ce se sui pe tronă Ţarulă Ni­­colau Alexandrowitsch II, lumea politică aştepta cu nerăbdare momentulă, când tî­­nărulă monarchă să se esprime asupra di­recţiei şi ţintei domniei sale. In fine cu ocasiunea primirei festive a deputaţiunilor­ omagiale, Ţarulă lăsa să se audă unele vorbe, cari puseră întregă apusului în ui­mire. Elă adecă le d­ise deputaţiuniloră, că în diferite ţinuturi, numite Zemstva, se audă voci, cari dorescă împlinirea visuriloră ab­surde, ca acele ţinuturi să ia parte la agen­dele de stată. El­a (Ţarulă) însă, ca şi ne­­uitatulă său tată, va susţină cu energia au­tocraţia. Lumea aştepta dela tînărulă regentă să dea imperiului rusescă constituţiunea, după receptele noastre, şi să-lă facă părtaşă de binefacerile parlamentarismului. E dreptă, că libertatea e sublimă, când se dă făr’ de gânduri ascunse şi se primesce de omeni înţelepţi. Dar libertatea o merită numai aceia, cari şi-o stimeza­­chiar aşa pe a loră, ca şi pe cea a de-aproapelui. Unde nu este aşa, acolo libertatea constituţională se fo­­losesee pentru as­uprirea celui mai slabă, acolo ea devine sclăvia, care e mai grozavă, ca cea a tiranilor­. Cuvintele tînărului Ţară nu au fostă primite cu plăcere, ele au produsă conster­­naţiă în acele cercuri, cari trăescă în cre­dinţa falsă, că ele ar fi libertatea personi­ficată. Este lucru curiosă, cum se intere­­seza apusulă, şi mai alesă pressa duşmană Rusiei, de binele poporelor, din Rusia şi cum în conţinu accentueza, că Ruşii numai aşa vor­ fi fericiţi, decă Ţarulă le va da constituţiă. Este ore adevărată, că constituţiunile actuale fericescă pe popoare? Recunóscem­, că Americanii, Englesii, Francesii, Germanii şi Maghiarii suntă fericiţi, avândă libertăţi constituţionale; dar întrebămă pe acele cercuri, cari făţărescă libertatea: Suntă Irlandezii liberi şi fericiţi? Suntă Polonii în imperială germană, rromânii şi Slavii în Austro-Ungaria liberi şi fericiţi? Mer­geţi, de-i întrebaţi! Dér e de prisosă, pri­viţi la sărăcia şi asuprirea Irlandezii oră, pri­viţi la lipsa, la sărăcia materială şi politică a Slovaciloru şi Românii oră din Ungaria,­­a Ruşiloră din Galiţia şi a tuturora Slaviloru din Austro-Ungaria! Esista vr’o naţiune în Rusia autocrată, care să sufere atâtă, ca Slovacii din Ungaria şi Ruşii din Galiţia? Suntă acele binecuvântări ale unui consti­­tuţionalismă, când o naţiune de mai multe milioane nu are nici una representantu în ca­meră, când se smulgă copiii din braţele ma­­melor­, pentru de a li­ se sterpi limba, când o naţiune întregă nu are scule? Se poate în­tâmpla într’unii stată autocratică, ca o na­ţiune întregă se nu se potă plânge la capul­ statului pentru nedreptate făţişă, se nu fiâ primită, şi­­ ? Suntă aceste, întrebămă, binecuvântările libertăţii? Se pote numi peste totă libertate, când cu legea în mână se asuprescă şi amuţescă minorităţi, ceea ce o putem­ dovedi în mii de caşuri? Acesta nu e libertate, ci sclăviă sub mantaua constituţionalismului, şi după toate aceste trebue să se cocă, cum­ că autocraţia unui monarchă înţeleptă este de preferită unei ast­fel­ de constituţiuni, căci e mai bine a fi sclavului unui monarchă înaltă, decâtă ală unui „betyar“ brutală. Ţarulă Nicolae II păşesce în urmele tatălui său, are o inimă nobilă, care bate pentru Rusia. Ţarulă Nicolae va face to­­tulă pentru binele poporului său, pentru de a-lă conduce la cultură, la gloriă şi la bună înţelegere, şi fi­e­care Rusă are drep­­tul­ de a-şi spune „tutucului“ (Ţarului) său durerile şi plângerile, în modulă celă mai patriarcală. Tăria Rusiei zace astăzi în autocraţie şi naţionalitate, e puternică şi temută, să nu atingă nimeni fundamen­­tul şi ei­ alegerei s’a făcută sub conducerea d-lui protopopu Iona Petrică. Candidaţi au fostă d-nii Vasile Sfetea parochă pe Tocile (Bra­şovă), d-la Iona Prişcu diaconă la biserica Sf. Nicolae, Dr. Iosifă Plaga profesoră, Dr. Vasile Saftu profesoră şi I Domşa parochă. Dintre aceştia în zilele din urmă d-nii Blaga şi Domşa şi-au retrasă concursulă. Şi-au dată votulă în totală 397 parochieni şi a fostă alesă preotă la Sf. Nicolae d-lă Ioniț Prişcu cu majoritate de 47 voturi. Ale­gerea a decursă în ordine. N­o­i zăceau unii lângă alţii ca’n tescu, „gră­dina podului“ era plină de cai, c’una cu­venta nu puteai pausa nicăiri. In zadaru căutai dup’una amică sau cunoscută. S’a întâmplată chiar, să am scrie positivă, că cutare și cutare amică, ori conşcolară, este de sigură în Blasiu, dar în 4 dile nu l’am putută întâlni. Despărțiri cordiale n’am avută, ca la întâia adunare, ci omenii dis­păreau, pănă cândă în urmă s’au vă­d­ută uliţele Blaşiului apróape deşerte, şi obosiţi pănă la estremă am părăsită şi noi Blaşiulă IX. După adunarea din 3 (15) Maiu. Sosiţi acasă, amă fostă cuprinşi arăşi de îngrijirile, ce ne preocupau înainte de adunare, adecă a ne feri cu totă preţulă, de a nu cade în captivitatea Unguriloră. Este adevărată, de altă parte, că Un­gurii, după ce au văcjută că marea adu­nare a Românilor­ s’a disolvată în pace, se simţiau oare­cum mai stîmperaţi, mai li­niştiţi, pentru­ că ei îşi făcuseră închipui­rea, că Românii voră porni din Blasiu în tote părţile ţării, voră despoia şi estirpa pe Unguri. Mai departe, atenţiunea loră era atrasă de cătră noi „agitatorii“ şi prin împrejurarea, că în dieta terei, ce se va ruine cu finea lui Maiu, se va proclama uniunea, apoi uniunea devenită odată lege, va seca toate isvoarele „agitatorilor­“ și voră amorți toate puterile lor­. In ast-felă de constelațiune, ne bu­­curamă și noi de oare care-va liniște. Pe lângă toate acestea însă, nici într’o noapte nu domiani în sală, ci când într’o parte, când în cealaltă a hotarului. După decretarea uniunei. Maghiarii au devenită arăşi mai agresivi, au înce­pută cu pretensiunile, ca iobagii să pres­teze serviţiulă, ba ună solgăbirea din Câm­pie cu numele Samler, a pornită prin sa­tele din cerculă lui şi a începută a storce dela Români declaraţiuni, că ei să învo­­escă acum, ca Ardealulu să se unească cu Tera ungurescu. Der după­ ce Românii s’au declarată pretutindeni a măsurată cond­useloră adu­­nărei din Blasiu, numitula solgăbirău a esoperată, că în satele Lechința, Iclandă și Iclănd­elă, s’a trimisă esecuțiune militară și pe lângă aceasta câte 50 de călăreţi, ca să stea pe capulă loră pănă când se voră declara, că se învoescă şi suntă m­ulţă­­miţî cu uniunea decretată în Cluşiu. (Va urma). GAZETA TRANSIVANIEI SOIRILE PILES. 1 23 Ianuarie. Alegere de preoţii în Braşov«. Erî s’a săvârşită alegerea parochului al­ treilea la biserica Sf. Nicolae din Braşovă. Tctulă Şedinţa festivă, ce s’a ţinută era seră în sala cea mare a gimnnasiului română din locă din partea societăţii de lectură „Ioană Popasua a studenţilor, dela sculele medii ro­mâne din Braşovă, a fostă cercetată ca nici­odată până acum. Sala şi galeriile erau literalmente înţesate de lume, ceea ce do­­vedesce vială interesă ală publicului ro­mână braşoveană pentru progresele tineri­­mei noastre. D-lă profesoră I .Baptistă Boiu, conducătorul­ societăţii, deschise şedinţe printr’ună discursă ascultată cu multă aten­ţiune, în care accentua meritele fericitului Popasu, ală căruia nume îlă portă acestă societate, arătândă tot­odată scopulă socie­tăţii. Vorbirea d-sale fu însoţită de vii aplau­­se. Urmară celelalte puncte din programă, în care s’au distinsă mai întâiu tinerii A. Bogdană şi I. Sporea prin predarea frag­mentului din „Ovidiu“ de Alexandri (actă V.) Predarea amândurora, dar mai alesă a celui dintâiu a fostă escelentă şi a mul­ţumită deplină pe ascultători. Tenărulă oc­­tavană Sextilă Puşcariu, care a dată şi pănă acum dovedi de frumosă talentă literară, s’a distinsă şi de astă-dată printr’o intere­santă disertaţiune despre „basmulă română,“ temă lucrată cu multă zelă şi succesă. Prin declamarea legeră şi corectă a anecdotei „Ţiganulă la miere“, de T. Speranţă, tâne­­rulă G. Herseni a produsă în publică mul­tă ilaritate, fiindă la fine furtunosă aplau­dată. Corală vocală, de sub conducerea d-lui prof. de musică N. Popovici, a dove­dită prin precisa şi exacta esecutare a ce­­lor­ două numere din programă, („Ursita mea“, de Gr. Ştefănescu şi „Serenada“, şi „Bobocele şi inele“, de I. Vidu), că este una coră puternică, inteligentă şi forte bine disciplinată. Corală a secerată aplausele şi mulţumirea cea mai deplină a publicului* In fine şi orchestra societăţii, deşi dispune încă de puţine puteri, a esecutată punctele din programă şi mai alesă p. 6 (Cântecă de legănă şi „Pizzicato Gavotte“ de La­­tann) cu forte bună succesă fiindă viu a­­plaudată. In totală, prestaţiunile tinerimei nóstre şcolare ne-au mulţumită pe deplină şi ne dau cele mai frumóse speranţe pen­tru viitoră. —­o— Ajutoru de stată preoţiloru. In bud­­getulă ministerială de culte şi instrucţiune publică pe 1895 s’a prevăzută la posiţia „sco­puri bisericesc!“ cu 100.000 fl. mai multă, ca în anii trecuţi. Suma acesta s’a luată în budgetu pentru a rebenefica încâtva pe preoţii păgubiţi prin căsătoria civilă şi matriculele de stată. „Budapesti Hirlap“ elice, că în şedinţa de azi a dietei deputa­­tulă Kovács Albert va cere dela guvernă, ca din suma aceasta să se ajutoreze numai acei preoţi, cari suntă „patrioţi“ . Acei pre­oţi, cari suntă „patrioţi“ în sensulă lui Ko­vács, se primesc­ aceşti bani ai lui Juda. Academia Română, în urma învitaţiu­­nei primită dela Academia de şciinţe din Parisă, deschide subscripţiune publică pen­tru ridicarea unui monument a marelui chi­­m­istă Lavoisier, de glorioasa memorie. Toţi iubitorii de sciinţă şi de progresă sunt­ rugaţi din partea Academiei a lua parte la aceasta subscriere. —p — Balul ei de curte în Bucuresci. In 31 Ian. v. s’a dată la paiaţă prima sevantă dan­santă. Au asistată toţi miniştrii, representan­­ţii străini, ataşaţii de legaţiuni şi ună mare numără de persoane din societatea înaltă, în totală aproape 200 de persoane. Serata s’a terminată pe la orele 3 despre cjină. —p — Nr. 18—1895 Unu nou activ de graţie alu Ţarului Nicolea II. O­­telegramă din Varşovia, cu data de 29 Ianuarie anunţă, că toţi stu­denţii poloni exilaţi în cele mai depărtate guvernamente din Siberia, pentru­ că au participată la manifestaţiunile naţionale polone din Maiu anulă trecută, au fostă graţiaţi printr’ună ucaz împărătescă şi re­­trimişi la Varşovia. —p—­Prinţul» Grigorie Sturdza, fiulă lui G. M.­Sturdza, s’a silucisit alaltăerî în Bu­­curescî, împuşcându-şi mai întâiu ampresa, o anumită Gizela Boga. Se qjic®, că neno­­rocitulă prinţă a avută toto-deuna idei ro­mantice despre iubire şi fidelitate. Familia prinţului ne voindă să scie despre legăturile sale de dragoste cu numita fată, fiica unui păpucară, l’a silită se se căsătorăscă înainte cu 8 săptămâni cu Maria Cantacuzino. Se vede, că dia momentulă acela prinţulă s’a ocupată cu gândulă de a-şi face ună finită atâtă de tragică. Pălmuirea unui ambasadorii. Amba­­sadorulă marocană din Spania eşindă în 31­­. tr. din hotelulă său din Madridă, a fostă pălmuită de ună individă; lovitura a fostă aşa de puternică, încâtă a cursă sânge din nasulă ambasadorului." Ministrulă de res­­belă a anunțată Camerei, că individulă, care a pălmuită pe ambasadorulă Marocu­lui, a declarată, că se numesce Fuentes, și că este generala în retragere. Ministrulă nu scie, deci aceasta este adevărată, der numitula individă a dată de curenda probe de alie­nage mentală. —o— Unii incidenţă tragi-comien s’a în­tâmplată în Beclcbereeulă mare. Soţia unui cetăţână de acolo a născută zilele trecute 2 copii gemeni. Totă-odată ea aucji, că 0 vecină a ei încă a născută ună copilă, şi venindu i gândulă curiosă să surprindă pe bărbată cu trei copii, lăsa să i­ se aducă copilulă vecinei. Astfel, îa rentorcere acasă îl­ salutară pe tată trei copii. Se înţelege, că vecina îndată îşi reclama copilulă, dar ce groza! nici una din femeile de faţă nu putea spune, care-i copilulă reclamată. Astfel, acum în casa tatălui gemenilor, zacă trei copii lângă­olaltă și sbiera pe întrecute. — o — -ț- Maurițiu Carriere, renumitul­ pro­fesoră de filosofiă dela universitatea din München, a murită înainte cu câte-va (Ție* — o — Emigrările Jidanilor« din Rusia la Argentinia s’au sistată de­ ocamdată. In anii din urmă s’au aşeetată în republicele sudamericane, pe spesele baronului Hirsch, 3000 de individ!, ceea ce a costată 377.000 punţi sterling!. Avendu-se în vedere, că de acum starea Jidanilor­ din Rusia se va îmbunătăţi, astfel, şi transportarea emi­­granţilor­ va înceta pe ună timpă nede­terminată. — p— „Rîurena“. Din nou atragem­ aten­ţiunea celor­ interesaţi asupra rectificămi din Nr. 14 ală ferei noastre, în sensul­ că­reia institutulă de credită şi economii „Rîu­­rena“ din C. Mănăştură îşi va ţine adu­narea sa generală la 19 Februarie n. c. Catastrofa vaporului „Elbe“. Amă dată în numărulă trecuta ală fetei nóastre o scurtă informaţiă asupra grozavei nenorociri, ce s’a întâmplată Miercurea tre­cută în apele mărei de Nordă în urma unei ciocniri dintre vaporulă germană „Elbe“ — care s’a şi cufundată — şi între vaporulă englesă „Crathie“. Solrile mai nouă confirmă, că numă­rul­ celoră, ce şi-au pierdută viaţa, este de 380 bărbaţi, femei şi copii. Eră cum isto­­risescă acestă grozavă nenorocire câţi­va dintre cei 7 călători şi 16 persoane de ser­viciu a vaporului „Elbe“, cari cu mari lupte şi ostenele abia au putută fi mân­tuiţi . Bohemulă Wevera John, locuitoră în Cleveland (Ohio), spune următorele: Putea să fie cam 3 ore după miedulă nopţii, când­ eu mă aflam în cafeneaua „Elbei“

Next